126 Arbitrii

      Insemnarea aceasta este datorata domnului Radu Cosasu care a scris un articol pe aceasta tema intitulat obsesia jafului fara de precedent in care a pomenit si de tatal meu. In acelasi timp astfel multumesc pentru cuvintelor frumoase scrise intr-un comentariu la Armaghedon

     Din acel articol citez fragmentul respectiv:" aducindu-mi prompt în minte chipul celebrului antrenor Popescu-Colibasi, asa-numitul “Tata Pik”, creator, tot în handbalul feminin, al unei nationale de valoare mondiala: “Nu am stiut niciodata cine ma arbitreaza…”, asa zicea cel mai întelept dintre toti oamenii de sport cu care am stat de vorba în ultima jumatate de secol." si doresc sa aprofundez putin problema.

     De fapt el stia bine cine il arbitreaza insa fetele din echipa nu erau interesate de aceast aspect, motivul era simplu le dovedise ca "aportul" arbitrilor la pierderea unui meci este nesemnificativ. Concret la o sedinta de analiza dupa un meci pierdut din cauza unei lovituri de pedeapsa data in ultima secunda a analizat impreuna cu echipa fisa de arbitraj. Din fisa reiesea ca  echipa ratase multe contratacuri de tip "singur cu portarul",ratase lovituri de la sapte metrii si greseli elementare in aparare incit daca nu erau acestea la momentul  acordarii acelei lovituri controversate in mod normal ar fi avut un avantaj de 15 goluri.

     In plus descoperise un proverb: "cu militienii si cu arbitrii nu are rost sa te certi ca pierzi timpul!" si-si finisase chiar o tehnica de a "cumpara" arbitrii. Jucatoarele erau "dresate" ca instinctiv sa puna mingea "frumos" jos indiferent ce fluiera arbitrul. Normal ca acesta cite o data gresea insa era obligat de aceasta "supunere" sa aiba grija ca sa repare nedreptatea tot cu un fluier si in sens invers.

     Mai avea o carte in mineca Lucica Grigorescu (secretarul FRH) declarase ca tata era singurul antrenor a carui apreciere despre arbitrii o contrasemna cu "ochii inchisi", motivind ca se saturase sa-l verifice 20 de ani si se lamurise de corectitudinea lui. Spunea ca au fost cazuri cind a cistigat insa a facut "varza" arbitrii si au fost cazuri cind a pierdut evidentiind insa acuratetea arbitrajului. A fost chiar un caz antologic dintr-o problema de organizare la un meci nu a ajuns echipa de arbitrii si ca sa se poata juca celalant antrenor a fost de acord sa arbitreze tatal meu si "culmea" a fost ca a pierdut jocul in calitate de antrenor. Tot antologic a fost si cel mai scurt raport: "Arbitrii au arbitrat ca in buda."

     De fapt pierderea meciului la care face referire domnul Cosasu a fost o problema pshihologica care este o "problema" moale in general si foarte moale in special pentru antrenori care stiu de ea insa nu stiu de unde sa o "apuce". Ca antrenor este numai o problema de timp sa faca "bicepsi" sau "tricepsi" sau de ce mai este nevoie insa pregatirea pshihologica este tratata ca o "ciudatenie" care da bine intrind in categoria vizitei la biserica.

     Ca sa fiu mai usor de inteles dau un exemplu. Am fost invitat de fata mea la schii si cum imi era lene sa ajung pana in Poiana am propus sa trecem strada si sa schiem la marginea padurii (avantaj Racadau fata de Drumul Taberii). Mai se lipise de noi si un prieten al ficei mele asa ca am inceput sa batem zapada. Cum portiunea de coborit era mica am incepu sa urc batind zapada printr-e copaci marcind un fel de traseu de slalom. Precizez ca stiam bine posibilitatile "copiilor" asa ca am facut traseu mult mai larg ca sa nu trebuiasca sa schieze la "disperare". Mai trebuie sa spun ca in mod tacit cei doi au refuzat sa intre pe pirtie. Cu toate ca fizic erau pregatiti sa faca viraje chiar mai strinse pshihic nu erau in stare sa faca abstractie de "grosimea" copacilor.

     Un lucru foarte greu de inteles este rolul nefast al "urletelor" de pe margine cu indicatii pretioase si dau iarasi un exemplu. Un chibit care isi avea locul chiar in spatele bancii lui tata dupa un meci a vrut sa vorbeasca cu el. A recunoscut ca in timpul meciului a crezut ca tata este nebun punind o anumita intrebare. Filmul:O jucatoare greseste cu perseverenta in acelasi mod, tata o scoate pe margine si ii explica ce sa faca si inainte de a-i da drumul pe teren o intreba in mod repetat daca stie cum il cheama. Fata da raspunsul corect intra pe teren si pana la sfirsitul meciului greseste exact in acelasi mod. Dupa terminarea meciului o colega ii reproseaza ca nu a tinut cont de ce i-a spus tata, scandalizata fata a sustinut ca nu a primit nici o indicatie.

     Mai spun un secret de fabricatie facut public in mod repetat insa care este imposibil de folosit din cauza de "antrenor". Tata ajunsese la concluzia ca nu poti face o "schema" perfecta de atac in care mingea pleaca de la mijloc si ajunge in poarta. Motivul este simplu ,echipa adversa nu cunoaste schema ca sa se poata da la o parte din calea executantilor. Majoritatea antrenorilor au scheme secrete bine antrenate care insa nu se finalizeaza din cauza "prostiei" adversarilor. Rezultatul a inceput pentru fiecare post de joc sa pregateasca citeva miscari STAS. Asa de specializata era activitatea ca de exemplu aparatorul de pe extrema nu se deplasa dupa adversar daca acesta trecea de un anumit unghi iar daca respectivul tragea de acolo era treaba portarului. Portarul la rindul lui cind se ajungea in aceasta situatie era antrenat sa stea intr-o anumita pozitie care "inchidea" cel mai bine poarta. Tinuse cont si de faptul ca atunci cind un aparator ii blocheaza un jucator implicit sa slabeste dispozitivul de aparare in alta parte. Rezultatul in general nu a avut "valori" insa a avut "echipe" in care fiecare isi stia "partitura" si ieseau miscari standard ca la sah care de multe ori se finalizau cu un gol sau lovitura de pedeapsa. Usor de spus greu de facut.

     Un antrenor ca sa compenseze "aportul" arbitrilor poate face multe si firesc dau iarasi un exemplu ca :"Am cu ce ma!". Consider ca cel mai bine s-a vazut calitatea de antrenor a tatalui meu la "divizia scolara", ciudat nu? Datele problemei erau simple din bazinul "demografic" local tu le puneai mingea in mine le antrenai si cind erau in clasa XI-ea deveneau titulare si pe urma plecau si iarasi o luai de la capat. In aceste conditii in permanenta ajungea in finala pe tara. Tin minte ca a data l-am chemat la Ploiesti ca sa ma depaneze ca imi luau foc sigurantele de probleme "kaki". Intre doua trenuri a venit pentru "interventie" asa ca am mers la restaurantul Berbecul sa luam masa si eu sa-mi "scanez registrii". Era duminica si la o masa vecina mai multi antrenori tot de handball tineau "sedinta" de dupa etapa. Normal au venit la tata si unul din ei i-a spus ca in sfirsit se pot batea pentru toate cele trei locuri de pe podium. Cum tata nu a inteles respectivul i-a numarat pe degete cite fete ii pleaca rezultind ca ramine fara sapte titulare. Tin minte ca tata a inceput sa rida si a spus:" Ma baieti inca nu am murit!". Am retinut problema si am urmarit ziarul Sportul care pe vreamea aceea era polivalent. Spre surprinderea mea in primele etape tata face niste scoruri de fotball 1-2; 2-2; 0-1; asa ca am profitat cind a avut etapa la Ploiesti sa merg si eu la meci sa vad ce dracului se intimpla. M-am crucit echipa lui nu avea atacanti si nu ataca. Rezultatul doua reprize echipa adversa ataca si tragea din toate pozitile iar ale lui cu mentalitate de kamikaze blocau tot. Parca pe semicerc erau sase portarite. Cind primeau un gol una singura mergea la centru si cind fluiera arbitrul punea mingea jos si se intorcea in aparare. La sfirsitul turului era pe la jumatatea clasamentului iar in retur surpriza, a aparut cu complet alta echipa care avea tot ce trebuie. Iarasi conform "traditiei" putea sa nu joace ultima etapa ca avea sacii in caruta. Spuneam de pshihologie probabil va dati seama ca o portarita risca sa o incaseze serios peste "bot" si trebuie sa fie foarte motivata sa iasa in intimpinarea unei mingii si este o mica problema ca antrenor sa faci ca toata echipa sa se comporte astfel.

     Poate intriga de unde stiu eu asemenea lucruri incit sa le exprim atit de concis, pai motivul este simplu pana al 18 ani am fost "cazat" intr-o fabrica de handball

P.S. 1 Ca sa scap de reactile cititorilor cu nivel de gindire DEX: "...va asigur ca greselile ortografice, ortoepice, de punctuatie, morfosintactice si folosirea inadecvata a unitatilor lexico-semantice imi apartin si mi le asum,..."

P.S.2 de fapt eu sunt foarte atent la sintaxa cind sunt in linia de comada dind comenzi dos sau linux ca "boul" de calculator nu este in stare sa priceapa ca atunci cind am tastat "virgula" de fapt ma gindeam la "punct" insa am pretentia la oamenii care si inteleg ce citesc sa faca aceste corectii mental si de aici apare neglijenta mea.