328 Strandul Tineretului anul 1950


Un fragment din istoria handbalului definitoriu.  si articolul complet   Sursa acestui articol este  dyabloweb.3x.ro  

begin cut

            - La sfarsitul anului 1950 la Strandul Tineretului din Bucuresti au fost convocati o mana de oameni – circa 20 – toti antrenori, cu si fara calificare, dar in special mari iubitori si devotati ai handbalului. Timp de aproape doua saptamani, intr-un dormitor comun care tinea loc si de sala de mese, asezati pe paturi de campanie inghesuite in jurul unei sobe de tabla, cand incinsa, cand rece, cei prezenti au participat aproape non – stop la un ciclu de lectii teoretico – practice, dar si la dezbateri furtunoase.

             Discutiile se prelungesc pana noaptea tarziu si din framantarile, dezbaterile ce au avut loc atunci din schimburile de informatii s-a legat un limbaj comun concretizat intr-o CONCEPTIE UNITARA DE PREGATIRE SI DE JOC. Asa s-au nascut primii germeni a ceea ce se va numi SCOALA ROMANEASCA DE HANDBAL.

            Stau marturie profesiunea de credinta a venerabililor antrenori si profesori ai handbalului – care mai sunt intre noi, ca atunci in 1950 s-a cristalizat in cele 20 de pagini – scrise de mana – “prima CONCEPTIE DE JOC SI PREGATIRE”, primele directii de unificare a procesului de antrenament, de terminologie, de limbaj tehnic.

            Si astazi, in anul 2001 multe pagini din acest proces-verbal de la Strandul Tineretului sunt inca perfect valabile.  Atunci, discutiile si chiar disputele aprige intre experimentatii antrenori din Ardeal: IOAN SCHUSHICHNIG, WILHELM KIRSCHNER, FRANCISC MONIS, BRUNO HOLSTREGHER, OTTO SCHMIDT , WILHELM SCHMIDT si profesorii teoreticieni din “Regat”: VICTOR COJOCARU, DUMITRU POPESCU-COLIBASI, tanarul asistent IOAN KUNST cu cei cativa studenti de la specializare: LULU CALIMAN, CONSTANTIN C. POPESCU – PILICA, ca si proaspatul – pe atunci – secretar al COMISIEI CENTRALE DE HANDBAL, profesorul de mai tarziu LUCIAN GRIGORESCU, care a stat zi de zi in “bancile”, de fapt pe “paturile salii de curs”. Din apriga disputa intre “ardeleni”, mai bine zis “nemtii nostrii”, toti deja antrenori cu experienta, adepti total ai scolii germane, a profesorului KARL SCHELEMTZ si “regatenii” adeptii scolii ANEF-ului de atunci, s-a facut lumina in primul rand in terminologie – ca sa vorbim aceeasi limba – dar si suita mijloacelor de invatare si perfectionare a jocului si in antrenamentul echipelor.

            Consensul a fost general si toti acesti antrenori pionieri ai scolii romanesti de handbal s-au declarat inca elevi si au stabilit in concluzie: “mai avem foarte mult de discutat si de invatat, unii de la altii, va trebui sa ne vedem mai des” si de atunci aceste cursuri au fost tinute – cu unele exceptii – in fiecare an.

            Cursul de la Strandul Tineretului din 1950 a stat la baza Scolii Romanesti de Handbal si explica multe din cauzele fundamentale ale succeselor handbalului romanesc in perioadele ce vor urma.

            Si una din aceste “cauze”   trebuie spus clar ca a fost influenta germana pe culoarul careia a patruns handbalul in Romania, in mod concret a specificului nemtesc: ORDINE si DISCIPLINA, MUNCA SERIOASA si ORGANIZARE METICULOASA.

            Acest “stil nemtesc” de munca si viata combinat cu cel latin, plin de fantezie si imaginatie, plus cel balcanic cu “orientari si adaptari abile la situatii noi”, au stat la baza formarii tehnicienilor si oamenilor care vor duce handbalul  romanesc in varful piramidei in lume.

            In acelasi an 1950, semnalam si primele jocuri de handbal in 7, ceva mai constant organizate in sali, deocamdata ca mijloc de pregatire – iarna – pentru echipele de handbal in 11.

            Pentru toate acestea socotim anul 1950 ca deosebit de important, cu adevarat anul renasterii

end cut
accesind acest  link ajungeti in pagina home a blog-ului
                                © 2009~2085 OSCII-Lab               Home    Popescu-Colibasi          Free counters!

click spre "negustori"