070 C A T R E

      Acuma cind este la moda scormonitul prin arhive am gasit si eu o "hirtie" produsa de tatal meu ca o reactie la decizia prin care era scos din viata sportiva.
De mult am fost intrigat de aceasta decizie luata de P.C.R din doua motive:
-era un razboi intre sistemul capitalist si cel comunist care se desfasura si in sport si nu este normal sa renunti la un "luptator" bun, reamintesc tatal meu la data respectiva era antrenorul tarii la handbal fete fiind in colectivul de antrenori care a schimbat pozitia de "nimeni" care o aveam in sportul respectiv in cea de dublii campioni mondiali.
-razboiul era si ideologic cu omul "de tip nou" iar tatal meu dovedea ca un om cu origine nesanatoasa poate fi recuperat si reeducat muncind cu devotament si avint pentru .....

      Despre lista cu cei "proscrisi" tatal meu spunea ca este o cinste ca a ajuns acolo fiind numai profesionisti deosebiti. Deci este clar ca a fost o decizie gresita din care P.C.R.-ul a pierdut asa ca dupa 5 ani a fost reabilitat si a ajuns din nou antrenorul lotului normal nu a fost cazul sa primeasca scuze.   Totusi decizia a fost corecta si justificata din punctul de vedere a unor membrii P.C.R.(colegi de meserie) Cei de pe lista erau o adevarata piedica in fata celor cu origine sanatoasa in calea avansarii profesionale. Mai precis nu aveau cum sa treaca in locul lor din lipsa de competenta si asa s-a ajuns la "gaselinita" cu originea sociala.  

      Asa a ajuns tata sa-si puna cenuse in cap si sa ceara sa fie lasat sa munceasca. Recunosc anumite amanute din cerere nu sunt conforme adevarului,incercind sa-si micsoreze vina.

      Totusi masura a avut si efecte pozitive asa am aflat ca mama ne poate intretine din tricotat si eu mi-am pastrat probabil si acuma dexteritatea de a face ghemuri de lina. Ca o paranteza eu nu mi-am auzit parintii injurind regimul sau plingindu-se de ce au pierdut si indirect din cerere se poate deduce ce au pierdut.

 ---begin

            Subsemnatul Dumitru Popescu Colibasi,fiind sezizat ca in plenara, largita, a U.C.F.S-ului pe oras din 20 02 a.c. s-a propus scoaterea mea din corpul antrenorilor de handbal ca fiind ginere de  mosier, vin sa va arat situatia familiara si activitatea mea,rugindu-va sa analizati daca nu s-s facut o greseala prin aceasta propunere.

      M-am nascut in 1912 in satul Afumati Raionul Berceni. Reg.Bucuresti, tatal meu fiind invatator fiu de tarani saraci din Com.Colibasi jud. Ilfov iar mama fiica maistrului mecanic Vasile Manoliu de la fabrica "Pulberaria Dudesti" de linga Bucuresti. Tatal meu moare in razboiul dela 1916, eu sunt luat sa fiu crescut de bunicul meu la Dudesti, iar mama mea intra functionara la Curtea de Casatie Bucuresti unde ramine pana la pensie.     Llceul il fac la Bucuresti ca orfan de razboi si locuiesc la familia Sadoveanu, cu care eram ruda,unde capat si orientarea mea in viata de la Isabela Sadoveanu,una din primele femei socialiste din tara si de la Mihai Sadoveanu , scriitorul.

      Dupa terminarea liceului fac institutul de Educatie Fizica si ies profesor in anul 1937. In anul 1938 incep concentrarile si ramin in armata pana dupa terminarea razboiului in anul 1946. Eu nu am fost pe front fiind incadrat ca ofiter cu educatia fizica la Scoala Ofiteri de Aviatie Bucuresti.

      In toata aceasta perioada nu am fost inscris in nici un partid politic si nici nu am luat parte la vre-o actiune cu carcter politic.
    In anul 1944 m-am casatorit cu Ivonna Demetrian,functionara la Soc.Romana de Radiodifuziune Bucuresti din 1933,strenepoata dupa mama a lui Iancu Jianu.

      In 1945,in urma reformei agrare,sotia mea a fost inpropietarita din mosia tatalui ei cu o suprafata de 37 ha,pamint arabil in com. Gostavat Raionul Caracal Regiunea Craiova. Aceasta situatie se datoreaza faptului ca parintii ei divortasera cind sotia mea avea 7 ani si prin sentinta de divort se prevazuse ca dupa moartea tatalui ei,sa primeasca aceasta suprafata. Tatal ei traieste si astazi.

      Trebuie sa arat ca sotia mea a locuit sporadic,dupa divort la cei doi parinti din cauza ca ambii se recasatorisera,aveau alti copii si nu o primeau bucurosi,a fost ajuatata de rude sa-si poata termina facultatea.Din aceste motive si-a luat serviciu incepind din 1933-1946 pentru a se putea intretine. In anul 1946 sotia mea era suferinda in urma nasterii si a lipsurilor alimentare din 1945 ne-am mutat din Bucuresti in com.Gostavat. In noua situatie subsemnatul am lucrat personal o parte din pamint-arat-semanat,etc,. iar restul l-am dat in parte conform invoielilor noi.

      In acest timp lamurindu-ma din citit si contact cu activistii politici asupra liniei partidului in privinta propietatii agrare,in anul 1948 am facut cerere pentru a dona pamintul sotiei la stat. Tot in toamna aceluiasi an subsemnatul am intrat ca profesor. Cu toate ca primisem catreda inpartita in trei comune Gostavat,Babiciu si Stoenesti - la distanta de 6 km fiecare ,am lucrat cu multa perseverenta in fiecare parte,cautind sa introduc sportul in aceasta parte a tarii si sa sprijin munca din Caminul Cultural.

      In felul acesta am convins tineretul sa amenajeze terenul de sport prin munca voluntara,in toate cele trei comune si sa formeze echipe de atletism ,volei si handbal.In anul 1949 cu ocazia Cupei Tineretului Muncitor Raionul Caracal a primit cupa pe tara pentru mobilizare iar echipa de handbal fete din com. Babiciu pe care o pregatisem personal a ajuns in finala pe tara,fapt care a fost consemnat pe larg in ziarele si revistele din acel timp. La Caminul Cultural din com. Gostavat stringind bani din donatii am facut decoruri de teatru permanente ,sunt si astazi am pregatit cu tinerii din comuna piese de teatru jucind si serbari culturale si sportive. In Iulie 1949 prin adresa nr.8500 a Sectiei Agricole a Comitetului Provizoriu Romanati ma instiinteaza ca in urma cererii mele se primeste cedarea pamintului. In toamna aceluiasi an este preluat de catre Sindicatul Agricol al comunei Gostavat ca apoi in 1950 sa fie trecut in folosinta Comitetului Provizoriu al Comunei.sotia mea nu mai poseda pamint conform adeverintei din 28.08.1950

      In toamna anului 1949 in urma rezultatelor obtinute pe linie de sport in activitatea sateasca Comitetul Central U.T.M. propune sectiei din Ministerul Invatamintului, mutarea mea la o scoala tehncica sportiva. In felul acesta vin ca profesor la Scoala Medie Tehnica Sportiva din orasul Stalin. (acuma Brasov) La o luna dupa venirea mea in orasul Stalin,sunt chemat la primul curs cu instructorii sovietici -timp de doua luni- am fost singurul profesor din regiunea Stalin.

      Dupa venirea in orasul Stalin,am mucit cu mult elan,atit pe linie de invatamint ca profesor,ca responsabil al cercului pedagogic,ca metodist pe oras cit si ca activist voluntar in CCFS si ca antrenor de handbal. Ca activist voluntar in comisia reginala de Handbal am activat din anul 1950 pana in prezent,fara intrerupere in diferite functii,cautind sa ajut cu posibilitatile mele dezvoltarea handbalului in regiune. Deasemenea timp de doi ani am activat concomitent in comisile de rugbi si baschet. Am raspuns todeauna,cind am fost solicitat sa tin lectii despre sport pentru informare si documentarea diferitelor cursuri de activisti din oras sau regiune.

      Ca antrenor am format voluntar echipe de handbal la Prejmar,Harman si URMV Orasul Stalin si una de rugbi la Steagul Rosu. Din elevele de la scoala sportiva am pregatit o echipa care in 1954 a intrat in divizie sub numele Progresul a fost pana in 1957 mereu in primele locuri.In 1956 a cucerit primul loc atit la handbal mare cit si la handbal in sala.

      In cadrul acestei echipe am format 65 de jucatoare dintre care trei au capatat titlul de maistre emerite si Campioane Mondiale, zece au facut parte din lotul RPR si trei din lotul de junioare pe tara. Comportarea echipei pe teren si in viata particulara a facut ca in repetate rinduri sa fie data ca exemplu pozitiv de disciplina.

      Din 1953 si pana in prezent am fost numit ca antrenor al lotului RPR de handbal feminin. In aceasta calitate am contribuit la pregatirea echipei pentru Festivalurilor Tineretului de la Bucuresti,Varsovia si Moscova si la cistigarea de catre echipa a Campionatului Mondial din 1956. Am facut deplasarea cu echipa in R.F.Igoslavia  in 1956 si la Moscova in 1957,unde am arbitrat patru jocuri internationale fiind cooptat si in juriul international al festivalului. In urma activitatii subsemnatului si comportarii am fost evidentiat in repetate rinduri de catre CCFS regional si de la Bucuresti si distins cu insigna "Merite sportive"

      Pentru preocuparea si rezultatele obtinute pe linie de educatia am fost chemat in anul 1956 sa vorbesc despre educatia sportivilor la consfatuirea presdintilor de regiune CCFS si activistilor Asociatilor Sportive pe tara -cunoaste tovarasul Popescu Constantin si Indrei de la UCFS Am cautat ca experienta personala sa o inpartasesc si altor cadre mai tinere, prin o serie de articole publicate in ziarele Drum Nou Sportul Popular si revista Cultura Fizica si sport.

      Am schitat situatia si activitatea mea personala pentru a vedea conceptia despre munca si atasamentul fata de regimul RPR,contribuind al dezvoltarea sportului si educarea tineretului. Situatia sotiei am aratat-o cu sinceritate forurilor in drept prin vorba, autobiografii si formulare de pasaport,inca de la venirea mea in localitate.

      Consider ca situatia mea nu poate fi pusa alaturea de aceea a dusmanilor clasei muncitoare,a celor cu purtari nedemne,a exploatatorilor sau a fiilor de exploatatori. Va rog sa cercetati cele aratate de mine eu stindu-va la dispozitie cu acte.

      Asupra comportarii mele pe timpul cit am activat la tara puteti cere referinte de la locuitorii din comuna Gostavat,raionul Caracal

      Pentru perioada de cind sint in orasul Stalin de la tovarasii: Popescu Constantin,presedinte UCFS Regiune,Birleanu Marta,profesoara la scoala medie nr.4 Padureanu Sever ,secretar al comitetului regional UTM Grecu Liviu activist comitetul regional UTM Voinescu GH contabil la regionala CFR Dinca Alexandru ziarist la Drum Nou,Ilie Stelian si Belo Iuliu comitetul UCFS si Schonwetter Isidor teatrul de stat al orasului.

      Consider ca sunt un om cinstit si bine incadrat in morala si principiile societatii soialiste si cer sa fiu lasat sa muncesc si mai departe pentru ca experienta de peste 30 de ani de activitate sportiva sa o pun in slujba patriei pentru a scoate cadre bine pregatite care sa aduca glorie republicii si sa fie folositoare in construirea socialismului