K121 Parcul mortilor vii (editie 2016)

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site.Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata")Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa din 2008 

     Cum spuneam intr-o insemnare anterioara mai multe zile le-am dedicat "bijbiiri" la sistemul de operare Linux. Problema este arida in mod normal iar la mine mai trebuie adaugat ca atunci cind am terminat eu studile inca nu aparuse termenul I.T (tehnologia informatilor) ca sa nu mai spun ca nu am facut o singura ora de engleza. Pare curios dar eu tratez cuvintele in engleza la nivel pictograma si atit m-am holbat la monitor incit acuma intuiesc ce scrie. Dragut este ca una din fetele mele imi cere sa traduc cite ceva tehnic si imi comunica verbal textul rezultatul ii cer sa scrie ca sa pot sa traduc. In sfirsit asta este si in timp ce eram in "calduri" a trebuit sa fac o pauza ca sa ridic de la posta un colet. Cum pe calculator aveam instalate simultan trei distributii de Linux pentru studiu care unele se lansau cu Grub altele cu Lilo aveam capul cit o banita asa ca pot sa spun cu bucurie am lasat totul balta pentru pachet. Pe drum am trecut prin parc si cum batea soarele am parcat pe o banca.

     Cu sprijinul tigarilor eu am o circulatie sangvina deficitara asa ca iau temperatura mediului foarte usor avind regim de sarpe. Banuiesc ca nu pot fi fotografiat in infrarosu ca ma confund cu peisajul insa cind eram pe banca cred ca o fotografie de acest tip ar fi putut confirma ca-mi luase "tartacuta" foc. Soarele m-a facut sa-mi decuplez perifericele si sa las timp procesorului sa faca scandisk+defrag si sa sincronizeze informatile din creier distribuite in "foldere" dedicate fiecarei distributii. Nu stiu cit a durat asta insa dupa citva timp mi-a revenit controlul asupra perifericelor initial am inceput sa percep iarasi sunetele ambiante si pe urma sa primesc si semnal "video". Primul lucru constatat ca de pe bancile alaturate se holbau la mine pensionarii care erau la "lucru". Acestia se impart in doua categorii cei care au prestat activitati "intelectuale" si cei care au prestat activitati "manuale". Primii ii recunosti ca joaca table si nu au probleme de aritmetica iar ceilanti au linga ei peturi pline sau goale. Aceasta este una din principalele dileme de la ce izvor de apa faci "plinul", ca in viata la noi in cartier sunt doua izvoare si unii sunt microbisti ai izvorului de stinga iar ceilanti nici nu admit aceasta blasfemie preferind izvorul "fundamental" din dreapta care izvoreste din Timpa. Cum intre cei care se holbau erau si citva APV-isti am trecut pe la ei si normal am aflat ultimele noutati in materie de morti si bolile "trendy" si a trebuit sa explic si motivul pentru care intrasem in letargie. Ce au priceput m-am lamurit dupa privirile compatimitoare si dupa o intebare daca totusi nu am lesinat. Intors victorios de la posta le-am arata "trofeul" doua placute de RAM pentru laptop pe care le vinam de un an pe Inet pentru care platisem "numai" 150 lei. Daca le aratam un prezervativ folosit nu se uitau cu mai multa scirba la "trofeu" si din priviri se vedea clar cit ma compatimesc pentru deficitul meu mental.

     Ii inteleg perfect insa nu pot sa fiu ca ei. Nu uit ca tatal meu a murit din cauza ca a fost scos pe "tuse" ca se odihneasca si nu vreau sa fac aceiasi greseala. Am remarcat un amanunt sunt singurul care ma barbieresc rar cei normali sunt superbarbieriti insa eu nu am timp si inca nu am gasit metoda cum sa ma barbieresc avind simultan si acces la tastatura. O data o sa scriu despre doua cariere militare foarte apropiate care insa au fost foarte deosebite si o sa incerc sa ma compar cu col.T pensionar si el care are acuma si un handicap fizic avind piciorul amputat situatie de care ma invinuiesc si pe mine ca am o contributie. Il vad ce suparat este pe lume si viata si il vad cit de socat este cind ma intreaba :"ce mai faci?" si raspund : Exceptional! si chiar sunt sincer fara sa joc teatru.

     Referitor la titlul insemnarii ce le lipseste la "colegii" mei este ca bancile din parc sa aiba forma de "copirsau" ca sa se obisnuiasca cu pozitia ca intelectual deja pot sa-si consemneze decesul, parcul fiind o stare intermediara spre Recycle Bin (Cimitirul municipal). Cind o sa ajung in situatia lor sper sa fiu suficient de puternic ca sa trag singur apa dupa mine.