PRIMELE MEDALII 1946 – 1962


 

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-dyabloweb 

            Activitatea handbalistica reancepe puternic imediat dupa razboi chiar din anul 1945. Structura nou creata “Organizatia Sportul Popular”, organizeaza “Cupa Victoriei” la mai multe ramuri de sport, handbalul (in 11) este prezent chiar de la inceputurile acestei competitii care s-a vrut sa fie “de masa” si partial a reusit.

            1946    Se reia campionatul intern in care pe locul I la feminin se va clasa echipa KARES din MEDIAS. De acum in continuare ani multi, centrul de greutate al handbalului feminin in 11 din Romania, va fi in acest oras.

            Principalul artizan al acestor succese a fost antrenorul BRUNO HOLSTREGER cel pe care il vom gasi si ca primul antrenor al nationalei de senioare in 1949.

            La masculin o mare surpriza, castiga VICTORIA SIGHISOARA, care detroneaza – dar numai pentru un an – echipa din Sibiu, in plina reorganizare si preluata temporar de C.F.R.-ul din localitate.

1947    In campionatul intern, care este inca foarte clar dominat de echipele din Ardeal, la feminin acelasi KARES MEDIAS cu acelasi BRUNO HOLSTREGER.

            La masculin lucrurile “intra in normal” pe primul loc Sibiul, acum cu o noua denumire “de legenda”: ARSENAL. Pe locul II VOINTA SIGHISOARA.

            1948    Situatia in campionatul intern este in linii mari aceeasi. La feminin dominatia orasului Medias este categorica si se petrece chiar un fapt unic: in finala campionatului se intalnesc doua echipe din acelasi oras, IRTI Medias invinge pe VOINTA Medias.

            La masculin locul I revine echipei ARSENAL Sibiu, iar pe locul II in fine apare si o echipa din Regat: “11 Iunie” Ploiesti.

            1949    La feminin in campionat se produce o surpriza, monopolul echipelor din Ardeal incepe sa se clatine. Pe locul I Record Medias, pe II C.F.R. Sighisoara iar pe III o surpriza: CLUBUL SPORTIV UNIVERSITAR BUCURESTI, antrenori Victor Cojocaru, Constantin C. Popescu – Pilica. La masculin in continuare pe locul I Arsenal Sibiu, iar pe doi CFR Sighisoara, echipe vecine si rivale de ani de zile.

            Dar anul 1949 este marcat de un eveniment major: la Timisoara se organizeaza primele meciuri internationale dupa razboi, la masculin: ROMANIA – UNGARIA 1-7, antrenor Victor Cojocaru, iar la feminin este chiar primul meci international de handbal din istoria acestui sport: ROMANIA – UNGARIA 1-4, antrenor: BRUNO HOLSTREGER.     

            Convocate in pripa la Timisoara dupa o selectie mult disputata pe axa Sibiu – Medias – Bucuresti, echipele noastre au fost mai putin pregatite si fara nici o experienta anterioara au cedat la scor.

            Un alt eveniment al anului 1949 care trebuie remarcat a fost competitia de masa, CUPA TINERETULUI MUNCITOR, care angreneaza – scrie ziarul “SPORTUL POPULAR” – peste 1000 de echipe din intreaga tara. Chiar daca cifra, in emtuziasmul acelor timpuri, este putin exagerata, totusi aceasta competitie a fost cea care a pus, sa spunem, “baza de mase” a handbalului din Romania. (Popescu Colibasi a ajuns ca antrenor in finala pe tara cu o echipa din comuna  Babiciu  )

            1950    De acum putem sa spunem ca jocul de handbal – deocamdata cel in 11 – este raspandit in toata tara si practicat atat de fete cat si de baieti. Se reorganizeaza Federatia Romana de Handbal, care ani buni, se va numi COMISIA CENTRALA DE HANDBAL si va fi atasata o scurta vreme la Federatia Romana de … Fotbal si chiar de Rugby.            

            Hazardul, sau pentru handbalul romanesc providenta divina, face ca dintre salariatii de la Fotbal, cel mai tanar si nou venit, LUCIAN GRIGORESCU, fost fotbalist de B la Ramnicu Valcea, sa fie repartizat sa raspunda de handbal. LUCIAN GRIGORESCU, ulterior profesor de educatie fizica, a condus destinele handbalului ca un functionar desavarsit timp de 36 de ani (1950 - 1985), de numele lui, vom vedea, sunt legate o buna parte din succesele handbalului romanesc.

            Din acest an 1950, putem vorbi de o activitate competitionala de regularitate, bine si corect organizata.

            - La masculin, pentru prima oara se organizeaza un campionat national cu 12 echipe, sistem Divizia A, tur – retur: 

            C.N. Editia 14-a         1950: Handbal masculin in 11

                        1. CCA Bucuresti – antrenor: Francisc Monis;

                        2. Metalul Sibiu – antrenor: Ioan Schuschning;

                        3. Stiinta Timisoara – antrenor: Gheorghe GuNes.

            Se poate aprecia ca antrenorul FRANCISC MONIS “racolat” de la Sibiu de catre CCA Bucuresti – odata cu o serie de jucatori din Sibiu, Cisnadie si Agnita a fost primul tehnician profesionist din handbal – toti ceilalti erau fie cu ˝ norma, fie chiar “voluntari”.

            - La feminin cele 12 echipe sunt impartite in patru grupe geografice si se incheie cu un turneu final de patru echipe.

C.N. Editia 5-a           1950: Handbal feminin in 11

                        1. Flamura Rosie Medias – antrenor: Vilhem Lapka;

                        2. CSU Bucuresti – antrenor: Constantin C. Popescu – Pilica;

                        3. Flamura Rosie ILSA Timisoara – antrenor: Ion Stanescu.

            Dupa cum se vede Mediasul domina in continuare, dar studentele din Bucuresti (majoritatea la ANEF) urca. Apare un nou centru, Timisoara cu echipa fabricii Industria Lanei ILSA, care va rezista in campionat fie in A, fie in B, pana in anul 2001.

            Dezvoltarea accentuata a handbalului in toata tara este atestata de cele peste 200 de echipe inregistrate la F.R.H. si participante in competitii (in afara de cele scolare) si prin aparitia unor noi centre puternice Timisoara si Bucuresti a unei serii de antrenori de valoare care vor avea o lunga si fructuasa cariera competitionala interna si internationala.

            - La sfarsitul anului 1950 la Strandul Tineretului din Bucuresti au fost convocati o mana de oameni – circa 20 – toti antrenori, cu si fara calificare, dar in special mari iubitori si devotati ai handbalului. Timp de aproape doua saptamani, intr-un dormitor comun care tinea loc si de sala de mese, asezati pe paturi de campanie inghesuite in jurul unei sobe de tabla, cand incinsa, cand rece, cei prezenti au participat aproape non – stop la un ciclu de lectii teoretico – practice, dar si la dezbateri furtunoase.

             Discutiile se prelungesc pana noaptea tarziu si din framantarile, dezbaterile ce au avut loc atunci din schimburile de informatii s-a legat un limbaj comun concretizat intr-o CONCEPTIE UNITARA DE PREGATIRE SI DE JOC. Asa s-au nascut primii germeni a ceea ce se va numi SCOALA ROMANEASCA DE HANDBAL.

            Stau marturie profesiunea de credinta a venerabililor antrenori si profesori ai handbalului – care mai sunt intre noi, ca atunci in 1950 s-a cristalizat in cele 20 de pagini – scrise de mana – “prima CONCEPTIE DE JOC SI PREGATIRE”, primele directii de unificare a procesului de antrenament, de terminologie, de limbaj tehnic.

            Si astazi, in anul 2001 multe pagini din acest proces-verbal de la Strandul Tineretului sunt inca perfect valabile.  Atunci, discutiile si chiar disputele aprige intre experimentatii antrenori din Ardeal: IOAN SCHUSHICHNIG, WILHELM KIRSCHNER, FRANCISC MONIS, BRUNO HOLSTREGHER, OTTO si WILHELM SCHMIDT si profesorii teoreticieni din “Regat”: VICTOR COJOCARU, DUMITRU POPESCU-COLIBASI, tanarul asistent IOAN KUNST cu cei cativa studenti de la specializare: LULU CALIMAN, CONSTANTIN C. POPESCU – PILICA, ca si proaspatul – pe atunci – secretar al COMISIEI CENTRALE DE HANDBAL, profesorul de mai tarziu LUCIAN GRIGORESCU, care a stat zi de zi in “bancile”, de fapt pe “paturile salii de curs”. Din apriga disputa intre “ardeleni”, mai bine zis “nemtii nostrii”, toti deja antrenori cu experienta, adepti total ai scolii germane, a profesorului KARL SCHELEMTZ si “regatenii” adeptii scolii ANEF-ului de atunci, s-a facut lumina in primul rand in terminologie – ca sa vorbim aceeasi limba – dar si suita mijloacelor de invatare si perfectionare a jocului si in antrenamentul echipelor.

            Consensul a fost general si toti acesti antrenori pionieri ai scolii romanesti de handbal s-au declarat inca elevi si au stabilit in concluzie: “mai avem foarte mult de discutat si de invatat, unii de la altii, va trebui sa ne vedem mai des” si de atunci aceste cursuri au fost tinute – cu unele exceptii – in fiecare an.

            Cursul de la Strandul Tineretului din 1950 a stat la baza Scolii Romanesti de Handbal si explica multe din cauzele fundamentale ale succeselor handbalului romanesc in perioadele ce vor urma.

            Si una din aceste “cauze”   trebuie spus clar ca a fost influenta germana pe culoarul careia a patruns handbalul in Romania, in mod concret a specificului nemtesc: ORDINE si DISCIPLINA, MUNCA SERIOASA si ORGANIZARE METICULOASA.

            Acest “stil nemtesc” de munca si viata combinat cu cel latin, plin de fantezie si imaginatie, plus cel balcanic cu “orientari si adaptari abile la situatii noi”, au stat la baza formarii tehnicienilor si oamenilor care vor duce handbalul  romanesc in varful piramidei in lume.

            In acelasi an 1950, semnalam si primele jocuri de handbal in 7, ceva mai constant organizate in sali, deocamdata ca mijloc de pregatire – iarna – pentru echipele de handbal in 11.

            Pentru toate acestea socotim anul 1950 ca deosebit de important, cu adevarat anul renasterii

Handbalului romanesc si al inceputului unui drum glorios.

      1951    pe plan international dupa esecul din 1949 cu echipele maghiare, se face o noua incercare dar numai pentru echipa masculina. Confruntarea cu puternica echipa a Cehoslovaciei a  avut loc la Bucuresti, pe stadionul Republicii refacut si modernizat dupa distrugerile suferite in timpul razboiului (si care peste ani va fi distrus de mana “omului”).

            Acest al doilea joc international al echipei de seniori a Romaniei debuteaza in favoarea noastra si conducem surprinzator cu 8 – 4. Se pare ca adversarii au inceput jocul fara a ne acorda prea mult credit, dar dupa pauza ataca furibund. Incepe o adevarata cursa de urmarire si ne egaleaza (13 – 13) in ultimele minute. Cand  nimeni nu se astepta GABRIEL ZUGRAVESCU – marele antrenor de mai tarziu si federal ani de zile – supravegheat mai putin datorita “fizicului lui de gazela” patrunde si marcheaza golul victoriei. A fost un rezultat de mare importanta deosebit de incurajator pentru handbalul romanesc care facea primii pasi timizi in arena internationala, iar pentru marile forte din handbalul european un semnal de atentie receptionat de presa din Germania: “Romania are o echipa despre care va trebui sa tinem seama in viitor”.

            In campionatul intern la varf nu sunt prea multe modificari:         

            C.N. Editia a 6-a – 1951: Handbal feminin in 11

            1. Flamura  Rosie Medias antrenor: Bruno Holstreger;

            2. Spartak Sighisoara antrenor: Walter Schmidt.

            C.N. Editia a 15-a – 1951: Handbal masculin in 11

            1. CCA   Bucuresti – antrenor: Francisc Monis;

            2. Dinamo Brasov – antrenor: Otto Schimtz;

                  3. Metalul Sibiu – antrenor: Ioan Schuschning.

            Daca activitatea interna la nivel de performanta se marginea doar la cele doua campionate nationale (masculin si feminin), in schimb se organizeaza noi competitii cu caracter de masa. “Cupa Satelor”, competitie cu caracter popular desfasurata pe etape eliminatorii, cu un turneu final pe tara, readuce in prim plan din nou echipa elevelor din satul BABICIU de pe malul Oltului. Acolo unde un tanar profesor de educatie fizica DUMITRU POPESCU face munca de pionierat in handbal si castiga mai intai cu aceste eleve (in tenisi) Cupa Unitatii Tineretului si apoi ca senioare deja ”Cupa Satelor”.

            Este vorba de PIK COLIBASI unul din primii antrenori emeriti ai handbalului indrumator a multe generatii de handbalisti, care era ostracizat in acel sat ca “mic mosier” ce era prin casatorie.

            1952 - se mentine aceeasi formula de campionat si acelasi clasament la masculin:

            C.N. Editia a 16-a – 1952 Handbal masculin in 11

            1. CCA   Bucuresti – antrenor: Francisc Monis;

            2. Dinamo Brasov – antrenor: Otto Schimtz;

            3. CSA Sibiu – antrenor: Wilhelm Kirschner.

                La feminin inregistram o lovitura de teatru: detronarea – care va ramane definitiva – a echipelor din Ardeal, iar surpriza vine de la Bucuresti unde studentele de la I.C.F. (ANEFS), urmasele echipei C.S.U., cuceresc titlul.     

C.N. Editia a 7-a – 1952 Handbal feminin in 11

            1. Stiinta ICF Bucuresti antrenor: Ion Kunst;

            2. Spartak Sighisoara antrenor: Otto Schimtz;

            3. Stiinta Sighisoara antrenor: Walter Meither.

                De subliniat faptul ca debutul ca antrenor al asistentului (ICF) Ion Kunst Ghermanescu a avut loc la, o echipa feminina, dar mariajul acesta nu a durat decat doi ani, el se va consacra la echipe masculine de club si la nationala devenind profesor universitar, antrenor emerit si asa cum vom vedea una din personalitatile centrale ale handbalului romanesc.

            In anul 1952 se acorda primele titluri de “maestrii ai sportului” unui numar de 10 jucatori de la CCA Bucuresti si la trei jucatoare de la Flamura Rosie MEDIAS ca urmare a castigarii campionatului pentru a treia oara de catre echipele respective.

            1953    este un an important in special pentru activitatea internationala, el marcand adevarata geneza a echipelor nationale atat la masculin cat si la feminin in febra pregatirilor pentru participarea la turneul Festivalului Mondial al Tineretului si Studentilor de la Bucuresti. Selectia pentru echipa masculina nu ridica probleme, formatia fiind grafata pe scheletul echipei CCA din Bucuresti, care avea in lot si pe cei mai buni jucatori din Ardeal.

            In schimb pentru alcatuirea reprezentativei feminine s-a organizat in primavara anului 1953, un turneu cu 8 selectionate, “Cupa Oraselor” disputata la Tg.Mures. Primul loc a revenit selectionatei Bucurestiului – antrenor: VASILE BRAVEANU avandu-l ca ajutor pe foarte tanarul absolvent al I.C.F. – ului CONSTANTIN POPESCU “PILICA” acesta indeplinind si functia de “responsabil cu selectia”, alaturi de ceilalti antrenori. Pe locul doi s-a clasat Brasovul, antrenor DUMITRU POPESCU – COLIBASI, iar pe locul trei, echipa din Medias, antrenor: BRUNO HOLSTREGER.

            Si de aici incepe povestea frumoasa a unei echipe de aur care timp de zece ani 1953 – 1962, va cuceri 3 medalii de aur la Campionatele Mondiale (1956, 1960, 1962), o alta de aur la Festivalul de la Varsovia (1955) – care era un veritabil Campionat European al vremurilor si foarte multe locuri intai in Trofeul Carpati si alte turnee din Europa.

            Pregatirile pentru jocurile Festivalului au avut o amploare deosebita. Campionatele nationale se intrerup in luna Mai si se organizeaza o pregatire centralizata, baietii la Brasov, sub conducerea colectivului de antrenori: FRANCISC MONIS, WILHELM KIRSCHNER, OTTO SCHMITZ si FRANCISC SPIER; iar fetele la Sighisoara sub conducerea antrenorilor: CONSTANTIN POPESCU Pilica, BRUNO HOLSTREGER si DUMITRU POPESCU – COLIBASI.

            Se poate spune ca atunci in 1953, in acele cantonamente de aproape 4 luni s-au pus bazele echipelor nationale ale Romaniei, sau cum scria mult mai tarziu gazetarul Hristache Naum: “Sighisoara pentru fete si Brasovul pentru baieti din anul 1953, au constituit rampa de lansare a handbalului romanesc spre culmile marilor performante”.

            Ca o prima verificare a acestor pregatiri in luna iunie se organizeaza dubla intalnire la masculin si feminin, cu echipele R.D.G. – ului incheiata cu o mare satisfactie: castigam la masculin cu 14-9 si la feminin cu 5-4. Se pare ca pe de-o parte ne-au desconsiderat – noi nu contam inca in clasamentele internationale – si pe de alta parte mai experimentatii jucatori si antrenori din R.D.G. nu s-au desconspirat total. In orice caz la festival am suferit o deziluzie cumplita fiined invinsi cu 7-14 si 5-7 de aceleasi echipe.

            In pofida acestor esecuri, handbalul a placut spectatorilor si oficialilor realizandu-se o larga popularizare a lui, jocurile echipei feminineau avut loc pe terenul pentru fotbal al Clubului Dinamo aproape zilnic cu tribunele pline. Jocul baietilor cu R.D.G. – ul s-a disputat pe stadionul “23 August”, construit special si inaugurat cu ocazia Festivalului in prezenta a 80.000 de spectatori, in deschidere la semifinalele de la fotbal.

            Festivalul Mondial al Tineretului si Studentilor Editia I – Bucuresti 1953

            Clasament feminin: 1. R.D.Germania; 2. Romania; 3. Stiinta Bucuresti; 4. France – Enseignant; 5. F.T. Brunn – Austria.

            ROMANIA Loc II      

            Antrenori: CONSTANTIN POPESCU Pilica, BRUNO HOLSTEGER

            Conducator tehnic: IOAN KUNST GHERMANESCU

            Jucatoare: ANA STARK, MARIA SNEIDER, AURORA BRAN, ADELE TEIL, ILEANA COLESNICOV, ERICA BLAHM, IULIANA BOER, ELENA JIANU, ELENA PADUREANU, MORA WINDT, GHERDA HOMMEN, ANA BALINT, IRENE NAGHY, MARIANA ADAMI, LUCIA DOBRE, MAGDA DRASSER, BRUMHILDA NEUROHR.

            Clasament masculin: 1. R.D.Germania; 2. Romania; 3. Stiinta Bucuresti; 4. Franta FSGT; 5. Lesing Austria; 6. Wolsberg Austria; 7. France Enseignant; 8. Italia U.I.S.P.

            ROMANIA Loc II

            Antrenori: WILHELM KIRSCHNER, SPIER FRANCISC

            Jucatori: VASILE SIDEA, RUDORF HABERPURSCH, CORNEL OPRISAN, ION ZANK, PETRE SREITFERDT, DUMITRU LUPESCU, GHERHARD TSCHWAB, GHEORGHE GUNES, BERNARD ROTH, WALTER MAITHERT, KURT WAGNER, IULIAN CALIMAN, ERNEST POHAR, ION TECUSAN, LADISLAU COVACI, CONSTANTIN LACHE, AUREL ISTRATE, MOZER BALAS.

            Dupa Festival, in toamna aceluiasi an, primele jocuri internationale in deplasare pentru echipa feminina si primele dupa razboi pentru cea masculina, un turneu comun in Polonia pe care il castigam si entuziastmul revine tuturor. Dupa o “analiza temeinica” se vor stabili planuri concrete in vederea participarii in “conditii superioare” la urmatorul Festival de la Varsovia si la Campionatul Mondial din R.F.Germania din 1956 la feminin.

            Campionatele interne intrerupte in luna mai se termina, aproape in iarna.            

Campionatul National Editia a 8-a 1953 feminin (handbal in 11)

            1. Stiinta Timisoara antrenor Walter Meither

            2. Stiinta ICF Bucuresti antrenor Ion Kunst Ghermanescu

            3. Progresul Bucuresti antrenor Victor Cojocaru

            De subliniat: aparitia in prim-plan a Timisoarei, care intr-o epoca viitoare de glorie va castiga alte 10 titluri de campioana, si asaltul sustinut al echipelor din Bucuresti, cu studentele de la ICF la Stiinta si in majoritate elevele de la S.M.T.C.F. la Progresul, ca antrenori – profesorii lor de la catedra.

Campionatul National Editia a 17-a 1953 masculin (handbal in 11)

            1. Dinamo Brasov antrenor Otto Schmitz

            2. CCA Bucuresti antrenor Ioan Kunst Ghermanescu

            3. Dinamo Bucuresti antrenor Iulian Caliman

            De remarcat eventul antrenorului IOAn Kunst, care pregatea concomitent o echipa masculina si una feminina – ambele pe locul II – o experienta in plus pentru viitorul “emerit” si presedinte al federatiei.

            1954    in campionatul intern apar modificari importante: la masculin numarul echipelor creste de la 12 la 14 cu scopul mentinerii in prima divizie a unui centru cum este Iasul, mai putin dezvoltat pe atunci, dar, “cu mari posibilitati de evolutie si o puternica baza de masa” (Hotararea Comisiei Centrale de Handbal).

            Clasament:       

C.N. Editia a 18-a 1953 – 1954         masculin – handbal

            1. CCA Bucuresti – antrenor Ioan Kunst Ghermanescu

            2. Dinamo Brasov – antrenor Otto Schmitz

            3. Flamura Rosie Jimbolia – antrenor WegEman Roland

            De remarcat aparitia pe podium a unei echipe satesti: Jimbolia, un sat langa Timisoara, cu multi locuitori sasi si svabi, care jucau handbal cu  mic cu mare, de la primar la notar si profesorul de sport care era si antrenor. Chiar daca nu vor ajunge in divizia A sau pe podium, astfel de echipe au fost cu sutele pana aproape in zilele noastre in satele din jurul Sibiului ( Agnita, Cisnadie, Copsa), Timisoara (Jimbolia, Lovrim, Remetea-mare), Arad (Samnicolau Mare, Periam), Brasov (Harman, Codlea, Halchiu, Prejmar, Ghimbav).

 C.N. Editia a 9-a 1953 – 1954          feminin – handbal in 11

            1.Progresul Tg. Mures – antrenor: Arpad Kamenistchi;

            2.Progresul Brasov – antrenor: Dumitru Popescu COLIBASI;

            3.Stiinta Timisoara – antrenor: Gabriel Zugravescu.

            La feminin campionatul s-a desfasurat pe doua serii cu finala, care a avut loc intre doua echipe “surori” din aceeasi Asociatie (organizata pe intreaga tara) ”Pogresul”. A fost o finala memorabila, cu doua prelungiri pe un teren cu mai mult noroi decat iarba in fata a cinci sute de spectatori, atentie!, asta pe ploaie si in anul 1953.

            Daca activitatea internationala a fost ceva mai slaba – pregatire si jocuri sub denumirea de asociatii si cluburi – pe plan intern remarcam doua evenimente majore.

            - se organizeaza primele campionate scolare dupa razboi si chiar daca nu au avut o finala pe tara el a contribuit mult la popularizarea jocului si patrunderea lui in majoritatea scolilor din intreaga tara, handbalul fiind integrat in “Complexul GMA“.

            - se desfasoara o prima competitie de handbal in 7 “Cupa 8 Martie” in organizarea Clubului DINAMO - care a si castigat-o. Imediat Comisia Centrala de Handbal (FRH in varianta acelor ani) organizeaza in lunile de iarna – in patru centre: Bucuresti, Timisoara, Brasov, Tg.Mures – o competitie oficiala numita “Cupa de iarna”.

            Daca la baieti competitia s-a desfasurat numai pe plan local, intre echipe de club, la fete a avut loc un turneu tur-retur intre selectionatele din orasele respective.

            “CUPA DE IARNA”, organizata in sala, a fost prima competitie oficiala cu caracter national din istoria handbalului in 7 jucatori din Romania.

Clasament Feminin:                   1. Orasul Tg. Mures, antrenor:  ARPAD KAMENITSCHI

                                                2. Orasul Brasov, antrenor: DUMITRU POPESCU COLIBASI       

                                                3. Orasul Bucuresti, antrenor: CONSTANTIN POPESCU “PILICA”

            1955    CAMPIONATUL INTERN la feminin categoria A.

            Jocurile se disputa pentru prima oara intr-o singura serie de 10 echipe – sistem tur-retur.

C.N. Editia a 10-a 1954 – 1955 feminin – handbal in 11 jucatori

            1. Progresul Tg. Mures,  antrenor: Arpad Kamenistchi;

            2. Stiinta ICF Bucutesti, antrenor: Elena Jianu;

            3. Progresul Brasov,  antrenor: Dumitru Popescu COLIBASI.

            Echipa din Tg. Mures – formata in majoritate din elevele eminentului profesor: Arpad Kamenistchi de la scoala Medie Tehnica de Educatie Fizica din oras, cucereste a doua oara consecutiv titlul  si in  sistemul tur-retur. Pe locul doi studentele de la institutul de Cultura Fizica din Bucuresti (ANEFS-ul de ieri si de azi), conduse de tanara asistenta ELENA RADO-JIANU si capitanul echipei nationale de senioare din aceea perioada. Acest eveniment: prima femeie antrenoare in handbalul Romanesc a fost insa un moment fortuit  deoarece celalalt asistent de la ICF IOAN KUNST GHERMANESCU care antrena simultan si echipa de baieti a Clubului CCA (Steaua de mai tarziu) – alt eveniment singular – a renuntat “de buna voie” la echipa de fete predand-o colegei ELENA JIANU “ILU”.

            Campionatul masculin de categoria A se disputa intr-o singura serie cu 12 echipe:

C.N. Editia a 19-a 1954 – 1955         masculin – handbal in 11 jucatori 

            1. CCA Bucuresti – antrenor Ioan Kunst Ghermanescu

            2. Dinamo Brasov – antrenor Otto Schmitz

3.Vointa Sibiu – antrenor Wilhelm Kirschner.

            In acest an, in premiera, se infiinteaza Campionatul masculin categoria B, cu o singura serie de 10 echipe, castigat de echipa Flacara din Fagaras, urmata de Progresul Arad si Progresul Odorhiei care promoveaza in divizia A. Aceasta  divizie B, va avea un   rol deosebit, in raspandirea jocului de handbal in intreaga tara si daca pana in 1955 in campionat activau echipe din Bucuresti, Brasov si Zona Timisoara, de acum apar noi centre: Arad, Fagaras, Odorhei, Targoviste, Bacau, Galati si Ploiesti.

            Dar in afara campionatelor divizionare, din aceasta perioada apar o serie de competitii si cupe organizate de cluburi sau asociatii sportive ca cele ale Asociatiei “Progresul” din Tg. Mures si Bucuresti si cupele: ”Petrolul Ploiesti”, “Energia Timisoara”, “Magura Codlei”. La aceasta se adauga Banatul care organizeaza anual “Cupa Pacii” in timpul iernii si Brasovul, cu “Cupa Oraselor” in 7 jucatori in timpul iernii in sala cu participarea oraselor Sibiu, Sighisoara, Medias si Brasov. La Bucuresti pe terenurile de la Drept (langa Opera) se organizeaza primul turneu in nocturna pe zgura cu mare succes de public.

            - Activitatea internationala se invioreaza considerabil sub semnul participarii la cea de-a II-a editie a jocurilor Festivalului Mondial al Tineretului si Studentilor, care erau pe atunci veritabile campionate europene poate chiar mondiale. Cel putin editia din acest an 1955 de la Varsovia – reunind cele mai bune reprezentative ale momentului pot fi socotite premergatoare unor Campionate  Europene, la inalt nivel.

                Echipele nationale ale Romaniei conduse la feminin de profesorul CONSTANTIN POPESCU PILICA, iar la masculin de IOAN KUNST GHERMANESCU isi continuasera pregatirea si pe parcursul anului 1954, dar cu un numar mai redus de jocuri internationale si acelea sub numele unor echipe de club (Stiinta, Dinamo,CCA).

            Dar pentru acele vremuri si pentru oamenii politici la putere “Festivalul” era mai presus de orice, chiar si de un Campionat Mondial (vom vedea in 1957) sau Jocurile  Olimpice.

            Bineinteles, ca handbalul s-a repliat la aceste comandamente nationale. Campionatul s-a intrerupt dupa 3-4 etape si au urmat aproape patru luni de pregatire centralizata, din care ultima tabara comuna cu toti participantii la Jocurile Festivalului, in conditii “olimpice” mai ales alimentatia inzecita fata de conditiile din tara.

Dar, eforturile tuturor au fost incununate de succes.

            Echipa feminina ocupa locul I cucerind medaliile de aur ale Festivalului, cu patru victorii din patru jocuri: cu R.D.Germania – de departe favorita principala – scor 4-2; cu Ungaria – cotata cu sansa a doua in Europa – scor 4-1, cu Danemarca 14-0; atentie, este vorba de handbalul in 11 jucatori pe terenul de fotbal in care nordicii erau incepatori – si in ultimul meci ca o adevarata finala pe stadionul central din Varsovia in fata a peste 45.000 de spectatori (inainte si dupa jocul nostru au fost semifinalele la fotbal) invingem intr-un meci dramatic cu zeci de ratari, cu 1-0, echipa tarii gazda Polonia.

            Este fara discutie prima performanta de exceptie de fapt “PRIMA MEDALI DE AUR” a handbalului Romanesc,cucerita de echipa feminina la 9 august 1955.

            Performanta este incontestabil este cel putin la nivelul unui campionat european toate echipele reprezentative s-au prezentat cu cele mai bune formatii la data competitiei, dupa luni de zile de pregatire si zeci de meciuri internationale – mai ales tarile din “lagarul socialist” care aveau de drept si cele mai bune echipe din lume, la acea ora la handbalul in 11 jucatori.

Editia a II-a a FestivaluluiMondial al Tineretului si

Studentilor Varsovia 4-11.08.1955:

FEMININ – CLASAMENT : 1. ROMANIA; 2. Ungaria; 3. R.D.Germania; 4. Polonia; 5. Damenarca; 6. Belgia.

            Romania loc I si Medaliile de aur ale Festivalului

            Antrenori: CONSTANTIN C. POPESCU PILICA in prima parte a pregatirilor la Brasov si DUMITRU POPESCU COLIBASI.

             JUCATOARE: ANA STARK; Maria Constantinescu; Aurora Bran; Adele THEILLE; Ileana Colesnicov;  Erica Blam; Iuliana Boer; Elena Jianu; Elena Padureanu; Mora Windt; Gherda Hommer; Ana Balint; Irene Naghy; Mariana Adami; Lucia Dobre; Magda Drasser; Hortensia Todor-nedef; Carolina Carligeanu; Mariana Oprea; Brumhilda Neurohr.

            - De subliniat ca laureatele acestui Festival sunt in mare majoritate cele care au participat la “nasterea” echipei nationale de senioare in 1953, luna iunie in cantonamentul de la Sighisoara, deasemenea si antrenorii Popescu Pilica si Popescu COLIBASI (nu a participat la ultimele etape de pregatire si nici la Festival) care astfel impeuna realizeaza dupa doi ani de zbucium si munca o prima mare performanta si vor urma si altele.

            - Pregatirile echipei de senioare au avut loc, la inceput la Brasov cu un cantonament de exact 30 de zile cu “escaladarea” tuturor pantelor din Postavaru, antrenamente cu mingea in Poiana si jos la Tractorul, unica sala pe atunci, cu numeroase jocuri cu echipe de baieti – seniori din Brasov,Codlea, Halchiu, Harman, incheiat cu doua jocuri internationale duplex cu Polonia 6-1 si 7-2 (Bucuresti – Varsovia) si cu Ungaria 4-6 si 5-5 (Bucuresti – Budapesta). In continuare cantonamentul s-a fixat la Bucuresti si Snagov, cu antrenamente pe CAM, Dinamo si 23 August si jocuri cu echipe de juniori – baieti, de senioare si 3 jocuri cu echipa ADMIRA WIENA – invitata special ca partener de antrenament.

 

MASCULIN – CLASAMENT: 1. R.D.Germania; 2.ROMANIA; 3.Polonia; 4.Cehoslovacia; 5. Austria; 6. Danemarca; 7. Belgia.

            Romania locul II Medalii de argint ale Jocurilor Festivalului

            Antrenori: IOAN KUNST GHERMANESCU in pregatire si FRANCISC Spier, Gabriel zugravescu in pregatire.

Jucatori: VASILE SIDEA, RUDOLF HABER PURSCH, CORNEL ANTONESCU, ALEXANDRU BOTA, ION DONCA, PETRE STREITFERDT, DUMITRU LUPESCU, OTTO TELMAN, LICNER WALTER, KURT VAGNER, RUDOLF IOSIF, IULIAN CALIMAN, WALTER MAITNERT, ERNEST COMAN, GUSTAV SCHULER, KURT SAUER.

            Conducatorii intregii delegatii: PERTRE CAPRA presedintele si LUCIAN  GRIGORESCU secretarul general al Federatiei Romane de Handbal.

            Baietii  nu au reusit sa treaca nici acum de complexul R.D.G. echipa cu care juca de la egal la egal in turnee de pregatire, dar in jocurile pe medalii: 7-14 la Bucuresti in 1953 si 4-12 acum in 1955 la Varsovia.

            In pregatire – de circa 3 luni de zile – echipa beneficiind de un calendar foarte bogat – a evoluat bine si foarte bine. Dupa un dus rece 0-7 cu Cehoslovacia in turneul efectuat la Praga si Bratislava (6-7) desfasurat la Brasov cu un 4-6 cu Polonia, vor urma numai victorii, cu selectionata Budapestei care a jucat si cu  selectionata Banat si Iasi.

            Ne luam revansa acasa asupra Cehoslovaciei dar sub numele de DUKLA Praga, deci netrecuta in palmares. La Varsovia victorie la scor, in fazele preliminarii cu Austria 19-8, in Belgia 19-3 cu Danemarca 20-0 (danezii au venit exact cu echipa de handbal in 7 jucatori tineret care se antrena in sala), apoi jocuri mai stranse cu Polonia 9-6 si Cehoslovacia 6-5 (o semifinala “pe viata si pe moarte” si o singura infrangere la R.D.G., prea severa 4-12).

            Este adevarat ca la handbal in 11 (pe terenul mare de fotbal) noi am fost elevii celor din Germania si pe langa simpatie si respect aveau si o oarecare teama din start – fata de echipa lor plina de celebritati din lumea handbalului.

            Anul 1955 marcheaza si primul joc international de handbal in 7 pe terenul de zgura al ITB – ului (undeva in spatele Palatului Victoria de azi) s-a desfasurat meciul CCA Bucuresti – UDA (Dukla) Praga incheiat cu victoria neta a echipei pragheze 33-5. Echipa Dukla Praga se confunda aproape in intregime cu nationala Cehoslovaciei clasata pe locul III la ultimul Campionat Mondial in 7. In acelasi timp si echipa CCA Bucuresti se confunda in proportie de 80% cu nationala noastra dar la handbal in 11.

            Aceasta era diferenta. In jocul al doilea micile tribune ale terenului ITB sunt arhipline, spectatorii isi incurajeaza aprig echipa si obtinem un rezultat mai strans 30—14.

            Acesta a fost inceputul, dar se pare ca am invatat multe si am fost elevi silitori.

            Numai  peste 6 ani nationala noastra cucereste titlul de campioana mondiala, invingand la DORTMUND (R.F.G.) cu 9-8 exact echipa Cehoslovaciei, tot cu exceptionalul portar VICHA care pe ITB in 1953 pur si simpul a “inchis poarta”.

            1955 – 1956

            Campionatul  intern – se desfasoara  in continuare cu 10 echipe la feminin, dar numai cu 4-5 etape in primavara – pentru a face loc pregatirilor pentru CM din Germania. Restul etapelor in toamna, pe ploi interminabile si noroi pana la glezna.

            C.N.  Editia a 11-a 1955- 1956 handbal feminin in 11 jucatoare

            1. Progresul Brasov, antrenor: DUMITRU  POPESCU COLIBASI

            2. Flamura Rosie Bucuresti, antrenor: CONSTANTIN POPESCU PILICA

            3. Flamura Rosie Sibiu, antrenor: STFAN ZOLLER.

Baietii isi desfasoara normal campionatul cu 12 echipe in divizia A si 10 in divizia B.

            C.N. Editia a 20-a 1955- 1956 Handbal masculin in 11 jucatori

            1. Stiinta Timisoara, antrenor: CONSTANTIN LACHE

            2. CCA Bucuresti, antrenor: IOAN KUNST GHERMANESCU

            3. Flamura Rosie Sibiu, antrenor: STEFAN ZOLLER.

            Se organizeaza insa si prima editie a “CUPEI DE IARNA” in sala de handbal in 7, am putea spune un fel de campionat national experimental cu editii in 1956, 1957, 1958, 1959 cand s-a organizat si primul Campionat National de handbal in 7 jucatori, atat la masculin cat si la feminin.

             “CUPA DE TOAMNA” 1956-1956 EDITIA A I-A, feminin handbal in 7

            1. Progesul Brasov – antrenor: DUMITRU POPESCU COLIBASI

            2. Stiinta ICT Bucuresti – antrenor: IOAN KUNST GHERMANESCU.

            “ CUPA DE TOAMNA” – Editia I-a , masculin handbal in 7

            1. CCA Bucuresti, antrenor: IOAN KUNST GHERMANESCU;

            2. Stiinta Timisoara, antrenor: CONSTANTIN LACHE;

            3. Stiinta ICF Bucuresti, antrenor: WILHELM  HELLWIC.

Aceasta prima competitie cu caracter national la handbal in 7 a avut un succes deosebit.

            La sala Floreasca (azi Lucian Grigorescu) unde s-au desfasurat finalele, asteptau afara in frig zeci de spectatori la “un bilet in plus” iar ca urmare a acestui fapt jocurile din competitia viitoare vor fi introduse in programul PRONOSPORT, alaturi de meciurile de fotbal din campionatul italian.

Ca activitate interna in anul respectiv mai consemnam organizarea primei SPARTACHIADE de vara, care a angrenat peste 600 de echipe in special feminine. Desigur, “cifrele raportate” mai pot fi discutate, dar era un fapt pozitiv pentru handbal.

            - Anul 1956 mai aduce o premiera: PRIMA TABARA DE PREGATIRE CENTALIZATA pentru juniori si junioare la ODORHEI. Acesta actiune se va repeta si se va amplifica an de an, pana astazi, in 2001.

            Aceasta actiune trebuie trecuta ca una din cauzele succeselor handbalului romanesc, generatie dupa generatie.

            Dar anul 1956, va ramane in istoria handbalului romanesc ca un moment unic de referinta, tiparit cu litere de aur. Echipa nationala de senioare cucereste PRIMUL TITLU DE CAMPIOANE MONDIALE pentru handbalul romanesc primul, la un joc sportiv si din intreaga istorie a Sportului Romanesc.

            - Dupa succesul de la Varsovia (locul I la Festivalul din 1955) si odata incheiat campionatul intern, echipa isi continua pregatirile sub conducerea aceluiasi antrenor principal profesorul  CONSTANTIN POPESCU PILICA. Inspre finalul pregatirilor s-a alaturat lotului si antrenorul federal (unic pentru fete si baueti) NICOLAE NEDEF. Mai intai un nelipsit cantonament la munte de trei saptamani consacrat exclusiv pregatirii fizice atletice, acum la Sinaia. Alergari in panta si fotbal la doua porti, in bocanci pe terenul mare, in zapada pana la brau, cate doua ore, sau excursii – ascensiuni pana la Varful Omul iarna! si inapoi, 10 – 12 ore, schi-fond 10-15 km la 2-3 zile, completau programul de pregatire fizica cu conditii mult ingreunate.

            - Trebuie spus ca astfel de cantonamente de iarna au fost nelipsite la nationala din 1953, pana in 1965, cand in lunile de iarna apare campionatul in 7 de sala. Putem adauga la “cauzele succeselor handbalului romanesc” si aceste cantonamente de 3-4 saptamani, iarna la munte exclusiv consacrate pregatirii fizice de baza. Urma turul campionatului in martie si aprilie, dar mare surpriza: Federatia Internationala programeaza un joc preliminar de calificare cu Polonia si ca surpriza sa fie totala, jocul urma sa se desfasoare in Polonia.

            Se intrerupe brusc campionatul dupa numai 3 etape si urmeaza in galop o pregatire speciala cu jocuri de verificare la Brasov si Bucuresti.

            - Meciul de calificare a avut loc in ziua de 20 mai 1956 la GDANSK cel mai indepartat oras din Nordul Poloniei, pana la care am calatorit doua zile. Jucam cu Polonia pe care o invinsesem la Varsovia in 1955 cu 1 – 0, dupa un meci “de infarct”; acum sansele noastre sunt minime si totusi invingem cu 3 – 2. In minutul 7 era 2 – 0 pentru poloneze, dar in ultimele secunde ale minutului 20 (se jucau 2 reprize a 20 de minute), ELENA JIANU capitanul echipei noastre inscrie si era 2 – 1 la pauza. Imediat in repriza secunda VICTORITA DUMITRESCU egaleaza si scorul ingheata la 2 – 2 minute in sir, dar tot in final, acum de meci, micuta MORA WINDT, cu un sut lobat de la 20 m, ne aduce fericirea si calificarea la turneul final al C.M. din R.D.Germania.

            In drumul de intoarcere in tara, jucam la Budapesta pe Nepstadion in fata a 50.000 de spectatori (in deschidere la un joc de fotbal) cu nationala Ungariei – locul I si Campiona Mondiala in 1949 la prima editie a C.M. feminin de handbal in 11, la care noi nu am participat. Reusim un egal 4 – 4 care ne-a consolidat convigerea ca putem mai mult.

            Imediat, a treia zi de la sosirea in tara, cartierul general al pregatirilor se muta la Brasov. Aici se repeta de doua ori ciclul de jocuri de la mondiale intalnind echipe de seniori din Harman, Halchiu, Ghimbav, Codlea, repetand si deplasarile de 40 – 120 km la fiecare joc, inclusiv cate o mica receptie si un pahar de bere cu primarul, notarul si echipa locala, exact ca in programul de la C.M.

            Pentru pregatirile finale se coboara la Bucuresti si Snagov. Colectivul tehnic este considerabil “intarit”, alaturi de principalul Constantin Popescu – Pilica stabil din 1953, vor mai fi cooptati: GABRIEL ZUGRAVESCU (antrenor cu performante deosebite la Timisoara si Rapid Bucuresti, dar care, fiu de preot fiind, nu a facut deplasarea in R.F. Germania) si nou – numitul antrenor federal Nicolae Nedef.

            La C.M. din R.F.G. sustinem primul joc cu Austria la KARLSRUHE in ziua de 1 iulie 1956. Victorie mare cu 3 – 1, au inscris: VICTORITA DUMITRESCU, ELENA JIANU si AURELIA SALAGEANU, iar de la austriece BAUMAN, capitanul echipei si vedeta principala a presei alaturi de OCWIRK si HOFFER. De la noi in afara de marcatoare s-a remarcat portarita IRINA NAGHI (19 ani) care cu plonjoanele ei aeriene, in stilul celor de la fotbal, a monopolizat cu poze gigant prima pagina a 3-4 ziare din Germania.

            La 3 iulie la MANHEIM intr-un joc socotit mai usor cu FRANTA, ne chinuim o repriza si jumatate (2 – 2) ca in final sa castigam linistiti cu 5 – 2.

            Cu aceste doua victorii si locul I in serie ne calificam pentru finala.

            In ziua de 6 iulie 1956 pe stadionul central din FRANKFURT AM MEIN in fata a 35.000 de “spectatori platitori” numai pentru handbal, echipa nationala invinge favorita tuturor, echipa R.F. Germaniaei cu scorul de 6 – 5 si cucereste PRIMUL TITLU DE CAMPIOANA MONDIALA, LA UN JOC SPORTIV DIN ISTORIA SPORTULUI DIN ROMANIA.

            Jocul inepe fix la ora 16, dar nu trec decat 2 minute si arbitrul BERTIL WESTBALD (Suedia) acorda echipei germane un 13 m pe care celebra WARMS il transforma. In minutul 6 MORA WINDT inscrie pentru noi, in stil caracteristic, sut cu bolta si egaleaza. Jocul este fantastic de indarjit si se alearga kilometri. Luam conducerea cu 2-1 cu un sut “strecurat” abil de JIANU (capitanul echipei noastre).

            Intre timp IRINA NAGHI face adevarate minuni in poarta noastra, desi la un plonjon spectaculos se accidenteaza usor. Va fi de departe cel mai bun portar al Campionatului Mondial 1956.   

            La pauza era 3 – 1 pentru noi prin golul inscris din 13 m de VICTORITA DUMITRESCU.

            Dupa pauza cei 35.000 de spectatori isi reiau atributiile in serios, dar nemteste – civilizat si echipa Germaniei revine puternic. In minutul 26 este 3-2, urmeaza momente grele pentru noi. Desi ELENA PADUREANU inscrie si este 4-2, nemtoaicele revin cu un gol al lui BURMEISTER (capitanul echipei lor). La scorul de 4-3 ne-a cam inghetat sufletul, mai ales ca ratam un 13 m (JIANU) si alte 2 aruncari favorabile (PADUREANU si WINDT). De pe banca este aruncata in lupta LUCIA DOBRE care intra direct in atac si da gol din prima: este 5-3 si oarecare liniste. Dar HANNEM reduce la 5-4 si din nou LUCIA DOBRE revenita la schimbare reintra si inscrie de la mare distanta, scorul este 6-4 si suntem Campioni Mondiali, chiar daca WALTER in ultimele secunde inscrie si fixeaza scorul final 6-5 pentru ROMANIA.

            CAMPIONATUL MONDIAL Editia a II-a 1956 R.F.Germania handbal feminin in 11   

            Clasament: 1. ROMANIA; 2. R.F. Germania; 3. Ungaria; 4. Austria; 5. Iugoslavia; 6. Franta.

            ROMANIA LOC I MEDALII DE AUR – CAMPIOANA MONDIALA

            IRINA NAGHI-KIMOVSCHI (19), ANA STARK-STANISEL (21), IRINA GHUNTER-KIM (21)-portari; CAROLINA RACEANU-CARLIGEANU (21), AURORA BRAN-ALEXANDRESCU (23), AURELIA SALAGEAN-TUDOR (20), ILEANA COLESNIKOV-GIULESCU (23), IOSEFINA UGRON –STEFANESCU (24), MAGDA DRASSER-HABERPUSCH (24) – aparatoare; VICTORITA DUMITRESCU (21), ELENA RADO-JIANU (28), MORA WINDT-MARTINI (21), LUCIA DOBRE (23), ELENA PADUREANU (25), MARIA SCHEIP- CONSTANTINESCU (22) - inaintase.

            Antrenori: CONSTANTIN C. POPESCU-PILICA principal, NICOLAE NEDEF federal, GABRIEL ZUGRAVESCU in pregatire.

            Aproape in intregime echipa era formata din jucatoarele cu care s-a pornit la drum in ziua de 25 mai 1953 la Sighisoara, alaturi de antrenorul principal profesorul CONSTANTIN C. POPESCU – PILICA. Numai aceste jucatoare si antrenorul lor stiu cat s-a muncit in acesti trei ani din care cel putin jumatate petrecuti in cantonamente si deplasari.

                Se cuvine sa adaugam neaparat si numele antrenorilor care au mai contribuit in diverse etape la pregatirea echipei in acesti trei ani: DUMITRU POPESCU – COLIBASI, BRUNO HOLSTREGER, medicul ecipei CONSTANTIN SERPE si nu in ultimul rand meritul lui LUCIAN GRIGORESCU secretar general al F.R.H. prezent la fiecare actiune a lotului, partial si in cantonamente, care s-a ingrijit permanent si se va ingriji in continuare sa nu existe nici un obstacol administrativ in calea performantei.

            Pentru acesta performanta unica in sportul romanesc jucatoarele respective au fost rasplatite – alta pemiera – cu primele titluri de maestre emerite din handbalul romanesc.

             

            1957    Activitatea competitionala interna s-a desfasurat pana in acest an dupa formula primavara – toamna, deci pe an calendaristic.

            Pentru a se putea aplica aceasta formula atat echipele masculine, cat si cele feminine isi disputa titlul in cate doua serii a sase echipe, sistem tur – retur, cu jocuri finale intre primele doua clasate.

            C.N. Editia a 12 – a    1957    feminin handbal in 11

            1. Steagul Rosu Bucuresti – antrenor: Constantin Popescu – Pilica;

            2. Progresul Mic Bucuresti – antrenor: Gabriel Zugravescu;

            3. Progresul Brasov – antrenor: Dumitru Popescu – COLIBASI.

            De aceasta data tanarul antrenor Popescu – Pilica, dupa cucerirea titlului suprem de Campion Mondial cu echipa nationala, castiga si campionatul cu echipa lui de club.

            C.N. Editia a 21 – a    1957    masculin handbal in 11

            1. CCA Bucuresti – antrenor: Ioan Kunst Ghermanescu;

            2. Dinamo Brasov – antrenor: Dumitru Lupescu;

            3. Vointa Sibiu – antrenor: Wilhelm Kirschner.

            La handbal in 7 in sala, “Cupa de Iarna” se transforma in concurs republican permitand participarea tuturor regiunilor din tara. Acolo unde nu existau sali se putea juca si in aer liber, dar finalele erau in sala.

            “CUPA DE IARNA”             Editia a II-a    handbal in 7

                        Feminin

            1. Progresul M.I.C. Bucuresti – antrenor: Gabriel Zugravescu

            2. Flamura Rosie Sibiu – antrenor: Stefan Zoller

            3. Steagul Rosu Bucuresti – antrenor: Constantin Popescu – Pilica

                        Masculin

            1. Dinamo Bucuresti – antrenor: Oprea Vlase

            2. Stiinta Timisoara – antrenor: Constantin Lache

            3. CCA Bucuresti – antrenor: Ioan Kunst Ghermanescu

            - O activitate din ce in ce mai sustinuta se inregistraza si la nivelul juniorilor unde, constatandu-se ca singur, Campionatul Scolar – care nu avea faze finale – nu selectioneaza si nu impulsioneaza spre performanta, se cauta noi forme.

            Federatia organizeaza “Cupa oraselor pentru juniori”. La baieti se joaca handbal in 11 si castigatoarea cupei va fi echipa orasului Bucuresti – antrenor: EUGEN TROFIN, urmata in ordine de Sibiu, antrenor IOAN SCHUSTER si Timisoara. La fete se joaca handbal in 7, cupa revenind orasului Bucuresti – antrenori: VICTOR COJOCARU si ROMULUS SPIRESCU, urmata de Brasov, antrenor DUMITRU POPESCU COLIBASI si Sighisoara. Competitia a angrenat 16 echipe la baieti si 8 la fete.

            Succesul acestei competitii rezervate juniorilor (nu exista inca un campionat national) a determinat pentru sezonul de iarna organizarea unei editii a Cupei Oraselor pentru handbalul in 7 in sala. Participa 9 echipe de baieti si 8 de fete, primii trei clasati sunt: la fete – Tg.Mures (antrenor Arpad Kamenitschi), Brasov (antrenor Dumitru Popescu COLIBASI) si Bucuresti (antrenor Victor Cojocaru); iar la baieti – selectionata orasului Bucuresti (antrenor Eugen Trofin), urmata de Sibiu (antrenor Ioan Schuster) si Sighisoara (antrenor Ion Buiuc).

            - Activitatea competitionala internationala in anul 1957 este dominata de editia a III-a a Festivalului de la Moscova, unde fetele aveau de aparat medaliile cucerite la Varsovia (1955) si titlul suprem de la C.M. din R.F.Germania (1956) si in acelasi timp la handbal in 7 echipa Romaniei urma sa participe pentru prima oara la un Campionat Mondial in Iugoslavia.

            Cu un lot largit – campioanelor mondiale alaturandu-se inca 10 tinere jucatoare, antrenorii: Constantin Popescu – Pilica si Dumitru Popescu – COLIBASI pornesc pregatirile inca din primavara, dupa 6 etape de campionat, efectuand o pregatire mixta cu antrenamente de handbal in 11 pe terenurile de fotbal de la Regie si 23 August, dar si de handbal in 7 pe terenurile de la “Drept” si “Progresul” in Bucuresti.

            Este invitata echipa orasului Budapesta (care coincide cu reprezentativa Ungariei) pentru trei jocuri de verificare – pregatire cu nationala Romaniei alcatuita de cei doi antrenori din cele mai bune jucatoare de la handbalul in 11. Desi soldate cu infrangeri, cele trei jocuri, au dovedit ca ne putem adapta rapid la cerintele jocului in 7 si ar fi ceva sperante. Dar undeva sus de tot – Festivalul era si o problema politica – hotaraste prioritate totala pentru turneul de la Moscova. Cum cele doua actiuni – Festivalul de la Moscova si C.M. din Iugoslavia – se succedau la un interval de 12 zile s-a hotarat alcatuirea a doua echipe separate. Lotul in 11 a ramas intact cu cele mai bune 16 jucatoare din tara, iar pentru cel in 7 s-a incropit o echipa in special cu jucatoare tinere din Bucuresti sub conducerea profesorului VICTOR COJOCARU.

            La Festivalul Mondial al Tineretului si Studentilor echipa nationala feminina de handbal in 11, invinge in jocurile inter-tari echipa U.R.S.S. – ului cu 12 – 31 dar pierde in fata R.D.G. – ului cu 6 – 7 si se claseaza pe locul 2.

           

            Editia a III-a 1957      MOSCOVA – U.R.S.S.         Jocurile Festivalului

            Clasament: 1. R.D. Germania; 2. Romania; 3. U.R.S.S.

 

            Romania loc II

            Antrenori: Constantin C. Popescu – Pilica, Dumitru Popescu – COLIBASI

            Jucatoare: Ana Stark, Irene Ghunter, Aurora Popescu, Iozefina Stefanescu, Elena Jianu, Elena Padureanu, Elena Rosu, Mora Windt, Ana Balint, Irene Naghi, Mariana Adami, Lucia Dobre, Victorita Dumitrescu, Carolina Carligeanu.

            La prima editie a Campionatelor Mondiale de Handbal in 7 din Iugoslavia, echipa nationala (a doua, cea improvizata) pierde in serie, 1 – 3 cu Austria, 1 – 6 cu Danemarca, 1 – 2 cu Suedia si 0 – 3 cu Polonia, clasandu-se pe locul 9.

           

            C.M. Editia I-a           Iugoslavia       handbal feminin in 7

            Clasament: 1. Cehoslovacia; 2. Ungaria; 3. Iugoslavia; 4. R.F. Germania; 5. Danemarca; 6. Austria; 7. Polonia; 8. Suedia; 9. Romania.

            Romania loc 9

            Antrenor: VICTOR COJOCARU

            Jucatoare: LILIANA BORCEA, JANA MATEESCU, ELENA TICU, ANTONETA VASILE, MARIANA JIPA, ELENA ROSU, ELLA JECU, AURORA NICULESCU, GHERLINDE REIPP, INGHE GOSS, BRIGHITE BUCUR, ELENA BOLDIJAR, ELISABETA GOLOSIE, ANGELA MINCULESCU, MARILENA MITEA.

            Repetam, aceasta formatie a fost in realitate echipa a II-a a Romaniei, deoarece prima reprezentativa – care cuprindea Campionaele Mondiale din 1956 – participa in acelasi timp la Festivalul de la Moscova.

            La masculin in cadrul Festivalului, pentru a treia oara la varf acelasi clasament: 1. R.D.Germania; 2. ROMANIA. De aceasta data insa jocul final dintre cele doua echipe a fost deosebit de “strans” (14 – 15) si mai ales cu un arbitraj discutabil. In jocurile urmatoare baietii obtin victorii clare: 17 – 14 cu Cehoslovacia, 19 – 12 cu Austria, 17 – 4 cu Finlanda si un rezultat la limita 10 – 9 cu echipa tarii gazda (U.R.S.S.)

  

            Editia a III-a 1957      MOSCOVA – U.R.S.S.         Jocurile Festivalului

            Clasament masculin: 1. R.D.Germania; 2. Romania; 3. Cehoslovacia; 4. U.R.S.S.; 5. Austria; 6. Finlanda.

            Romania loc II – Medalii de Argint

            Antrenor: IOAN KUNST GHERMANESCU

            Jucatori: VASILE SIDEA, RUDOLF HABERPURSCH, IOSIF ZAHARIA, OCTAVIAN NITESCU, FLORIN BALAIES, OTTO TELMAN, LIVIU CONSTANTINESCU, HANTZ MOZER, KURT WAGNER, OLIMPIU NODEA, KURT SAuER, AUREL BULGARU, VALENTIN SELARU, IOSIF RUDOLF.

            - La handbal in 7, in anul 1957, consemnam prima editie a Cupei Campionilor Europeni, la masculin, care in mod exceptional s-a desfasurat cu selectionate de orase. Echipa orasului Bucuresti (combinata CCA – Dinamo) depaseste in primul tur selectionata orasului Belgrad.

            In turul 2 suntem eliminati de echipa orasului PRAGA (19 – 24), care se confunda cu echipa nationala a Cehoslovaciei si in acelasi timp cu echipa DULKA – care, sa ne reamintim, ne-a “predat primele lectii” de handbal in 7 pe terenul I.T.B. in 1955 si care va castiga aceasta prima editie invingand in finala – relativ comod – selectionata orasului OREBOO – Suedia. Selectionata orasului Bucuresti a fost pregatita si condusa de antrenorii: Ioan Kunst Ghermanescu si Francisc Spier, pentru “un spor de tenacitate”, s-a apelat si la cunostiintele baschetbalistilor Mihai Nedef – conducator de joc si Liviu Noghi – pivot.

             Tot la handbal in 7 in acest an au loc primele intalniri internationale la juniori. O selectionata de baieti se deplaseaza in Polonia si sustine doua jocuri cu echipa similara a tarii gazda, castigate cu 17 – 15 si 13 – 12.

 1958-1959

            ACTIVITATEA INTERNA. La divizia A incepand din acest an vom avea (pana in 1963) o situatie speciala cu doua campionate nationale atat la fete cat si la baieti, unul pentru handbal in 11 in continuare si al doilea pentru handbal in 7 aflat acum la prima editie

            C.N. Editia I-a 1958 –1959 handbal feminin in 7

                  1. Cetatea Bucur (Progresul) Bucuresti –antrenor:CONSTANTIN POPESCU- PILICA

                  2. Olimpia Bucuresti – antrenor: GABRIEL ZUGRAVESCU

                  3. Tractorul Brasov – antrenor: DUMITRU POPESCU – COLIBASI.

            Echipa Cetatea Bucur este de fapt Flamura Rosie deja campioana in 1957 si 1958 la handbal in 11 care si-a schimbat denumirea trecand la Asociatia Progresul sprijinita in primul rand de Primaria Orasului  Bucuresti.

            C.N.Editia I-a 1958 –1959 handbal masculin in 7

                  1. Dinamo Bucuresti – antrenor: VLASE OPREA

                  2. Rapid Bucuresti – antrenor: CORNEL OPRISAN

                  3. Stiinta Timisoara – antrenor: LADISLAU BARA.

            Aceasta prima editie a Campionatului National de Handbal in 7 inceput in mod egal pentru toti – fara a se tine seama de rezultatele de la handbal in 11 – cu etape de raion, regiune, zona si turneu final cu cate 6 echipe.

            Activitatea la handbal in 11 continua in ritm intens.

           

            C.N. 1958 –1959 handbal feminin in 11

            1. Olimpia Bucuresti – antrenor: GABRIEL ZUGRAVESCU

            2. Cetatea Bucur (Progresul) Bucuresti –antrenor:CONSTANTIN POPESCU- PILICA

                  3. Muresul Tg. Mures – antrenor: ARPAD KAMENINSCHI.

 

            C.N. 1958 –1959 handbal masculin in 11

            1. Dinamo Bucuresti – antrenor: VLASE OPREA

            2. C.S.M. Resita – antrenor: MIHAI SZUCIC

            3. C.C.A Bucuresti – antrenor: IOAN KUNST –GHERMANESCU

            De remarcat, performanta echipei Dinamo Bucuresti care promoveaza din B in A, in sezonul anterior si cucereste titlul imediat in anul urmator.

            - La categoria B, masculin, pe primele locuri: Textila Cisnadie urmata de Dinamo Tg. Mures si C.S.U. Bucuresti.

            - Si  la juniori se organizeaza primul campionat national de handbal in 11. La fete a castigat Tg. Mures, antrenor: ARPAD KAMENISCHI, urmata de record Medias – antrenor: BRUNO HOLSTREGHER  si Textila Lugoj – antrenor ALBERT CRISTOF. La baieti  pe primul loc Vointa Sibiu – antrenor IOAN SCHUSTER urmata de C.S.S.  Bucuresti – antrenor EUGEN TROFIN.

            A fost o editie experimentala care a demonstrat ca va fi foarte greu de a se efectua antrenamente si jocuri pe terenurile de fotbal (pe care se juca handbal in 11), in consecinta in anii urmatori se va renunta la acest campionat, si astfel juniorii se indreapta masiv spre cel in 7 care putea fi practicat si in curtea scolii sau in sala de gimnastica.

            - In acelasi timp se organizeaza mari competitii populare cum a fost “Spartachiada de vara” care a avut chiar un turneu final la Bucuresti cu cate 8 echipe la fete si baieti si care a angrenat “peste 400 noi echipe de handbal, baieti si fete in special, tineri dornici de miscare si de sport” – din presa acelor zile.

            - Dar cea mai populara competitie pentru juniori va continua sa fie “Cupa Sportul Popular”, cucerita la fete de ILEFOR TG. MURES, antrenor: ARPAD KAMENITSCHI, urmata de Luceafarul Brasov, antrenor: DUMITRU POPESCU COLIBASI si Constructorul Bucuresti – antrenor VICTOR COJOCARU.

            In acelasi timp se organizeaza primul Campionat scolar cu turneu final la Tg. Mures pe locul I la fete Scoala Medie 2 Brasov – profesor DUMITRU POPESCU – COLIBASI, iar la baieti Scoala Medie nr.4 din Timisoara – profesor: CONSTANTIN LACHE.

            - In plan intenational obiectivul principal a fost C.M. masculin de Handbal in 11 din Austria, cu toate acestea echipa nationala nu a avut posibilitatea de a efectua cel putin cateva jocuri de pregatire. Singurul meci premergator C.M. a fost exact cel de calificare, fiindca la fel ca la C.M. feminin din 1956, echipei de baieti i-a fost programat un joc eliminatoriu de calificare in Polonia cu nationala respectiva. Baietii trec peste acest handicap si castiga cu 11-7.

            La  turneul final, echipa ROMANIEI invinge Austria cu 19-6, pe cea a Ungariei cu 18-12 si a Elvetiei cu 14-9 si pierde in finala in fata echipei unite a Germaniei cu 14-11 (6-6). Este prima medalie a baietilor.

 

            Editia a V-a Austria 1959 Campionatul Mondial masculin de handbal in 11

            Clasament: 1.Germania unita, 2. ROMANIA, 3. Suedia, 4.Austria, 5. Elvetia, 6. Danemarca 7. Ungaria, 8. Polonia.

            ROMANIA loc II, medalii de argint.

            Antrenori: IOAN KUNST-GHERMANESCU, NICOLAE NEDEF federal

            Jucatori: MIHAI REDEL, RUDOLF HABERPURSCH, ION ILIESCU, GEO BADULESCU, OCTAVIAN NITESCU, CONSTANTIN SELARU, VALENTIN SELARU,     GEORGE COVACI, ARPAD BARABAS, OLIMPIU NODEA, VIRGIL HNAT, AUREL BULGARU, MIRCEA COSTACHE I, CORNEL OTELEA, SAVIN MARCU.

            Comportare exceptionala a baietilor nostrii care in finala dupa un 6-6 la pauza cedeaza greu in fata echipei campioana mondiala la editia anterioara, acum in plus unindu-si fortele cele doua Germanii (EST si VEST in acele momente) au constituit o super echipa.

            Pe stadionul Wacker din Viena in fata a peste 8000 de spectatori baietii nostrii au jucat exceptional cucerind medaliile de argint, cea mai buna performanta a echipei nationale masculine la handbal in 11.

            Comportarea de exceptie a tinerilor nostrii jucatori – din care nu mai putin de 9 erau debutanti in competitii oficiale – a fost incununata si de titlul de golgheter, care a revenit lui OLIMPIU NODEA cu 28 de goluri, urmat de alt roman AUREL BULGARU.

            – Echipa nationala feminina de handbal in 11 si-a continuat constant pregatirile in vederea Campionatelor Mondiale din anul viitor. Numarul jocurilor internationale  a fost ceva mai redus, doar doua turnee, numai cu victorii. In R.D.G. la MAGDEBURG invingem puternica echipa nationala a gazdelor: cu 6-3, rezultat mare! Turneul continua cu trei jocuri cu echipe de club egale cu trei victorii, la care mai adaugam in final un 6-5 cu nationala lor de tineret. In Polonia la Jelesnaia: ROMANIA - POLONIA 7-3 si alte doua victorii cu echipe de club. Calendarul – ceva mai redus al echipei nationale feminine a permis o desfasurare normala a campionatului si a prilejuit echipelor de club sa efectueze turnee internationale peste hotare, s-au inregistrat sapte intalniri cu echipe puternice din R.D.G. si Ungaria, la care vom  adauga cele sustinute de echipe nationale sub nume de club sau oras. Echipele nationale – aproape la fiecare turneu – dupa jocul oficial intre tari, mai jucau alte 2-4 jocuri sub numele orasului Bucuresti.

            Aceasta modalitate de a juca cat mai multe jocuri intr-o deplasare a fost frecvent folosita in perioada dinaintea aparitiei unor turnee cu 3-5 jocuri pe competitie. Si daca asa cum vom vedea palmaresul echipelor nationale la capitolul jocuri oficiale (la care se canta imnul) este destul de sarac: la feminin 26 jocuri in 21 de ani (1949 – 1960) iar la masculin 55 jocuri dar, in 25 de ani (1936-1961), toate acestea pot fi triplate cu jocurile echipelor nationale sub nume de orase sau club.

            - Echipa nationala de junioare, handbal in 11, aflata doar in al doilea an de activitate efectueaza un turneu in R.D.G. unde castiga cu 6-5 si in Polonia unde de asemenea invinge cu 7-3, antrenor VICTOR CHITA.

            - Baietii – juniori – condusi de antrenorii EUGEN TROFIN si FLORIN STOENESCU efectueaza acelasi turneu, pierd cu 7-10 la R.D.G. si castiga in Polonia cu 14-9.

            - La handbal in 7 activitatea internationala cunoaste un reviriment neasteptat.

            In primul rand la cea de-a doua editie a Cupei Campionilor – masculuin, (acum pe echipe de club), Dinamo Bucuresti – antrenor OPREA VLASE, intrece pe PARTIZAN BIELOVAR la ZAGREB cu 17-5, mare surpriza si chiar pe mult titrata DUKLA PRAGA la Bucuresti, cu 15-14, dar pierde in semifinale la STUTTGART (12-21) in fata echipei F.A. GOPPINGEN.

            - Elementul marcant al anului 1959 il constituie organizarea la Bucuresti a  unui prim mare turneu international de handbal in 7, care va deveni traditionala si recunoscuta in calendarul Federatiei Internationale: ”Cupa Orasului Bucuresti” care de la  a treia editie se va numi “Trofeul Carpati” asa cum o cunoastem si astazi. Este meritul principal al lui LUCIAN GRIGORESCU secretar F.R.H. si a “voluntarilor si activistilor” din handbal pentru faptul ca acest mare tureu a dainuit timp de peste 40 de ani si ne-a adus in tara toate marile echipe din lume.

            Prima editie  28 ianuarie – 1 februarie 1959, a fost oarecum de experiment fiind invitate echipe foarte puternice, un handbal in 7 de sala – de la care puteam invata la cel mai inalt nivel, chiar cu riscul infrangerii la scor si o clasare mai slaba. Prima editie a “Cupei orasului Bucuresti” a fost castigata atat la feminin cat si la masculin de echipele H.G.Copenhaga (in realitate echipele nationale ale Danemarcei) care au dat adevarate recitaluri de virtuozitate.

            Sala Floreasca (azi Lucian Grigorescu) a fost arhiplina timp de 4 zile. Dar au particiapt si alte mari echipe de mare valoare: Dukla Praga la baieti, selectionatele oraselor Zagreb si Budapesta la fete. S-a hotarat sa participam cu echipe de club sau selectionate de oras tinand seama ca desi eram campioni mondiali la fete si vicecampioni la baieti la handbal in 11, la cel in 7 eram mai la inceput palmaresul trebuia oarecum protejat.

“CUPA ORASULUI BUCURESTI” – Editia I-a  Bucuresti 1959.

Clasamente - Feminin: 1. H.G. Copenhaga; 2. Zagreb; 3.Budapesta; 4.Olimpia Bucuresti; 5. Bucuresti – tineret.

                        Masculin: 1. H.G. Copenhaga; 2. Dinamo Bucuresti; 3. Dukla Praga; 4. Stiinta Timisoara.

           

            Bucuresti –tineret loc 5

            Antrenor: EUGEN TROFIN

            Jucatori: COLOMAN SOO, NICOLAE  RADU, MIRCEA COSTACHE I, FLORIN HAUSNER, FLAVIU STOICA, ILIE DANESCU, GHEORGHE CATU, HELMUTH SZKIELI, ION PREDA,CONRAD MESSE, ARPAD BARABAS, CORNEL OTELEA.

1959-1960 – ACTIVITATEA INTERNA – la handbal in 11 – divizia A se incearca o concentrare a valorilor, reducandu-se numarul de echipe la 10, se creau astfel mai multe date libere pentru pregatirea echipelor nationale.

            C.N. Editia a 10-a 1959-1960 handbal feminin in 11 

            1. Stiinta Bucuresti – antrenor: VALERIU GOGALTAN

            2. Rapid Bucuresti – antrenor : FRANCISC SPIER

            3. Stiinta Timisoara – antrenor: LADISLAU BARA.

           

            C.N. Editia a 23-a 1959-1960 handbal masculin in 11

            1. Chimia Fagaras – antrenor: DUMITRU LUPESCU

            2. Dinamo Bucuresti – antrenor: OPREA VLASE

            3. C.C.A. Bucuresti – antrenor: IOAN KUNST GHERMANESCU.

            Surpriza mare, aceasta victorie a echipei din Fagaras asupra lui Dinamo si C.C.A. (Steaua de mai tarziu) si totusi nu atat de mare pentru lumea handbalului, cunoscut fiind ca orasul Fagaras  si alaturi de el orasul Victoria (mai ales la fete) au fost zeci de ani producatori de valori si performante in handbalul romanesc.

            Campionatul Diviziei B – masculin – se organizeaza acum pe doua serii a cate 8 echipe angrenand pentru prima oara si alte centre mai noi: Piatra Neamt, Constanta, Teleajen, Petrosani sau de traditi: Agnita, Halchiu, pe podium in ordine: VOINTA SIGHISOARA, TEXTILA CISNADIE si STIINTA TIMISOARA. Si totusi aceasta a fost ultima editie a Diviziei B la handbal in 11, deoarece cu exceptia satelor sau oraselor cu populatie mai mare de origine germana (Agnita, Halchiu, Cisnadie), toti si toate se indreptau spre handbalul in 7.

            Se renunta si la disputarea Campionatului de Juniori la handbal in 11  trecandu-se definitiv la cel in 7 prin campionatele scolare si “Cupa Sportul Popular”, care deja semana cu un campionat national.

            Cupa “SPORTUL POPULAR” – Editia a 3-a 1959-1960 handbal in 7 – clasamente:

                        Fete – junioare pana la 17 ani:

1.C.S.Muresul – antrenor: ARPAD KAMENITSCHI

2.C.S.S. Timisoara – antrenor: VICTOR CHITA

3.Tractorul Brasov – antrenor: DUMITRU POPESCU- COLIBASI

                        Baieti – juniori pana la 17 ani:

1.C.S.S. Bucuresti – antrenor: EUGEN TROFIN

2.Tehnometal Timisoara – antrenor: MICHEL MARTIN

3. C.S.S. Harghita Tg. Mures – antrenor: WILHELM HELVIC

            A doua editie a Campionatului National de Handbal in 7, masculin si feminin atrage din ce in ce mai multi spectatori si mult interes din partea factorilor locali.

            C.N. Editia a 2-a 1959-1960 – handbal feminin in 7

1. Stiinta Bucuresti – antrenor: GABRIEL ZUGRAVESCU

2. Rapid Bucuresti – antrenor: FRANCISC SPIER

3. Stiinta Timisoara – antrenor: CONSTANTIN JUDE

            C.N. Editia a 2-a 1959-1960 – handbal masculin in 7

1. Dinamo Bucuresti – antrenor: OPREA VLASE

2. Rapid Bucuresti – antrenor: CORNEL OPRISAN

3. C.C.A. Bucuresti – antrenor: COSMA LILA

            Echipele din Bucuresti in care handbalul in 7 a pornit mai devreme la drum si cu o masa mare de jucatori (vezi Cupa “Sportul Popular”), vor domina in continuare pentru foarte multi ani in clasamente alaturi de Timisoara si Brasov. Se remarca un eveniment pe care il vom intalni foarte rar, Clubul RAPID are in acelasi an pe podium (locII) si echipa masculina si cea feminina.

            - ACTIVITATEA INTERNATIONALA a fost deosebit de bogata si fructuoasa cu deosebire pentru echipa feminina a Romaniei care s-a angajat in lupta pe doua fronturi atat la handbal in 11 in continuare, cat si la cel in 7.

            Prima actiune a anului 1960 este “CUPA ORASULUI BUCURESTI” (in viitor Trofeul Carpati), la care de aceasta data noi vom inscrie la baieti si la fete, echipele nationale sub titulatura orasul Bucuresti. Eram hotarati ca pregatindu-ne special sa atacam podiumul si la handbal in 7, care castiga in interes si popularitate tot mai mult. In acelasi timp se aprecia ca pentru nationala de senioare era si un mijloc excelent de pregatire pentru C.M. din Olanda la handbal in 11, care urma peste cateva luni si unde aveam de aparat titlul cucerit in 1956.

                        CUPA ORASELOR (Trofeul Carpati) Editia a II-a 1960 Handbal in 7

Clasament: 1. BUCURESTI, 2. Copenhaga, 3. Bucuresti –Tineret, 4. Vojevodina, 5. Praga.

 

            BUCURESTI – locul I – Medalii de aur

Antrenor: CONSTANTIN POPESCU - PILICA

            Jucatoare: IRENE NAGY, ILEANA CAZACU, MARIA CONSTANTINESCU, ANA STARK, VICTORITA DUMITRESCU, ANTONETA VASILE, CONSTANTA DUMITRESCU, AURELIA SZOKE, ELENA JIANU, ELENA CATINEANU, MARIA GHITA, IOZEFINA STEFANESCU.

           

            BUCURESTI  B – tineret loc 3

            Antrenor: VALERIU GOGALTAN

            Jucatoare: LILIANA BORCEA, ELENA ZAINESCU, SOFIA SCHENKER, MARIA INCZE, ELENA ROSU, AURORA LEONTE, ELISABETA GOLOSIE, LUCIA DOBRE, HILDE ROTH, ELENA HEDESIU, FLORICA COSUG, CAROLINA CARLIGEANU, AURORA POPESCU.

            CUPA ORASELOR (Trofeul Carpati) Editia a II-a 1960 Handbal masculin in 7

Clasament: 1. Bucuresti, 2. Praga, 3. H.G.Copenhaga, 4. Saragevo, 5.Bucuresti –tineret.

           

            BUCURESTI – locul I

            Antrenor: VLASE OPREA

            Jucatori: MIHAI REDL, ILIE ALEXANDRU, PETRE IVANESCU, MIRCEA COSTACHE, GHEORGHE COVACI, GEO BADULESCU, OTTO TELMAN, AUREL BUGARU, HANTZI MOZER, VIRGIL HNAT, LUCIAN POPESCU, OLIMPIU NODEA, MIRCEA COSTACHE II.

            BUCURESTI – tineret – loc V

            Antrenor: EUGEN TOFIN

            Jucatori: GEORGE GEORGESCU, COLOMAN SOO, ADRIAN JIANU, CONRAD MESSE, MIHAI APOSTU, GEORGE COMAN, FLORIN HAUSNER, LEONARD BELCIU, CORNEL OTELEA, DAN NICOLICI, VALENTIN SAMUNGI, MIHAI PANTAZOPOL, MIRCEA BANDA, IOAN PARASCHIV, VICTOR CARCIU.

           

            Nominalizand complet cele 4 loturi am evidentiat aproape in totalitate “rezerva” de handbalisti de performanta de la inceputul anilor ’60.

            Din nou jucatorii si jucatoarele din Danemarca “patria mama” a jocului de handbal in 7, sustin adevarate recitaluri de maiestrie tehnica fara a fi preocupati in disperare de rezultat. Noi mai concreti, jucam ceva mai tare (ca la handbal de camp) si ajutati de incurajarile tribunelor arhipline castigam si la fete si la baieti in ciuda diferentei “de clasa” la tehnica si tactica specifice. Am invatat insa cu totii enorm de mult.

            Trebuie sa tinem seama ca trecerea de la handbalul in 11 la cel in 7 necesita eforturi deosebite de adaptare. Handbalul in 11 se juca pe terenul de fotbal (de doua ori si ceva mai mare ca spatiul de joc la 7) semicercul la inceput la 11 m, mutat ulterior la 13 m, iar cel mai mare la 19 m, oferea spatii mari de actionare, care presupunea o deosebita pregatire fizica.

            Tehnica era mai putin sofisticata – asa cum permite jocul de azi in sala – dar trebuia sa fie exacta. Combinatiile de baza in mare erau aceleasi, dar transpuse la alte spatii. Desi in mare era acelasi joc, in amanunt era altceva, mai ales pentru portar si pivot. Dar anumite calitati naturale ale romanilor: o “istetime” si o “disponibilitate” deosebita de a ne adapta si “descurca” in fata unor situatii noi si mai ales o inclinatie spre abilitati tehnice si chiar jonglerii cu mingea, oarecum specifice sportivilor de talie mica si medie, au facut sa ne transformam aproape peste noapte din mari specialisti la handbal in 11, cel putin tot atat de buni la handbal in 7.

            - In “CUPA CAMPIONILOR”, Dinamo Bucuresti, ajunge pana in semifinale, invingand doua echipe puternice: Spartak Katowice (Polonia) si celebra Dukla Praga (Cehoslovacia), dar este invinsa de echipa F.A. GOPINGEN, castigatoarea dealtfel a acestei editii.

            In premiera, formatia masculina a clubului Rapid Bucuresti ia parte la Campionatul European Feroviar, disputat in R.D.G., unde se claseaza pe un onorabil loc II dupa echipa tarii gazda si inaintea a inca 6 reprezentative de tari.

            - La handbal in 11, o selectionata divizionara sub denumirea de Bucuresti, dupa ce sustine un joc de verificare in Capitala cu selectionata orasului NEUMUNSTER (R.F.G.), intreprinde un lung turneu maraton cu 21 jocuri, timp de o luma si jumatate in China si Japonia. Echipa condusa de profesorul IOAN KUNST GHERMANESCU, castiga 19 partide si pierde doar doua, facand o frumoasa propaganda pentru ROMANIA si sportivii ei.

            - Evenimentul major al anului 1960, este participarea echipei nationale feminine la cea de-a treia editie a Campionatelor mondiale de handbal in 11, unde trebuie sa-si apere titlul cucerit in 1956.

            Pregatirile echipei de handbal in 11 pentru acest C.M. au inceput inca din iarna, cu un cantonament de sala si participarea amintita la “Cupa Oraselor” la handbal in 7. Nu era nici o inadvertenta, pe atunci majoritatea tehnicienilor gandeau, ca handbalul este unul singur, doar ca cel in 11 este “atletism cu mingea” iar cel in 7 conditioneaza o tehnica perfectionata pana la maestrie, ceea ce se armoniza ca mijloace reciproce de pregatire. Bineinteles a urmat un cantonament devenit clasic deja – de 21 de zile la munte exclusiv in aer liber pentru pregatire fizica. In continuare, suita etapelor la Brasov si Bucuresti. Necazul principal era insa faptul ca nu prea mai aveam adversari pentru jocurile de verificare, asa incat s-a apelat din nou la meciuri cu echipele de seniori ale satelor din jurul Brasovului unde se mai juca serios handbalul “nemtesc” in 11 (Halchiu, Prejmar, Ghimbav, Harman). S-au jucat totusi cateva jocuri internationale in turneu la ODESA (U.R.S.S.), doua victorii si Moscova o victorie – s-a jucat cu selectionate pe orase – si doua jocuri cu echipa campioana a Lituaniei in Romania. La fel ca la baieti cele doua Germanii isi alcatuiesc o echipa unita si pentru noi emotiile se amplifica. Dar, totul a mers nesperat de bine.

            In grupa la 12 iunie la HAGA, invingem Austria cu 6 – 2 si la 16 iunie la ASSEN pe Danemarca cu 6 – 1.

            Urmeaza semifinala cu Olanda la HENGELO unde castigam cu 9 – 4, dar cu mari emotii si apoi dupa toate pronosticurile asteptam finala cu echipa unita a celor doua Germanii. Surpriza mare, in cealalta semifinala, Austria invinge Germania (unita) cu 3 – 2. Finala de la AMSTERDAM disputata la 19 iulie 1960 o castigam detasat cu 10 – 2, la pauza era 7 – 0. A fost un meci frumos, noi fericiti ca am scapat de “colosul german”, austriecele multumite cu locul II.

            Romania era pentru a doua oara consecutiv CAMPIOANA MONDIALA LA HANDBAL, prin echipa nationala de senioare. Aceasta a fost ultima editie la handbal in 11 jucatoare, se poate spune deci ca si astazi suntem Campioni Mondiali la aceasta disciplina sportiva.

           

            C.M.   EDITIA III     - 1960 Olanda  HANDBAL FEMININ in 11

            Clasament: 1. ROMANIA; 2. Austria; 3. Germania unita; 4. Olanda; 5. Danemarca; 6. Polonia.

            Romania loc I  Medalii de aur si CAMPIOANA MONDIALA

            Antrenori: CONSTANTIN C. POPESCU-PILICA, NICOLAE NEDEF

            Jucatoare: IRENE NAGHY, ANA STARK, IRENE GHUNTER, CAROLINA CARLIGEANU, AURELIA SALAGEAN, AURORA POPESCU, LUCIA DOBRE, ELENA JIANU, ELENA PADUREANU, VICTORITA DUMITRESCU, AURELIA SZOKO, IOZEFINA STEFANESCU, ELENA ROSU, ANTOANETA VASILE, MARIA CONSTANTINESCU, AURORA NICULESCU.

            Conducatorul delegatiei LUCIAN GRIGORESCU.

            In mod cronologic acesta este al doilea titlu de Campioana Mondiala la jocuri sportive din istoria sportului romanesc si implicit din handbal.

            Antrenorul principal al nationalei de senioare inca din anul 1953, profesorul CONSTANTIN C. POPESCU-PILICA este distins cu titlul de ANTRENOR EMERIT primul din istoria handbalului romanesc.

            1960    In COMPETITIILE INTERNE se mentine campionatul national de handbal in 11 desi interesul era oarecum in scadere.

             

            C.N. Editia 11 – a 1960 – 1961  Handbal feminin in 11

           

            1. Rapid Bucuresti – antrenor: Gabriel Zugravescu

            2. Progresul Bucuresti – antrenor: Constantin Popescu Pilica

            3. Muresul Tg.Mures – antrenor: Arpad Kamenitschi

            C.N. Editia 25 – a 1960 – 1961  Handbal masculin in 11

           

            1. CCA Bucuresti – antrenor: Ioan Kunst Ghermanescu

            2. Chimia Fagaras – antrenor: Dumitru Lupescu

            3. Vointa Sibiu – antrenor: Carol Martini

           

            In replica, expansiunea fratelui mai mic este foarte puternica si obliga Federatia sa inceapa a-i acorda prioritate. La feminin campionatul dupa etape de calificari se disputa pe o singura serie de 10 echipe toamna – primavara, in aer liber.

            C.N. Editia 3-a 1960 – 1961 Handbal feminin in 7

            1. Rapid Bucuresti – antrenor Gabriel Zugravescu

            2. Stiinta Timisoara – antrenor Constantin Jude

            3. Stiinta Bucuresti – antrenor Elena Jianu, Ioan Bota

            La masculin formula folosita incearca sa angreneze un numar cat mai mare de echipe, campionatul disputandu-se pe doua serii a opt echipe, in aer liber, iar primele doua din fiecare serie fac un turneu tur retur, timp de o saptamana – deci sase jocuri in sase zile – un adevarat maraton handbalistic.

            C.N. Editia 3-a  1960 – 1961             Handbal masculin in 7

            1. Dinamo Bucuresti – antrenor Oprea Vlase

            2. Stiinta Timisoara – antrenor Ladislau Bara

            3. Tehnometal Timisoara – antrenor Wilhelm Zavadschi

            Cum in aceasta prioada si multi ani in continuare campionatele nationale – atat cele de handbal in11 cat si in 7 – se desfasurau in aer liber – in special din lipsa salilor – se revine pentru sezonul de iarna la “Cupa de Iarna”. La senioare pe locul I Rapid Bucuresti – antrenor Gabriel Zugravescu, urmata de Stiinta Bucuresti – antrenor Constantin Popescu Pilica si Tractorul Brasov – antrenor Dumitru Popescu Colobas.

            A fost categoric anul echipei Rapid Bucuresti si al antrenorului Gabriel Zugravescu care “ia totul” ocupand primul loc in campionatul de 11 si in cel de 7, dar si in “Cupa de Iarna”.

            La seniori, in Cupa de Iarna – nu participa jucatorii din lotul national – castiga echipa C.C.A. Bucuresti – antrenor Ioan Kunst Ghermanescu, urmata de Stiinta Bucuresti – antrenor Stefan Andreescu si Stiinta Timisoara – antrenor Ladislau Bara.

            Pentru juniori continua “CUPA SPORTULUI POPULAR”, cu zeci de echipe, jocuri spectaculoase si public entuziast in sali mai mari sau mai mici, dar intotdeauna arhipline. La fete castiga Muresul Tg.Mures – antrenor Arpad Kamenitschi, urmata de Banatul Timisoara – antrenor Victor Chita si Luceafarul Brasov – antrenor Dumitru Popescu COLIBASI, iar la baieti pe locul I CSS Bucuresti – antrenor Eugen Trofin, urmata de Banatul Timisoara – antrenor Ion Garbovan si Harghita Tg.Mures – antrenor Wilhelm Helwig.

            Pentru scolari, M.I.C. organizeaza din acest an trei competitii: Campionatul National Scolar, castigat la fete de Scoala Medie nr.2 Brasov – profesor Dumitru Popescu COLIBASI si la baieti de Liceul Nr. 1 Caragiale Ploiesti – profesor Constantin Predescu; Concursul Scolilor cu program de educatie fizica, pe locul I Scoala Medie 4 Timisoara – profesor Constantin Lache si Campionatul Scolilor Sportive de elevi.

            ACTIVITATEA INTERNATIONALA s-a concentrat in anul 1961 pe doua mari obiective CAMPIONATUL MONDIAL MASCULIN DE HANDBAL in 7 si CUPA CAMPIONILOR EUROPENI prima editie la feminin.

            - Echipa nationala masculina pregatita de OPREA VLASE caruia i s-a alaturat NICOLAE NEDEF s-a pregatit intens pentru acest campionat mondial cu sperante marturisite pentru o medalie, desi nu figurau printre favoriti. Totusi in 1959 la ultimul C.M. de handbal in 11 in Austria ocupasem un excelent loc 2 cucerind medaliile de argint si incepusem deja reprofilarea pe handbal in 7.

            Dealtfel perioada anilor 1959 – 1961 se poate spune ca a fost una a adevaratei geneze a handbalului in 7 din Romania si momentul hotarator al unei noi orientari metodic specializata pe handbal in 7 a “Scolii Romanesti de handbal”.

            Momente cruciale de varf au fost cele doua editii ale CUPEI ORASULUI BUCURESTI – TROFEUL CARPATI din 1959 si 1960 cand echipele daneze – fete si baieti – au facut adevarate demonstratii de virtuozitate pe parchetul salii Floreasca (Lucian Grigorescu) care ne-au cucerit pe toti si de la care, trebuie sa fim cinstiti, am invatat enorm de mult.

            Si faptul ca am fost “elevi silitori” s-a vazut la editia din 1961 care a avut loc cu doar trei luni inainte de C.M. si cand Seniorii – antrenor Oprea Vlase – au ocupat locul I iar Tineretul – antrenor EUGEN TROFIN – locul II.

            Pentru a ajunge la turneul final a trebuit insa sa sustinem un baraj tur – retur cu echipa U.R.S.S. – ului.

            Nu a fost deloc usor, la Moscova pierdem cu 9 – 12, dar la Bucuresti in sala Floreasca, arhiplina, aproape 1000 de suporteri au ramas in afara salii, castigam cu 18 – 13 si ne calificam cu scorul general de 27 – 25.

            Turneul final are loc in R.F.G. in perioada 1 – 12.03.1961. clasificati in editia anterioara pe locul 13 – 16, nu eram cotati printre favoriti in ciuda medaliei de argint la C.M. din 1959, cu sanse deosebite erau marile puteri de atunci Suedia, Danemarca, Germania Unita si Cehoslovacia.

            Podiumul era “ocupat” si totusi echipa Romaniei realizeaza o surpriza de mari proportii. In primul joc castigam clar 25 – 11 cu Japonia. Se remarca in mod deosebit portarul Mihai Redel si jucatorii NODEA, TELLMAN, COMAN, MOZER cu 10 goluri si IVANESCU cu 7. Jocul desfasurat in orasul HASSMOCH a fost o buna incalzire pentru echipa noastra, dar greul abia incepea.

            IN JOCUL AL DOILEA DIN GRUPA intalnim una din marile favorite Cehoslovacia si pierdem cu 8 – 12 conform tuturor pronosticurilor. Un semnal de atentionare am dat atunci tuturor la pauza a fost 3 – 3 si dealtfel aproape intreg jocul exceptand ultimele 10 minute am jucat de la egal la egal cu puternica echipa a cehilor.

            Sansele noastre de a ne califica in primele 4 – 6 locuri, obiectiv fixat la plecare, erau intacte dar puteam spera si mai mult. Si va fi mult mai bine decat visam fiindca baietii nostrii si antrenorii lor au fost fenomenali. Va urma o suita de patru victorii magnifice asupra marilor puteri care formau un CAREU DE ASI ziceau ei de nezdruncinat.

            Ne-am calificat in semifinale in seria A, alaturi de DANEMARCA, GERMANIA UNITA si NORVEGIA in cealalta serie Suedia, Cehoslovacia, Franta si Islanda. IN PRIMUL JOC DIN SEMIFINALE intalnim echipa Danemarcei clasata pe locul 3 la ultima editie si considerati ca favoriti, carora le purtam un anumit respect. Recunosteam ca de la ei am invatat tainele jocului in 7 jucatori, dar tocmai deaceea ii cunosteam foarte bine si stiam ca in principal ei jucau in atac dezinvolt cu jonglerii si actiuni individuale superbe darde multe ori de dragul jocului cu mingea. IN APARARE erau categoric mai “poeti”. Am jucat in replica o aparare ASPRA si CONCRETA – specialitatea lui “NEA VLASE” care i-a stanjenit in desfasurarae actiunilor individuale, a “numerelor personale” si in cursivitatea atacului.

            In atac cu RABDARE si COMBINATII SIMPLE dar EFICACE de punere in sut a “tunarilor” MOZER, IVANESCU si HNAT si exploatare a “vitezistilor” MIRCEA COSTACHE II, NODEA si TELLMAN, toate acestea contand cum spuneam in primul rand pe o aparare agresiva – unde era COORDONATOR SEF GHEORGHE COVACI – care castiga anticipat mingii si lansa contraatacuri fulgeratoare. Se remarca inca timid si tanarul CORNEL OTELEA.

            AM INVINS DANEMARCA 15 – 3 (6 – 7) intr-un meci extrem de indarjit si spectaculos desi am fost condusi la pauza cu 7 – 6. Jocul a avut loc la DORTMUND in celebra WEST PHALEM HALLE acolo unde vom juca si marea finala.

            A DOUA SEMIFINALA AM SUSTINUT-O la KREFELD in fata unei sali arhipline, 5000 de spectatori, toti bineanteles sustinatori ai echipei lor care acum realizase unirea celor doua Germanii (RDG si RFG) cel putin la handbal intr-o ceea ce denumeau ei o SUPER ECHIPA care va castiga “acasa” tot.

            ECHIPA ROMANIEI A CASTIGAT CLAR CU 12 – 9 (7 – 5) si in final cei 5000 de spectatori desi dezamagiti au avut taria de a aplauda echipa noastra care a facut un “joc mare”.

            Antrenorii echipei Germaniei SEILE (RDG) si VIK (RFG) declara la inceput: “Nu putem fi invinsi, am studiat aceasta echipa, fiti fara grija”. Nemtii mult mai prudenti isi dispun apararea pe doua linii ce-a avansata sa ne anihileze “tunarii” ce-a retrasa sa impiedice circulatia pe semicerc. Aici a “intrat insa in rol” GEORGE COVACI mai putin celebru marcator, dar un abil si dibaci conducator de joc in aparare si atac care dejoaca tot planul tactic gandit de nemti in stilul lor exact dar rigid.

            AL TREILEA MECI DIN SERIA SEMIFINALA ERA DECI DECISIV PENTRU A INTRA IN FINALA LA CARE AVEAU SANSE SI GAZDELE DACA PIERDEAM CU NORVEGIA.

            In seara zilei de 13 Martie 1960 in MUNSTERLAND HALLE incepem extrem de nervosi, pe de-o parte cu prea multa incredere si deplin stisfacuti ca am ajuns pana aici, dar si speriati de posibilitatea de a pierde o ocazie unica MAREA FINALA si o MEDALIE.

            VOM CASTIGA CU 16 – 14 dar cu chinuri, acum insa nimic nu mai conta SUNTEM IN FINALA unde vom intalni echipa CEHOSLOVACIEI.

            IN ZIUA DE 12 MARTIE 1961 LA DORTMUND in celebra WEST PHALEN HALLE in fata a 15.000 de spectatori avand ca arbitru de centru pe danezul KNUDSSEN se va desfasura o dramatica si memorabila finala, cu doua prelungiri si opt situatii de egal care va consacra victoria cu 8 – 7 a echipei ROMANIEI si va deschide ERA SUPREMATIEI ECHIPEI NATIONALE MASCULINE A ROMANIEI TIMP DE 17 ANI (pana in 1987).

            Chiar de la inceputul jocului s-a vazut ca ambele formatii joaca nervos, fiind marcate de emotii si de “miza” mare a acestei partide. In minutul 5 era tot 0 – 0. Abia in minutul 6 COVACI patrunde pe semicerc printre aparatori si cu un plonjon frumos, cu evitare, inscrie 1 – 0. Asa a inceput acea cursa diabolica de regularitate in care avantajul de un gol in favoarea uneia sau alteia din echipe a tinut pana in final si in cele doua prelungiri (Calin Antonescu in Sportul Popular).

            In continuare 1 – 1 CSERMAK, 2 – 1 IVANESCU, 2 – 2 LUKOSIK, 2 – 3 RADA, 3 – 3 IVANESCU, 4 – 3 BULGARU, 4 – 4 RADA, scor la pauza. In repriza a doua aceeasi situatie 5 – 4 NODEA, 5 – 5 RADA,  5 – 6 DUDA, 6 – 6 IVANESCU, 7 – 6 COVACI si 7 – 7 RADA scor la finele timpului regulamentar.

            In prelungiri (2x5 minute) dupa primele doua reprize scorul ramane nemodificat 7 – 7. Urmeaza alte doua reprize decate 5 minute. In prima scorul ramane egal 7 si totul se indrepta, conform regulamentului, spre un nou joc peste 24 de ore. Dupa 40 desecunde de la inceputul celei de-a II-a reprize deprelungiri fixata la scorul de 7 – 7, IVANESCU este faultat in pozitie clara degol si MOZER inscrie, conducem cu 8 – 7, dar imediat RADA inscrie tot din 7 m la TROJAN, pentru a opta oara egal 8 – 8!

            In tot acest timp al prelungirilor cei 15.000 de spectatori au stat in picioare urmarind cu “sufletul la gura” momentele palpitante ale jocului incurajand frenetic echipa noastra. Noi eram surpriza acestui C.M., eram “cei mici” care in liniste si cu modestie ne-am croit drumul spre finala invingandu-i pe “cei mari” si apoi nemtii vroiau sa poata spune – am pierdut dar la Campionii Mondiali. Asa ca am jucat “ca acasa” cu 15.000 de suporteri.

            MAI ERAU MAI PUTIN DE DOUA MINUTE SI MEZINUL ECHIPEI NOASTRE COSTACHE II PATRUNDE LA SEMICERC SI CU UN PLONJON “LA SACRIFICIU” INSCRIE, ESTE 9 – 8. Jucatorii echipei cehoslovace navalesc spre poarta noastra cu toate fortele, au chiar doua atacuri reusite in care celebrul DUDA si HERMAN suteaza cu toate fortele dar ACUM INTRA “IN ROL” INVINCIBILUL MIHAI REDEL CARE APARA SENZATIONAL CU ZAMBETUL PE BUZE – zambetul, poate un rictus care a inebunit pe cei mai buni atacanti din lume.

            Punct final cu mezinul COSTACHE II si experimentatul REDEL in prim plan si ROMANIA ESTE CAMPIOANA MONDIALA si la handbal in 7 masculin dupa cele doua titluri in 11 jucatori la feminin consfintand SUPREMATIA ABSOLUTA A HANDBALULUI ROMANESC IN LUME.

            HANS BAUMANN presedintele Federatiei Internationale de Handbal: “felicit intreaga echipa a Romaniei, victoria ei este pe deplin meritata, ca o consecinta a unei pregatiri fizice excelente si a unei discipline tactice demne de toata admiratia”.

            WEST DEUTSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG: …Romanii i-au depasit pe toti in viteza si putere prin rezistenta si ritm scanteietor, ei au aratat un handbal desavarsit.

            RUMASCHAU – KOLN: …Romanii au fost mai stapani pe nervi si pe desfasurarea jocului. Micul COVACI a fost uluitor, iar marele REDEL de neanvins.

            - MIHAI REDEL a fost declarat si premiat cu o splendita cupa decristal, ca CEL MAI BUN PORTAR cu peste 10 puncte inaintea celebrului, pana atunci, VICHA de la cehi.                                     

            - IVANESCU cu 34 de goluri este declarat si premiat ca golgeter al celei de-a 4-a editii a C.M.

            Cu satisfactia celui mai mare vis implinit, echipa noastra nationala aureolata de titlul de campioana a lumii, seprezinta dupa numai doua zile in fata publicului parizian pentru un joc amical cu nationala Frantei.

            Evolutia campionilor lumii la Paris a starnit un interes deosebit noua sala PIER DE COUBERTIN a fost plina pana la refuz.

            “FRANCE SOIR” Paris: Romanii, cei mai buni din lume au dat o lectie de handbal 25 – 6 echipei Frantei.

            “LIBERATION” titlu mare: IERI LA COUBERTIN SPLENDIDA DEMONSTRATIE A ROMANILOR.

            “PARIS JOUR” titlu: “FESTIVAL ROMAN LA COBERTIN” … nici o clipa cei 3000 de spectatori prezenti nu au pus la indoiala stralucitoarea superioritate a oaspetilor ROMANI, atat a aparut ea de evidenta.

            In timp marii handbalisti si antrenori francezi de mai tarziu isi vor aduce aminte cu admiratie si respect de aceasta demonstratie si spun ca pentru handbalul lor a fost un moment de cotitura si de atunci ne-au avut ca model foarte multi ani si poate chiar ca profesori.

            In seara aceeia cand baietii nostrii au sosit in GARA DE NORD, martorii oculari spun peste timp ca niciodata nu a fost atata lume, incat circulatia tuturor trenurilor a fost blocata timp de 30 de minute fapt unic in istoria CFR-ului. 

         

            C.M. EDITIA 4-A 1961 – R.F. GERMANIA          HANDBAL MASCULIN IN 7

            Clasament: 1. Romania; 2. Cehoslovacia; 3. Suedia; 4. Germania unita; 5. Danemarca; 6. Islanda; 7. Norvegia; 8. Franta; 9-12. Iugoslavia, Japonia, Elvetia, Olanda; 13-22. Finlanda, Spania, Portugalia, Belgia, Austria, Luxemburg, Ungaria, URSS, Polonia.

            Romania loc I – Medalie de Aur si Campioni Mondiali

            Antrenori: Oprea Vlase, Nicolae Nedef

            Jucatori: Mihai Redel, Ion Bogolea, Otto Telman, Petre Ivanescu, Gheorghe Covaci, Virgil Hnat, Ion Mozer, Aurel Bulgaru, Mircea Costache II, Geo Badulescu, Mircea Costache I, Cornel Otelea, Gheorghe Coman, Olimpiu Nodea.

            Antrenorii Oprea Vlase si Nicolae Nedef primesc titluri de EMERITI (carnetul nr. 2 si 3) iar jucatorii REDEL, TELMAN, IVANESCU, COVACI, HNAT, BULGARU, COSTACHE II, BADULESCU si NODEA pe cel de maestrii emeriti ai sportului.

            Replica feminina la marele succes al baietilor o da echipa STIINTA Bucuresti – antrenor Constantin Popescu Pilica, tot la handbal in 7, cucerind Cupa Campionilor Europei la prima editie rezervata echipelor feminine, dupa ce a eliminat in preliminarii echipa JALGHIRIS KAUNAS si in semifinale pe SPARTAK SUBOTICA, in finala invinge pe DINAMO PRAGA la Bucuresti cu 8-1si la Bratislava cu 5-4, aducand pentru prima oara in Romania Cupa Campionilor Europeni, un trofeu “concret” de 28 de kg.

            Cupa Campionilor Europeni Editia I             1961 – handbal in 7 feminin

            Loc I STIINTA BUCURESTI ROMANIA

            Antrenor: Constantin C. Popescu Pilica

            Jucatoare: Irene Naghy, Ecaterina Ionescu, Aurora Leonte, Dana Ungureanu, Iozefina Stefanescu, Maria Stef, Carolina Carligeanu, Aurelia Szoke, Cornelia Constantinescu, Gherlinde Reip, Hilde Roth.

           

            - Aceste doua mari performante ale anului  1961 au fost prefatate de victoriile obtinute de echipele noastre nationale la Editia a 3-a a “Trofeului Carpati” (fosta Cupa Oraselor), competitie de mare valoare, recunoscuta in plan international ca un veritabil Mini Campionat European.

 

            Trofeul Carpati feminin Editia 3-a Bucuresti 8 – 12 februarie 1961

            Clasament: 1. Bucuresti; 2. Budapesta; 3. Belgrad; 4. Berlin; 5. Bucuresti Tineret.

           

            Bucuresti, in fapt echipa nationala de senioare – locul I

            Antrenor: Constantin C. Popescu Pilica

            Jucatoare: Irene Naghy, Liana Borcea, Ana Stark, Iozefina Stefanescu, Elena Catineanu, Antoneta Vasile, Gerlinde Reip, Aurelia Szoke, Constanta Dumitrescu, Victorita Dumitrescu si Maria Constantinescu.

            Bucuresti Tineret, in fapt echipa nationala de tineret.

            Antrenor: Victor Chita

            Jucatoare: Elena Cazacu, Lucretia Anca, Aurora Leonte, Felicia Posmor, Cornelia Constantinescu, Ana Nemetz, Rodica Baim, Nedviga Siegler, Felicia Gheorghita, Marga Luchian, Waltraub Keul, Valentina Melinte.

           

            Trofeul Carpati masculin – Editia 3-a Cluj 22- 26 ianuarie 1961

            Clasament: 1. Bucuresti; 2. URSS; 3. Budapesta; 4. Bucuresti Tineret; 5 Banjaluca Iugoslavia.

            Bucuresti echipa nationala de seniori – antrenor: Vlase Oprea

            Jucatori: Mihai Redel, Ilie Alexandru, Olimpiu Nodea, Costache Mircea II, Otto Telman, Geo Badulescu, George Covaci, Petre Ivanescu, Ioan Mozer, Aurel Bulgaru, Gheorghe Coman, Virgil Hnat.

            Bucuresti – echipa nationala de Tineret

            Antrenor: Eugen Trofin

            Jucatori: Ioan Gogolea, Virgil Tale, Liviu Constantinescu, Dan Banciu, Francisc Pal, Ioan Popescu, Valentin Samungi, Ion Tudoroiu, Cornel Otelea, Florin Hausner, Ioan Paraschiv, Victor Carciu, Mihai Apostu.

            Un alt mare turneu se desfasoara la Belgrad – Trofeul Tasmaidan.

            Reprezentativele noastre se comporta excelent chiar de la prima editie si cuceresc ambele locuri I, asa incat ordinea in clasament este urmatoarea: la feminin: 1. Romania – antrenor Constantin Popescu Pilica; 2. Ungaria; 3. Iugoslavia A si B; la masculin: 1. Romania – antrenor: Oprea Vlase si Nicolae Nedef; 2. Iugoslavia A; 3. Egipt; 4. Iugoslavia B.

            O sustinuta activitate internationala o desfasoara si generatiile viitoare. Echipa masculina de tineret participa la turneul de la Sarajevo (loc 2) si la marele premiu al Orasului Praga; juniorii castiga turneul de la Burgas.

            1961 – 1962    CAMPIONATELE NATIONALE la handbal in 11 se desfasoara in mod normal desi sunt in pierdere vizibila de interes, in afara regiunilor Ardeal si Banat.

            C.N.  Editia a 12-a  1961 – 1962       Handbal feminin in 11

            1. Progresul Bucuresti – antrenor: Constantin C. Popescu Pilica

            2. Minerul Vulcan – antrenor: Elena Ciocea

            3. CSS Cluj – antrenor: Ervin FeHervari

            C.N. Editia a 26-a  1961 – 1962        Handbal masculin in 11

           

            1. Chimia Fagaras – antrenor: Dumitru Lupescu

            2. CSM Resita – antrenor: Wilhelm Kudlimay

            3. Textila Cisnadie – antrenor: Wilhelm Kirschner

            La handbal in 7 interesul si participarea sunt deja maxime, la feminin Campionatul National este sacrificat pentru a asigura echipei nationale timp suficient de pregatire pentru participarea in maxima forma la C.M. care se organiza chiar la noi in tara. S-a jucat numai turul, fara retrogradare (in aer liber).

            C.N. Editia a 4-a 1961 – 1962           Handbal feminin in 7

            1. Rapid Bucuresti – antrenor: Gabriel Zugravescu

            2. Stiinta Bucuresti – antrenor: Ion Bota

            3. Tractorul Brasov – antrenor: Dumitru Popescu COLIBASI

            In locul returului, in primavara anului 1962, s-a organizat “Cupa de Primavara”, cu doua serii a 5 echipe fara jucatoarele din lotul national (care se pregateau pentru mondiale). Finalele intre primele clasate in serii, au fost programate in deschiderea jocurilor din C.M. desfasurate la Bucuresti si Ploiesti. Finala “fara vedete” a fost castigata de echipa CSM Sibiu – antrenor – Francisc Monis, in dauna echipei Tractorul Brasov – antrenor – Dumitru Popescu COLIBASI.

            La baieti, echipele au fost impartite in 2 serii a 8 echipe, unde s-a jucat fiecare cu fiecare, iar primele clasate in serii, au sustinut un turneu final de sase jocuri in 8 zile, din nou (la fel ca in anul anterior) un adevarat maraton. Obiectivul Colegiului de Antrenori care a optat pentru acest sistem, era mai intai de a angrena un numar mai mare de echipe (16) si apoi celor mai bune – in care activau si jucatorii din echipa nationala – sa li se asigure un numar sporit de jocuri in ritmul programului de la Campionatele Mondiale.      

            C.N. Editia a 4- 1961-1962 handbal masculin in 7-in aer liber

            1. Dinamo Bucuresti- antrenor: OPREA VLASE

            2. C.C.A Bucuresti- antgrenor: IOAN KUST – GHERMANESCU;

            3. Tehnometal Timisoara: antrenor IOAN ZAVADSCHI

            Deoarece campionatele de handbal in 7 se desfasurau toamna – primavara in aer liber, in general pe terenuri de zgura pentru sezonul iarna se reorganizeaza: Cupa de iarna “care este castigta la feminin de Rapid Bucuresti – antrenor: GABRIEL ZUGRAVESCU, urmata de C.S.S.Banatul – antrenor: VICTOR CHITA si I.T.B. Bucuresti – antrenor: FRANCISC SPIER, iar la masculin de  Dinamo Bucuresti – antrenor: OPREA VLASE, urmata de Tehnometal Timisoara – antrenor: G. ZAVADASCHI si C.S.M. Resita, echipa care se afirma in acest sezon atat la handbal in 11 cat si in 7.

            La juniori se organizeaza primul campionat national la handbal in 7, cu etape, pe scoala, comuna, oras, raion, zone si un turneu final pe patru echipe.

            C.N. Junioare – Editia  I-a 1961-1962 handbal in 7,  finala la Hunedoara:

            1. C.S.S. Banatul Timisoara – antrenor: VICTOR CHITA;

            2. S.S.E. Ploiesti – antrenor: ARTHUR HOFMAN;

            3. S.S.E. Petrosani – antrenor: EUGEN BARTA

            C.N. Juniori – Editia  I-a 1961-1962 handbal in 7:

            1. C.S.S. Bucuresti – antrenor: EUGEN TROFIN;

            2. S.S.E. Buzau – antrenor: CONSTANTIN CAPATANA;

            3. S.S.E. Petrosani – antrenor: MIHAI PINTEA.

            Alaturi de Resita remarcata la seniori iata si Petrosaniul care intra in circuitul valorilor handbalistice mai intai prin echipele de juniori fete si baieti ale profesorilor PINTEA si BARTHA.

            Deoarece si acest campionat se desfasura in aer liber (la fel ca seniorii), “Cupa Sportul Popular” contiua iarna ca un adevarat campionat de sala. La femin pe locul I, C.S.S. Banatul Timisoara – antrenor: VICTOR CHITA, pe locul II S.S.E. Ploiesti – antrenor: ARTHUR HOFMAN; iar pe locul III S.S.E. Timisoara – antrenor: ANGELA ZAMFIRACHE – la masculin castiga C.S.S. Bucuresti – antrenor: EUGEN TROFIN, urmat de S.S.E. Bucuresti – antrenor: Francisc Spier si C.S.S. CLUJ – antrenor: ERNEST FEHERVARI.

            - ACTIVITATEA INTERNATIONALA a anului 1962  are ca element major organizarea la noi in tara a primului campionat mondial la jocuri sportive din istoria sportului romanesc – cel feminin la handbal in 7.

            Din nou “TROFEUL CARPATI” este principalul mijloc de selectie si pregatire pentru echipele nationale.

            Trofeul Carpati  Editia a 4-a             1962 Feminin – Bucuresti

            Clasament: 1. BUCURESTI, 2. Bucuresti tineret, 3. Slavonia, 4. Berlin.

      BUCURESTI  senioare loc 1 – antrenor: CONSTANTIN POPESCU “PILICA”

            Jucatoare: IRENE NAGHY, LUCRETIA ANCA, MARIA CONSTANTINESCU, ANA STARK, OTELEA ANTOANETA, ANA NEMETZ, AURORA LEONTE, IOZEFINA STEFANESCU, CONSTANTA DUMITRESCU, IULIANA NACO, EEDELTRAUT FRANTZ.

 

            Bucuresti – tineret loc 2 – antrenor: VALERIU GOGALTAN

            Jucatoare: MARIA FARCAS, HERTA KINICEK, ELENA HEDESIU, FELICIA GHEORGHITA, RODICA BAIN, RODICA FLOROIANU, LIVIA OLARU, HEDVIGA ZIGLER, VALI MELINTE, KELLE ALTRAUT, GABRIELA VARLAN.

            Trofeul Carpati  Editia a 4-a             1962 Masculin – Bucuresti

            Clasament: 1. Bucuresti, 2. Budapesta, 3 Bucuresti - tineret, 4 Skoplie, 5 Magdeburg.

            BUCURESTI –seniori – antrenor: VLASE OPREA

            Jucatori: MIHAI REDEL, VIRGIL TALE, PETRE IVANESCU, ION MOSER, VIRGIL HNAT, GEORGE COVACI, ION IONESCU, GEO BADULESCU, CORNEL OTELEA, COMAN GHEORGHE, OLIPIU NODEA, OTTO TELMAN.

 

            Bucuresti – tineret – antrenor: EUGEN TROFIN

            Jucatori: ION BOGOLEA, IOACHIM PARVA, VALENTIN SAMUNGI, MIREA COSTACHE, CHIRU OLIMPIU, MIRECA DUCA, FLOREA EFTIMIE, GEORGE ANGHEL, MIHAI MARINESCU, TITUS MOLDOVAN.

            - In Cupa campionilor, la feminin partcipam cu doua echipe: Stiinta Bucuresti, castigatoarea editiei din anul precedent si Rapid Bucuresti, castigatoarea Campionatului. Dar, cele doua echipe romanesti se intalnesc chiar in turul II. Stiinta – antrenor CONSTANTIN POPESCU “PILICA”, invinge pe Rapid – antrenor: GABRIEL ZUGRAVESCU, dar la randul ei cedeaza in turul III la O.R.K. Belgrad.

 La masculin un “traseu” si mai scurt Dinamo Bucuresti, antrenor VLASE OPREA este invinsa in primul tur de D.H.F.K. LEIPZIG.

            - Prima spartachiada militara, disputata la Bucuresti este castigata de echipa C.C.A. – antrenor IOAN KUNST- GHERMANESCU, urmata de echipele similare din Cehoslovacia, URSS, Ungaria si Bulgaria.

           

            Campionatul Mondial – feminin la handbal in 7, editia a II –a, a fost acordat spre organizare Federatiei Romane de Handbal, in mod cert ca o recunoastere a perfomantelor deosebite ale echipelor noastre nationale, detineam deja doua titluri mondiale la feminin si unul la masculin, dar si prima Cupa a Campionilor Europeni.

            Campania de pregatire a echipei nationale feminine pentru C.M. 1962 a inceput la … 8 ianuarie 1961 si a durat 18 luni printre care s-a strecurat si campionatul intern. Dar si mai corect ar fi sa spunem ca pregatirile au fost in continuitate poate chiar din 1953, fiecare an reprezentand o veriga al aceluiasi plan de pregatire care viza in mod clar CUCERIREA TITLULUI MONDIAL si la handbal in 7 (dupa cele doua de la handbal in 11).

            Poate nu este obiectul unei ISTORII dar noi ne-am propus sa rezumam cate ceva din conceptia si mijloacele de pregatire, poate se intelege mai bine peste timp care au fost “CAUZELE”! MARILOR SUCCESE ALE SCOLII ROMANESTI DE HANDBAL.

            Incepem anul 1962 dupa programul cadru fixat in ultimii trei ani:

            1. Un cantonament “de sala” ceva mai lung 10 ianuarie – 28 februarie in care s-a inclus si Cupa Oraselor (Trofeul Carpati) ca principal mijloc de pregatire si selectie. Intotdeauna prezentam doua echipe A si B care cuprindeau circa 30 de jucatoare tot ce aveam mai valoros la ora aceeia indiferent de varsta.

            2. Nu se renunta la cantonamentul de munte de 21 de zile exclusiv de pregatire fizica generala si speciala.

            3. Etapa finala de pregatire speciala a durat aproape doua luni si ne-am fixat cartierul general la cabana PROGRESUL de pe malul lacului Herastrau. A fost una din cele mai rodnice si complexe perioade de pregatire. In acea “oaza de liniste” din mijlocul Bucurestiului s-au amenajat doua terenuri de handbal cu zgura, exact ca cel de competitie din potcoava Stadionului Republicii (ANEF). Mai erau si 4 terenuri de tenis, padurea, parcul si lacul, ambarcatiunile, totul la dispozitia echipei.

            Pe atunci antrenorii nostrii credeau in primatul pregatirii fizice multilaterale si al pregatirii tehnico – tactice de baza individualizata. Dupa ce toate acestea erau facute bine se trecea la tactica.

            Acolo la Herastrau se lucra aproximativ 8 ore pe zi dar nu numai handbal.

            Zilnic existau ore pentru canotaj (pe caiace populare si grele de o tona!), dar exista si un mare “campionat” de tenis de masa (cand ploua) sau tenis de camp.

            Bineinteles in principal erau doua antrenamente zilnice, dimineata tehnico-tactic mai ales individualizat si dupa-amiaza tehnico-tactic si in partea a doua a etapei jocuri cu echipe de baieti – juniori si cu echipele divizionare feminine din Bucuresti.

           

            PENTRU ACEASTA A II-A editie a C.M. de handbal feminin in 7 jucatori au fost inscrise 20 de echipe, dar dupa calificari au ramas doar 7 echipe la care s-a adaugat CEHOSLOVACIA ultima Campioana Mondiala si Romania ca tara organizatoare.

            Cele 9 selectionate nationale au fost impartite in trei serii: A cu CEHOSLOVACIA, U.R.S.S. si GERMANIA; B cu DANEMARCA, UNGARIA si JAPONIA, iar grupa C (la Bucuresti) cu ROMANIA, IUGOSLAVIA si POLONIA.

            Toate jocurile s-au desfasurat in aer liber, pe terenuri cu zgura, la lumina zilei in doua reprize a douazeci de minute. La Bucuresti a fost amenajat un splendit teren in potcoava tribunei a II-a de la Republicii.

            PRIMUL NOSTRU JOC, CU POLONIA incepe la ora 19.00, SAMBATA 7 IULIE 1962, dupa o frumoasa festivitate dedeschidere, precedata de meciuri demonstrative de juniori si seniori.

            Arbitru principal: SLAATS JAN (Olanda), la cele doua porti, pe niste “ladite” de lemn: PELEGHIAN VARAC si VISAN GHEORGHE, la linie (tuse) COMANESCU IOSIF si BRUNO CRISTOFOR, cronometror PAUL CARAMAGIU, scorer DINU RACOVEANU toti din Romania.              

            In minutul 10 conduceam cu 4 – 0 dupa un inceput furtunos, dar in ultimele 8 minute ratam ingrozitor si ne oprim la 4, dar urmeaza 4 – 1, 4 – 2 si la pauza 4 – 3. Eram favoriti categoric, incepusem cu 4 – 0 si am crezut ca va merge tot asa, dar a fost deajuns sa ratam – chiar si un 7 m – si emotiile de start se accentueaza negativ. Repriza a doua, timp de 7 minute nu se inscrie nici un gol! Dar finalul ne apartine categoric si in ultimele 10 minute este iar 4 – 0 pentru noi si invingem cu 9 – 4.

            Au inscris: ANA STARC 4, MARIA CONSTANTINESCU 3, ANTOANETA VASILE 1, DUMITRESCU CONSTANTA 1 au mai jucat: in poarta IRINA NAGHY excelent si LILIANA BORCEA, in teren IOZEFINA STEFANESCU capitanul si conducatorul de joc, NAKO IUDITH, VICTORITA DUMITRESCU, EDELTRAUT FRANTZ, AURORA LEONTE.

            IN ZIUA DE 9 IULIE tot la ora 19.00 in derbiul grupei, intalnim echipa IUGOSLAVIEI. Ambele echipe erau calificate in semifinale, dar fiecare dorea sa castige, din orgoliu, dar mai ales pentru a evita pe culoar echipa Danemarcei, apreciata de toti ca principala favorita.

            In plus noi doream sa jucam in continuare la Bucuresti – in caz de infrangere trebuia sa ne mutam la Brasov.

            A fost un meci “incrancenat”, ceva cam dur, la limita regulamentului si asta de ambele parti.

            Jocul fragmentat nu ne-a convenit de loc neputand exploata viteza si pregatirea fizica net superioara celorlalte echipe. Noi foloseam o aparare foarte mobila la baza in sistemul 5 + 1 dar foarte repede pliabila in 6 – 0 sau 4 + 2. Contand mult pe aceasta aparare sa zicem “barbateasca” si usor avansata incercam sa impiedicam jocul pozitional al adversarilor, fortand intrarea in posesia mingii si lansarea fulgeratoare a contraatacului pentru care eram renumiti – peste 30% din goluri.

            Dar cu Iugoslavia a fost altceva, in total 50 de faulturi dar si doi portari in mare forma, la noi IRINA NAGHY – KLIMOVSKI (mai tarziu), si la iugoslavi ZDEMKA ISTVANOVICI, in mod sigur cei mai buni din lume la ora aceeia.

            In consecinta, goluri foarte putine si in final 3 – 3, care pentru noi a fost suficient sa ocupam locul I in serie.

            Toata lumea era multumita, organizatoric totul “mergea ceas” in fiecare serie emulatia era totala, intregul oras: Brasov, Sibiu, Ploiesti era alaturi de cei ce se straduiau sa fie totul bine, si reuseau.

            La Bucuresti C.M. era socotit si din punct de vedere politic un mare eveniment conducerea superioara de partid si de stat interesandu-se zilnic de evenimente.

            Foarte tanara televiziune romana facea primele transmisiuni 1/2 in direct si 1/2 in reluare.

            Dupa jocurile din seriile preliminare s-au alcatuit doua grupe semifinale:

                        I – ROMANIA, UNGARIA si CEHOSLOVACIA la Bucuresti;

                        II – DANEMARCA, IUGOSLAVIA si U.R.S.S. la Brasov, si un turneu pentru locurile 7 – 9: Japonia, Germania, Polonia.

            In mare majoritate: jucatoare, antrenori, conducatori si marele public nu vedeam decat victorii si locul unu ca sa jucam finala cu marea favorita Danemarca si acolo … “ne batem pe viata si pe moarte, ce-o fi o fi”, era lozinca zilei. Dar toti trecusem prea usor peste meciul cu Ungaria si era sa ne coste foarte mult.

            In primul joc din semifinale in ziua de Miercuri 11 Iulie 1962, tot la ora 19.00 si tot in “potcoava” de la stadionul ANEF (Republicii) intalnim echipa Ungariei – vicecampioana mondiala la editia anterioara. La centru TORILD JANEERSTAM (Suedia), la poarta HRUSCKA (Cehoslovacia) si SLAATS (Polonia), la tuse BRUNO CRISTOFOR si IOSIF COMANESCU, cronometror RADU BADESCU, scorer DINU RACOVEANU toti din Romania.

            A fost de departe cel mai greu joc al nationalei noastre din acest C.M.

            Jocul nu incepe prea bine pentru noi care ne concentrasem toata atentia pe anihilarea lui JONA MAGDALENA golgeterul echipei maghiare, o jucatoare cu o talie de 1,95 cm si 87 kg, care domina toate aparatoarele. Primim chiar in primul minut gol prin ROMHANY, in acelasi minut insa egalam 1 – 1 IOZEFINA STEFANESCU – capitanul si conducatorul nostru de joc; dupa o serie de ratari printre care si o lovitura de la 7 m (ANA STARK), abia in minutul 9 inscriem pe contraatac, o faza splendida, opera lui MARIA SCHEIP CONSTANTINESCUextrema titulara de drept de peste 8 ani de zile, 2 – 1. Peste doar 2 minute si tot pe contraatac egaleaza KAJEKNE 2 – 2, luam imediat conducerea printr-un 7 m la HEDESIU, transformat de ANA STARK STANISEL. Urmeaza momente grele, numai intr-un minut centrul lor CERHATNE inscrie 2 goluri, minutul 17, 3 – 4; cu eforturi mari scoatem la pauza un egal 4 – 4 cu un 7 m transformat de ANI STARK.

            In repriza a II-a renuntam la marcajul “om la om” la JONA si accentuam jocul pe pivot. Trebuie spus ca pivotul nostru ANTOANETA VASILE – OTELEA era extrema de meserie si doar in ultimele doua luni a fost reprofilata pe pivot unde nu era decat “micuta” ELENA HEDESIU excelenta dealtfel dar se pierdea printre colosii din apararile centrale. ANTOANETA s-a adaptat rapid si iata va inscrie un gol decisiv si va scoate doua aruncari de la 7 m. Dar deocamdata dupa pauza imediat suntem conduse cu 5 – 4, minutul 22 (se juca 2 reprize a 20 de minute). De aici ne impunem jocul, inscriem in serie STARK 5 – 5, AURORA NICULESCU – LEONTE 6 – 5, ANA STARK din nou la 7 – 5 si 9 – 5, dupa ce ANTOANETA facuse 8 – 5 inscris cu un plonjon de veritabil pivot.

            La 9 – 5 cu 4 minute inainte de final meciul era castigat chiar daca deconectati putin, mai primim 2 goluri inscrise de “marea” jucatoare JONA MAGDALENA asupra careia slabisem presingul.

            Usurinta cu care am abordat jocul era sa ne coste.

            In al doilea joc semifinal la 13 iulie intalnim echipa CEHOSLOVACIEI ora 19.00, stadionul Republicii, la centru T. JANERSTAM. Incepem tot cu 0 – 1 in minutul 9! dar atita au condus cehoaicele, urmeazao ploaie de goluri pana la 7 – 1 in repriza a II-a minutul 34, dupa care incep imbratisarile, tribuna canta si scandeaza numele lui IRINA care aparase formidabil cu plonjoane aeriene spectaculoase. Pe acest fond de relaxare primim in final doua goluri la fel ca in meciul cu Ungaria. Rezultat final ROMANIA – CEHOSLOVACIA 7 – 3 au inscris: ANTOANETA VASILE 2, MARIA CONSTANTINESCU 2, IULIANA NAKO  1,  ANA STARK 1, EDELTRAUT FRANZ 1.

            Echipa numai cu cei doi antrenori PILICA POPESCU si NICU NEDEF si medicul TITI SERPE se retrage in “oaza” izolata de liniste si parc de la baza Progresul de pe malul lacului Herastrau si pregateste marea finala visata si planificata de doi ani. Doar vicele CORNEL GHIBU “strapunge cercul de paza” din jurul bazei mereu zambitor si cu o intrebare standard “ce surpriza pregatiti danezelor pentru ca va cunosc si le cunoasteti perfect, cine aduce ceva nou castiga”.

            N-au fost prea multe noutati dar a fost o zi de gratie pentru echipa noastra din care fiecare sportiva a jucat tot meciul peste valoarea ei maxima.

            In ziua de 15 iulie 1962 la aceeasi ora 19.00, la lumina zilei pe terenul cu zgura din potcoava Stadionului Republicii, in fata a 15.000 de spectatori veniti special pentru handbal, record absolut in lume inca trei decenii, incepe marea finala ROMANIA – DANEMARCA.

            Acest public a fost formidabil, toti au stat in picioare si pe parcursul intregului joc au incurajat permanent echipa in urale ce se auzeau din centrul orasului.

            A fost un meci memorabil, spectaculos, formidabil, o adevarata mare finala.

            - Jocul incepe oarecum crispat de ambele parti cu faze de mare spectacol dar si cu ratari uriase. Danezele deschid scorul prin OSTERGARD – al treilea joc consecutiv pe care il incepem cu 0 – 1 dar la fel ca pana acum egalam ANA STARK din 7 m scos de HEDESIU si preluam conducerea cu un contraatac fulgerator ANTOANETA VASILE 2 – 1, marea vedeta BIRKE MOSE egaleaza de la 6 m, este 2 – 2. Este minutul 10, si din acest moment IRENE NAGHY KLIMOVSCHI “inchide poarta” si apara tot – 12 aruncari consecutive de la OSTERGARD si KRISTENSEN cei doi tunari ai danezelor, iar in atac combinatiile in mare viteza, chiar arma principala a nordicelor, ne reuseste perfect. Exceleaza interii STARK, LEONTE si VICTORITA DUMITRESCU, in colaborare cu pivotii ANTOANETA VASILE si FRANTZ EDELTRAUT la care vine in plus contaatacul, arma noastra principala cu NAKO, CONSTANTINESCU si TANTA DUMITRESCU totul dirijat de “stapana echipei” IOZEFINA STEFANESCU si LEONTE cea inteleapta. Scorul evolueaza tot timpul in favoarea noastra 6 – 2, 7 – 3, 8 – 4 si in final 8 – 5.

                                       

            ROMANIA ESTE CAMPIOANA MONDIALA SI LA HANDBAL IN 7. Entuziasm de nedescris, pe stadion se aprind torte publicul ovationeaza pe handbalistele noastre care fac un tur de onoare cu un steag mare tricolor in frunte.

            Manifestarile entuziaste continua pe strazile din jurul Stadionului cu faclii improvizate strigand incontinu ROMANIA CAMPIOANA MONDIALA E! URA, URA, URA.

            Salariatii fabricii de paine din “coasta” ANEF-ului care era deasupra stadionului, unde erau angajate si lucrau efectiv VICTORITA DUMITRESCU si ANTOANETA VASILE, se strang in fata portii intreprinderii si fac o hora mare, apare si un acordeon si bucuria este mare, se danseaza ore intregi. Aproape 600 de tineri suporteri ai nationalei ajung manifestand pana la Podul Izvor unde cativa respectand un angajament, fac baie noaptea in Dambovita cea mica, tare galbena si lenesa. Toate acestea in anul 1962 cand exista numai un singur fel de manifestatii.

            Pentru handbalul romanesc si pentru intreaga miscare sportiva din Romania a fost un succes de exceptie, atat din punct de vedere al performantei de rasunet mondial, cat si din punct de vedere al organizarii, la care au participat organisme si organizatii de stat si de partid – ca asa era atunci – la cel mai inalt nivel.

            Greul l-a dus activul obstesc al FRH format din sute de persoane, deoarece salariatii erau doar trei. La Brasov, Sibiu si Ploiesti se poate spune ca intreg orasul s-a angrenat in a asigura conditii cat mai bune si au reusit pe deplin.

            In final toti oaspetii, si in special membrii federatiei internationale – aflati “incorpore” la Bucuresti, au dat calificative foarte bune si chiar exceptionale apreciind ca echipa Romaniei a castigat pe merit un campionat mondial pe care l-a organizat desavarsit, in deplin spirit de fair-play asa cum declara EMIL HORLE presedinte al IHF: “Doresc sa transmit felicitari handbalistelor romane, organizatorilor acestui campionat mondial si publicului care poate fi mandru ca handbalul romanesc este astazi cel mai bun din lume (NR Numai cu un an inainte 1961, baietii au cucerit titlul de C.M. in R.F. Germania). Este un lucru evident pe care il confirma toate clasamentele si in primul rand amintirea excelentelor partide oferite de echipa dvs. care detine astazi absolut pe drept titlul suprem”.

            Au facut parte din lotul Romaniei: IRIAN NAGHY KLIMOVSCHI, LILIANA BORCEA BIRO – portari; ANA STARK STANISEL (11 goluri), IOZEFINA STEFANESCU (3 goluri), ANTOANETA VASILE OTELEA (5 goluri), AURORA NICULESCU LEONTE (2 goluri), ELENA HEDESIU (1 gol), EDELTRAUT FRANTZ (1 gol), IULIANA NAKO (3 goluri), VICTORIA DUMITRESCU (3 goluri), CONSTANTA DUMITRESCU (1 gol), AURELIA SZOKE, FELICIA GHEORGHITA, CORNELIA CONSTANTINESCU, ANA NEMETZ.

            Intorcandu-ne la adevarata geneza a acestei echipe de aur, respectiv anul 1953 cu acel interminabil cantonament in care din cele 33 de jucatoare chemate spre selectie s-a retinut doar un nucleu de baza de 12, constatam ca il regasim prezent in formatiile care au cucerit titlurile supreme.

            Pentru istoria handbalului romanesc sa notam:

            Au cucerit trei titluri de CAMPIOANE MONDIALE (1956, 1960, 1962): IRENE NOGHY-KLIMOVSCHI, ANA STARK-STANISEL, MARIA SCHEIP-CONSTANTINESCU, IOZEFINA UGRON-STEFANESCU, VICTORITA DUMITRESCU, AURELIA SALAGEANU-SZOKE.

            Au cucerit doua titluri de CAMPIOANE MONDIALE: ELENA RADO-JIANU 1956, 1962; CAROLINA RACEANU-CARLIGEANU 1956, 1960; ELENA STEFANESCU-PADUREANU 1956, 1960; LUCIA DOBRE 1956, 1960; AURORA BRAN-POPESCU 1956, 1960; IRENE GHUNTER-KIM 1956, 1960; ANTONETA VASILE-OTELEA 1960, 1962; AURORA NICULESCU-LEONTE 1960, 1962.

            Au cucerit un titlu de CAMPIOANE MONDIALE: MORA VINDT 1956; ILEANA KOLESNIKOV-GIURESCU    1956; MAGDA DRASSER-HABERPURSCH 1956; ELENA ROSU  1960; LILIANA BORCEA 1962; IULIANA NAKO 1962; ELENA HEDESIU 1962; CONSTANTA DUMITRESCU 1962; ANA NEMETZ 1962; FELICIA GHIORGHITA 1962; EDELTRAUT FRANTZ-ZAUER 1962; CORNELIA CONSTANTINESCU 1962.

            Dintre aceste 26 de jucatoare: 6 cu trei titluri, 8 cu doua si 12 cu un titlu, doar 20 au fost distinse ca Maestre Emerite ale Sportului indeplinind criteriile, mult mai severe pe atunci (50% joc efectiv).

            Colectivul tehnic a fost restrans la minim si poate tocmai de aceea a constituit o echipa unita in care s-a vorbit aceeasi limba in tot si toate si a existat o conducere unica.

            ANTRENORI

            CONSTANTIN POPESCU PILICA, IN TOTI ACESTI 10 ANI, DIN 1953 ANUL ADEVARATEI GENEZE A ECHIPEI NATIONALE LA CARE A CONTRIBUIT ESENTIAL ALATURI DE BRUNO HOLSTREGER si DUMITRU POPESCU COLIBASI.

            In tot acest timp dar si peste el pana in anul 1965 a pregatit si condus echipa nationala feminina la toate competitiile inclusiv la cele trei Campionate Mondiale castigate 1956, 1960, 1962.

            PRIMUL ANTRENOR EMERIT AL HANDBALULI ROMANESC 1960.

            NICOLAE NEDEF, ANTRENOR FEDERAL IN 1956 SI ANTRENOR SECUND EFECTIV IN ANUL FIECARUI CAMPIONAT MONDIAL 1956, 1960, 1962.

            Ca unic antrenor federal el a fost o prezenta activa pe banca tehnica si la C.M. masculin din 1961 si il vom gasi in viitor in aceeasi postura ca antrenor principal, federal sau secund la toate cele 4 titluri de C.M. ale baietilor.

            Nicu Nedef va stabili astfel un adevarat record prezent fiind pe banca tehnica in diferite functii la toate cele 7 Campionate Mondiale cucerite de handbalul romanesc.

            Antrenor emerit, carnet cu nr. 3 in 1961.

            MEDIC – CONSTANTIN – TITI  SERPE medic, maseur, chinoterapeut dar si sustinator de moral si factor mobilizator in momentele grele din sutele de meciuri sustinute de nationala. A functionat in aceiasi calitate si la echipa masculina la doua Campionate Mondiale.

           

            Pentru acest Campionat Mondial desi facea parte din Comisia de organizare in mod real ca “sef” LUCIAN GRIGORESCU Secretarul General al FRH a fost in continuare alaturi de echipa si venea aproape zilnic la Herastrau sau la antrenamente.

            A mai fost si CORNEL GHIBU vicepresedinte CNEFS (MTS de azi) care desi cu rang de subsecretar de stat facuse dintr-o sarcina de partid o adevarata pasiune. Nelipsit de langa echipa dar foarte discret si amical a ajutat enorm in idei si sfaturi dar mai ales a asigurat antrenorilor si echipei un climat de liniste, izolare fata de armata de activisti, educatori si alti sefi de rang.

            Dar in umbra a mai fost un om “NEA BIGILICA” care in special in ultima perioada de 60 de zile de la Herastrau a vegheat discret si modest 24 de ore din 24 ca echipei sa nu-i lipseasca nimic de la sireturile pentru “tenisi” pana la alimente si fructe de negasit pe piata in acei ani.       

            Pana la urma aceasta a fost adevarata echipa tehnica care impreuna in mod direct, langa echipa au reusit sa creeze acea stare optima de pregatire si competitie care prin nenumarati factori duc la FORMA SPORTIVA MAXIMA la ora competitiei.

            In realitate mult mai multi oameni au contribuit la buna reusita a echipei, a acestui unic C.M. organizat la noi in tara.

            Si neaparat se cuvine sa subliniem contributia antrenorilor de la echipele de club: VICTOR CHITA (Timisoara), ARPAD KAMENITSCHI (Tg.Mures), GABRIEL ZUGRAVESCU (Rapid), DUMITRU POPESCU COLIBASI (Brasov), CONSTANTIN POPESCU (Progresul Bucuresti), FRANCISC SPIER (Bucuresti), IOAN BOTA (Stiinta Bucuresti), FRANCISC MONIS (CSM Sibiu).

            Istoria trebuie sa consemneze si contributia directa a marelui profesor – antrenor VICTOR COJOCARU parintele handbalului de performanta, profesor la catedra, pentru majoritatea antrenorilor de marca ce vor urma si antrenor a cel putin 8 din jucatoarele care au castigat de-a lungul acestor 10 ani titluri de campioane mondiale. A fost si cel care si-a sustinut si indrumat permanent pe cel care a ramas elevul lui preferat CONSTANTIN POPESCU PILICA, antrenorul principal al nationalei feminine in toti acesti ani cu rezultate de podium.

            Tot pentru ISTORIE si STATISTICA vom consemna faptul ca generatia de aur a echipei nationale feminine (1953 – 1962 cu extensie spre 1965) a realizat performante unicat si care merita sa fie in CARTEA DE ONOARE A HANDBALULUI ROMANESC chiar pe prima pagina.

                        - in perioada 1960 (C.M. de handbal din Olanda) si 1965 (urmatorul C.M. dupa 1962) ECHIPA NATIONALA A FOST CAMPIOANA MONDIALA ABSOLUTA si la handbal in 11 de camp si la cel de sala in 7.

                        - a cucerit primul titlu de campioni mondiali in sportul romanesc (1956) si logic PRIMUL DIN ISTORIA HANDBALULUI DIN TARA NOASTRA.

                        - au fost primele handbaliste din Romania distinse cu titlul de MAESTRE EMERITE iar profesorul lor CONSTANTIN POPESCU PILICA primul antrenor emerit din istoria handbalului romanesc. 

            Anul 1962  reprezinta un moment de apogeu al handbalului din Romania care va ramane inscris si in marea istorie a miscarii sportive din tara noastra, pentru care handbalul a deschis drumul spre medalii si titluri mondiale obtinand performante unice.

SUNTEM CAMPIONI MONDIALI ABSOLUTI LA HANDBAL

SI LA FETE SI LA BAIETI

VICTORIA SCOLII ROMANESTI DE HANDBAL ESTE DEPLINA

            In marea carte de onoare a sportului si in cea a handbalului din Romania acesti ani de inceput de glorie trebuiesc scrisi cu litere de aur.

1956 CAMPIONI MONDIALI LA HANDBAL FEMININ IN 11

1960 CAMPIONI MONDIALI LA HANDBAL FEMININ IN 11

1961 CAMPIONI MONDIALI LA HANDBAL MASCULIN IN 7

1962 CAMPIONI MONDIALI LA HANDBAL FEMININ IN 7

            ca si numele celor care au implinit aceste exceptionale performante sportive si sportivi, antrenori si tehnicieni, fara a-I uita pe cei care au sprijinit din linia a doua.

            Toti acestia sunt inscrisi cu litere mari in anexele prezentei istorii a handbalului din Romania. 

 

Inapoi la insemnarea sursa   328 Strandul Tineretului
Home

 

                                © 2009~2085 OSCII-Lab               Home    Popescu-COLIBASI          Free counters!

click spre "negustori"