cp-Aurelian Burcu PIRAMIDA TREBUINTELOR UMANE

CAPITOLUL II

CAPITOLUL III

CAPITOLUL IV

1. Preambul

Multe au fost In timp preocuparile oamenilor de stiinta In Incercarea de a surprinde fenomenul uman In desfasurare si mai ales motorul tuturor actiunilor sale, ceea ce sta In spate si le face posibile, realizabile. S-a ajuns astfel In final a se descoperi ca In structura psihica a fiecarei fiinte umane, de la nastere si pe parcursul vietii sale se formeaza unele forte interne, care actioneaza motivational, adica impulsionand omul sa manifeste anumite conduite, ori actiuni, sa aiba anumite aspiratii sau idealuri, sa resimta afinitate sau repulsie pentru unele lucruri ori pentru altele etc. Toate aceste forte au fost definite printr-un singur cuvant: necesitati, sau trebuinte.

Initial descoperite si evidentiate de ganditorii iluministi, societatile moderne le-au si recunoscut pentru prima data ca facand parte intrinseca din natura umana protejandu-le si garantandu-le prin declaratiile drepturilor omului si prin constitutiile adoptate ca urmare imediata a lor. Mai tarziu socialistii au observat ca simpla recunoastere si garantare pe hartie nu e suficienta pentru a transpune In realitate necesarul de Implinire umana. Ei au fost primii care au tras un semnal de alarma In acest sens: este necesar sa existe instrumente practice pentru a realiza satisfacerea acestor necesitati. Astfel au aparut diverse institutii juridice (actualmente denumite publice) menite a da curs dezideratelor de Implinire a fiintei umane pe diverse planuri: asigurarea unui nivel de trai decent, protectia familiei, sau a membrilor acesteia (copii, femei), protectia muncii, a sanatatii angajatilor sau a fostilor angajati, asigurarea minimului necesar de cunoastere, a posibilitatii si egalitatii de sanse In participarea la treburile comunitatii, protejarea demnitatii, investirea In dezvoltarea personala si profesionala, asigurarea libertatii de gandire, de constiinta de spiritualitate etc. etc. Mai tarziu s-a constatat, Insa, multe dintre aceste institutii create de societate In normala sa functionare, Incepeau sa devina tot mai daunatoare pentru progresul individului uman; unele tindeau sa-l sufoce In demensul de a-i satisface trebuintele acestuia, altele, dimpotriva tindeau sa creeze ele Insele trebuinte contrare naturii umane. S-a impus atunci din nou revenirea la definirea cu o cat mai mare exactitate a ceea ce, anterior fusese denumit, suficient de vag si mai mult filosofic sau teologic, drept trebuinta naturala. Se impunea de data aceasta interventia stiintei. Stiinta care se concentreaza cu precadere pe mecanisme, functii si legi (principii) universale; acelea altfel spus, care aplicate oriunde si oricand permit obtinerea unor anumite rezultate previzibile, dar mai ales dorite si utile.

Printre cei care au Incercat sa duca mai departe granitele cunoasterii cu privire la fortele ce fac posibila si determinabila o anumita atitudine ori manifestare umana, se numara si autorul volumului de fata.

Prezentul material dedicat trebuintelor umane a pornit de la cercetarile psihologului american Abraham Maslow, care pentru prima data In istoria fenomenului uman, a descoperit o "ecuatie" de functionare a sa, numita de el piramida trebuintelor umane fundamentale. Autorul randurilor de fata, a tinut apoi cont si de teoria celor doi factori a unui alt cercetator al universului psihic, tot de origine americana: Friedrich Herzberg. Este motivul pentru care In capitolul introductiv va prezentam In sinteza viziunea acestor doi oameni de stiinta, pentru ca mai apoi sa mergem Impreuna mai departe In – de acum – fostul necunosnut al sufletului uman, spre adescoperi noi dimensiuni ale realitatilor noastre interioare, centrate pe aceasta ecuatie de functionare a trebuintelor numita Piramida lui Maslow.

Pentru aspecte suplimentare, alte ecuatii – spre exemplu ecuatia personalitatii – si legi dupa care se structureaza si functioneaza psihicul uman, autorul va invita sa faceti apel si la alte volume ale sale precum: "Psihologia fiintei.Psihologia integrativa ecologica a personalitatii", "Fundamentele consilierii In managementul calitatii vietii si conditiei umane" sau "Legile universale ale sistemului psihic".

2. Abraham Maslow si piramida trebuintelor fundamentale

Punand ordine In haosul – ce domnea pana atunci – de impulsuri, instincte, necesitati, deprinderi, orientari, aspiratii, procese afective, cognitive, volitive, intuitionale, nevoia omului de sine si de altii, de realitatea transcendenta si de divinitate, de creatie si sacralitate, de armonie si Implinire In viata etc, Maslow ofera o grila piramidala dupa care, pe de o parte putem recunoaste locul si functiile fiecarei trebuinte, necesitatea existentei trebuintelor ca veritabil ghid de orientare, supravietuire, crestere si dezvoltare (evolutie) – deopotriva a individului cat si a colectivitatilor (caci si acestea sunt tot "organisme" psihice dar la un alt nivel).

Iar pe de alta parte, el clarifica de acum Incolo, pentru lume si stiinte, pana unde merge Inrudirea omului cu animalul si de unde acestea se despart, pentru ca primul sa-si poata recunoaste si afirme umanitatea ca trasatura naturala si specifica. Maslow a identificat initial numai 5 nivele ale trebuintelor (sedus fiind de traditia numerologiei iudaice, asa cum se va arata In capitolul 3.1), pentru ca spre sfarsitul popasului sau In acesta lume sa observe ca exista si o categorie speciala numita de el trebuintele de transcendenta. (De povara tratarii acestora, destinul sau l-a scutit Insa, fiind In sarcina altor actori veniti mai nou pe scena lumii, la fel precm s-a Intamplat si cu ceea ce tot Maslow prevazut ca va trebui sa fie o "Psihologie a Fiintei" – volumul cu acelasi titlu aratat mai sus numarandu-se printre Indatoririle unora dintre acestia).

1. Necesitati de subzistenta. Aici intra un complex de necesitati biologice si sociale precum: hrana, adapost, Imbracaminte, mijloacele economice de obtinere a bunurilor necesare vietii. Cu alte cuvinte, tot ceea ce este necesar supravietuirii individuale materiale.

2. Necesitati de securitate. Persoana umana are nevoie nu numai de bunurile care sa-i asigure acum satisfacerea necesitatilor fundamentale, ci si de protectie Impotriva multimii de factori distructivi, a agresiunilor de tot felul, Impotriva catastrofelor naturale, a bolilor, Impotriva oamenilor, a proceselor sociale distructive. Are nevoie de siguranta continuitatii si In viitor a conditiilor care Ii asigura In prezent viata venituri sigure, asistenta sociala si sanitara In caz incapacitate de munca, de boala, de accidente, de batranete.Intr-un cuvant, are nevoie de securitate.

3. Necesitati de dragoste si acceptare. Omul este o fiinta sociala. El nu exista doar ca individ izolat, ci apartine unor grupuri sociale: familie, comunitate locala, vecinatate, natiune, dar si unui grup de prieteni, unei comunitati profesionale sau chiar spirituale. El are nevoie sa se simta acceptat de grupurile carora vrea sa apartina, sa se simta integrat In mediul lor protectiv. El are, In consecinta, nevoie de "Apartenenta".Altfel, se simte "singur", "dezradacinat", "rupt". Omul are nevoie totodata de "dragoste", de un sentiment pozitiv de acceptare, ca persoana unica, de catre ceilalti sau de catre un altul.

4. Necesitati de statut social. Omul are nevoie de prestigiu social, de aprecierea si stima celorlalti; dar si de Icrederea si stima de sine. Sistemil vietii umane este deosebit de fragil. Buna lui functionare este asigurata de Incredere celorlalti si, In mod secial, de propria Incredere In sine. Lipsa de Incredere, de apreciere, de respect este un factor ci influenta profund negativa, inhibitor. Dinpotriva, Increderea pe care fiecare o are In fortele lui proprii, stima celor din jur, reprezinta un stimulent puternic, ofera un mediu suportiv, Icurajator pentru a Infrunta dificultatile si incertitudinea vietii. Exista o veche zicala ca "nimic nu sustine mai mult succesul, decat succesul". Succesul, adica aprecierea celorlalti, stima si Increderea lor si a ta Insuti In capacitatile proprii, este un element esential al mobilizarii energiilor interioare si al canalizarii lor In realizarea de performante deosebite. Si nu numai atat. O sursa principala a sentimentului de liniste sufleteasca, de confort psihic, de echilibru. Stim cu totii, din experienta cotidiana ca nimic nu ne paralizeaza mai mult efortul decat pierderea Increderii In sine. Defapt, lipsa Increderii In capacitatile proprii explica adesea Intr-o masura decisiva escurile; blocheaza, timoreaza, distruge spontaneitatea creatoare. Dar si atitudinea celorlalti este importanta. De aceea, pierderea Increderii de sine si a celorlalti duce, prin cronicizare, la grave patologii psihice. Tesatura de apreciere si Incredere In care omul este cuprins reprezinta o conditie esentiala pentru stabilitatea fragilului lui echilibru existential.

5. Necesitati de autoactualizare. Existenta umana nu este o simpla realitate. Ea este In mare masura o potentialitate. Noi suntem nu numai ceea ce am facut si facem, dar si ceea ce putem face. Suntem, In consecinta, un set de capacitati fizice, psihice, intelectuale de actiune perfectibila continuu. Activitatea noastra actualizeaza mereu aceste capacitati, confirmandu-le si dezvoltandu- le totodata. Maslow sugereaza ca autoactualizarea – functionarea efectiva a posibilitatilor individuale – reprezinta una dintre necesitatile fundamentale, specifice omului. Omul are nevoie nu numai sa manance, sa doarma, sa se Imbrace, sa se adaposteasca. El are nevoie totodata sa actioneze pentru a-si pune In functie, In act, capacitatile sale de dezvoltare. Doar In acest fel se poate simti orientat spre realizare. Nefolosirea tuturor posibilitatilor sau utilizarea lor partiala sub nivelul lor, este frustranta, generatoare de insatisfactie, de nefericire. Dimpotriva, actualizarea acestora, actiunea permanenta la cota lor maxima, duce catre o stare de Implinire, de satisfactie.

Maslow introduce totodata ideea de crestere umana. Fiinta umana este deschisa. Ea are nevoie de continua perfectionare, de dezvoltare creatoare. Capacitatile sale sunt Intr-un proces continuu de amplificare. Aceasta reprezinta starea de echilibru, deplinatate, de satisfactie In viata. Aceste cinci clase (tipuri) de necesitati formeaza o ierarhie. Ierarhia necesitatilor se caracterizeaza printr-o serie de proprietati care ne vor ajuta sa Intelegem mai mult, comportamentul, motivatia actiunilor si orientarea globala a persoanei.

In primul rand, necesitatile umane sunt diferite din punct de vedere al importantei. Unele necesitati sunt mai importante decat altele. Ierarhia lor este cea indicata de ordinea In care au fost enuntate, enumerate. Cele mai semnificative pentru existenta omului sunt cele de subzistenta. Ele sunt preconditii absolute ale existentei. Urmeaza necesitatile de securitae, de apartenenta si dragoste, de statut social si, In fine, cele de autoactualizare. Dupa cum se vede optiunea lui Maslow In vechea disputa corp/suflet este clara: necesitatile corporale sunt si ele importante; satisfacerea lor reprezinta baza existentei umane, dar necesitatile superioare, spirtuale sunt In fond cele mai semnificative pentru om, specifice existentei lui. De aceea, nu exista nici o opozitie corp/suflet. Persoana umana poate fi considerata mai degraba ca un edificiu complex, la temelia caruia este corpul biologic, cu necesitatile sale elementare. Dinamica presiunii necesitatilor asupra comportamentului este diferentiata In functie de pozitia lor In ierarhie. Intreaga teorie a lui Maslow se bazeaza pe un enunt fundamental: "Comportamentul uman va fi orientat cu prioritate de prima categorie de necesitati nesatisfacute din ierarhie". Ce Inseamna aceasta?

In primul rand, o proprietate generala a raportului dintre necesitati si comportament. O necesitate exercita o presiune asupra comportamentului: Il orienteaza si Il motiveaza spre satisfacerea ei. Ea nu actioneaza Insa Intotdeauna activ asupra comportamentului. Din acest punct de vedere o necesitate poate avea doua pozitii distincte: sa fie manifesta sau latenta . O necesitate manifesta este aceea care preseaza activ asupra comportamentui, orientandu-l spre satisfacerea sa. O necesitate latenta, fara a Inceta sa fie necesitate, nu exercita In respectivul moment nici o presiune asupra comportamentului. In ce conditii Insa, o necesitate este manifesta sau latenta? Exista doua situatii distincte In acest sens. Prima situatie: gradul de satisfacere absolut al necesitatii. O necesitate nesatisfacuta este activa, manifesta; preseaza asupra noastra, motivandu-ne sa actionam spre satisfacerea ei. Indata ce a fost satisfacuta, ea trece In latenta. Este ora pranzului. Dintr-o data stomacul Incepe sa se faca simtit. La Inceput usoare jene, salivari, apoi dureri, stari de sfarseala, nervozitate. Actul mancarii se insinueaza In centrul preocuparilor. Daca nu se da curs satisfacerii acestei necesitati, ea devine obsesie. Gandul ne zboara tot mai insistent la mancarurile ce ne asteapta. Visam cu ochii deschisi. Parca totul In jur miroase a mancare bine pregatita. Creste nivelul de agresivitate Impotriva obstacolelor care stau In calea acestei nevoi. Sunt persoane care declara adesea ca devin nervoase cand le este foame. In grade diferite, acest lucru este valabil In general pentru orice necesitate nesatisfacuta. Starea de nervozitate generata de nesatisfacerea sa reprezinta un montaj psiho-fiziologic, opunere a Intregului organism sub presiunea actiunii. Odata satisfacuta o necesitate-si Inceteaza presiunea asupra comportamentului. Din manifesta, devine latenta. Dupa ce omul a mancat, hrana dispare din preocuparile lui. Dupa ce a dormit s-a spalat, s-a Imbracat, aceste probleme Inceteaza sa mai existe ca probleme. Ele vor reveni In atentie cand se impune satisfacerea lor din nou. Aceasta este dinamica normala a personalitatii. Exista Insa si patologii. Fixatia excesiva asupra unei categorii de necesitati, ramanerea lor manifesta chiar dupa satisfacere este anormala, si duce la starea de boala.

A doua situatie gradul relativ de satisfacere a necesitatii (a se vedea si Cap II) Maslow avanseaza ipoteza ca dinamica unei necesitati este afectata nu numai de gradul ei, de satisfacere/nesatisfacere, ci si de dinamica celorlalte necesitati. In consecinta o necesitate va ramane (sau trece In) latenta, chiar daca este nesatisfacuta, In conditiileIn care alte necesitati mai importante Ii iau locul. Acestea vor presa asupra comportamentului, vor capta toate energiile, trecand In latenta pe cele mai putin vitale. De aici si semnificatia tezei fundamentale a lui Maslow citata mai sus. Active, manifeste vor fi necesitatile din prima categorie nesatisfacuta din ierarhie. Daca necesitatile de subzistenta nu Intrunesc conditiile satisfacerii lor, ele vor fi manifeste, captand Intreaga noastra atentie si Impingand In latenta toate celelalte necesitati, indiferent daca ele sunt sau nu satisfacute. Cand suntem amenintati cu disparitia prin Infometare este firesc sa nu ne mai procupe problema securitatii la batranete sau In caz de boala; sa nu ne mai preocupe actualizarea capacitatilor noastre intelectuale superioare. Problema dominanta va fi obtinerea hranei. Aceasta teza are si un complementar. Pe masura ce o serie de nevoi fundamentale sunt satisfacute, se blocheaza, devenind manifeste, nevoile din clasele superioare. Exista deci o evolutie a orientarii personalitatii umane de la nevoile vitale, de supravietuire, la cele superioare.

Daca cunoastem configuratia conditiilor de viata al unei persoane sau grup social, vom putea prezice, utilizand aceasta teorie, tipul de probleme spre care respectiva persoana sau grup social este orientata. Aceasta idee se fundeaza pe o presupozitie mai generala aaupra dinamicii sistemului uman. Resursele de activitate al persoanei umane sunt mai limitate. Omul nu se poate concentra simultan asupra satisfacerea tuturor necesitatilor sale. Datorita acestei limitari actionale el trebuie mereu sa-si concentreze eforturile spre satisfacerea unui anumit grup de necesitati, amanand pentru mai tarziu pe celelalte care sunt mai putin vitale. Teoria lui Maslow sustine ideea extrem de importanta a cresteri si evolutiei umane. Varietatea umana se datoreaza nu atat existentei unei naturi umane variabile, cat manifestarilor diferite, In conditii deosebite, ale aceleiasi naturi (a se vedea In continuare, precum si volumul nostru "Psihologia Fiintei"). Ea arunca o lumina atat asupra dinamicii individuale, cat si asupra celei colective. Cresterea, evolutia umana va avea loc de la necesitatile de subzistenta spre cele de autoactualizare. Aceasta presupune si o dezvoltare a mediului de viata al omului. Omul "se face", se construieste mereu In functie de conditiile In care traieste. Daca acestea sunt favorabile satisfacerii In linii generale a necesitatilor fundamentale – conditii de subzistenta, securitate prezenta si viitoare, apartenenta organica la mediul sau social, atitudine pozitiva, suportiva etc – atunci el se va orienta In mod firesc spre actualizarea capacitatilor sale, spre crestere si dezvoltare.

3. Teoria celor doi factori a lui Friedrich Herzberg

Pornind de la analiza surselor care produc satisfactia si insatisfactia In munca, psihologul american Friedrich Herzberg In teoria sa asupra celor doi factori, a ajuns la o Intelegere mai generala asupra naturii umane, cu interesante implicatii pentru gradul de satisfactie. Omul are o dubla natura. Pe de o parte natura animala – nevoile biologice si conditiile fizice si sociale de satisfacere al lor; plus tendinta de a evita si contracara orice factor din mediu cu actiune negativa. In aceasta categorie intra, de exemplu, nu numai foamea (necesitate tipic bilogica), dar si nevoia de a castiga bani ca instrument de satisfacere a tuturor nevoilor umane elementare. Pe de alta parte, o natura specific umana: nevoia de realizare, de "crestere" a personalitatii, de maturizare psihologica, sociala si culturala. Autorul pare sa sugereze ca pe fundamentul biologic se ridica o suprastructura umana caracterizata In mod special prin realizare fizica si intelectuala, crestere psiho-intelectuala, dezvoltare. Pana aici, nimic nou. Tot dualitatea biologic versus uman. Ideea interesanta din teoria lui Herzberg este aceea ca satisfacerea nevoilor cuprinse In perimetrul celor doua paliere ale fiintei umane, Impreuna cu factorii care o conditioneaza, au implicatii distincte asupra starii de satisfactie umana. Factorii care afecteaza, pozitiv sau negativ, prima categorie de nevoi sunt denumiti factori de igiena. In sfera muncii, ei se refera In mod special la mediul de munca: retributia, conditiile fizice ale muncii, securitatea postului de munca, relatiile umane (cu sefii, cu subalternii, colegii, conducera Intreprinderii). Factorii care afecteaza cea de-a doua categorie de necesitati sunt denumiti factori de crestere sau motivatori. In aceeasi sfera a muncii, ei sunt plasati mai mult In perimetrul continutului muncii: calificarea ceruta de postul de munca, gradul de interes al activitatii, varietatea, creativitatea, posibilitatile de realizare si crestere personala, responsabilitatile implicate, recunasterea valorii personale. Aceste doua categorii de factori au un comportament diferit, atat In ceea ce priveste satisfactia muncii, cat si In ceea ce priveste motivarea performantei. Astfel, factorii de igiena, daca lipsesc, produc insatisfactie. De aceea sunt numiti si dissatisfactori. Prezenta lor elimina starea de insatisfactie, dar nu reprezinta totodata si o sursa importanta de Implinire sau de crestere si dezvoltare. Dar contributia sa pozitiva este modesta. Daca cineva spune ca e fericit fiinca are un sef bun, Intelegem imediat ca starea respectiva a putut sa apara doar Intr-un mod exceptional: dupa o experienta negativa sau In comparatie cu alti colegi si necunoscuti care au o experienta "trista" In acest domeniu. In mod absolut, deci neraportata la o alta experienta ni s-ar parea absurd sa consideram ca un asemenea factor poate prin el Insusi sa conduca la fericire. Conditiile "exterioare" de munca – fizice, economice, social-umane – In masura In care sunt bune, devin rapid "date", lucruri normale de care nimeni nu se bucura In mod special. Doar dupa Inlocuirea unor conditii proaste cu unele bune remarcam calitatea lor. Apoi, aceasta devine obisnuinta, alte nazuinte conturandu-se. Cineva poate fi nefericit ca lucreaza Intr-o sectie murdara, ca este supus la un zgomot insuportabil, la temperaturi excesive. Cu greu Insa se poate considera fericit doar pentru ca locul sau de munca este curat, igienic, linistit. Acelasi efect Il au factorii de igiena si asupra motivarii performantei. Lipsa lor genereaza o atitudine negativa fata de munca, blocheaza performanta. Prezenta lor doar deblocheaza performanta, dar nu este suficienta pentru a o motiva. In acest sens igiena la locul de munca nu reprezinta un factor care sa garanteze performante ridicate. Lipsa de igiena poate Insa sa le afecteze negativ. Acelasi lucru este valabil, conform teoriei lui Herzberg, si In ceea ce priveste retributia. Un nivel scazut al acesteia reprezinta o sursa puternica de insatisfactie, un factor cu influenta negativa, puternica asupra performantei. Cresterea sa contribuie desigur, la instalarea unui sentiment de satisfactie In munca, la motivarea performantei. Dar dupa ce depaseste un anumit nivel, ea nu mai este asociata cu cresteri proportionale ale satisfactiei si performantei. Retributia motiveaza si genereaza satisfactie mai mult "prin comparatie". Daca unul castiga "mai mult ca altii" (si nu conteaza cat anume In mod absolut) atunci, de regula, el este mltumit si aceasta situatie Il motiveaza.

Factorii de crestere sau motivatorii au o actiune inversa celor de igiena. Absenta lor nu este asociata In mod necesar cu insatisfactie In munca; dar prezenta lor este o sursa importanta de satisfactie. Din acest motiv sunt desemnati si prin termenul de satisfactori. Lipsa unei munci variate, intersante, afirma Herzberg nu este o sursa majora de isatisfactie. Existenta ei Insa este o baza solida pentru sentimentul de Implinire, de satisfactie, de crestere si dezvoltare personala In viata. Aceeasi influenta si asupra performantei. Lipsa factorilor motivatori nu blocheaza performanta: omul poate obtine performante ridicate si In munci neinteresante, necalificate etc. Prezenta lor reprezinta Insa un important motivator al performantei. O munca interesanta, creativa sustine prin ea Insasi performate ridicate. Desi teoria celor doi factori este elaborata cu referire speciala la sfera muncii, ea are o aplicabilitate mult mai generala. In orice sfera a vietii am putea distinge dissatisfactori (conditii a caror lipsa genereaza In mod accentuat insatisfactie, nereficire, dar a caror prezenta contribuie relativ modest la constituirea sentimentului pozitiv de plinatate In viata, de fericire) si respectiv satisfactori (care actioneaza mai accentuat prin prezenta decat prin absenta lor asupra satisfactiei si implinirii umane).

CAPITOLUL II

I. Introducere

O scurta precizare metodologica si conceptuala se impune de la Inceput, pentru usurinta desfasurarii contextului actual. Astfel, denumirile pe care le-am dat In cele ce urmeaza, nivelelor Piramidei au urmarit sa respecte doua principii: si anume traditia (pe cat posibil cautand a prelua formularile deja Invatate) pe de o parte, iar pe de alta parte, acolo unde lipsea un concept traditional, am vizat introducerea unuia care sa sintetizeze ori sa fie reprezentativ pentru valorile centrale ale nivelului respectiv (ex: nivelul "Identitatii" ori "Stimei de Sine") si care, prin ele Insele, ca si concepte desprinse de contextul explicativ ce le Insoteste, nu spun prea multe despre Intreaga complexitate a trebuintelor manifestate la respectivul nivel. De aceea, subliniem din start, ca aceste denumiri sunt oricand pasibile de a fi Inlocuite cu altele mai corespunzatoare, ce cu siguranta vor fi identificate ulterior prin cooperarea mai multor/altor specialisti. Astfel Incat, important este ca noi sa ne concentram pe Intelegerea fenomenelor ce se ascund In spatele acestor concepte, In toata complexitatea si cu multiple valente specifice acestora. Si In plus, sa pastram o optica deschisa pentru a Intelege ca aceste Trebuinte apartin Sinelui (adica Finntei noastre interioare, autentice) la diverse stadii de evolutie, ele fiind specifice deci, pentru tot ceea ce se numeste In sens traditional "fiinta vie": plante, animale, oamenii si regnurile supraumane, acestea din urma nefacand obiectul tratarii prezente, Intrucat, pe de o parte depasesc posibilitatile actuale de Intelegere/percepere a fiintei umane (datorita neactivarii, neintrarii In functiune a anumitor organe si functii superioare) iar pe de alta parte, cunoasterea acelor aspecte nu ar fi decat de utilitate teoretica, pe cand interesul imediat al Psihologiei este – asa cum stim – acela de a identifica si da In folosinta instrumente prin excelenta practice, puse In slujba devenirii/transformarii umane (ceea ce presupune ca acestea trebuie sa fie dublu-adaptate: la posibilitatile si la nevoile/necesitatile omului actual). Intr-o reprezentare grafica, ierarhia Trebuintelor se Infatiseaza precum In diagrama de mai jos. Pentru Inceput vom prezenta succint semnificatia fiecarui nivel, ramanand ca, In final sa realizam anumite observatii generale atat cu privire la simbolismul (dupa cum se va vedea) deloc Intamplator al diagramei, cat si privitoare la semnificatia de ansamblu a nivelelor.

II. Nivelele Piramidei

1o Nivelul fiziologic

Necesitatile fiziologice reprezinta totalitatea conditiilor orientate spre mentinera homeostaziei organismului uman (hrana, apa, aer, inclusiv calitatea sanogena a acestora). Prin notiunea de "fiziologie" Intelegem In contextul de fata, deopotriva partea biologica ("organica" si "anorganica") a organismului, cat si structura energetica, "Invelisul" sau"corpul" vital. Avand In vederea ca organismele vii se afla Intr-o permanenta inter-relatie de schimb, atat Intre ele, cat si cu mediul, trebuie sa observam, In primul rand, ca alterarea oricareia din factorii amintiti duce la tulburari semnificative ale homeostaziei. Starea ideala de echilibru total pe acest nivel ar fi aceea In care Intreaga suita a legaturilor/corespondentelor organismului cu mediu sa functioneze perfect. Acest lucru Insa nu se poate realiza practic si tocmai de aceea Natura a prevazut mecanisme (si instrumente) avand caracter reparator, cea mai evidenta manifestare a acestora reprezentand-o functia de adaptare. Aceasta functie este cu atat mai puternica, adica organismul se adapteaza cu atat mai usor, cu cat este mai avansat pe scara evolutiei. Astfel Incat, pe buna dreptate s-a spus ca omul este cea mai adaptabila dintre toate speciile. Aspect datorat, de altfel si complexitatii organismului sau, In structura caruia se gasesc, de fapt, toate celelalte regnuri, Intrucat sub aspect fiziologic, trupul uman continand regnul mineral, vegetal si animal. Si spunand din nou fiziologic trebuie sa Intelegem atat partea materiala (biologica) precum si cea vitala (energetica). Adica organismul uman contine fluide (campuri energetice) apartinatoare deopotriva animalelor, plantelor si mineralelor. Acest aspect este de o importanta capitala pentru Intelegerea comportamentului uman In anumite situatii. Pentru ca fluidele corpului sau vital ( preferam notiunea de corp pentru ca reda mai bine aspectul structural complex, organic si functional, decat aceea de "camp" folosita In bio-fizica si care semnifica mai mult un mediu decat un organism, ceea ce nu este cazul), fluidele corpului vital, deci, pe langa functia de baza, aceea de a intretine miscarea (dinamica) si a facilita schimburile (sau chiar mai mult, comunicarea Intre toate organismele componente ale Ecosistemului Naturii) au si rolul de memorie universala a experientelor rezultate de pe urma acestor schimburi, pe baza acestei memorii reglandu-se functia de adaptare, amintita mai sus. Tot memoria fiziologica reprezinta fundamentul a ceea ce se numeste instinct – adica reguli utile/necesare pentru facilitarea/realizarea supravietuirii, a starii de existenta. Instinctul, Insa nu se reduce la lumea animalelor si a oamenilor. Stiintele clasice l-au observat si descris foarte bine la aceste nivele ale evolutiei fiintei pentru ca era mai evident. Lumea plantelor, In egala masura beneficiaza de aceasta Forta Interna a fiziologicului lor, care le ghideaza spre adecvarea comportamentului la mediu, In scopul perpetuarii supravietuirii individului si speciei.

Tocmai datorita faptului ca organismul uman contine structuri energetice apartinatoare si celorlalte regnuri, pot exista tendinte/instincte specifice acestora, instincte care intra In general In componenta a ceea ce se numeste Temperament (descris foarte sugestiv Inca de Hipocrate). Temperamentele conditioneaza forma si continutul exprimarii, In structura de Personalitate, a multora dintre capacitatile, Inclinatiile ori trasaturile de caracter ale unei fiinte umane (si nu numai) care se Intrupeaza Intr-un astfel de organism. De exemplu o persoana se naste cu toate calitatile si abilitatile necesare unui bun orator sau actor, Insa datorita temperamentului sau melancolic, profund lipsit de energie va Intampina mari dificultati In manifestare, trebuind sa parcurga un proces intensiv de autoeducare/modelare/instructie si poate chiar sa apeleze la surse complementare de energizare, desigur, totdeauna cu consecintele colaterale. Sau viceversa: o persoana cu Inclinatie spre medicina chirurgicala sa fie Impiedicata de lipsa de rabdare si "nervozitatea" mainilor, imprimate de un temperament coleric. Desigur aici prin antrenament e mai usor de rezolvat situatia pentru ca se aplica un principiu universal al Naturii: acolo unde se poate mai mult, se poate si mai putin. Surplusul de energie "strunit" si canalizat corespunzator se poate dovedi de maxima utilitate mai ales Intr-o astfel de profesiune.

Dincolo de importanta In structurarea temperamentelor, asigurarea "instinctului vital" (sau al supravietuirii) si comunicarea Intre organisme, corpul vital (eteric) realizeaza totodata comunicarea Intre componentele aceluiasi organism, fiind suportul informational al sistemului nervos. Partea materiala: creierul, nervii, maduva (si alte ramificatii) precum si sistemul limfatic (etc) reprezinta canalele prin care "energia" (eterul) se propaga purtand cu sine informatiile necesare "hranirii" tuturor sistemelor componente ale organismului. Astfel Incat, alterarea homeostaziei pe acest nivel Intai al trebuintelor (corespunzatoare Intregii game de stari fiziologice, de la cele de simplu disconfort – foame, sete, frig etc – pana la cele acute – boala) se datoreaza de cele mai multe ori disfunctionalitatilor intervenite la nivelul energetic. Pe acest principiu se bazeaza toate terapiile energetice (orientale si occidentale) de la Qi-Kong, acupunctura, Reiki si reflexo-terapie, pana la Hata Yoga. Toate urmaresc sa refaca dezechilibrele energetice create prin insufucient de performanta circulatie a fluidului vital.

Vedem astfel ca, dicolo de calitatea sa omogena (sau pura) a factorilor de mediu (alimente, aer, apa, radiatii etc) sub aspectul poluarii, de o deosebita importanta este si calitatea substratului energetic pe care acestea Il poarta. Astfel, de exemplu carnea, din punct de vedere medico-veterinar poate fi "sanatoasa", Insa fluidele ce o Insotesc pot sa aiba nivele diferite de vibratie, determinate fie de gradul de evolutie a speciei apartinatoare (si aici ne referim desigur la evolutia biologica-materiala, a organismului, observata de biologia darwiniana) fie de gradul de evolutie al fiintei ce locuieste acel organism. Astfel organismul biologic al cainelui, delfinului, pisicii, elefantului desi este mai putin evoluat decat cel al maimutelor primate, totusi energiile vitale ale acestora sunt influentate de fiinta locuitoare mult mai avansata decat In primul caz. Si e bine sa retinem ca aceste energii, cu cat apartin unei fiinte mai evoluate, cu atat dobandesc o putere de organizare mai pregnanta, preluand si retinand mai mult din personalitatea acelei fiinte. Astfel Incat ele vor fi mai greu descompuse, prelucrate si asimilate de catre structurile energetice ale fiintei care se hraneste cu acestea, existand tendinta de a conserva impulsurile/instinctele proprii fiintei de la care provin (Sa ne amintim de rolul principal ca memorator al corpului energetic. Pe aceste principii se bazeaza postul alimentar utilizat ca instrument In toate sistemele de evolutie spirituala, si care face diferenta Intre fluidele energetice ale diverselor surse de hranire a omului) Este, credem, binecunoscut faptul ca, sub influenta elementului fundamental Foc, sub diversele sale aspecte uzuale (ardere, fierbere, prajire etc) corpurile energetice se distrug (se dezorganizeaza), motiv pentru care intervine fenomenul denumit "moarte", adica partea "materiala" a organismului nu mai poate "functiona".

Sub aspect alimentar – daca vorbim din punctul de vedere al fiintei care tinde sa-si satisfaca nevoile acestui prim nivel, In discutie – faptul acesta este deopotriva benefic, dar si mai putin benefic. El este benefic In masura In care distruge structurile energetice superior organizate (ale animalelor). Carnea prajita (sau fiarta) pastreaza, de aceea mai putin din fluidele initiale, decat cea cruda (In paranteza fie spus, nici aceasta nu le pastreaza pe toate, Intucat corpul eteric se dezintegreaza Intr-o oarecare masura din momentul Incetarii procesului de circulatie a sangelui si de repiratie, aceste fiind purtatoarele energiei de viata, sau vitale, cum mai este numita). In ceea ce priveste elementele vegetale sau apa, aceasta reprezinta un veritabil izvor de vitalitate care, fiind la un stadiu primar de organizare, va putea fi extrem de usor adaptabila trebuintelor organismului uman (de exemplu) pe de o parte, iar pe de alta parte nu exista riscul de "contaminare" cu structuri de personalitate de la fiintele initial utilizatoare. De aceea aducera lor In contact cu elementul Foc si distrugera acestora, nu poate fi considerata favorabila (si toate retetele si scolile de alimentatie naturista stiu aceasta). In alta ordine de idei, trebuie sa mai observam un aspect important. Fluidul eteric, prin calitatile sale, este captatorul impresiilor de mediu, deopotriva venite de la experientele pe care le traieste fiinta In raporturile de schimb cu celelalte fiinte, cat si din trairile interne ale acesteia, din starile ei afective, cognitive, mentale. De aceea dincolo de – accentuam – calitatea/puritatea unui aliment (In sens generic), determinata cu instrumentele clasice de masura, trebuie sa avem In vedere continutul si calitatea energiilor ce Il Insotesc. Pentru ca satisfacerea necesitatilor pe acest nivel, fiziologic, presupune deopotriva aspectele materiale (biologice), cat si aspectele energetice (vitale).

2oNivelul trebuintelor de Siguranta

Trebuintele de Siguranta cuprind ansamblul conditiilor si factorilor, deopotriva externi si interni, determinanti pentru realizarea unei stari de echilibru prospectiv, adica de stabilitate, de certitudine a existentei atat pentru prezent cat si pentru viitor. In mod traditional, factorii incidenti la acest nivel sunt Impartiti In doua categorii: externi si interni. In randul factorilor externi se Inscriu: adapostul Imbracamintea, "proviziile pentru ziua de maine", banii In cont, lipsa dusmanilor sau a pericolelor; existenta unor surse certe de venit, ordinea sociala (lipsa criminalitatii, respecarea dreturilor si libertatilor cetatenesti, etc), calitatea elementara a vietii (salubritate, alimentatie sanatoasa etc), lipsa razboaielor, tulburarilor sociale ori calamitatilor naturale etc. Din categoria factorilor interni putem aminti lipsa stresului puternic, al tulburarilor existentiale marcante (boli fizice sau psihice; pierderea unor fiinte apropiate fata de care se crease o dependenta profunda; pierderi materiale de anvergura etc). In fapt marea majoritate a factorilor interni rezida Intr-o cauza prima datorata unor modificari In mediul extern; chiar si acei factori ce – In aparenta – ar tine de profunzimea cea mai intima a fiintei, cum ar fi conceptiile de viata, credintele si ideologiile etc si care, nici ei, nu se schimba decat tot sub impulsul unor experiente exterioare si prealabile traite de subiectul In cauza.

De aceea noi preferam clasificarea dupa efectele produse si nu dupa sursa (mai mult sau mai putin aparenta) a acestora, In factori care tin de siguranta fizica si factori ce afecteaza siguranta psihica. Diferenta dintre cele doua categorii constand In faptul ca unii produc efecte psihice pe cand ceilalti afecteaza doar structurile fiziologice. In realitate, Insa prea rar vom Intalni elemente pure Incadrabile doar In una sau alta dintre categorii. In general factorii perturbatori se prezinta ca un ansamblu complex, influentand atat fizicul cat si partea psihica, chiar daca nu concomitent. De exemplu consumul alcoolului, In primul rand altereaza functionarea fiziologica – chiar daca sub aspect psihic produce o stare de bine, prezentandu-se ca o falsa necesitate – iar In timp el va actiona si asupra structurilor psihice. Si aici atragem atentia asupra unei confuzii In general, Impartasita de multi specialisti. Alcoolul, drogurile, mancarea, sexul, etc si toate aspectele care creeaza dependenta, realizandu-se prin intermediul unor functii si organe biologice, afecteaza In fapt capacitatile psihice (lucru binecunoscut). Insa, (si acum intervine eroarea) daca se observa o scadere a memoriei, concentrarii, stabilitatii musculare, cursivitatii gandirii, exprimarii si trairii afective etc, aceste fapte se datoreaza alterarilor produse organelor fiziologice ce fac posibila maifestarea In lumea fizica a capacitatilor proprii fiintei umane. Dar capacitatile respective nu sunt alterate prin respectivele substante consumate. Atentie foarte mare. E o diferenta de esenta Intre respectivele substante ce tin de planul/realitatea fizica si eterica, pe de o parte, si capacitati/abilitati/ trasaturi de caracter etc ce se afla la un nivel cu mult superior, tinand de fiinta Insesi, iar nu de corpurile pe care aceasta le utilizeaza la un moment dat sau altul. Ceea ce poate Insa afecta aceste din urma apecte, este dezordinea produsa In organizarea vietii. Organizarea vietii reprezinta setul de conduite/ atitudini si manifestari prin care individul Isi stabileste strategia cea mai viabila In masura a-i permite sa-si conduca viata dupa propriile principii si sa-si exprime propriile trasaturi interioare. Altfel spus, pentru un om sanatos, organizarea vietii este media dintre ceea ce crede el despre sine si ceea ce vede lumea In el, sau mai exact personalitatea sociala vie si activa, rezultata din actiunea sinergica a celor doua extreme. In momentul In care derularea fireasca a acestei ordini strategice (reamintim, cuprinzand setul de credinte, principii, valori, actiuni etc personale) este tulburata de slabirea coeziunii dintre fortele ce o mentineau (taria vointei si claritatea gandirii, determinate de "Incetosarea mintii", voaloarea sau dimpotriva accentuarea afectivitatii, slabirea senzitivitatii la nivel fiziologic, alterarea simtului responsabilitatii etc), In momentul acela deci, Isi pot face intrarea In sistem diverse ganduri pana atunci reprobate/respinse, diverse sentimente sau conduite neconforme. Acestea vor afecta valorile amintite, iar nu substantele fiziologice, care au constituit numai un instrument, un fel de "cal troian" pentru primele.

Aceste forte, la Inceput insesizabile, In timp, prin repetare, se vor amplifica si multiplica ajungand – In situatiile critice – sa preia controlul asupra normelor de baza ale sistemului de organizare a vietii individuale, putand introduce, nu doar In comportament, ci chiar In structura Naturii individuale sau a Caracterului aspecte (de obicei) degradante. (Pentru detalii recomnadam volumul nostru "Psihologia Fiintei. Psihologia ecologica integrativa a persnalitatii"). Cel mai adesea astfel de factori, creatori de dependente, produc transformari doar la nivelul organismelor (corpurilor): fiziologic si astral, dezorganizandu-le (a se vedea, desprea cestea, volumul amintit mai sus). Insa din punct de vedere al omului In manifestare sociala, o dezorganizare chiar si numai la nivelul acestor corpuri poate fi suficient de negativa atat pentru el cat si pentru ceilalti, aducandu-l In imposibilitatea de a-si exprima capacitatile mentale, de exemplu (prin alterarea cerebrala ori a sistemului nervos) sau a capacitatii afective/volitive, a virtutiilor (dragoste, afectiune, mila, compasiune, simpatie, grija, etc) prin "amputari" (destructurari) determinate In corpul astral. Parabolic (si chiar putin diabolic exprimat), Sf. Petru daca venind In lumea fizica si-ar altera corpul astral, toata maretia si virtutea sfinteniei lui ar avea profund de suferit In a putea fi exprimata corespunzator.

La fel ca drogurile – ce reprezinta agenti, clasic, externi – exista si alte categorii de factori care afecteaza siguranta unei fiinte. De exemplu pentru om, stresul, ura, mania, orgoliul, gelozia, invidia, tristetea, injuriile, meschinaria (si toata gama acestor "pacate" – depinzand desigur si de gradul de "sensibilitate", de curatenie sufleteasca a persoanei In cauza, corelativa nivelului sau de evolutie) toate acestea, deci, vor constitui "pericole" (In sensul veritabil al cuvantului). Nu trebuie ca cineva sa actioneze, sa orienteze asupra ei o astfel de influenta (de ex. sa-I adreseze o injurie); simpul fapt de a se afla Intr-un mediu saturat de altfel de influente Ii afecteaza fiintei umane profund starea de siguranta psihica. Omul In cauza se simte agresat personal de aceste manifestari, se simte violat In integritatea, intimitatea si standardul valorilor proprii. (Acesta este motivul pentru care toate legislatiile moderne permit cauze ne deraspundere juridica precum legitima aparare sau starea de necesitate, chiar si pentru situatii In care sunt atacate si puse In pericol valori comune si universale ale societatii, nu numai cand este lezata In mod direct o anumita persoana determinata.)

3oNivelul trebuintelor ambientale

Presupun asigurarea unui standard de calitate si confort (inclusiv estetic) al vietii, de organizare si "amenajare" a "mediului de viata" (camera sau casa proprie, biroul, masina, gradina etc.) In conformitate cu "gustul personal", ori altfel spus, dupa propriile norme/principii si standarde de percepere/raportare la realitatea cotidiana, astfel Incat existenta proprie sa fie nu doar un simplu fapt, un dat al naturii, sau o pura Intamplare, ci ea Insasi sa poata reprezenta o sursa de satisfactie umana interioara. La acest nivel Intalnim pentru prima data pornirile artistice ale fiintei. Manifestarea capacitatilor sale cu adevarat creatoare se va exprima plenar pe nivelul 7 (dupa cum vom vedea mai jos). La acel nivel ea are caracter de arta si presupune o transpunere totala a fiintei creatorului In opera de arta, o contopire a acestor doua In afara oricarei conditionari, determinari, sau control din partea ratiunii ori vointei. Artistul creeaza dintr-o pornire interioara, dintr-un instinct existential trans-constient si trans-rational. Aici Insa, pe nivelul 3 lucrurile se petrec Intocmai invers. Nevoia de ambient provine dintr-o examinare atenta a mediului exterior, urmata de o supunere a acestuia la normele/cerintele ordinii interioare. Din compararea celor doua dimensiuni (interior si exterior) precum si din constientizarea altor trebuinte (de exemplu nevoia de a avea un partener, ori nevoia de cunoastere, sau de stima de sine) se urmareste modificarea/ adaptarea spatiului ambiental pentru ca prin functionalitatea sa sa creeze starea de confort specifica si utila satisfacerii acestor trebuinte. Se realizeaza In acest fel personalizarea mediului ambiental imediat Inconjurator. Acest confort este deci mediat si utilitar, dar nu lipsit de estetic. Este nevoia primara de estetic, nevoia fiintei de a se Inconjura de frumos – nu de dragul contemplarii frumosului (acest lucru se petrece cum spuneam pe nivelul 7) ci pentru valoarea sa de accesoriu util.

Astfel observam de exemplu aceasta nevoie manifestata In ornamentele obiectelor uzuale. Aceste ornamente sunt accesorii functionale ale obiectelor si nu opere de arta, fiind create cu intentia predeterminata de a Infrumuseta ceva si nu de dragul frumosului In sine. In alte situatii ele sunt menite a transmite un mesaj (de ex. la vestimentatie, sau masini de lux), de a afirma o anumita pozitie sociala, de a scoate In evidenta anumite capacitati personale ori aparteneta la un anumit grup social (tatuaj etc). Sau pur si simplu pentru confortul propriu si personal; caci aici includem toate formele/culorile obiectelor de care cineva se Inconjoara la un moment dat, de la designul noptierei sau a telefonului, la mobilier, zugraveli interioare, birotica si covoare, pana la zona de locuit, spatiul de relaxare, statiunea sau plaja unde prefera sa-si petreaca timpul liber, masinile, jocurile, ocupatiile si Indeletnicirile care Il atrag si relaxeaza

. Toate acestea se includ In vasta categorie a factorilor creatori de confort. Acesti factori Indeplinesc deci urmatoarele functiuni:

a) -adapteaza ordinea exterioara a mediului dupa ordinea interioara a fiintei locuitoare

b)-asigura crearea unui spatiu personalizat, ce s-ar putea numi "turnul de fildes" propriu, sau "propria vizuina" (vom vedea mai jos, pentru ca aceasta sa devina un "camin" trebuie sa mai primeasca si altceva: afectiune, caldura altor suflete etc)

c)-creeaza un cadru de reprezentanta a fiintei In lume; este interfata de contact menita sa comunice In avanpost mesaje catre interlocutori; totodata creeaza imaginea fiintei In mediul special de viata

d)-regleaza procesele interne ale fiintei In perioadele de tulburare, printr-o reactie inversa: ordinea interna bulversata se regaseste/reface prin contactul cu imaginea sa externa, fiind astfel un veritabil "templu personal al regasirii de sine"

e)-constituie spatiu/mediu de reenergizare, de favorizare a introspectiei si sprijin In dezvoltarea personala

f)-reprezinta un mediu simbolic, creand totodata un cadru, o imagine exterioara (extindere sau re-flexie a personalitatii) care-i permite sufletului sa se contemple pe sine, de aici rezultand, pe de o parte autocunoasterea (sau mai exact ajutand la cunasterea de sine), iar pe de alta parte dandu-i acestuia un sentiment de multumire, de Implinire de sine.

Pentru ca, In paranteza fie spus, o anumita doza de narcisism nu numai ca este specifica si binevenita, ci e absolut necesara fiecarei fiinte avand functia principala de catalizator al procesului autovalorizarii (iubirea de sine). In lipsa narcisismului fiinta nu ar pune pret pe ea Insesi, oricat de dezvoltat ar fi orgoliul propriu. Pentru ca orgoliul este orb; un instinct primar al supravietuirii, perpetuarii si impunerii, dar In afara vreunei logici interne de functionare si fara reguli structurale. Pe cand narcisismul ajuta fiinta sa se analizeze, sa se contemple, sa se cunoasca si puna In valoare. Orgoliul doar impune, narcisismul dovedeste; cladeste o structura afectiva si rationala pe baza careia fiinta are motivatia si baza de sprijin pentru valorizarea de sine. Narcisismul este, de fapt, o nevoie de baza a Sinelui fiecarei fiinte, si nu se reduce doar la autocontemplare. Ci "oglinda" In care Sinele "se priveste" este constituita din toate lucrurile si fiintele mediului sau de viata: de la cele mai nesemnificative obiecte de uz personal/casnic, pana la membrii familiei ori alte fiinte Inconjuratoare. Cand sotia, mama sau fiica ne spun ca ne iubesc, sau ce frumosi/destepti/educati etc suntem; cand pisica sau cainele se bucura de prezenta noastra; cand privim masina preferata In garaj, ori ne punem o camasa Indragita; sau dimineata cand bem cafeaua, din ceasca la care tinem atat de mult pentru ca ne ofera satisfactie/placere de fiecare data cand o privim; cand facem o baie zilnica relaxanta, sau ne plimbam In parc la sfarsit de saptamana ori ne Intalnim cu rudele/prietenii Indragiti; toate aceste amanunte ale vietii cotidiene care creeaza starea de confort, de ambient, de placere de a trai, reprezinta instrumente/modalitati/surse ori mai explicit "oglinzi" In care sufletul se contempla pe sine, descoperindu-se (Intr-o oarecare masura) Implinit In viata.

Daca aceste "oglinzi" sunt "sparte" imaginea va fi total necorespunzatoare. Narcis din noi se declara nemultumit de propria contemplare, sau chiar scarbit, ori profund dezamagit. Pentru ca aceste lucruri marunte ale vietii cotidiene, aceste mici evenimente creatoare de imagine favorabila, fac frumusetea existentei. Astfel Incat pe buna dreptate s-a spus ca " sufletul se Implineste mai bucuros In lucruri marunte, dar repetate, decat In contemplarea vreunui ideal maret, Insa rece si Indepartat" (Francis Bacon).

Daca aceste aspecte lipsesc, nivelul 3 al Trebuintelor Ambientale, aparent inofensiv, se dovedeste a fi de o importanta capitala, fiindca el destructureaza Intreg edificiul piramidei. Poate fi omul cel mai mare savant al lumii, cel mai mediatizat si apreciat (sincer) personaj social, posesorul unor averi si afaceri prospere etc, daca nu gusta acest necesar de placere din actele marunte ale vietii sale, va regasi existenta proprie nu doar searbada, ci si inutila. Pentru ca ce rost are sa traiesti daca nu simti satisfactie de pe urma acestui fapt. Astfel Incat, prin destructurarea/nesatisfacerea acestui Nivel, trece calea cea mai sigura ce poarta omul spre actul sinuciderii. Si pe care se vor abtine de a o parcurge doar trei categorii de persoane: cei care Indragesc suferinta de dragul suferintei; cei prea lasi pentru a-si pune capat zilelor si cei cu constiinta morala dezvoltata, care stiu ca este un pacat sa dezerteze din fata datoriei de a trai.

4oNecesitatile Sociale

Nivelul necesitatilor sociale (sau societar) este, poate cel mai complex dintre toate nivelele piramidei, fapt determinat de multitudinea de functii ale Sinelui (a se vedea mai jos) care actioneaza aici, dand nastere unei game variate de tendinte multidirectionate, dar care raman totusi interdependente, din actiunea lor sinergica luand nastere o rezultamta – care a si dat numele nivelului – orientata spre raporturile cu "altul". Acest altul poate fi un seaman din aceeasi specie sau din oricare alta; ceea ce conteaza este ca acesta sa fie perceput ca un "suflet", ca o fiinta vie. Aspectul este important si el tine de gradul de dezvoltare/ evolutie a fiecaruia In parte, precum si de optica sa de viata. Daca e sa vorbim despre oameni, vom gasi unii care simt afectiune si se dedica astfel cu toata dragostea plantelor pe care le privesc drept fiinte vii (asa cum si sunt, dealtfel) Inzestrate cu viata si simtire, pe cand altii chiar si animalele le considera lucruri, astfel Incat nevoia lor de sociabilitate, de un altul (sau altii) nu poate fi satisfacuta deca de un seaman uman.

Aceasta stare de fapt le Ingradeste semnificativ posibilitatea de actualizare (de satisfacere permanenta) pe acest nivel, ei fiind strict dependenti de societatea umana, aspect cu puternice repercursiuni negative mai ales In situatii de neacceptare din partea semenilor, de Incalcare a regulilor de convietuire, de excludere etc. In astfel de momente el se vede In imposibilitatea Implinirii pe acest nivel, pe cand o persoana din prima categorie si-ar putea satisface nevoile specifice prin intrarea In relatie cu alte fiinte. Sunt binecunoscute cazurile de "retragere din lume" din diverse motive (In special dezgust, dezamagire ori oboseala psihica); dar nevoia de raporturi cu un "altul" ramane la fel de valabila, astfel ca pentru cei ce nu pot da curs actualizarii acesteia prin relatii (de tipul celor de mai jos) cu lumea naturii (plante, animale), In timp, insatisfactia aceasta se va acutiza putand duce la crize grave, ce vor afecta (paradoxal) chiar conceptia (si asa marginita pana atunci) despre viata si fiinte, In sensul ca o vor restrange si mai mult. Persoana In cauza va gandi tot mai negativ si exclusivist la adresa celorlalti, se va Inchide In sine, comunicarea va tinde spre zero, apar comportamente brutale, descarcari de tensiuni necontrolate manifestate sub forma tendintelor distructive (tinde sa "sfarme" tot ce-i iese In cale), campul mental se Ingusteaza; gandurile clare fac loc obsesiilor tot mai Intunecate si totul sfarseste de multe ori prin sinucidere (dar nu din vointa controlata de a pune capat aceste stari de lucruri, ci din Intamplare, din aceeasi dorinta de a distruge tot ce-i iese In cale, doar ca acum obiectul era propriul trup).

Vorbeam la Inceput despre complexitatea structurala a acestui nivel derivata din actiunea sinergica a mai multor categorii de trebuinte componente. Iata In cele ce urmeaza cateva dintre principalele necesitati structurante:

a)Nevoia de a primi si darui afectiune. Deci nu este vorba de trebuinta de a fi alintat – care am vazut ca se plaseaza pe nivelul 3, al necesitatilor ambientale. In cazul alintului (cand ne complimentam unii pe altii) nu importa starea de adevar sau fals a mesajului. Alintul (care este, In fapt, o "minciuna sincera", bine intentionata) se adreseaza imaginii noastre despre noi si cresterii potentialului de confort In viata (chiar prin Imbunatatirea relatiilor interpersonale). Daruirea-primirea de afectiune, In schimb, presupune transmitera unui continut complex de trairi afective, care scapa ratiunii si deci nu pot fi supuse erorii/falsului. Afectiunea In contextul acesta Inseamna traire sincera a starii de apropiere, de atasament, de Indragire si orientare sufleteasca spre celalalt; de "a pune suflet" din sufletul propriu In aceasta relatie. La nivel superior, deci la intensitate maxima, aceasta traire devine compasiune. (Concept ce nu trebuie confundat cu mila. Aceasta din urma consta In vointa/impulsul intern de a ajuta o fiinta aflata Intr-o situatie/stare inferioara, chiar cu riscul unor pierderi personale. Pe cand compasiunea nu judeca, nu valorizeaza, nu apreciaza echivalentele Intre fiintele raportului, ci doar tinde – dincolo de orice ratiune – la unificarea sufletelor celor doua; este transpunera In celalalt si identificarea cu el, ramanand In acelasi timp tu Insuti, dar de care ai uitat; compasiunea presupune asadar, o atitudine transpersonala).

b)Nevoia de apartenenta, adica aceea de a se simti parte la un grup, o familie, un colectiv, un organism social; nevoia de acceptare, de integrare, de recunoastere ca membru. Ea mascheaza nevoia de protectie, de grija, de sprijin si suplinire a propriilor slabiciuni (puncte slabe) de catre ceilalti componenti ai grupului (In sens generic). De altfel Rousseau observa (In "Contractul social") ca Intrega organizare sociala, nevoia oamenilor unii de altii, deriva, nu atat din dragoste reciproca, pe cat din imperativul suplinirii lipsurilor si slabiciunilor individuale. Observam ca daca nevoia de afectiune presupune o relatie biunivoca (individul primeste, dar totodata trebuie sa si exteriorizeze afectiunea, nu neaparat catre cel de la care a primit-o) In cazul apartenentei, In schimb, accentul cade pe el si nu pe celalalt. Este o trebuinta personala/individuala, unilaterala.

c)Nevoia de comuniune se deosebeste de nevoia anterioara prin aceea ca, daca nevoia de apartenenta presupunea simpla acceptare/integrare protectoare In grup, nevoia de comuniune, In schimb, solicita ca Intre membrii grupului sa existe un raport de intimitate si deschidere, de caldura sufleteasca; o ambianta complexa, cel mai bine descrisa prin conceptul de " camin". Sentimentul acesta de "comuniune sociala" (cum Il numea Adler) nu depinde de numarul indivizilor ce compun grupul si nici de categoria speciilor din care face parte. Un om si un caine pot foarte bine sa-si transmita stari afective In masura de a creea aceasta atmosfera. Sau cel ce Indrageste In mod deosebit florile/plantele se poate simti "acasa" numai In gradina sa, In sera ori In padure etc. "Sentimentul" acesta, deci, poate exista la fel de bine Intre doi membrii, ori se poate extinde la Intreaga societate (umana, pentru ca In randul animalelor nu putem vorbi de o societate extinsa la nivel se specie, dar putem observa – si lua aminte! – la comunitatile mai restranse pe care acestea le creeaza ca structuri cu organizare si raporturi inter-individuale ce depasesc rosturile umane In mult puncte; ex: comunitatea lupilor, a suricatelor etc). Desigur dezideratul sentimentului de comuniune sociala extins la nivelul Intregii specii umane, ramane Inca un "ideal Inaltator" (Adler) chiar daca socialistii si-au propus de mai bine de doua secole Infaptuirea lui. Mai trebuie ca societatea In ansamblul sau sa se maturizeze si sa urce (pe treptele piramidei) spre momentul intrarii In functiune a acestui nivel. Pentru ca societatea este ea Insasi o entitate distincta de indivizi componenti si, ca orice entitate vie se supune acelorasi reguli ale existentei unor Necesitati ierarhizate. La gradul de evolutie actual comunitatea umana a reusit accesarea doar primelor 3 trepte ale Piramidei. (Aceasta Insemnand ca organismul social nu "simte" Inca nevoi superioare acestor trei descrise anterior).

d)Nevoia de relatie: este o nevoie rece si distanta; ea nu presupune incidenta vreunui sentiment/afectivitate, ci solicita simpla raportare la ceilalti. Ea Isi are originea In principal In teama existentiala de singuratae, In necesitatea "de a fi cu cineva". In diverse situatii ale vietii Intalnim oameni facand lucruri aparent ciudate: vorbesc singuri pe Intuneric, se muta mai bine la un vecin (pentru care nu avea nici un fel de afectiune/atractie/nevoie etc) decat sa locuiasca singuri pe o anumita perioada; cauta compania unui animal (pe care pana In aceea situatie nu-l considerau "fiinta") pentru a fi cu "cineva" pana Inceteaza respectiva situatie etc. Toti oamneii trec prin astfel de momente, fiindca toti au aceasta nevoie de relatie. In afara sentimentului de frica, ori necesitatea de a Invinge singuratatea, nevoia de relatie se exprima si prin trebuinta de un altul ca oglinda reflectoare a propriilor stari de spirit. Pastorul vorbeste cu oile sale, gospodina cu animalele de casa, gradinarul cu florile etc si nu din nevoia de comunicare (care, vedem imediat, presupune transmiterea catre altcineva a unui mesaj) ci dintr-o necesitate a Sinelui numita Nevoia de Destainuire (pentru necesitatile si functiile Sinelui recomandam volumul nostru amintit deja "Psihologia Fiintei"). Fiinta (umana, In cazul discutat aici) doreste sa "stea de vorba" cu ea Insasi, sa realizeze un proces de autoanaliza de introspectie, Insa pentru aceasta are nevoie de un agent exterior "viu", de un "alter ego" In care, dedublandu-se (virtual) sa-si transpuna sinele sau conlocutor. Tot la nevoia de relatie vom raporta si atitudinile de conflict si competitie Intre un individ si alte fiinte componente ale unui grup. Nu este vorba de intentia acestuia de a se impune (fiindca atunci ne-am afla In prezenta nivelului 6, al Stimei/Valorizarii de Sine, asa cum se va vedea mai jos), ci doar de dorinta de a fi luat In seama, se a-si dovedi siesi si celorlalti ca exista, ca e prezent si el acolo; de a fi acceptat, inclus, remarcat. In limbaj comun se spune despre un om (In special la oameni se manifesta si mai ales la tineri) ca "se da In spectacol". Tot ce urmareste este sa atraga atentia. De aceea aceasta nevoie de relatie (prin aspectul In discutie) este cel mai frecvent Intalnita In ritualurile de curtare (la toate nivelele lumii animaliere, incluzandu-l aici si pe om).

e)Nevoia de comunicare si schimb/ transfer: consta In trebuita fiintei de a transmite si recepta mesaje, de a face schimb informational (pe toate caile, nu doar lingvistice) cu alte fiinte. Este o necesitate de Impartasire (care presupune a darui ceva din ceea ce am fara a saraci eu) si totodata de crestere si dezvoltare (de a-mi Imbogati bagajul informational cu aspecte utile progresului individual). Ea presupune neaparat un raport Intre cel putin doua fiinte reale, un raport exterior, ce exclude introspectia si raporturile cu sine Insusi ca In cazul anterior. (De retinut ca prin conceptul de "informatii" Intelegem orice tip de mesaj, fie ca este vorba de gesturi, fapte, atitudini, stari de spirit, concepte etc). f)Nevoia de orientare: presupune raportarea la un sistem de norme unanim (sau larg) Impartasit; calauzirea In gasirea sensului vietii, a exprimarii sale ca fiinta, a modalitatii celei mai viabile de adapare la existenta, a cailor cele mai sigure de realizare a Implinirii de sine, prin orientarea dupa regulile (deja experimentate si validate) apartinatoare unei colectivitati, care prin chiar existenta sa (si standardul existentei sale) ofera o anumita garantie In acest sens. Aceasta necesitate se activeaza (intra In functiune) Inca din primele faze ale existentei fiintei ca pui, si are rolul primordial In deprinderea/ copierea comportamentului adultilor (In faza initiala), iar ulterior, cand fiinta creste si Incep sa functioneze "procesele psihice" superioare (afectivitatea, ratiunea, constiinta), tot aceasta necesitate creeaza impulsul si motivatia necesara proceselor educationale (si autoeducationale).

5oNecesitatile de cunoastere

Reprezinta nevoia fundamentala ce caracterizeaza toate fiintele dotate cu libertatea autodeterminarii si a devenirii de sine. Omul este prima entitate din lantul evolutiv, care resimte puternic activarea acestui nivel In Intreaga sa plenitudine, chiar daca, anumite aspecte ale necesitatilor de cunoastere le Intalnim si la unele animale. Si e normal sa fie asa daca avem In vedere ca pe acest nivel se manifesta una dintre Cerintele Sinelui – anume aceea de lumina, de orizont, de orientare. (Pentru detalii recomnadam din nou "Psihologia Fiintei..." ) Vedem astfel la majoritatea animalelor, mai ales In perioada copilariei, cel mai pregnant evidentiata necesitatea de cunoastere, manifestata In procesul de investigare a mediului Inconjurator, de a interoga lucrurile si fiintele din spatiul acestuia, de a pune Inrebari si a obtine raspunsuri menite a contura o anumita experienta de viata. Puiul animalului este prin excelenta o fiinta dotata cu posibilitatea de a se mira. Dar mirarea lui este orientata unidirectional, Inspre exterior, Inspre mediu, devenind astfel curiozitate. Curiozitatea reprezinta impulsul manifestat ca necesitate a Sinelui de a cunoaste si a se raporta la tot ceea ce Intalneste In mediul sau de viata.

Abia la fiintele umane (cand Sinele, deci este la un nivel superior de evolutie – si de aceea nu se manifesta la varstele mici, Sinele facandu-si simtita prezenta Intre 14 si 21 de ani), acest impuls devine bidirectional, fiind constituit deopotriva dintr-o curiozitate exterioara si o interogatie interna. Altfel spus, fiinta exploreaza mediul, descopera si ia contact cu lucrurile de aici, Invata In mod primar cum sa se poarte cu fiecare (ca si animalele dealtfel) pe baza proceselor foarte bine observate de Pavlov si care au legatura cu instinctul, adica aceea constiinta comuna a speciei, de asemena observata de Jung si denumit mental colectiv. Insa In afara de acestea, fiinta-om Isi doreste sa cunoasca legaturile dintre lucruri, locul si rostul fiecaruia, legile care guverneaza procesele observate; de asemenea el vrea sa determine rostul sau personal precum si sensul vietii sale. Pentru aceasta constatarile, informatiile obtinute din exterior sunt supuse unui proces de analiza si sinteza cu ajutorul mintii sale si mai mult chiar raportate la valorile si raspunsurile pe care le descopera In profunzimea universului interior.

Pana la stadiul animal fiintele Invata sa se raporteze la lucrurile exterioare si sa se orienteze In mediu, In vederea actualizarii, a satisfacerii trebuintelor de pe nivelele vazute pana aici. Insa ele nu au Constiinta de Sine, astfel ca cea mai mare parte a functiilor de supravieturie, adaptare, integrare, comuniune, comunicare etc sunt preluate de Spiritul-grup sau al speciei si manifestate sub forma automatismelor, a instinctelor. Ceea ce face puiul animalului In perioada de Invatare a "regulilor jocului" potrivit speciei apartinatoare, este sa-si reaminteasca, sa-si reactiveze aceste deprinderi specifice.

Ati observat, poate, ca, In copilarie un pui de lup si unul de caprioara se raporteaza unul la altul ca de la fiinta la fiinta; ei Inca nu stiu ce roluri joaca pe scena vietii prezente pana cand vor creste si se vor activa deprinderile propriei specii. In stare naturala procesul este accelerat prin copierea comportamentului parintilor sau celorlati membrii ai speciei si abilitatile instinctuale sunt actualizate prin exersare. Crescut In alt mediu decat cel propriu speciei lui, puiul de animal nu va descoperi cine este cu adevarat decat tarziu, la maturitae, cand contiinta colectiva – sub forma sublimata a instinctului – Ii va spune anumite lucruri despre el. Dar pana atunci, respectiva fiinta, crescand Intr-un mediu strain, va fi putut deprinde cu totul alte obisnuinte; va fi putut Invata despre ea ca este altceva/altcineva decat Ii spune instinctul. Acest lucru se observa cu atat mai pregnant, cu cat fiinta-animal este mai Inaintata pe cale evolutiei si se Intalneste sub forma proceselor de domesticire si dresare. De fapt ambele procese reprezinta modalitati prin care fiintele apartinatoare diverselor specii sunt scoase din mediul lor natural si, venind In contact cu o specie mai avansata, vor fi influentate de regulile si conduitele acesteia. Astfel, de exemplu animalele din gospodarie primesc un nume, un loc si un rost; sunt Invatate sa dezvolte si exerseze animite abtitudini straine speciei lor; dobandesc un alt statut si o alta personalitate; dar cel mai important, sunt educate sa dea uitarii impusurile/pornirile venite din constiinta colectiva si sa se conformeze noilor responsabilitati superioare pe care le solicita statutul lor. Cu cat este mai avansata evolutiv respectiva fiinta-animal, adica mai apropiata de stadiul uman al constientizarii de sine, pe atat de multe lucruri noi, straine speciei sale, va putea Invata, procesul acesta ducand la o dezvoltare mai mult individualizata, a entitatii deci, si nu a speciei. O astfel de fiinta (sa ne gandim la cainii de apartament, pentru ca sunt mai apropiati de felul cum percep fiintele-umane lumea si viata, decat alte finte-animal precum pisicile, ori elefantii, ori vacile), va avea o gama destul de larga de trebuinte, de la cele primare la cele superioare ale valorizarii de sine ca entitate unica, In calitate de personalitate, deci (a se vedea mai jos trebuintele nivelului 6).

In ceea ce priveste necesitatile de cunoastere ele se vor exprima deopotriva In nevoia de orientare, de cercetare si decoperire, de orizont, de libertate, Insa numai la fiintele umane; si mai ales Incepand dinspre jumatatea stadiului de evolutie In sus, se vor manifesta mirarea interogativa si reflexia interiorizata. De abia de acum fiinta va Incepe sa mediteze asupra rosturilor si sensurilor celor ce le percepe In mediul sau nu doar cu simturile fiziologice (cele cinci simturi clasice) ci si cu Simtul Astral, cu Simtul Mintii, cu Intuitia ori simturile superioare: al Transcendentei (al Sacrului), al Unificarii etc. Trebuie sa observam, de aceea, ca nivelul trebuintelor de cunoastere nu are decat partial legatura cu fortele mentale, pentru ca el nu se refera doar la Inmagazinarea de informatii si descoperirea conexiunilor logice dintre acestea. Ci presupune o necesitate de Incadrare armonica In lume si In viata; de traire In echilibru cu mediul, de adaptare – In toate structurile proprii – la ordinea, la cosmosul exterior. De edificare a unui sistem propriu de valori, un univers al sau, propria Realitate care sa-i fie deopotriva confortabila si utila procesului de dezvoltare personala; dar care, totodata, sa fie viabila: adica sa poata prinde viata, sa poata exista In cosmosul exterior, alaturi de Realitatile tuturor celorlalte fiinte si sa poata, de asemenea supravietui fara a fi denaturata de interactiunea cu acestea. Este vorba deci de procesul simbiozei comune si universla-sinergice dintre toate fiintele conlocuitoare ale ecosistemului terestru.

6o Necesitatile de valorizare (Stima de Sine)

Este domeniul a tot ceea ce are legatura cu trebuinta interioara de putere, de punere In valoare, de demnitate proprie. Presupune deci existenta (castigarea si permanentizarea) sentimentului (a trairii interne) de respect de sine din partea celorlalti, de apreciere si recunoastere, de validare a propriilor conduite de catre un altul. Altfel spus, fiinta priveste In ochii celuilalt (fie el seaman din aceeasi specie sau nu) pentru a se descoperi pe sine, la adevarata valoare, asa cum o regaseste In sufletul aceluia. Pe nivelul anterior, am vazut, Intrebarea " cine sunt?" si " ce rost am?" era adresata universului exterior, componentelor si structurilor acestuia. Insa ele i-au oferit fiintei un raspuns rece si distant, i-au descoperit un rost abstract, cu bataie lunga, Indepartat In viitorul devenirii sale si pierdut Intr-o mare aglomerare a miliarde de alte fiinte si lucruri, fiecare cu rostul sau. Acum Insa fiinta umana doreste a se concentra asupra sa Insesi. In universul mare descoperit anterior o pandeste riscul disolutiei, al "topirii" printre celelalte lucruri, al pierderii importantei de sine. De aceea se impune cu necesitate gasirea cat mai urgent a unui centru de greutate propriu, care sa-i dea stabilitatea si echilibrul In aceasta mare externa a transformarilor continue si totodata o axis mundi, o directie valorica absolut proprie de dezvoltare, o lege a sa personala ce merge Inainte luminandu-i calea si deschizandu-i drum printre multitudinea de lucruri, forte, fiinte din universul Inconjurator. Incepand cu nivelul 6, deci, fiinta Isi Incepe propriu zis procesul constructiei valorice de sine. Pana acum a cunoscut ce o leaga de alte lucruri si valori; din acest moment Insa Isi doreste a iesi din jocul conditionarilor universale, luandu-si destinul In propriile maini si castigandu-si libertatea de actiune, decizie, manifestare dupa propria sa vointa. La nivelul 4, am vazut ca fiinta Isi identifica sensul existentei sale cu cel al colectivitatii. Toate actele, gesturile, gandurile, optica sa de viata, felul de a fi etc, erau reproduse dupa regulile generale ale acestei colectivitati. Caci ea, colectivitatea, reprezenta chiar fundamentul existentei individului, In afara careia acesta s-ar fi simtit total dezradacinat; si-ar fi pierdut sensul existentei sale.

La nivelul 6 Insa, dupa ce "a deschis ochii" mintii si sufletului descoperind lumea si multitudinea de raporturi, de lucruri, de posibilitati si transformari ce se petrec necontenit In universul exterior, iesind altfel spus din limitele restranse ale zidurilor colectivitatii si putand acum privi In orizonturi Indepartate, In sufletul individului se naste dorinta de a si atinge aceste orizonturi; nu doar de a le contempla de la distanta, ci de a experimenta, de a trai realitatile existente acolo. Caci fiecare fiinta este prin definitie un Calator-explorator, iar devenirea nu reprezinta altceva decat Marea Trecere a fiintei dinspre potenta spre actualizare, spre existenta, spre Implinirea de sine.

Aici Incepe cu adevarat drumul ei In viata, cea de-a doua nastere: constructia de sine. Fiindca sub atractia mirajului orizonturilor, fiinta va lupta cu toate greutatile iesite In cale; va descoperi ce puteri are, ce capacitati Ii lipsesc, ce atitudini si strategii trebuie sa adopte pentru succesul Inaintarii: se va antrena continuu In procesul de autoperfectionare; Isi va dori mereu sa fie mai puternica, mai iscusita, mai capabila. Dupa cativa pasi realizati astfel spre obiectivele propuse, va castiga Incredere In sine; dupa mai multe victorii reusite, va dobandi gustul succesului. Acestea doua o vor determina sa se straduiasca si mai mult In dezvoltarea proprie, sa-si propuna si mai multe realizari, dar si sa lupte cu toata enrgia sa. Eroismul, virtutea personala, Incep a prinde viata. Respectul de sine o propulseaza spre nivele Inalte e traire si Incredere. De acolo de sus, din turnul sau de fildes lumea de jos nu are decat o singura valoare: aceea de a-i pune In evidenta maretia, stralucirea, gloria personala. Fiintele, lucrurile din universul exterior conteaza doar ca probe, ca si competitori ce trebuie Invinsi, depasiti pentru atingerea obiectivelor individuale si pentru savurarea succesului personal.

Nivelul 6 este mediul cel mai prielnic pentru constructia si fortificarea Personalitatii. Din toate bataliile purtate, din victorii si Infrangeri, din experientele parcurse, fiinta desprinde anumite Invataminte, trage anumite concluzii si Isi stabileste valorile, principiile, regulile si strategiile proprii. Acum nu mai copiaza, nici nu mai Imprumuta sisteme straine, ci Isi construieste propriul univers valoric, precum o casa a sufletului edificata prin puterea Caracterul. Daca observa, analizeaza, descompune si recompune lucrurile din universul exterior, daca interactioneaza cu acestea mai bland (In asociere) ori mai brutal (In competitie), daca se raporteaza din cand In cand la ele, este doar pentru a experimenta si Invata, pentru a dobandi cunostinte noi despre capacitatile sale, despre cheile succesului, despre sporirea performantelor personale, despre cresterea si Implinirea de sine. La nivelul Caracterului (a se vedea volumul "Psihologia Fiintei...") toate aceste puteri dobandite sunt apoi armonizate si stabilizate, echilibrate Intre ele si integrate Intr-un sistem unitar. De aici Isi va extrage In fiecare moment al Calatoriei prin viata deopotriva energia, forta, iscusinta, Increderea In sine, demnitatea personala, echilibrul si mobilitatea necesara spre a putea tine piept lucrurilor, a se putea strecura printre, ori a trece peste ele, a-si putea continua drumul dezvoltarii personale, al Implinirii de sine prin atingerea Obiectivelor si totodata spre a putea sa-si afirme si impuna identitatea proprie si unica, In fiecare moment al calatoriei, pretutindeni In universul exterior si interior precum si In fata tuturor componentelor acestui univers dublu.

In aceasta categorie distingem doua tipuri de necesitati care se presupun reciproc si se interconditioneaza: pe de o parte dorinta de Incredere In fortele proprii care sa asigure succesul In fata unor probleme complicate ale vietii, sentimentul de putere, de adecvare, de siguranta, capacitatea de a Infrunta dificultatile vietii, al carui corolar este sentimentul de independenta si libertate. Deci omul are nevoie sa fie el Insusi, autonom si responsabil de propria sa viata.

Pe de alta parte, includem aici dorinta de prestigiu, de reputatie, de respect, recunoastere si apreciere din partea celor din jur. Cercetarile efectuate de Alfred Adler au dovedit cu prisosinta – fapt pe care Il putem experimenta si noi, fiecare, individual cu privire la propria viata – caracterul puternic distructiv (pentru fiinta umana, dar nu numai) al sentimentului de inferioritate, de slabiciune, de neajutorare In fata vietii.

7oNecesitatile de creatie

Pana la acest nivel putem spune – daca ar fi sa definim Intr-un cuvant toate celelalte trepte ale Piramidei – ca omul s-a cautat pe sine Insusi. In lume (societate), In viata, In univers, In lucruri, pretutindeni unde pasii cugetului sau i-au permis a se Indrepta. A fost purtat pe brate de semenii sai si la randul lui a daruit sprijinul, dragostea si afectiunea sa atunci cand rosturile naturii i-au maturizat sufletul. A calatorit prin lume, a descoperit pamantul si rostul lucrurilor, a cercetat universul. In ochii seamanului ca si In stelele cerului, el a cautat raspunsuri despre sine. Si-a oglindit chipul In rosturile acestora spre a-si Intelege si asuma rostul sau propriu. Dar ce a descoperit acolo erau numai imagini; partiale, inexacte; deformate de atatea himere ale lumii, legate strans de sufletul sau. Trebuia sa gaseasca un alt sistem de referinta. Si atunci l-a descoperit pe Mesterul Manole. Manole Inaltase multe manastiri; cele mai frumoase din lume. Dar Inca nu o zidise pe aceea a lui. Oamenii se bucurau de creatiile sale, Insa el le simtea goale, reci, distante. Simple alaturari de pietre: forme moarte. Manole era neImplinit; pustiit de sine Insusi la fel ca si aceste forme. Ii cere lui Dumnezeu sfatul, reteta Implinirii; formula magica a creatiei; pentru ca In lipsa ei edificiul autentic nu putea prinde viata. Si Dumnezeu i-a spus: trebuia sa puna sufletul sau la temelia zidirii (Ana este simbolul vietii lui Manole). Trebuia sa Invete a darui; a face darul suprem al vietii: propria sa existenta. Aceasta este reteta si arta creatiei. Intocmai lui Manole, fiecare om se poate descoperi pe sine In masura In care se reproduce In creatiile sale. Pe cat de mult pune din sufletul sau In ele, pe atat vor fi acestea mai vii si-l vor oglindi mai fidel, iar el va deveni mai Implinit In viata si In lume. De la creatia materiala, la cea biologica, la cea spirituala; creatia este una singura si manifesta un raport al omului cu sine Insusi – puterea lui de a se darui. Fiindca dintre toate fructele pamantului, omul este singurul care sporeste prin epuizare.

8. Necesitatile de Identitate

Am grupat sub aceasta titulatura toate acele trebuinte ale fiintei umane care converg spre descoperirea si cunoasterea de sine autentica. Pana acum, pe celelalte nivele, anterioare, omul a cautat a se descoperi In lucrurile apartinatoare universului exterior (semeni, alte fiinte, obiecte, fenomene etc.). Pe nivelul 7, al creatiei, descopera ca, pentru ca imaginile chipului propriu observate In lumea Inconjuratoare sa fie cat mai reale, este nevoie de o reflectare profunda a sufletului sau In esenta acestora, este nevoie de trans-punerea sa ca fiinta In trupul, In formele lucrurilor exterioare. Este nevoie de manifestarea sa ca si creator de valori. Insa oricat de fidele ar fi aceste trans-puneri exteriorizate In lucruri, oricat ar fi de mare numarul "chipurilor cioplite", omul tot va trai nemultumirea fundamentala de a nu fi gasit raspuns la Intrebarea despre esenta si identitatea obiectiva a sa Insusi. Imaginile descoperite In lucruri Ii arata mai mult "ce poate" si mai putin "ce este". Nevoia de esenta, de autocunoastere autentica ramane Inca prezenta. E adevarat ca acum omul stie cu mult mai multe aspecte evident definitorii pentru propria sa fiinta. Dar toate aceste aspecte au caracter de reprezentanta; ele sunt purtatori de cuvant ai fiintei si numai uneori, si doar Intr-o anumita masura, fideli. Pe nivelul 7 omul se descopera pe sine ca si creator potential de universuri. Intreg mediul exterior simte ca Il poate transforma dupa propria-i vointa; Intelege ca toate lucrurile sunt legate prin norme si se Incadreaza In anumite ordini mai mult sau mai putin generale. Ca el Insusi, In masura In care cunoaste legile si raporturile dintre lucruri, poate fi creator de noi cosmosuri. Lumea Inconjuratoare, universul fizic i-o dovedeste cu prisosinta. Realitatea materiala (biologica si energetica), precum si realitatea sociala s-au lasat modelate de mana sa, dupa propria-i vointa si In functie de limitele (sau posibilitatile) cunoasterii la un moment dat. Aceste doua realitati au fost pentru el mediile de lucru si antrenament. Erorile uceniciei au prins contur In lumea exterioara pentru a purta peste timp – prin suferinta aferenta – mesajul lor de Intelepciune spre folosul Intregii specii umane. Dar evolutia Isi urmeaza cursul ei firesc si omul se regaseste Intr-o buna zi matur, echilibrat, puternic, si mai ales Intelept, educat. Este acum pregatit sa realizeze o noua descoperire cruciala: daca el poate crea sau macar modela universuri exterioare, de ce nu ar putea, cel putin In aceeasi masura sa modeleze – sau chiar creeze – universul sau interior? Incepand cu nivelul 8, deci, fiinta umana constata ca nu conteaza atat de mult ce este, cat ce poate sa devina. Omul se descopera ca fiind propriul sau creator. El depaseste natura si stapaneste fortele acesteia. Constata ca Intreg universul Inconjurator Ii este dat ca sursa de inspiratie si material de lucru pentru a edifica astfel propria sa identitate. Manole din el nu se mai cauta pe sine, ci se edifica. Omul devine astfel propriul sau arhitect. El este cel ce traseaza planurile si tot el cel care Inalta zidurile. In functie de grandoarea edificiului vor trebui turnate fundatiile. In functie de Inaltimea aspiratiilor va fi si volumul de munca si cantitatea de moloz, Insa si multitudinea nivelelor si splendoarea panoramei ce se deschide sufletului In fata vietii.

Fiinta umana se cladeste precum orice creatie: e nevoie de materiale, de cunoastere si iscusinta, de planuri corespunzatoare, de munca si efort pe masura acestor planuri. Pe nivelul 8 omul are o singura realitate In vizor, iar dimensiunile, precum si continutul acesteia stie ca nu le poate Imprumuta de niciunde altundeva. Trebuie sa le produca singur. Cel mult se poate inspira din universul exterior. Toate lucrurile (fiinte, evenimente, fenomene, etc.) pe care le Intalneste pe drumul vietii sale, le priveste acum ca oportunitati si utilitati In acest demers: al edificarii proprii sale identitati. El este acum asemeni gospodarului ce strange pe langa propria casa toate lucrurile necesare satisfacerii unui Intreg complex de trebuinte. Fiindca omul contemporan este o fiinta multireferentiala; el este un fluviu ce se reculege din nenumarate paraie, si o realitate alcatuita din multiple perspective. Fiecare dintre aceste radacini ale sale Isi are importanta capitala, fiindca doar Impreuna pot da nastere trunchiului numit fiinta umana. Iar acesta este numai un Inceput. Finalitatea si Implinirea omului vine din puterea lui de a rodi si bucura cu fructele sale o lume Intreaga. Pe cat de frumoase si Inmiresmate sunt florile In anotimpul edificarii de sine, pe atat va fi de Imbelsugata recolta In cel al daruirii. Pe nivelul 7 omul deprinde mestesugul sacrificiului si renuntarii la sine pentru a se pune In creatia daruita apoi celorlalti.

Pe nivelul 8 el Intelege ca nu poti culege daca n-ai semanat mai Intai; ca talentul daruit de divinitate trebuie Inmultit, iar ca adevarata sa masura consta In capacitatea de a creste si dezvolta potentialul Innascut, pentru ca numai asa va avea cu adevarat ceva de daruit lumii si vietii.

Implinirea de sine se naste numai din aceasta actiune permanenta de a rodi si a darui. De a se dezvolta mereu si a bucura necontenit lumea si viata cu Imbelsugate fructele sale, crescute din seva proprie dupa puterea de patrundere a radacinilor In lutul existentei si dupa aspiratia ramurilor spre Inaltimile cerului.

Pentru ca Intr-adevar pe nivelul 8 coexista nevoia de autocunoastere (In sensul profund metafizic, al radacinilor) cu aceea de autocreatie (edificarea propriei identitati obiective, independent de influentele lumii) si cu nevoia Implinirii de sine. Implinirea de sine reprezinta legea de baza si necesitatea centrala care pune In miscare si directioneaza toate procesele evolutiei la nivel cosmic. Daca privim In lumea Naturii ( cel putin la formele de viata accesibile noua ca Intelegere) observam ca fiecare specie tinde In mod automat (instinctiv) sa-si manifeste In existenta exterizta natura sa interioara, acel ceva aparte, specific si original care o deosebeste de toate celelalte elemente ale mediului Inconjurator. Insa omul este o fiinta individualizata; a depasit de mult cadrele limitate ale speciei, chiar daca amprentele acesteia se mai resimt Inca. Iar pe nivelele superioare: 6, 7 si 8 el lupta pentru descoperirea, afirmarea si mai apoi (asa cum am vazut) reconstruirea, remodelarea unei identitati proprii. Omul este deopotriva o specie si un element singular. Dar mai presus de toate el este o potentialitate In continua devenire; o misiune Implinita si mereu de Implinit.

Cainele sau panseluta, stejarul sau elefantul se nasc astfel si raman toata viata In elementul lor natural. Omul, In schimb, nu se naste om; el vine pe lume numai ca potentialitate, ca aluat din care lumea, viata, Intamplarea – oricine In univers – pot modela orice forma. Insa cel mai important: el Insusi poate lua orice forma prin proprie vointa. Poate Imprumuta orice chip si juca orice rol pe scena vietii. Si numeroase vor fi deopotriva rolurile si chipurile Imprumutate pana cand, pe nivelul 8 va Intelege ca In sfarsit a sosit momentul de suficienta maturitate, cand necesitatea de a-si fauri propriul chip, unic si irepetabil se manifesta ca cerinta fundamentala a vietii. De acum omul nu va mai fi un doar un rol Intr-o piesa, ci deopotriva un scenariu Intreg, precum si cel ce traseaza cadrele acestui scenariu. Aceeasi trebuinta naturala si universala a Implinirii de sine Isi pune din nou cuvantul, Insa de data aceasta nu mai reprezinta cerinta unei specii, ci vocea constiintei individuale. Omul este fauritorul propriului sau destin. Si el descopera aceasta conditie individuala si universala pe nivelul 8. Iar ca orice arhitect este si ramane responsabil de edificiul nascut din efortul sau. El Intelege ca participa organic si functional la constituirea unui Intreg si mai mare; simte ca de buna sa dezvoltare, de progresul sau corect, depinde Intreaga stare de bine a universului In care fiinteaza. Ca toate lucrurile sunt legate unele de altele In tesatura vietii si numai Impreuna cu alte fiinte, daruindu-se, luptand si muncind pentru ele, poate fi asigurat progresul si binele tuturor, precum si Implinirea individuala a fiecaruia In parte. Omul descopera astfel In sine valenta, puterea si responsabilitatea (Indatorirea) de reformator. In functie de standardul propriei dezvoltari la aceasta responsabilitate precum si nevoia manifestarii valentelor de reformator pot lua o forma sau alta, pot acoperi o arie mai larga sau mai restransa. Poate cuprinde un partener de viata, o familie sau o Intreaga umanitate; poate viza plantele sau animalele; sau copiii orfani ori institutiile sociale; poate urmari progresul culturii, al stiintei sau al peresoanei umane. Pretutindeni In jurul sau omul descopera, In toate formele de viata, posibilitati de a face util, oportunitati si responsabilitati de a contribui, dupa propria-i natura si masura la mersul Inainte al lumii. Pentru ca In aceasta opera de reformare Isi afla el menirea si Implinirea; cresterea si dezvoltarea propriei identitati, realizarea de sine In viata si In lume, prin viata si prin lume.

9. Necesitatile de Spiritualitate

Aceasta categorie de trebuinte are un specific aparte si unic. Asa cum s-a putut observa pana aici, In general, exista o repartitie destul de clara si o diferentiere relativ exacta a categoriilor de trebuinte, ele neamestecandu-se si neconfundandu-se unele cu altele. Singurele raporturi permise si care se realizeaza Intre acestea sunt de alaturare a efectelor, In mod cumulativ, Intocmai precum fascicolele de lumina, fiecare pe frecventa ei proprie, se alatura pentru a da nastere unei raze. In cazul necesitatilor de spiritualitate, Insa, avem de a face nu cu o concentrare a lor pe un anumit palier (nivel) ci dimpotriva, cu difuzia acestora pe Intreaga Piramida. In cadrul fiecarui nivel si In fiecare etapa a dezvoltarii fiintei In stadiul uman, a existat atractia catre dimensiunile transcendente ale realitatii; sentimentul sacrului, a ceva ce sta dincolo de toate lucrurile, dar este In acelasi timp In ele, constituind esenta acestora comuna; trairea mistica a vietii ca valoare In sine. Indiferent ca era un simplu pastor sau culegator, ori ca a dezvoltat civilizatii impunatoare, ca este la Inceputul existentei sale ca elev la Scoala evolutiei sau se afla In preajma absolvirii, omul se simte instinctiv parte organica a Marelui Univers, la creatia caruia participa clipa de clipa prin fiinta, existenta si actiunea sa. Diferenta consta numai In Intelegerea acestei unitati ancestrale ce sta la baza Intregii vieti; Intelegere care sporeste o data cu trezirea constiintei de sine, cu descoperirea universului, a semnificatiei si rosturilor tuturor lucrurilor Inconjuratoare, a identitatii proprii. Astfel indiferent ca trebuinta sa centrala se afla pe nivelul 4 (al sociabilitatii) sau 7 (al creatiei), omul simte In tot ceea ce face nevoia de a se raporta la o Forta superioara, transecendenta lumii fenomenale, o putere care sa legitimeze si sustina toate intreprinderile sale din lumea asta. Fiindca el este si ramane mereu, indiferent de rolul social pe care Il joaca la un moment dat (sau de nivelul sau de evolutie la scoala vietii), o fiinta duala: deopotriva spirituala si fiziologica, deopotriva divina si pamanteasca. Asa cum recunostea Pascal: "adevarata maretie a omului este sa poarte In sine deopotriva raiul si infernul, neantul si eternitatea". Findca pana la urma aceasta este adevarate conditie a omului: sa fie o punte Intre pamant si cer, sa ridice prin munca si daruirea sa pamantul spre cer si sa aduca prin puritatea sufletului sau cerul spre pamant.

Necesitatile nivelului 9 reprezinta pana la urma o culme a conditiei umane: aceea de fiinta libera. Insa aceasta libertate – si deci actualizarea maxima a nevoii de spiritualitate – desi se resimte pe fiecare dintre nivelele inferioare, se produce Insa, In totalitatea sa doar aici. Pentru ca, In momentul activarii nivelului 9 omul simte cu cea mai mare pregnanta nevoia de a da curs divinitatii din fiinta sa cea mai profunda. Desi traieste In continuare purtand In sine germenii infernului, fiinta umana aspira spre eden. Dar nu ca realitate exterioara, straina lui, ci, acum trecut prin nivelul al 8-lea In care descopera puterea si necesitatea de a fi arhitectul propriei sale deveniri, omul descopera de data aceasta modelul tainic dupa care trebuie sa traseze schitele si sa Inalte edificiul fiintei sale. Raiul, de-acum este In sufletul sau. Inainte de a putea cu adevarat schimba ceva In realitatea exterioara, omul Intelege ca trebuie sa se transforme pe sine dupa anumite rigori ale devenirii cosmice, pe care acum le percepe tot mai clar ca fiind la baza Intregii arhitecturi a lumii si universului . El descopera fraternitatea sa cu Intreaga lume vie, si Intelege ca o singura fiinta se manifesta In toate cate sunt, diferentiate doar prin game armonioase de forme slujind unele altora In procesul transformarii spre trepte superioare ale evolutiei vietii.

10. Nivelele de varf: 10, 11 si 12

Tratarea Nivelelor Piramidei se opreste aici. Desi are 12 trepte, numai primele 9 categorii de Trebuinte Fundamentale sunt active In prezent. Ceea ce nu Inseamna ca ele se si actualizeaza. Diferenta dintre cele doua concepte este semnificativa si trebuie luata In calcul pentru evitarea confuziilor.

Activarea nivelelor se realizeaza prin procesele naturale ale evolutiei pe Terra; aceste procese nu sunt supuse controlului speciei umane, ci numai si numai regulilor dupa care se desfasoara mecanismele si progresul tuturor fiintelor la Scoala Planetei. Reglarea acestor mecanisme si coordonarea proceselor, precum si activarea nivelelor se realizeaza prin intermediul Modelatorilor Evolutiei (Fortele Cosmosului, Naturii si Fiintei umane Insesi) dar tinand cont de gradul de dezvoltare al participantilor la procesele educationale: de fiintele umane. Pentru ca exista o corespondenta directa Intre gradul de evolutie atins de fiinta umana, reflectat In Nivelul Constiintei individuale (a se vedea "Psihologia Fiintei") si numarul de nivele active pe Piramida. Intrucat, In momentul de fata omenirea terestra se plaseaza ca nivel Intre limitele 4 – 9, cu media ponderata In urcare de pe 6 – 7 spre 7 – 8, este evident faptul ca trebuintele nivelelor de varf (10, 11, 12) nu Isi pot face Insa simtita prezenta. Pe de alta parte trebuie sa distingem activarea (asa cum am vazut-o mai sus) de actualizare.

Actualizarea reprezinta procesul prin care, In mod particular, o anumita fiinta umana da curs trebuintelor de pe un anumit nivel sau mai multe, satisfacandu-le. Actualizarea presupune deci existenta activa dar potentiala a trebuintelor, care ulterior prin alegerea/optiunea omului pot fi Implinite/satisfacute sau nu, In aceasta din urma situatie ele ramanand In stadiul de latenta, de potentialitate. In momentul actual al dezvoltarii speciei umane pe Terra, sunt deci activate 9 nivele din totalul de 12, dintre care, de la caz la caz, fiecare om In parte poate actualiza un numar mai mare sau mai mic dintre acestea, restul ramanand In stare latenta, adica potentiala. Actualizarea trebuintelor reprezinta un proces sinergic si continuu, astfel Incat graficul piramidei reprezinta o fluctuatie neIntrerupta deopotriva In intensitate si amplitudine, variind de la un moment dat la altul al existentei fiintei umane (a se vedea si explicatiile In continuare).

CAPITOLUL III

ASPECTE GENERALE SI COMUNE PRIVIND TREBUINTELE

1. Asupra simbolismului numeric

Am vazut In sectiunile anterioare unele aspecte privind cele 9 nivele activate ale Piramidei Trebuintelor Fundamentale, din totalul de 12 cate sunt specifice pentru Fiinta umana. Initial Maslow grupase aceste trebuinte In 5 categorii, inspirat fiind de valoarea simbolica a numarului, care In traditiile hermetice reprezinta cifra omului. Si Intr-adevar, asa cum am aratat si cu alta ocazie, evolutia vietii umane este guvernata de 3 mari numere: 5, 7 si 12. Aceste numere Insa nu se refera la omul ca fiinta, ca elev la scoala vietii, ci reprezinta cicluri, etape ale organizarii procesului educational In Intregime. Deci ele Isi pun amprenta asupra instrumentelor si dotarilor Scolii Planetare a Terrei, mai mult decat asupra fiintelor In sine. Reprezinta forte ce structureaza omul ca specie biologica, nu fiinta spirituala locuitoare la un moment dat a organismelor umane.

Astfel numarul 5 corespunde etapei de evolutie planetara In care omenirea a intrat o data cu venirea lui Isus. Anterior numarul 4 structurase marile civilizatii post-atlante (cu exceptia celei egiptene): asiro-babiloniana, chineza, hindusa si greco-romana. O data cu trecerea In etapa numarului 5 omul a avut posibilitatea sa modeleze (sub influenta fortelor de acest numar) personalitatea sa individuala si unica. El parcurge procesul de separare din cadrul masei, de rupere fata de valorile clasice, de Incalcare a regulilor sociale inspirate de ordinea cosmica, de cadere In necredinta etc. Acum se declara moarte zilelor; se pun bazele lumii pamantului; omul cauta sa cunoasca si transforme natura si societatea, dupa propria sa vointa si pricepere, refuzand modelele impuse de alte autoritati: traditie, biserica, forte politice etc. Incepand cu Aristotel se nasc stiintele lasice (laice, atee, "necredincioase", dornice sa descopere singure realitatea).

Timp de doua milenii omenirea s-a aflat In aceasta epoca a numarului 5 corespunzatoare luptei, suferintei, afirmarii si edificarii propriei identitati; o epoca a catastrofelor si reconstructiei, distrugerii si regenerarii (vechea civilizatie chineza o numea Epoca Tenebrelor). Omul a fost fiul ratacitor, necredincios rosturilor parintesti, plecat In lume pe cont propriu, hoinarind de unul singur, suferind si In cele din urma biruind, devenind tot mai Intelept cu fiecare pas In plus realizat pe calea vietii

Finalul mileniului al doilea a gasit astfel, o data cu trecerea In epoca numarului 6, omenirea pe cale de a fi pregatita pentru misiunea acestui numar (reamintim ca numerele sunt simboluri, sunt "nume de cod", apelative derivand din Stiintele Antice, date unor realitati extrem de complexe, cu legi universale ce se manifesta pe toate nivelele de organizare a Vietii, de la mineral la zei). Omul Incepe a-si afirma de acum responsabilitatea activa, creativa si participativa. Libertatea castigata In perioada numarului 5 (deopotriva fizica, psihica si spirituala), autodeterminarea, identitatea (coloana vertebrala), cunoasterea si vointa sunt cateva dintre elementele principale cu ajutorul carora omul mileniului 3 porneste In noua sa aventura, una dintre cele mai grandioase si emotionante caci combina doua aspecte importante In egala masura: reIntoarcerea fiului ratacitor la tatal sau si edificarea de catre acesta a propriei sale case dupa modelul parintesc.(A se vedea si textele biblice In acest sens , precum si textele cartilor sacre ale tuturor civilizatiilor terestre) Omul se Intelege pe sine ca fiu al Arhitectului Suprem si de aceea, avand acum experienta si Intelepciunea atator greseli si suferinte, porneste la reconstructia universului sau social, deopotriva cu reformarea propriei sale fiinte, dupa normele generale ale arhitectonicii cosmice, In deplina armonie cu tot ceea ce Inseamna viata si fiinta In lumea Naturii si a Universului.

Numarul 6 si perioada acestuia In care am intrat corespunde Comunitatii Universale. Multi ganditori ai omenirii, de la Planon Incoace s-au Incercat In trasarea schitelor unei astfel de lumi, Insa totdeauna le ramanea ceva pe dinafara: ori refuzau sa ia In calcul spiritul, ori refuzau materia (ex: Campanella, Morus, Owen, Fourier, Bacon, Saint Simon si altii). Comunitatile lor erau astfel limitate, truchiate fie datorita specializarii (vezi Bacon de ex.) fie insuficientei perspective asupra fiintei si conditiei umane. Fiindca omul reprezinta un complex de realitati In continua devenire, un proces de derulare neIntrerupta ca un flux mare de forte ce se origineaza In nenumarate cursuri adiacente, In nenumarate izvoare. (Recomandam din nou "Psihologia Fiintei.") De fiecare data cand refuzam, sa luam In calcul vreunul din acestea, nu facem decat sa vorbim despre un om ipotetic si neexistent In realitatea cotidiana. Aceasta stare de fapt a facut ca, In Intregul curs al istoriei, toate Incercarile de a concepe lumea noua sa esueze, ramanand simple si nostalgice utopii: pentru ca ele nu vorbeau despre omul concret, omul prezent clipa de clipa In viata si In lume, deopotriva fiinta biologica, psihologica, social-culturala, natural-ecologica si universal- cosmica. Omul acesta real Isi constientizeaza rostul sau In lume sub aspectul Intreitei misiuni existentiale: de a se perfectiona continuu ca fiinta la Scoala Evolutiei, de a juca rolurile scenice primite la diverse momente In Spectacolul Lumii si de a contribui prin forte proprii si dupa propria-i masura la progresul si buna dezvoltare a celorlalte fiinte (Intelese ca frati spirituali si naturali, deopotriva elevi si ei), cu diverse nivele de trebuinte, de la cele fiziologice (primare) pana la cele spirituale (de varf), toate facandu-si auzita vocea din profunzimea fapturii sale. Omul real are o Natura individuala proprie si unica pe care trebuie sa o manifeste activ In universul exterior, trebuie sa o exprime afirmandu-se astfel pe sine spre a realiza dezideratul fundamental al tuturor formelor de viata: Implinirea de sine, cel mai autentic indicator care masoara si Indruma fiinta pe calea corecta a dezvoltarii. In acest demers firesc al sau, de a-si Implini misiunea existentiala (cerinta Constiintei si dimensiunea cosmica), de a da curs Naturii Individuale si de a reusi satisfacerea tuturor celor 9 nivele ale Piramidei (dupa propriul algoritm), omul concret trebuie sa-si orienteze activitatea, aspiratiile si eforturile spre patru mari orizonturi, numite dimensiuni sau directii (perspective) ale vietii sale reale: dimensiunea materiala, cea sociala, cea individuala si respectiv cosmica. Toate acestea numai Impreuna si Intelese ca aflate In interactiune continua si sinergica, definesc realmente In Intregime conceptul de conditie umana. Comunitatea Universala ce se va creea In ciclul acesta al numarului 6, va tine In mod obligatoriu cont de aceste cadre. (A se vedea In acest sens, detalii In volumele noastre "Fundamentele consilierii In managementul calitatii vietii si conditiei umane", "Devenirea umana si Polysul In viziunea pitagoreica", "Legile universale ale sistemului psihic", "Psihologia Fiintei. Psihologia ecologica integrativa a personalitatii" ).

Maslow s-a lasat sedus de farmecul mistic al numarului 5 (dealtfel prezent si In traditiile crestine si evreiesti) ignorand ca acesta se refera In fapt la procesul de Invatamant si nu la elevi. Asa cum am aratat In alta parte (a se vedea "Psihologia Fiintei") Trebuintele exprimate In exterior sunt expresia (cu exceptia celor fiziologice) a Necesitatilor fundamentale ale Sinelui, adica ale fiintei Insesi, ce se activeaza treptat pe masura ce aceasta avanseaza pe trepte superioare la Scoala Evolutiei. Manifestarea lor In lume si viata se datoreaza deci cerintelor intime ale fiintei, unde ele Isi au originea. De aceea nu se vor supune numarului 5, ci vor fi guvernate de un alt numar care reflecta mai fidel nivelul de dezvoltare al fiintei propriu-zise: numarul 12. Ca sa Intelegem mai bine putem sa facem urmatoarea analogie: numarul 5 ne spune despre nivelul scolii (ciclul primar, gimnaziu sau liceu) pe cand numarul 12 ne vorbeste In mod concret despre nivelul de dezvoltare al unui anumit elev (este In clasa a 4-a sau In clasa a 9-a). Pentru ca numarul 12 defineste cele 12 etape de dezvoltare a fiintei In stadiul uman, corespunzatoare nivelelor de crestere/evolutie a Constiintei pe care noi le-am tratat In volumul amintit.

Scoala sociala, a pamantului, este inspirata dupa cea universala a progresului vietii la stadiul uman. Meditand asupra proceselor pe care le observam aici In societate, prin analogie, putem Intelege fenomene mult mai ample, de nivel cosmic, ale cresterii si dezvoltarii fiintei la stadiul de om. Fiindca principiul "cum e sus asa si jos" reprezinta aplicatia Legii universale a similitudinii organizarii vietii si evolutiei fiintelor pe nivele ierarhice de structurare a ordinii cosmice.

Cel de-al treilea numar de care am amintit, numarul 7, Isi pune si el amprenta asupra proceselor vietii pe Terra, inclusiv asupra vietii umane, ca o Forta exterioara, o Forta Modelatoare. Sapte este nivelul atins In evolutia sa de planeta Insesi, fapt ce determina ca toate elementele Lumii Naturale sa fie organizate tinand cont de acest numar (sa ne gandim doar la cele 7 culori ale spectrului sau cele 7 note muzicale). Sub acest aspect intra In componenta Fortelor ce modeleaza Personalitatea venind dinspre lumea Naturii, dar nu ne spune nimic despre fiinta Insesi sau trebuintele acesteia. Chiar si trebuintele primare (fiziologice) sunt guvernate mai intens de numarul 5, care reflecta stadiul organismelor Intrebuintate de om si mai putin de 7.

2. Regula de Evolutie a Piramidei

Omul (si omenirea) tinde la un moment dat spre accesarea unui anumit Nivel al Piramidei, dar Manifestarea lui concreta se contureaza la nivelul imediat inferior. Nivelul spre care tinde, este cel pe care se realizeaza Implinirea de Sine individuala; Nivelul concretizarii este cel In care trebuie gasite mijloacele de actiune si Infaptuita actiunea propriu-zisa. De fapt primul nivel este o virtualitate si nu deziderat. Nu trebuie cautata satisfacerea lui; el e steaua calauza, ce-l Indruma pe calator In drumul lui care se desfasoara pe pamant, nu In cer! Acest aspect este foarte important pentru toti cei care lucreaza In domeniul dezvoltarii umane sau cere sunt implicati In raporturi de motivare a omului. Acestia trebuie sa determine la fiecare persoana In parte cele doua nivele: "al stelei calauza" si "al drumului propriu", adica nivelul standardului /cerintei Sinelui, si nivelul (imediat inferior) al locului unde persoana In cauza (si consilierul) urmeaza sa identifice mijloacele de actiune si sa organizeze manifestarea. Per ansamblu, la nivelul Terrei, ne aflam In momentul In care omenirea tinde spre N8 – Nivelulul Identitatii, al Regasirii de Sine, dar se manifesta pe N7-al Creatiei. Aceasta Inseamna ca omul cautandu-se pe sine, Incearca sa se descopere In Opera sa, adica, altfel spus sa se creeze, sa-si dea un Chip potrivit priceperii si vointei sale. BineInteles ca nu reprezinta decat o Imagine/ o Reflexie a adevaratei sale Fiinte, care este Sinele. In masura In care aceasta Imagine reproduce mai exact Adevarul (= realitatea Sinelui Individual) In acea masura Sinele este mai multumit, mai Impacat. Este ceea ce numim "Implinirea de Sine". De abia cei ce cauta realizarea N9-Spiritualitatea, "topirea In Oceanul de Viata", "trairea Intru Dumnezeu" etc, vor descoperi Identitatea nuda a Sinelui lor real: adica ei Insisi. Este ceea ce obtin "misticii" si In general "elevii"mai avansati la Scoala Vietii, care In Planul Fizic urmeaza (prin impulsul natural, firesc, prin cerinta Sinelui propriu) o scoala sau disciplina de pregatire spirituala.

O referire la acest proces de Evolutie a Umanitatii (si al Fiintei la gradul de Om) gasim si In cuvintele lui Isus din Evanghelie: " cel ce se cauta pe sine, se va pierde [In chipul lucrurilor, n.n] dar cel ce Ma cauta pe Mine se va regasi". In evolutia omenirii putem vedea cum de la Aristotel s-a tins spre Cunoastere (N5) dar s-au manifestat tendinte sociale (N4) Incepand cu filozofii stoici si pana la Revolutia Franceza; de la Renastere s-a tins spre Creatie, dar manifestarea s-a situat pe planul Mental, al dezvoltarii Stiintelor, al Cunoasterii si al Imaginii de Sine a omului, al Educatiei universale a omenirii. Avand Implinite Nivelele inferioare ale Piramidei, adica: un anumit standard de viata, de organizare si siguranta a vietii, o anumita conditie de integrare si participare sociala (la viata comunitatii etc) si o imagine de sine respectabila (egalitatea tuturor oamenilor, drepturi si libertati, dmnitate sociala si individuala, respect al identitatii persoanei etc), Omul, oarecum linistit din punctul de vedere al Mediului, al Exteriorului, se poate Indrepta spre Interior, focalizandu-si atentia spre Sine Insusi. Prima Incercare, la N7-Creator i-a adus un esec:o imagine falsa, adica Orgoliul de Sine manifestat (exprimat) pe N6 – (al Stimei de Sine) si al carui efect Il reprezinta deopotriva crizele globale (militare, sociale, politice) dezvoltarea si haosul stiintelor, drepturile/demnitatile si conditia umana actuala. Secolele XIX si prima jumatate a secolului XX sunt semnificative pentru aceste momente de suferinta constructiva, de maturizare a umanitatii. Pentru ca ele au dus, Incepand cu aceasta ultima data la un salt calitativ: omul patrunde mai mult In interiorul sau (aici Isi aduc aportul deopotriva curentele spiritualiste, inclusiv New Age si dezvoltarea anumitor stiinte: fizicile cuantice, cibernetica, goemetriile neeuclidiene etc ) si Incearca sa se adreseze altor nivele, respectiv, Incepe sa aiba un raport direct cu Constiinta, manifestat In planul realitatii sociale prin raportarea la legile eterne ale Vietii. De aici au rezultat curentele si orientarile de fraternitate globala, ecologismele, protectia ecosistemelor, drepturile civice ale animalelor, protectia femeilor, copiilor, persoanelor defavorizate de soarta etc, si ceea ce se numeste "constiinta globala", In fapt zorii trezirii Responsabilitatii individuale pentru binele colectiv, al celui de alaturi si al tuturor fiintelor dotate cu simtire si care astfel pot suferi. In acest context, al tendintelor generale de Infratire, omul Incepe sa se Intrebe, care este rolul sau, ce poate sa faca el prin efort propriu pentru, si, In cadrul acestei miscari universale. De aceea demersul lui de a se cauta pe sine ajunge la N7-Creatia si se organizeaza conform principiului: Omul exista In masura In care creeaza, In masura In care se creeaza. Ca fi al Demiurgului, Omului Ii revine aceasta misiune: de Creator (debutant, desigur). De aceea nu numai ca exista In masura si In limita In care creeaza, dar mai mult: el si creatia sa sunt de- acum un singur lucru!

3. Ierarhia Nivelelor

Dupa cum s-a aratat pe parcursul prezentarii si asa cum putem observa din Diagrama, exista o ierarhie bine stabilita a nivelelor si o repartitie relativ concreta si exacta a trebuintelor pe fiecare nivel. Desigur In primul rand se pune Intrebarea de ce aceasta ordine a ierarhiei? Daca privim In universul Inconjurator vom observa ca tot ceea ce exista (indiferent ca vorbim de fiinte, lucruri, fenomene, procese etc.) parcurge mai multe etape In devenirea sa, etape marcate de cateva puncte forte: nasterea, cresterea, dezvoltarea, maturizarea, reproducerea si apoi, In final disolutia sau reIntoarcerea In elementul de origine. (A se vedea In acest sens si etapele parcurse de om pe traiectoria vietii sale In aceasta lume, prezentate de noi In ultimul capitol al volumului "Psihologia Fiintei.."). La fel mineralul, la fel planta, la fel animalul si omul. La fel Insa si Trebuintele sale Fundamentale intra In actiune respectand aceeasi regula universala a devenirii aplicata fiintei umane. Astfel Incat, daca pentru a putea culege roade trebuie mai Intai sa Insamantam, sa cultivam si sa Ingrijim recolta, Intocmai la fel nu vom putea actualiza nivelul 7 al creatiei (de exemplu) mai Inainte de a avea asigurat fondul de echilibru si materialul de baza pentru aceasta. Explicatia ierarhiei nivelelor se regaseste deci In necesitatea naturala (Intalnita pretutindeni In univers) de a respecta ordinea In desfasurare constructiva a evenimentelor. Este o stare de fapt si un principiu general, universal Intalnit.

4. Actualizarea Trebuintelor

a) Principii de baza

Asa cum s-a aratat anterior, In momentul de fata, datorita proceselor de dezvoltare a vietii pe Terra, pentru Fiinta umana In manifestare (omul social contemporan, cum l-am numit noi), sunt "date In folosinta", adica activate, 9 dintre cele 12 Nivele ale Piramidei. Activarea lor presupune ca exista posibilitatea de a fi actualizate (adica satisfacute) la un moment dat sau pe parcursul existentei individului uman In planul fizic. Ele se manifesta ca o voce, ca o chemare interioara spre Implinire; ca o forta ce orienteaza fiinta de a gasi In mediul Inconjurator mijloacele si obiectele necesare satisfacerii acestor cerinte. Trebuintele reprezinta necesitati oranduite pentru buna dezvoltare a fiintei la stadiul uman si ele corespund "instinctelor" proprii celorlalte specii.

Deosebirea dintre ele este semnificativa Insa si reprezinta o distinctie de forma, de realizare sau proces, nicidecum de fond. In fond atat trebuintele umane cat si instinctele din lumea celorlalte vietuitoare constituie Forte modelatoare ale Universului puse la dispozitia fiintelor pentru parcurgerea proceselor de crestere si dezvoltare. Diferenta consta Insa In libertatea pe care Incepe sa o castige fiinta o data cu trecerea In regnul uman, libertatea de decizie si optiune, de participare la propria devenire. Animalul sau planta (de exemplu) sunt complet supuse actiunii Fortelor Modelatoare ale Universului. Ele se aseamana din acest punct de vedere cu un copil In fasa: este purtat pe brate neIntrerupt si toate actiunile necesare dezvoltarii sale sunt realizate prin si de catre altcineva.

Omul Insa corespunde copilului care Invata sa mearga pe propriile picioare, sa se descurce singur In mediul Inconjurator folosindu-se de cat mai multe dintre lucrurile si oportunitatile de dezvoltare pe care acesta i le scoate In cale sub aspectul Fortelor Modelatoare. Caci tot ceea ce exista este destinat utilitatii. Pe masura ce creste si se maturizeaza (la Scoala Evolutiei Universale), Fiinta Umana ajunge sa Inteleaga Intreaga Ordine Cosmica nu ca o alaturare spatio-temporala de obiecte definite / delimitate, ci ca o transformare continua si reciproca a Totului In Tot. Fiecare element al Intregului se naste si devine neIntrerupt prin actiunea sinergica a tuturor celorlalte. Astfel Incat Universul Ii apare deopotriva ca fiind creatie si evolutie, ca o singura fiinta si totusi o mare de fiinte distincte, ca o personalitate complexa si eterogena, dar totusi unitara.

Iata de ce, In cazul Fiintei Umane conlucreaza o multitudine de Forte la derularea proceselor dezvoltarii sale (pe care noi le-am tratat In "Psihologia Fiintei"), dintre care unele sunt exterioare, ale mediului (cosmice, naturale, sociale), pe cand altele apartin nemijlocit fiintei In sine, reprezentand puterile sale proprii, dezvoltate pe parcursul evolutiei (ex: Vointa, Caracterul, Constiinta, etc. – a se vedea volumul amintit). Omul va tinde tot mai intens spre utilizarea acestora din urma, emancipandu-se astfel de sub tutela dominatoare a fortelor mediului, lucru ce se va Intampla definitiv la finele stadiului uman. Pana atunci Insa Fiinta Umana va trebui sa recunoasca si dea curs acestor Forte Externe, ce i se Infatiseaza ca veritabile calauze, ghizi In masura a-i orienta conduitele pe calea corectei dezvoltari evitand ratacirea pe fagasele proceselor degradante. Din interior el este calauzit de normele Constiintei (vocea prin care se exprima Universul si legile sale); din afara Natura Il Indruma prin intermediul puterii Piramidei.

Datorita relativei sale emancipari si libertatii intrinseci (ce creste o data cu evolutia fiintei) omul are posibilitatea de a-si impune vointa asupra Fortelor Modelatoare, putand "rupe" ordinea naturala a Trebuintelor. Ele, In mod natural, tind sa se actualizeze de la baza varf, conform ierarhiei si datorita legii ce guverneaza toate procesele devenirii "fortandu-le" sa parcurga etapele "firesti": nastere, crestere, dezvoltare, maturizare, reproducere (creatie), disolutie. Omul Insa poate "da peste cap" aceste reguli normale; el are acum capacitatea si Intr-un anumit fel Indatorirea de a realiza "spargerea" ordinii clasice – apartinatoare Lumii Naturii – spre a edifica propria sa ordine, propriul sau cosmos. Aceasta stare de fapt este o noua masura a puterii sale, a dezvoltarii superioare ce Ii permite sa aiba forta de a domina tendintele straine, de a le supune propriei vointe creatoare.

Astfel, daca i se face foame, un animal comun va cauta cu prioritate satisfacerea trebuintelor fiziologice, Inainte de a da curs celor de sociabilitate (de a se juca alaturi de semeni, de ex.). Un animal superior, chiar daca se simte In pericol (afectarea nivelului 2, al sigurantei) va prefera sa-si apere puii prin chiar pretul vietii, dand curs In acest fel, cu prioritate, unui nivel superior (al sociabilitatii), "rasturnand" astfel ordinea ierarhiei "firesti". Aceasta "rasturnare" reprezinta o exceptie In lumea animalelor, fiind Intalnita numai la cele superioare si doar In anumite conjuncturi dintre care doua sunt mai semnificative: instinctul matern al protectiei (ca stare naturala pentru toate fiintele) si respectiv pornirea individuala de protectie si sacrificiu venita din sentimentul devotiunii. Animalele sunt dotate deopotriva cu organism astral si cu mental (chiar daca inferior). Ele nu se pot dedica unor idealuri abstracte, dar pot avea sentimente de profunda devotiune pentru fiinte concrete, particularizate. ( Ex: caine care Isi apara stapanul sau vacile care se protejeaza Intre ele – aceste specii fiind Inclinate natural spre daruire reciproca. Tot astfel de sentimente se pot naste si In randul animalelor comunitare – ex: lupii, suricatele, pinguinii sau focile etc. – comunitatea ca forma organizatorica avand ca functie inclusiv dezvoltarea puterii de daruire si sacrificiu de sine pentru celalalt.)

In cazul omului, aceasta "dezordine" produsa In actualizarea nivelelor dupa regula ordinii ierarhice (naturale) este tot mai frecvent Intalnita. Astfel nu vom manca pana nu ne vom fi terminat temele sau munca de birou. Sau nu ne Intalnim cu prietenii ori partenerul atata timp cat cercetarea de laborator, citirea unui studiu sau a unei carti stiintifice ne "captiveaza", facandu-ne sa "uitam" de alte trebuinte ce In mod natural ar fi fost la rand. Fiindca ordinea prioritatilor Fiintei umane este diferita de aceea a proceselor naturale. Procesele naturale sunt comune speciei, dar omul depaseste specia, devenind mai Intai individualitate, pentru ca apoi, pe parcursul dezvoltarii sale, sa se transforme In unicitate si specialitate.

Iata de ce trebuie sa observam doua aspecte extrem de importante pentru omul zilelor noastre:

a) fiecare entitate umana are un sistem propriu de raportare la Trebuinte; chiar daca vocea Piramidei se face simtita dupa ordinea naturala, omul Isi stabileste propria sa lista de prioritati. De ex: pentru unii cunoasterea este mai importanta decat raporturile de grup, de familie, de a darui si primi afectiune (adica sociabilitatea), iar pentru altii viceversa; pentru unii dedicarea vietii pentru a sluji divinitatile (ascetii) elimina In parte celelalte nivele, pe cand In cazul altora aceeasi slujire a vietii si divinitatii se realizeaza prin intermediul altor fiinte (plante, animale, oameni) si de aceea ei nu vor fi asceti, ci ecologisti, asistenti sociali, preoti etc., pastrand importanta celorlalte nivele dupa propriile lor criterii de combinare. Deci pentru fiecare fiinta umana In parte exista un nivel fundamental al Piramidei (o "axis mundi" a Piramidei), propriu, distinct de fundamentul natural (care este cel fiziologic), In jurul caruia graviteaza toate celelalte nivele si pornind de la care se constituie ordinea personala In satisfacerea acestora .

b) Intrucat omul este o fiinta – In – devenire, un proces In continua desfasurare, In afara nivelului fundamental propriu (care, tinand de profunzimea fiintei si de misiunea sa In aceasta lume, ramane neschimbat pe parcursul unei vieti), fiecare om beneficiaza de asemenea de o "reteta" proprie de ordonare a prioritatii nivelelor. Aceasta "reteta" se stabileste In functie de doi factori: Natura sa Individuala (a se vedea "Psihologia Fiintei") fluctuatia conjuncturilor vietii (sau mai corect, situatiile concrete Intalnite pe traseul Drumului Vietii Personale.) Intrucat fiinta umana se orienteaza dupa obiective si In functie de mijloacele, conjuncturile si oportunitatile necesare atingerii acestora, ordinea de satisfacere a Trebuintelor variaza si ea temporal si conjunctural. Insa aceasta variatie nu este aleatorie (In mod obisnuit) ci se realizeaza pornind de la axul central – Trebuinta Personala Fundamentala, In jurul careia graviteaza – si mergand spre obiective, In directia corecta trasata de coordonate Drumului Vietii Individuale / Personale. Faptul ca de multe ori omul contemporan nu-si cauta sensul vietii personale (cu obiectivele, Drumul si toate aspectele Calatoriei – noi am tratat despre acestea Intr-un volum special dedicat si amintit anterior – "Fundamentele consilierii In managementul calitatii vietii si conditiei umane") determina efectuarea de optiuni gresite In satisfacerea trebuintelor, lucru ce duce nu doar la o si mai mare ratacire, ci chiar la crearea de dependente, de tulburari si distorsionari grave ale armoniei interioare. Pentru ca trebuintele sunt cele care asigura "energetic" structurile Fiintei Umane. Ele aduc necesarul de energie deopotriva pentru trup, suflet, minte si spirit astfel Incat sa functioneze la potential optim, pentru ca, per ansamblu Intregul sistem psihic – numit om – sa se afle In stare de echilibru dinamic si armonie interioara. Deci In final vom retine trei factori, deopotriva incidenti si care organizeaza / structureaza specificul propriu al fiecarei fiinte umane In parte, "reteta" Piramidei sale:

1. Regula naturala de satisfacere In ordinea ierarhica de la 1 la 9

2. Trebuinta Fundamentala Individuala / Personala, ca ax central al ordinii proprii (de la etajul acestuia Intreg universul se vede altfel decat de la celelalte nivele)

3. Obiectivele vietii personale. In functie de gradul de evolutie al fiintei, de puterea vointei sale individuale si – de multe ori – In functie de conjuncturi, oricare dintre cei trei factori poate trece pe primul loc. De obicei factorul 1 (legea naturala) este subsidiar celorlalti doi; factorul 2 (Trebuinta Fundamentala Individuala) este "Innascut" (facandu-se auzit ca o voce interna) pe cand cel de-al 3-lea Factor (obiectivele) ramane la libera alegere a vointei individuale. Ei Isi combina si exprima forta Intr-o variatie neIntrerupta. Pentru o Fiinta umana puternica, orientata corect In viata, care s-a regasit pe sine si rostul propriu, ordinea fireasca este 3 – 2 – 1. In rest diverse fluctuatii.

Toate Nivelele Piramidei se manifesta deopotriva la fiecare entitate umana, chiar daca unele (In special extremele) pot fi de multe ori slab resimtite (ex: cei cu tendinte spre spiritualitate nu resimt puternic N1 si N2 si viceversa). Dar aceasta nu Inseamna ca nu exista, ori ca ele ar putea fi ignorate. Chiar din contra, este strict necesar a tine cont de ele In organizarea Planului de Viata, fiindca tocmai aceste "mici" si "nesemnificative" amanunte pot determina procese psihice dereglatorii semnificative, desi omul nu realizeaza, nu constientizeaza sursa (originea ori directia) de unde provine problema, dezechilibrul. Pentru ca la urma urmei aceasta si este: un dezechilibru. Principiul "buturuga mica rastoarna carul mare" este cu atat mai valabil cu cat Pamantul se afla In "Epoca Omului de 6", adica In Epoca Armonizarii tuturor proceselor. De aceea trebuie luat In calcul fiecare aspect, pentru ca acum totul conteaza, iar fiecare lucru Isi are un loc al sau. La fel si orice aspect Intalnit pe Drumul Vietii, Isi are un loc si un rost In existenta si In dezvoltarea noastra. Aceasta face ca sa acordam o atentie doesebita Intocmirii Planului de Viata si sa-l facem de o asa maniera Incat sa poata fi oricand adaptabil, sa permita integrarea si sinergizarea (= armonizarea, cooperarea In sens creator) a tuturor acestor lucruri noi, la Inceput necunoscute, dar care apar pe scena vietii fiecare la momentul actului sau. Astfel ca Planul/ Proiectul Vietii este si o dovada a capacitatii omului de a se supune transformarii continue, pentru ca Educatia, In general si cu atat mai mult la Scoala Universului, presupune aceasta permanenta transformare progresiva si progresista.

b) Caracteristici ale actualizarii

c1 Actualizarea este un proces continuu si repetat (ciclic). Intocmai precum alimentarea masinii cu combustibil se cere Indeplinita In mod continuu daca dorim sa functioneze neIntrerupt, la fel fiinta umana si structurile acesteia se impune a fi alimentate energetic prin satisfacerea conforma a Trebuintelor. Aceasta "conformitate" tine de "reteta" individuala a fiecaruia (alcatuita dupa cum am vazut mai sus) iar In cadrul acesteia, de intensitati specifice ale fiecarui nivel. Pentru cineva e suficient sa manance de doua ori pe zi, sa se Intalneasca cu prietenii / familia o data pe luna si sa vizioneze un film pe saptamana; Insa cea mai mare parte a timpului trebuie sa o dedice picturii sau muzicii, ori cercetarii sau rugaciunii. Altcineva In schimb merge la biserica o data pe saptamana, citeste o carte buna sau vizioneaza o galerie de arta o data pe luna, mananca de 4 ori pe zi, dar Isi dedica majoritatea timpului copiilor si familiei / rudelor sale. Iar aceste procese trebuie repetate In intervalele lor si In mod continuu. Daca un ciclu este Intrerupt (ex: sa manance de trei ori pe zi, sau sa-si Intalneasca persoana iubita In fiecare zi), deficitul "energetic" suferit pe respectivul nivel nesatisfacut creeaza o unda de insatisfactie, aducand dizarmonia In Intregul sistem psihic. Caci Fiinta Umana este asemeni unui lac: orice influenta exercitata, In oricare dintre punctele sale se repercuteaza si resimte In Intreg volumul de apa al lacului. Lacul este o combinatie a moleculelor de apa, omul o creatie sinergica a Fortelor Vietii.

c2 Actualizarea nu se realizeaza niciodata In Intregime

Desi pare un paradox, adevaratul progres al fiintei se realizeaza nu prin satisfacerea completa a trebuintelor ci tocmai din aspiratia catre satisfacerea lor. De aceea este necesar sa existe un raport de echilibrare dinamica Intre satisfacere si lipsa actualizarii. O trebuinta neImplinita lipseste fiinta de energia necesara bunei dezvoltari. In schimb daca se actualizeaza complet, o lipseste de motivatia progresului. Fiindca pana la urma adevaratul motor al evolutiei, forta care Impinge fiinta spre Inainte, se naste din chiar absenta/deficitul de satisfacere al trebuintelor. Acest deficit a primit In psihologie numele de "strocke", definind una dintre legile de baza ale sistemului psihic uman: nu Implinirile ne fac sa avansam, ci tocmai nevoile, adica lipsa de satisfactie suprapusa peste dorinta posedarii/trairii acesteia. Trebuie doar respectata o anumita proportie Intre cele doua, stabilita In functie de specificul aparte, unic, al fiecarei fiinte. Astfel unii oameni se simt cu adevarat motivati doar daca realizarile (adica Implinirile) depasesc semnificativ esecurile/ lipsurile/ neImplinirile. Pe altii In schimb (iar aceasta este si In functie de momentele si conjuncturile existentei sale particulare) tocmai uriasele neImpliniri i-au facut sa mearga mai departe antrenand, de cele mai multe ori cu ei o lume Intreaga. Asa s-au nascut marile opere; asa s-au creat revolutiile; asa se schimba decorurile lumii sociale. Rolurile jucate pe scena vietii sociale, cu cat sunt mai importante (corect spus mai marcante /active) cu atat se motiveaza mai mult prin neImpliniri, decat prin succese. Ele sunt roluri puternice, grele; roluri destinate luptatorilor, reformatorilor. De aceea putem spune ca, dintre toate faptuirile/realizarile pamantului, fiinta umana este singura ce nu-si atinge niciodata Implinirea dar o cauta mereu. c3 Actualizarea trebuie sa se realizeze Intr-o anumita masura

Sufletului omului se hraneste cu speranta, dar creste numai din Impliniri. Speranta este forta ce duce fiinta mai departe spre orizontul zilei sale de maine. Ea deschide perspectivele In fata sufletului, Indepartand / mutand linia Implinirilor Inspre viitor si punand Intre fiinta si orizont atractia dorintei. Insa pentru a putea Inainta, sufletul omului are nevoie sa se poata sprijini, cel putin de fiecare data cand se avanta In zbor, pe ceva ferm, pe realitati concrete, actualizate. Are nevoie de energie permanentizata sub forma Implinirilor, ca dovezi pentru suflet despre puterea si existenta sa In aceasta lume. Fiindca orice fiinta umana stie adevarul fundamental al conditiei sale: a exista Inseamna a face, a crea, a realiza, a Implini. Iar aceasta In mod necontenit. Speranta si Implinirea, visul si realizarea sunt cele doua jumatati care numai Impreuna definesc realitatea numita Fiinta umana, asa cum o cunoastem noi In lume.

c4 Actualizarea – tendinta spre Implinire – nu e specifica oamenilor

Pretutindeni In Lumea Naturii fiintele si procesele se deruleaza urmand tendinta spre un optim de Implinire a trebuintelor. Planta Isi orienteaza frunzele spre a capta maximul de flux solar sau apa din precipitatii; animalul Isi construieste cuibul si alege partenerul avand In vedere cerintele unei cat mai bune perpetuari a speciei ori buna dezvoltare (inclusiv siguranta) a puilor. Reglarea populatiilor la nivel ecosistemic de asemenea urmareste cea mai potrivita modalitate de dezvoltare a tuturor formelor de viata etc. In Lumea Naturii Insa, tendinta aceasta spre optim de Implinire se realizeaza prin reglajele automate ale Fortelor Modelatoare (a se vedea "Psihologia Fiintei") Dar numai Fiinta umana are posibilitatea si Indatorirea de a-si canaliza eforturile individuale si a-si alege caile proprii / personale In vederea realizarii Implinirii de sine In viata si In lume (a se vedea In acest sens si volumul nostru deja amintit "Fundamentele consilierii In managementul calitatii vietii si conditiei umane".).

5. Axiomele trebuintelor

Din materialul parcurs pana aici, si din cunoasterea fenomenului uman dobandita atat ca urmare a experientei de zi cu zi, cat mai ales ca urmare a stiintelor, educatiei si autoreflexiei, fiecare dintre noi suntem In masura sa Intelegem ca realitatea aceasata complexa, numita, pe buna dreptate "fenomenul uman" (sintagma a fost creata de preotul-om de stiinta: Theillard de Chardin, la Inceputul secolului XX), urmeaza In devenirea ei (nastere, crestere dezvoltare, perpetuare) anumite legi ale naturii si cosmosului, universale si deci mereu aplicabile. In continuare prezentam unele dintre aceste legi sau principii (numite de noi axiome) aplicabile Trebuintelor Fundamentale:

1. Trebuintele sunt ierarhizate conform piramidei

2. Trebuintele corespund nivelelor Constiintei si se realizeaza dupa Nevoile Sinelui (pe care urmaresc a le Implini; a se vedea volumul "Psihologia Fiintei")

3. Piramida apartine lumii naturii, fiind deci aceeasi la toti oamenii, dar fiecare persoana are un sistem propriu al importantei Trebuintelor. Ele nu Isi schimba locul pe Piramida, ci doar Isi solicita actualizarea cu intensitati diferite si specifice pentru fiecare fiinta umana In parte 4. Fiecare entitate umana are o "reteta" proprie de actualizare a Trebuintelor

5. Structura piramidala a Trebuintelor se naste In procesul de creare si modelare a personalitatii socio-istorice, dar anumite trebuinte exista dincolo de aceasta, Insotind fiinta de la o viata la alta, In toate planurile existentei sale, Intrucat misiunea trebuintelor este aceea de a Implini nevoile Sinelui (necesare cresterii si evolutiei acestuia)

6. Exista o Trebuinta Centrala a Piramidei definitorie pentru o anumita persoana (TCF - Trebuinta Centrala Fundamentala)

7. In jurul TCF celelalte trebuinte se organizeaza In functie de obiectivele individuale ale persoanei

8. Trebuintele nu sunt specifice oamenilor, ci ele apartin tuturor fiintelor dotate cu sine si care Incep procesul autodezvoltarii

9. Actualizarea unei trebuinte la un moment dat, nu se realizeaza niciodata In Intregime 10. Exista un prag minimal In ceea ce priveste cerinta actualizarii unei trebuinte, care, o data atins permite accesul spre trebuintele superioare acesteia

11. Trebuintele neactualizate cel putin la nivelul pragului minimal, In timp, daca se prelungeste aceasta stare de neactualizare, dau nastere refularilor (refularile sunt "doze" mici de "neImplinire de sine")

12. Trebuintele sunt menite sa stimuleze si mentina mereu la cote ridicatre Motivatia. Motivatia deci nu se naste din trebuinte, ci ea apartine fiintei (sinelui), facant parte din structura sa cosmica, potrivit principiului eficientei universale si progresului (alocarea corespunzatoare a resurselor, vizarea obiectivelor, parcurgerea procesului de Implinire a acestora etc – un adevarat management existential; acesta este rostul motivatiei)

13. Trebuintele sunt succedate, la un nivel superior, de interese. Piramiada reprezinta structura de baza, fundamentul cresterii fiintei, dar ea este apoi depasita de interese (pentru fiintele umane la nivele superioare ale evolutiei), ramanand numai un factor subsidiar de asigurare a existentei fiintei. Ea va functiona spre a crea o armonie Intre Regulile Naturii si Interesele Fiintei (uneori prin lupta, alteori prin conlucrare) avand ca obiectiv nu numai existenta pur si simplu, ci cresterea, dezvoltarea si evolutia continua a acesteia.

14. Trebuintele sunt temporale: ciclice (1, 2, 3), permanente (4, 5, 6) periodice (neregulat, deocamdata: 7, 8,9)

15. Trebuintele sunt conditionate socio-istoric (adica depind de timpul, locul, mediul social In care se dezvolta personalitatea) numai In ceea ce priveste forma de satisfacere a lor; In esenta (continut) ele tin de Fiinta-In-Sine (Sinele + Constiinta + Natura Individuala + Caracterul). Tot cee ce depaseste necesitatile acestor structuri constitutive prezinta riscul nocivitatii pentru respectiva fiinta, putand devia procesul de buna dezvoltare a ei. Ele se numesc dorinte, vicii, patimi, obiceiuri proaste etc. Toate sunt contrare proceslui firesc si indiviudal (propriu, specific) al unei anumite fiinte umane. Ele nu sunt Trebuinte, ci iluzii sau capcane. False nevoi.

CAPITOLUL IV

ASPECTE CONEXE SI ALTE OBSERVATII PE MARGINEA TREBUINTELOR

FUNDAMENTALE

1. Grila piramidala personala

Ierarhia piramidala reprezinta starea naturala si universala a prezentei si actiunii Trebuintelor, dar omul actual depaseste prin voita proprie conditia sa naturala, putand impune/ stabili o alta ierarhie, sau macar alta ordine In actualizarea trebuintelor; altfel spus structura ierarhica fiind universala ramane la fel satabilita, numai functionarea se schimba, In raport cu o anumita ordine persoanla de prioritati existentiale. Aceasta ordonare diferita este absolut personala, tinand de unicitatea factorilor structuranti ai personalitatii; ea se poate realiza prin vointa proprie, constient, sau chiar In afara controlului constient al fiintei, datorita statutului sau specific actualei conditii (altfel spus, chiar In lipsa alegerii/optiunii deliberate a omului, nivelele piramidei nu se actualizeaza In ordinea ideala, datorita interventiei unei serii Intregi de factori externi, care In mod normal, atunci cand evolutia se realiza prin participarea Modelatorilor (In etapele primare ale dezvoltarii omenirii), asigura corectitudinea proceselor, dar astazi omul are misiunea de a participa prin forte proprii – deci fara sprijin, doar sub supravegherea acestor forte modelatoare – astfel Incat trebuintele si vechea lor ieriarhie are caracter subsidiar In raport cu alte forte terte (printre care si vointa individuala) carora le este astfel permis a interveni cu prioritate.

Totodata Nivelele Piramidei Trebuintelor ne indica doar categoriile mari si universale de necesitati naturale ale omului. Insa Natura sa Individuala contine elementele particulare care definesc o anumita clasa de Trebuinte. Astfel toti oamenii au trebuinte de sociabilitate, dar unii au nevoie de semeni pentru a le satisface, pe cand altii pot obtine aceasta satisfacere si In contactul cu alte fiinte, sau cu divinitatea. De asemenea satisfacerea acestor trebuinte prin intermediul semenilor poate Imbraca o gama extrem de variata de manifestari, vizand: categorii de varsta (unii se simt bine In preajma copiilor, altii a batranilor, de exemplu), altii In cuplu sau In celibat, unii au nevoie de public larg, pe cand altii de intimitate sau singuratate etc. Modul de satisfacere a trebuintelor variaza pe parcursul vietii In functie de factori precum: educatia si autoeducatia, cursul concret al dezvoltarii personale, experientele prin care trece subiectul pe parcurs, optica de viata (generala si cea cu privire la elemente particulare) mediul de viata etc.

Calitatea Vietii este data de indicele Implinirii de Sine, iar acesta reprezinta primordial o atitudine interioara, de raportarea absolut individuala, specifica si unica la Integ ansamblul de forte ce actioneaza (si a caror rezultanta se modifica) clipa de clipa asupra omului. Orice modificare In sinergia fortelor produce variatii ale acestui indice, numai ca unele sunt suficient de slabe la un moment dat pentru a fi trecute cu vederea. Totusi efectele acestora se pot amplifica In timp, prin cumulare cu altele, sau prin procesul de "autodezvoltare", astfel Incat In cele din urma sa devina periculoase. Este cazul fenomenelor cunoscute ca refulari, obsesii etc. Refularile reprezinta orice insatisfacere a trebuintelor fundamentale naturale si specifice subiectului uman.

2. Axul central al piramidei

Exista cel putin o trebuinta si cel mult trei care reprezinta axul central al structurii de personalitate, In jurul careia graviteaza toate celelalte si la care ele se supun; de asemenea In functie de acest ax, se construieste si optica de viata a persoanei, viziunea si Intelegerea sa asupra proceselor existentei, dar mai ales ea determina alocarea de resurse, orientarea strategiei existentiale a fiintei umane. Cunoscand ierarhia universala a trebuintelor si deopotriva axul central al unei anumite persoane, vom putea mult mai usor sa intervenim In promovarea progresului acesteia prin stimularea In primul rand a nivelelor vecine (dar superioare) acestui ax. In acest fel fiinta umana va avea (sau va gasi) mult mai usor surse de motivare si va descoperi atractivitatea si a altor zone ale existentei sale, pana atunci In mod superficial ignorate; gasind aceste resurse la "costuri" mici (pentru ca fiinta umana In mod natural si inconstient efectueaza totdeauna raportul cost/beneficiu, de aici nascandu-se motivatia), omul va continua din proprie initiativa si pe cont propriu (chiar daca la Inceput cu un anumit sprijin extern) procesul persoanl de dezvoltare, adica de "cucerire" a nivelelor superioare ale piramidei.

3. Cele trei etape ale dezvoltarii fiintei

Pretutindeni In Lumea Naturii fiintele urmaresc a parcurge trei etape mari In existenta lor, care In cazul speciilor preumane se realizeaza prin efortul Spiritelor Grup (si la nivel de specie, nu de individ), dar In cazul omului In principal prin efortul propriu si individual (a se vedea si volumul amintit: "Psihologia Fiintei.."):

autoconstructia (crearea identitatii personale)

afirmarea (recunoasterea identitatii proprii de catre ceilalti)

valorizarea (dezvoltarea prin "punerea In lucru" a identitatii, manifestarea exteriorizata, neramasa doar In forul intern, a elementelor de specificitate, extinderea propriului sistem de valori In mediul exterior) Aceste etape se realizeaza In functie de nivelul evolutiv al fiintei, In cazul omului, prin urmatoarele forme de exprimare/manifestare:

impunere ( puterea fiziologica: omul se confunda cu trupul)

colaborare/Intrajutorare ( puterea colectivului: omul se regaseste In comunitate, echilibrul realizat prin schimb echitabil; justitia, dreptatea)

autoritate ( forta ratiunii: omul se defineste prin ceea ce stie si gandeste – puterea informatiei si a capacitatii de a o manipula; aristocratia; principiul "supravietuieste cel mai puternic")

creativitate ( forta aptitudinilor si calitatilor personale: omul este ceea ce poate face si face In mod concret – omul este totalitatea realizarilor sale)

slujire/daruiere ( forta spiritului, virtutea – omul este nu doar ceea ce realizeaza creativ, ci aceste realizari daruite celorlalti; inclusiv propria persoana trebuie sa fie o astfel de realizare)

In acelasi sens a se vedea si teoria lui Alderfer, care Imparte nevoile umane In: N. de existenta; N. de relatii; N. de dezvoltare. Noi consideram Insa ca aceasta repartitie este epecifica tuturor fiintelor vii din lumea Naturii, doar ca abia la specia umna etapele acestea Incep sa devina constiente. In lumea Naturii fiintele lucreaza In baza instinctului universal al speciei, pe cand In lumea sa omul beneficiaza de un complex cu mult mai vast de instrumente de lucru (functii ale Sinelui, puteri ale Constiintei, virtuti ale Caracterului, forte ale Naturii Individuale – petru a reaminti numai cateva dintre cele interioare, sau forte dobandite din mediul exterior, apartinand: mostenirii genetice (bio-fiziologice), cresterii primare, educatiei si autoeducatiei, instructiei, traditiei si culturii etc; pentru detalii privind multitudinea de actori-forte ce concura la formarea personalitatii si trasarea destinului uman In lume, recomandam volumele: "Psihologia Fiintei."; "Fundamentele consilierii In managementul calitatii vietii si conditiei umane").

4. Aspecte suplimentare privind unele trebuinte

Ajunsi In acest punct al tratarii, trebuie sa observam ca ceea ce Maslow a denumit Trebuinta de Actualizare (sau autoactualizare) reprezinta Nevoia de Identitate (cum am denumit-o noi) de pe nivelul 8 al Piramidei manifestandu-se si sub urmatoarele aspecte:

- Nevoia de putere individuala; de a-si dovedi siesi (In primul rand), dar si lumii, ca este In stare, ca are posibilitatea/capacitatea de a face realizabile anumite lucruri; deci puterea nu se exprima prin impunere asupra vreunei realitati exterioare (fiinte, lucruri, evenimente) ci sub aspectul sau creator-calitativ. Fiinta doreste sa creeze noi realitati (lucruri) dupa anumite modele interioare, proprii sufletului sau, dupa dorintele sale intime conforme cu Natura Individuala.

- Nevoia de creatie: reperezinta exprimarea capacitatii de creatie; numai ca, daca pe nivelul 7 aceasta a fost dezvoltata sub aspectul ei mai mult sensibil, adica leagat de "slabiciunile" artistice ale fiintei, de subiectivitatea sa (un amestec de influente sentimentale si intuitionale), aici Insa este vorba mai mult de o lege transcendenta si obiectiva, o forta externa care "Ii porunceste" din interior prin vocea constiintei, sa realizeze, (sa Infaptuiasca) misiunea sa creatoare. Suntem la acest nivel In prezenta actiunii Ordinii cosmice; fiinta se descopera pe sine (de aceea se si numeste Nivelul de identitate) ca parte si agent al Infaptuirii acestei Ordini. Legea si Ordinea sunt sadite In cele mai profunde unghere ale fapturii sale; misiunea sa este sa le descopere si actualizeze, adica sa le dea curs transpunIndu-le In realitatea lumii exterioare, la momentul social-istoric In care traieste. Este rolul pe care Il are de jucat pe scena vietii.

- Nevoia de reformare: nu doar creeaza, si aduce pe lume lucruri noi, ci si transforma la un nivel superior realitatile scenei vietii, In acord cu Principiile universale (descoperite la nivel de Constiinta)

- Nevoia de apartenenta la ordinea cosmica

- Sentimentul (starea de spirit) specific datoriei individuale (dar de dimensiune cosmica, In sensul ca fiinta se simte responsabila si pentru acele evenimente la care nu contribuit In mod direct, precum si pentru starea de buna dezvoltare si a altor categorii de fiinte)

Nevoia de Concordanta se manifesta ca o necesitate de a pune de acord, de a crea o armonie Intre mai multe paliere ale pesonalitatii:

- ceea ce crede (convingerile personale, indiferent ca sunt religioase ori laice, filosofice sau mistice, rationale ori culturale etc)

- ceea ce stie (cunoasterea si Intelegerea reala, practica al un moment dat, asupra realitatii si proceselor/fenomenelor lumii Inconjuratoare)

- ceea ce simte (toate starile fie ele senzatii, afecte, sentimente, idealuri, intuitii ori trairi de constiinta; adica tot ceea ce face sufletul uman sa vibreze si nu tine de domeniul ratiunii)

- ceea ce face (actiunile proprii In realitatea fiziologica, materiala)

- obiectivele, visele, aspiratiile individuale Nevoia de Concordanta nu apartine piramidei, ci ea cauta sa puna In armonie atat nivelele piramidei Intre ele, cat si piramida cu interesele (a se vedea mai jos observatiile privind motivatia). Piramida trebuintleor ne amintim noi ca apatine Lumii Naturii, adica este o scala naturala daruita omului ca instrument de calauzire In procesul corectei functionari si dezvoltari a propriei sale fiinte. Interesele In schimb pot fi bune (corecte) sau rele (deviante de la cursul firesc al bunei dezvoltari). Ele se nasc sub impulsul diversilor factori din universul In care fiinta umana face parte la un monent dat (factori culturali, ideologici, traditionali, religiosi etc.). Dintre toate fapturile vii, omul probabil ca este fiinta cea mai usor de Inselat, Intrucat este dotat cu posibilitatea de a visa, de a spera, de a Impartasi idealuri si de a urmari sa le transpuna In realitate. Omul este singura fiinta neterminata, misiunea vietii lui fiind tocmai aceea de a se edifica pe sine Insusi. Ori In aceasta calatorie a regasirii si actualizarii de sine, In acest pelerinaj dinspre ceea ce este (o potentialitate) spre ceea ce trebuie sa fie ("sinele sau individual si unic", cum ar spune Maslow), In calea fintei umane multe sunt orizonturile false ce se deschid, si multe prapastiile Imbietor mascate In chipul celor mai ademenitoare iluzii. Toate acestea dau nastere la interese dintre cele mai variate si puternice. Insa numai acele interese care respecta calea naturala si unica a dezvoltarii fiecarei fiinte umane In parte vor fi bune; toate celelalte raman capcane, obstacole, iluzii ori Inselatorii ale lumii; probe de atentie si vigilenta pe care aceasta le plaseaza In calea devenirii omului-ucenic.

5. Observatii privind motivatia

Intreaga dinamica si toate transformarile produse In lumea naturii se guverneaza prin mecanismele managementului resurselor: dobandire, utilizare, investire, sporire etc. Implinirea de sine, sau Implinirea conditiei existentiale are la baza (adica se sprijina fundamental, In lipsa acestora neputandu-se realiza) nu atat posesia resurselor (resursele sunt realitati abstracte) cat utilizarea acestora ("posesia de folosinta"). Ceea ce omenirea a Invatat a reproduce In societate (pe latura economica, militara, stategico-diplomatica etc) reprezinta In mic operatiuni ce se desfasoara pretutindeni In Lumea Naturii si la scara macrocosmica.

Motivatia se naste din raportul cost/beneficiu pe care fiintele Il realizeaza In mod natural (ca un automatism) In vedera devenirii lor (= identitate + afirmare + dezvoltare, ceea ce implica desigur si supravietiuirea, perpetuarea etc. dar acestia trei sunt factorii cheie vizati, asa cum s-a vazut mai sus).

In Lumea Naturii procesele se desfasoara la nivel de specie si de catre forte superioare.

In lumea umana Insa, fiinta are libertatea gasirii modalitatilor de atingere a celor trei factori, are posibilitatea de optiune/alegere. De aceea numai In lumea oamenilor poate exista eroarea (sub toate aspectele sale: minciuna, tainuire, greseala, etc).

Omul, In schimb, este individualizat si, la stadiul actual al dezvoltarii, a dobandit si atributul unicitatii. Aceasta stare de fapt determina ca fiecare individ In parte sa aiba o ierarhie proprie a Trebuintelor Fundamentale si, In functie de aceasta sa stabileasca obiective specifice, care nu tin de valori universale (ca In cazul celorlalte specii) ci de valori personale si unice. El astfel poate stabili care sunt modalitatile concrete prin care atinge cei trei factori si de aceea ceea ce din afara poate parea sacrificiu, din interior se poate vedea ca afirmare sau dezvoltare. Deci raportul cost/beneficiu trebuie vazut In lumina valorilor individuale si In conjuncturile realitatii concrete In care, la un moment dat, o anumita fiinta umana urmareste atingerea unuia (sau a tuturor) celor trei factori. Astfel Intelegem cum pot fi oamenii motivati sa mearga (de bunavoie, deci) la razboi, sa puna In joc, altfel spus, propria lor existenta, sau multe dintre valorile foarte importante ale lor: pentru ca li se arata (prin manipulare, convingere sau orice alte mecanisme), sunt ajutati sau determinati sa descopere alte valori mai Inalte decat cele mai Inalte de pana atunci, sau sa constientizeze Intr-o alta lumina importanta acestora. Si valorile spirituale (deci nemateriale) ca si cele banesti pot suferi oscilatii de apreciere, se pot devaloriza brusc sau sa le creasca cotatia la fel de brusc. Dar raportul cost/beneficiu functioneaza Intotdeauna corect, adica fiinta urmareste un profit, un plus, orientandu-se In directia acestuia, chiar daca pentru aceasta slujeste unor valori ce pana atunci aveau o "cotatie" redusa.

Valorile sufletului uman se negociaza ca la bursa: de o parte omul, de cealalta lumea.

Intre acestea doua Constiinta, Natura Individuala si Caracterul Incearca sa opreasca haosul, sa realizeze o anumita stabilizare pentru fiinta In cauza, sa o fereasca de torentul lumii, de oscilatiile permanente din mediu. Legea raportului cost/beneficiu este implacabila. Daca omul pierde la bursa valorilor, daca greseste aprecierea importantei fiecareia la un moment dat (si In fiecare moment), risca sa sufere, sau chiar sa "dea faliment". De aceea Constiinta, Natura Individuala si Caracterul aduc anumite constante In existenta sa, care sa-l fereasca de erorile de calcul. Erorile pot aparea din pricina efortului existential, a consumului energetic depus In procesele evolutive (urmarirea celor trei factori). In aceasta situatie, aceste constante actioneaza ca veritabile automatisme, functionand cu un consum minim de energie – din inertie. Ele sunt Intocmai precum formulele matematice: o data descoperite si Intelese, le folosim ca atare, ca modele, fara a fi nevoie de fiecare data sa le deducem; adica nu mai pierdem timpul si resursele sa parcurgem Intreg procesul fabricatiei, ci luam numai produsul finit, pe care Il utilizam mai departe. Acesta este mecanismul progresului: folosim ceea ce avem deja, pentru a dobandi lucruri noi. Mersul Inainte se realizeaza sprijinindu-ne pe pasul deja facut anterior.

Astfel Incat omul nu trebuie sa recapituleze de fiecare data "oare cum am Invatat eu sa nu ucid, sau sa nu produc intentionat suferinta altuia si de ce nu"; ci o "voce" interna Ii afirma si impune aceasta. Este o norma proprie pe care el o ia de buna si o utilizeaza mai departe In raporturile cu lumea. Acesta este un aspect important al fenomenului numit credinta: ea presupune ca ne amintim lucruri pe care le stim si sa folosim formulele/legile nascute din Invatarea acestora.

Pe masura ce fiinta devine mai evoluata, ea dobandeste mai multe astfel de constante, detine formule mult mai complexe si mai puternice, care Ii permit executarea de exercitii grele la nivele superioare, dar si, pentru lectiile mai usoare, Ii asigura un standard crescut de siguranta. Ea va putea fi cu mult mai greu de manipulat, pentru ca "vede" mai clar mersul bursei valorilor si nu poate fi determinata sa greseasca atat de usor aprecierile. Se spune ca "omul are personalitate", sau "are caracter", adica are constante puternice, menite sa realizeze In mod corespunzator – corect pentru ea – raportul cost/beneficiu.

Este necesar In acest context sa operam distinctia pe de o parte Intre motivatia naturala (omul merge la lupta fiindca la standardul sau de evolutie viata membrilor familiei este mai presus de viata altor fiinte umane pe care le sacrifica, deci fara sa greseasca In acest fel) si motivatia artificiala, sau falsa (cand potrivit standardului propriu, ar fi avut posibilitatea sa aprecieze ca pentru el fapta de a sacrifica viata oricarei alte fiinte umane nu duce la progres, la dezvoltare personala; ca balanta cost/beneficiu In realitate este cu minus, atata doar ca sub mecanismele manipularii, In acel moment i s-a parut ca a crescut brusc importanta anumitor valori; de exemplu gandeste asa: "nu mai conteaza atat de mult familia si cei dragi care depind de mine, nici principiile mele de pacifist convins, ci eu merg la razboi sa ma razbun pentru lezarea demnitatii nationale prin actul politic X; fara aceasta revansa eu personal nu mai pot trai". Pin manipulare, omul vede fals lucrurile, stabileste eronat "cursul valorilor", tocmai Intrucat manipularea a reusit sa Indeparteze, sa evite constantele personale; le-a "adormit" facand omul sa uite cine este si Imprumutandu-i o noua identitate utila scoplului manipulatorului, dar nociva pentru individ.

La jumatatea secolului se considera ca satisfactia In munca aduce cu sine performanta, pentru ca In prezent sa se constate ca astazi s-a inversat situatia: obtinerea performantei atrage satisfactia. Faptul se datoreaza schimbarii generatiilor de oameni, In sensul In care ei au urcat pe piramida de la nivelul 6 al stimei de sine si autovalorizarii spre nivelul 7 al creatiei. Copii Invata si practica acele jocuri care le aduc satisfactie, care le fac placere. Adultii Insa realizeaza acele lucruri pe care le considera utile, folositoare, mai presus decat placute. Adica dupa principiul conform caruia "copii simt, tinerii intuiesc, adultii apreciaza iar batranii evalueaza", vedem ca un copil este centrat pe senzatii, pe cand adultul pe obiective. La fel se Intampla si cu generatiile de oameni care s-au schimbat o data cu trecerea dintre milenii. Indivizii umani tind tot mai mult (la fel ca si elevii din clasele mari ale scolii) sa se centreze pe dezvoltarea persoanla, sa se orienteze pe obiective, sa investeasca In mod constient In cresterea si valorizarea lor ca fiinte unice. Elevii mai mici Invata mai ales de nevoie sau de placere; ei sunt centrati pe prezent; viitorul le ramane strain. Nu stiu Incoto trebuie sa mearga. Elevii mari Incep sa Intrezareasca tocmai acest viitor individual al fiecaruia, sa investeasca In "amenajarea" acestuia, sa parcurga singuri acele lectii de pe urma carora ies Imbogatiti cu acele abilitati si compentente ce-i vor ajuta sa se apropie tot mai mult de Implinirea personala In viata si In lume. Aceasta presupune ca fiecare individ se simte (Intr-o masura mai mare sau mai mica, si cu privire la o arie mai larga sau mai restransa de realitati) responsabil asupra comportamentului sau (prin vorbe, fapte, ganduri), asupra existentei sale ca fiinta si asupra a ceea ce face sau nu face ca posesor al acestui statut. Fiindca de acum Incolo omul Incepe a se percepe ca Fiinta. Deci nu animal superior, nici celula a organismului social, nici trimisul sau fiul lui Dumnezeu pe pamant, nici oaie In turma vreunei religii, nici discipol al nu stiu carui zeu ori maestru. Ci pur si simplu Fiinta – elev la Scoala Evolutiei Universale – alaturi de alte multiple categorii de fiinte, pe diverse grade de dezvoltare, care pana acum i-au fost ascunse perceperii si Intelegerii sale. Astazi omul occidental deschide ochii pentru prima data In existenta sa pe pamant. Priveste In jur si Incepe sa Inteleaga; priveste spre el si cauta sa se cunoasca. De aceea va lepada toate povestile de gradinita pe care le-a auzit pana acum si va arunca toate carjele de care s-a folosit ca sa deprinda tehnica mersului. Mitologia, stiinta, filosofia, religia etc. vor deveni file de istorie si obiecte de muzeu. La fel institutiile sociale. Caci omul Incepe a-si fauri aripi sa zboare spre Inaltimile conditiei sale de semizeu. Tocmai de aceea va trebui sa Inlature toate lanturile trecutului. Zborul Inseamna libertate, Impreuna cu perspectiva si responsabilitate. Toate acestea presupun viziune, orientare, cunoastere, decizie persoanla, strategie si mai ales actiune. Omul contemporan, mai mult ca oricand In istoria speciei sale, este un om al actiunii, al demolarii si reconstructiei.

Motivatia reprezinta resortul evolutiv care pune In miscare, din interior, sistemul fiintei la stadiul uman (si al celor ce se apropie de acest stadiu). Ea reprezinta o calitate (trasatura, componenta a Sinelui) tinand de natura sa cosmica. Prin intermediul ei fiintele care Incep procesul indiviudalizarii sunt determinate sa respecte standardele unui "management existential" eficient, In cadrul cosmosului urmarindu-se a se da curs legii progresului, fapt ce presupune o atenta alocare a resurselor, evitarea risipei, a pierderilor, a suprapunerilor etc. De aceea puterea si impulsul motivatiei vor canaliza eforturile fiintei dupa aceste standarde. Piramida trebuintelor fundamentale, precum si regulile de organizare si functioanre a acesteia, reprezinta instrumentele prin care motivatia functioneaza transpunand In practica acest management eficient al cresterii si dezvoltarii fiintei. Trebuintele sunt menite sa mentina mereu un standard optim al motivatiei; deci ele nu creeaza motivatia, ci numai alimenteaza functionarea (activarea) acesteia. Fiinta umana contemporana este centrata pe obiective; de aceea interesele vor prevala trebuintelor. Dar orice interes este absolut personal (individual) si reprezinta punerea In curs a naturii individuale. Chiar si compasiunea perfecta (centrarea pe celelalte fiinte si uitarea de sine) nu face decat sa transpuna In realitate o anumita stare a Naturii individuale la acest nivel evolutiv. Respectiva persoana si-a depasit stara de ego, de centrare pe sine, dar aceasta nu Insemna ca nu are un motiv anume/ bine determinat de a face actele de compasiune. Nimic In univers nu se petrece nici de la sine, nici la Intamplare/ fara un motiv bine determinat si absolut necesar. Uitarea de sine, a compasiunii, nu trebuie, de aceea, confundata cu inconstienta; chiar daca nu mai intervin procesele ratiunii pentru a explica "de ce?" totusi exista motive foarte puternice, transcendente mentalului, care vin din sfera cauzala, tinand deci de legi si principii, de Constiinta. Acestea nu au nevoie de explicatii si fundamente construite pe baza proceselor mentale; de aceea apar uneori ca paradoxuri. Pentru ca fundamentarea lor s-a facut In timp, pe parcursul evolutiei; acum sunt sedimentate sub forma Legilor universale la nivel de Constiinta si fac parte intrinseca din Natura individuala a fiintei. Deci daca ea realizeaza acte de compasiune, este pentru a da curs acestor legi, (voce a constiintei), de a transpune In realitate, de a actualiza propria sa natura interna. Acesta este tot un interes individual, cu nimic diferit ca esenta de interesele ego-ului; ceea ce le deosebeste sunt realitatile carora slujesc si nivelul de evolutie diferit al acestor realitati. Dar In fond ele sunt si raman interese individuale ca expresie a strategiei de management existential, care tine de esenta Intregii Organizari Cosmice, fiind asadar implementat In structura fiecarei fiinte, de unde Incepe a se manifesta din momentul Inceperii procesului de individualizare, adica de cand acea fiinta este tot mai constienta de sine si de universul In care vietuieste la un moment dat.

6.Lumea de Vis si Trebuintele Fundamentale

Fiecare om poarta In sine un Intreg univers. De cand venim pe lume suntem Insotiti de anumite ganduri, de anumite dorinte si chiar aspiratii asupra devenirii noastre viitoare. Daca Intrebam omul In prima copilarie "ce se va face el cand va fi mare", vom fi surprinsi sa aflam mai multe lucruri si mai concrete decat ne-ar putea spune majoritatea psihologilor examinand aceeasi persoana dupa 30 – 40 de ani.

Pentru ca fiecare dintre noi aducem pe lume un proiect. Intreaga noastra existenta In societate consta In punerea In practica a proiectului individual, a misiunii noastre de viata. Pentru realizarea corespunzatoare a acestui deziderat, Universul ne-a Inzestrat cu o serie de Forte Modelatoare, puteri ce ne sunt alaturi, sprijinindu-ne, corectandu-ne si antrenandu-ne mereu pe drumul desavarsirii individuale si al realizarii proiectului vietii. In afara de aceste forte externe, beneficiem de propriile noastre puteri interioare: normele Constiintei, virtutile Caracterului, elementele componente ale Naturii Individuale etc. (a se vedea pentru detalii "Fundamentele consilierii In managementul calitatii vietii si conditiei umane" si "Psihologia Fiintei. Psihologia ecologica integrativa a personalitatii").

Am aratat anterior ca satisfacerea Trebuintelor confera sufletului energia necesara Invingerii obstacolelor si greutatilor vietii, dar ca, In acelasi timp aceasta satisfacere nu trebuie sa fie totala, fiindca In acest caz l-ar lipsi de motivatia de a merge mai departe. Conditia omului In progres / dezvoltare este o necesitate de actualizare continua. Omul, spre deosebire de celelalte fiinte, are posibilitatea – si Indatorirea – operarii prin propriile forte a reglajului trebuintelor, pentru a pastra proportia ideala Intre satisfacere si motivatie. Natura nu realizeaza decat partial acest reglaj, restul trebuind suplinit de catre fiinta umana. Animalul de exemplu, sau planta, nu lupta sa obtina un anumit nivel de Implinire, ci o alta forta (spiritul speciei) activeaza prin parghiile instinctuale In acest scop.

Omul Insa, clipa de clipa, trebuie sa se afle In actiune, sa-si orienteze vointa si canalizeze eforturile, sa puna In balanta si decida de fiecare pas. Uneori Insa Imprejurarile concrete ale existentei sunt de asa natura, Incat sa nu poata oferi satisfacerea pe moment a unora sau altora dintre trebuinte (sau chiar nivele Intregi), fie datorita unor factori obiectivi (ex: cauze karmice sau cele prevazute In destin: degeaba Isi doresc sa fiu Napoleon, Intrucat nu se poate; sau sa aiba o casa pe luna, ori sa se fi nascut fara cocoasa) sau al unor factori de natura pur subiectiva (nu are curajul sa riste, sau puterea de a lupta ori Invinge anumite forte externe etc.). In astfel de situatii echilibrul marii balante a Piramidei tinde sa se destrame, perturband armonia Intre nivele si lasand sufletul lipsit de energia / puterea de a merge mai departe pe drumul devenirii sale si al realizarii misiunii de viata. Pentru a remedia aceasta situatie deficitara, singura varianta – daca nu putem schimba Imprejurarile exterioare – este sa le modelam / transformam pe cele interne dupa propriile necesitati de dezvoltare. Astfel Lumea de Vis va cuprinde toate acele aspecte necesare sufletului nostru dar care, indiferent din ce motive, nu se pot regasi aici si acum, pentru noi, In realitatea imediata si concreta. Lumea de Vis este universul construit dupa optimul nostru de necesitati; este lumea In care suntem si ne manifestam ca demiurgi. Aici Insamantam si culegem numai roadele bune, absolut necesare cresterii si dezvoltarii sufletului nostru. Putem aduce si putem Indeparta orice lucru, oricand. Este o "realitate virtuala" a fiintei noastre, Insa la fel de reala si de multe ori mult mai importanta decat cea exterioara. Aici orice dorinta si orice chemare a sufletului nostru poate prinde contur. Fortele astrale (sufletesti) si cele mentale (cognitive) sunt chemate sa conlucreze pentru a trasa arhitectura acestei lumi si a o popula cu necesitati vitale pentru fiecare In parte. Lumea de Vis este, de aceea, un proiect prin care omul se realizeaza pe sine ca fiinta reala, In adevarata sa identitate care nu a putut prinde contur la un moment dat In lumea exterioara din motive, asa cum am vazut, independente de vointa sa. Lumea de Vis este totodata si "plansa de lucru", laboratorul In care avem posibilitatea sa experimentam, sa gresim, sa reparam erorile sa Invatam In timp scurt si cu minim de efort (dar mai ales de suferinta!) lectii ale vietii absolut necesare. Pentru ca aici avem posibilitatea sa ne descoperim pe noi Insine: Natura Individuala, virtutile Caracterului, normele Constiintei si, mai ales (aspectul esential) sa ne regasim misiunea In aceasta existenta si mijloacele necesare realizarii ei precum si obtinerea Implinirii de Sine In viata si In lume, acum si aici. (Pentru detalii recomandam volumul nostru "Fundamentele consilierii.")

Din perspectiva satisfacerii trebuintelor, Lumea de Vis ofera o serie de avantaje, dintre cele mai importante oprindu-ne doar la urmatoarele:

a) Avantajul imediat, raportat la prezent, vizeaza satisfacerea trebuintelor si obtinerea energiei necesare. Imi doresc o casa In stil gregorian, dar nu o pot avea acum; construind-o In Lumea de Vis am ocazia sa o folosesc ori de cate ori doresc: sa o admir de la distanta, sa patrund Inauntru, sa ma plimb prin toate camerele, sa-i schimb decorurile dupa vointa, sa locuiesc In ea, sa invit prietenii, rudele etc. Este binecunoscut ca adevarata bucurie, deplina satisfactie, vine nu din consumarea sau aproprierea (posedarea) obiectului dorintei, ci din dorinta Insesi Insotita de speranta atingerii obiectivelor. Aceasta posibilitate, aceasta perspectiva mereu deschisa si realizabila, actiunea de a merge spre obiectul dorintei, parcurgerea drumului ce ne departe de acesta, dau deplina satisfactie sufletului nostru. Omul nu este o fiinta posesiva, stapanitoare, ci una contemplativa. Bucuria existentiala se naste si creste pe masura ce ochii sufletului admira tot mai de aproape frumusetile vietii, iar pasii fiintei noastre se apropie din ce In ce mai mult de ele. Orice frumusete atinsa In zbor de aripa sufletului uman devine trup Impietrit In cimitirul trecutului. Omul este o fiinta-In- devenire, o fiinta-In-perspectiva. Frumusetile vii ale vietii sunt acelea ce merg mereu Inaintea noastra.

b) Al doilea avantaj conferit de Lumea de Vis tine de perspectiva. Pe parcursul existentei sale omul Intampina la tot pasul numeroase dificultati, Incercari si uneori chiar oprelisti. Orice trebuinta neactualizata In viata reala, orice obstacol neInvins acolo, poate fi realizat aici, In Lumea de Vis. Construind o imagine opusa realitatii nesatisfacatoare si purtand-o mereu In sufletul si mintea noastra ea ne reda optimismul, energia si tonusul de a nu vedea esecurile. De a sterge cu buretele suferinta produsa de acestea si de a acoperi impedimentele create de ele In viata reala. Pe aceasta imagine construita pozitiv se bazeaza toate terapiile moderne de crestere si dezvoltare a fiintei umane. Tot pe aceasta imagine s-au bazat dintotdeauna motivarea armatelor, constructia imperiilor, realizarea marilor expeditii precum si tot ceea ce tine de fenomenul culturii si civilizatiei; toate realizarile umane. Omul este o fiinta optimista de la natura. El viseaza si Isi propune a transpune realitatea visului In lumea Inconjuratoare. Orice plan se naste mai Intai In minte si prinde viata In sufletul sau, Inainte de a Imbraca un trup In realitatea exterioara. Ca fiu al Demiurgului, omul se naste cu aceasta Lume de Vis, ca sarcina a vietii sale; numai ca pe parcursul existentei sociale deprinde prostul obicei de a uita de sine, de misiunea vietii, de bucuria contemplarii frumusetilor lumii, de Indatorirea de a munci si a fi fericit. Rapit de valurile lumii Incepe a se considera pesimist, trist, urat, dezamagit. El crede ca simte si rationeaza el Insusi, cand de fapt este gandit, este trait de forte externe. O corabie In deriva pe marea vietii: aceasta este starea omului contemporan. Trebuie trezit corabierul si regasite planurile calatoriei. El este acum Inlantuit In cala; trebuie eliberat si readus la timona facut sa simta iarasi briza marii si chemarea orizontului; acestea Ii vor reaminti de sine Insusi redandu-i Inapoi Lumea de Vis. Este misiunea vremurilor noastre; este datoria de prim rang a noii psihologii, a oamnilor de stiinta si a tuturor celor ce Inteleg femonenul uman.

c) Cel de-al treilea avantaj al Lumii de Vis, asupra caruia ne oprim aici consta In binecunoscuta si amplu Intrebuintata regula (mai ales In psihoterapiile comportamental- umaniste ale cresterii si dezvoltarii umane): " ceea ce gandim, aceea devenim". Gandurile sunt matrici de manifestare; forte ce contin germenii unei Intregi realitati dezvoltata din ele In conditiile prielnice. Orice gand care staruie In mintea noastra un anumit timp, are tendinta de a se actualiza, de a lua o forma, de a modela realitatea exterioara (inclusiv pe noi, ca parte componenta a ei) dupa matricea sa. Pe masura ce Il alimentam, el creste si devine tot mai puternic. Intreaga existenta cosmica (tot ceea ce putem percepe noi oamenii si Inca alte multe lucruri) sunt realitati modelate (si In continua transformare) prin interactiunea si combinarea sinergica a multiplelor forte ale Universului, gandurile Insele fiind matrici (sau ecuatii) ce descriu astfel de forte. Cu cat vor fi mai puternice, cu atat vor fi mai mari sansele de participarea lor la actiunea comuna a transformarii realitatii Inconjuratoare sa lase o amprenta vizibila.

Fiecare gand primeste putere creatoare de la fiinta noastra; cu cat punem mai mult din sufletul nostru viu la temelia lor, cu atat mai mari sunt sansele de a prinde radacini adanci In lumea aceasta bantuita de furtunile desertaciunilor si pustiirii de sine. Fiindca omul este o fiinta la timpul viitor. Existenta sa reala Incepe abia maine, dar se naste astazi din visul sau. Mesterul Manole nu este o legenda, ci o realitate vie traind In fiinta fiecaruia dintre noi. Lumea de Vis devine astfel laboratorul propriei noastre constructii, locul nasterii identitatii si unicitatii reale a fiecarei fiinte umane concrete.

7. Nivelul de aspiratii

Psihologia moderna a demonstrat ca necesitatile umane nu reprezinta "daturi" invariabile. Ele sunt dinamice: pot sa creasca sau pot sa cada. Pentru a desemna aceasta variatie se utilizeaza conceptul de nivel de aspiratii. Cineva poate sa spere la mai putin sau la mai mult. Nivelul de aspiratii este o stare psihologica, subiectiva si depinde Intr-o masura importanta de noi Insine. Ea este cu "dublu tais": pe de o parte, motiveaza actiunea, mobilizeaza energiile, sustine eforturile. Nu putem sa realizezam un lucru deosebit daca nu aspiram, daca nu avem dorinta puternica. Ridicarea nivelului de aspiratii deci motiveaza si sustine energic actiunea. Scaderea nivelului de aspiratii, scade si motivatia si suportul interior. Pe de alta parte Insa, aspiratiile ridicate sunt dezastruoase In conditii de esec. Cel care doreste mult un lucru poate suferi o adevarata catastrofa psihologica daca nu-l va dobandi. Daca nu-l va dori prea mult, sansele de a-l obtine scad, dar scade si sensibilitatea la nereusita. Si In fapt, stiinta a demonstrat ca nivelul de aspiratii este In functie de conditii. Cand conditiile sunt nefavorabile, nivelul de aspiratii scade, protejand psihologic, imunizandu-l pe om la pierdere. Este aici o chestiune de probabilitate. Daca probabilitatea castigului este mare, atunci strategia cea mai buna este avantul: nivelul de aspiratii este coborat, crescand imunitatea la esec. Daca ne gandim putin, ne vom da seama ca o asemenea tehnica devine In unele Imprejurari curenta In viata noastra. Foarte adesea omul Isi ajusteaza inconstient sau constient aspiratiile la posibilitati. De multe ori dam si primim sfaturi de genul: "prea vrei multe", "nu e bine sa aspiri la prea mult", "trebuie sa te multumesti cu mai putin". Nivelul de aspiratii reprezinta deci un instrument esential al actiunii umane. Dar el este utilizat cu discriminare, fluctuand In functie de configuratia conditiilor. In conditii favorabile, ridicarea nivelului de aspiratii asigura dezvoltarea, realizarea, cresterea umana. In conditii defavorabile, scaderea nivelului de aspiratii asigura doar adaptarea.

8.Consilierea pentru dezvoltare umana

Consilierea pentru dezvoltare umana cunoaste un principiu fundamental: omul are de la natura sadite In fiinta sa cadrele corecte ale dezvoltarii In acord cu armonia cosmica. Urmandu-le, el resimte o stare de satisfactie interna si personala superioara oricarei alte bucurii, nu numai prin intensitate ci mai ales prin constanta si crestere. Bucuriile sunt precum un foc de paie: foarte intense la Inceput, dar se sting In scurt timp, lasand In urma lor exact opusul, suferinta, egala ca intensitate cu bucuria initiala. Bucuriile sunt satisfactii momentane si ele creeaza dependenta, Intocmai precum orice viciu. Nu exista lucruri rele sau bune, ci utilizarea pe care noi o dam acestora poate sa fie In acord cu progresul nostru personal, sau nu. De aceea este necesar sa cunoastem natura si modul de actiune al fiecaruia dintre lucruri si sa pastram proportiile utilizarii lor In viata individuala si comunitara. Pentru ca viata este precum o reteta de bucatarie: daca am scapat prea multa sare sau piper am compromis rezultatul final; dar In egala masura fara sa adaugam toate ingredientele necesare (fie si din frica de a nu ne Insela asupra proportiilor) nu putem spune ca am realizat un anumit fel determinat si util de mancare. Rezultatul va fi Intamplator, un sortiment ratat, prin consumarea caruia se va produce nu satisfactie, ci suferinta.

Piramida trebuintelor fundamentale, realizata personalizat pentru fiecare fiinta umana In parte este cea care ne spune In mod concret cum, sub ce forma si In ce momet anume trebuie sa-si faca intrarea In viata unei anumite persoane acele lucruri definitorii pentru propria identitate, regasite de consilier In Natura Individuala a ei. (a se vedea si volumul "Fundamentele consilierii")

De aceea la Intrebarea cum stim care este reteta completa, care sunt ingredientele necesare acesteia, nu ne va fi de prea mare folos sa Intrebam traditia istorica a omenirii. Omul contemporan, precum si societatea, sunt altele decat In trecut. Astfel Incat este necesar sa Intrebam omul: si astazi si maine si In fiecare zi. Pentru ca In fiecare zi reteta se schimba cate putin. Omul poarta cu sine "schema de realizare" a acestei retete; si aceasta este unica pentru fiecare individ.

Atunci se pune Intrebarea cum se creeaza reteta pentru comunitate, daca membri acesteia sunt atat de diferiti. Solutia sta In tocmai aceasta diferenta si varietate: pentru ca fiecare individ prin specificul sau, reprezinta un "ingredient" anume din reteta finala, fara de care viata comunitara ar ramane searbada. Prin procesele universle ale Evolutiei se trimit In Planul Fizic al Pamantului, In Societate, exact oamenii de care aceasta are nevoie pentru a-si prepara "hrana" necesara dezvoltarii ei. Ceea ce trebuie sa faca aceasta, este sa recunoasca reteta necesara la un moment dat istoric, sa recunoasca oamenii si sa-i plaseze pe fiecare In punctul de optima utilitate. Dupa principiul: omul potrivit la locul potrivit.

Consilierul In dezvoltare umana si comunitara nu trebuie sa se Ingrijoreze prea mult In privinta diferentelor si nici daca un anumit model pe care el Il dezvolta la un subiect dat se Incadreaza In standardele sociale. Societatea actuala are standarde eronate; ea nu-si recunoaste reteta evolutiei si deci nici valorile individuale ale oamenilor. Insa fara dezvoltarea si afirmarea specificului sau aparte, persoana umana individuala nu poate realiza Implinirea de Sine, adica nu poate sa-si continue drumul propriei evolutii. De aici conflictul Intre om si societate, aceasta din urma avand tendinta de a limita dezvoltarea primului. De aceea omul va trebui antrenat/ pregatit pe doua directii: una a dezvoltarii individuale si cealalta a strategiilor de existenta si exprimare/ manifestare Intr-un mediu ostil dezvoltarii sale individuale. Fiinta umana contemporana este sub acest aspect dizident In propria sa lume. Consilierul trebuie sa-i asigure supravietuirea si dezvoltarea In conditiile acestui statut. Nu este necesar sa se Intrebe daca este corect sau nu un anumit model pe care Il dezvolta.

Adevarul si eroarea sunt individuale, determinate In functie de specificul evolutiei fiecarei Fiinte umane. De aceea Inainte de a recomanda un anumit model, el trebuie sa cunoasca In detaliu aspectele definitorii pentru conditia universala a fiecarui subiect In parte: reteta sa corecta pentru dezvoltare. Pentru ca, asa cum am mai spus, fiecare om are sadite In fiita lui intima cadrele/normele/valorile necesare dezvoltarii proprii In acord cu Ordinea Cosmica. Singura greseala pe care o putem face, ca indivizi umani, consilieri sau societate, este sa nu cautam a cunoaste identitatea fiecarei Fiinte umane In parte si sa nu dam curs necesitatilor sale proprii de dezvoltare.

9. Piramida Trebuintelor si ordinea sociala

Capitalismul a propus competitia: cel mai puternic poseda cel mai mult. De aici batalia pentru resurse si putere. Socialismul a vizat evitarea suferintei umane si principiul: "de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi". De aici pericolul anihilarii valorilor. Iluminismul si-a dorit respectarea egalitatatii si demnitatii universale a tuturor oamenilor.

Dar oamenii nu se nasc egali si nici nu pot deveni egali In aptitudini/ competente, datorita unei multitudini de fatori. Este un fapt natural; pretutindeni Intalnit In ecosistemul terestru, la toate speciile. Deci egalitatea se refera la recunoastere din partea societatii si la egalitate de sanse. Dar In regimul competitional al capitalismului, In conditiile concrete ale unei inegalitati naturale (si de neInlaturat) Intre indivizi, egalitatea de sanse ramane numai un slogan; o pura utopie care confera practic legalitate exploatarii omului de catre om prin tocmai posibilitatea faptica de a se concentra o mare cantitate de resurse In mana numai unui grup restrans de oameni.

O solutie propusa de noi se axeaza pe cunoasterea naturii umane si a functionarii complexului de trebuinte piramidal ierarhizate, guvernate de principiile aratate pana aici In cuprinsul prezentului volum.

Din observarea atenta a Naturii, confrom noilor conceptii ecologice, sinergice si integratoare, realizam ca nu exista o lupta pentru supravietuire, si nici o functionare mecanicista a lumii speciilor, ci acestea traiesc Intr-o mare simbioza, depinzand vital unele de altele. In acest context observam si organizarea sistemica a Lumii Naturale, fiecare sistem la randul sau fiind creatia concomitenta si sinergica a tuturor celorlalte, o celula Intr-un organism mai mare, ocupand un loc si avand un rol, unice, atat structural, cat si functional. Astfel Intelegem doua aspecte: pe de o parte ca si societatea umana este un astfel de sistem (se si numeste astazi In stiinte "ecosistemul uman"), iar pe de alta, ca sistemul social functioneaza dupa aceleasi principii majore existente pretutindeni In Lumea Naturii, dar gresit Intelese pana la finele secolului XX datorita conceptiilor mecaniciste ale celui anteror.

Din acest context desprindem urmatoarea observatie: societatea trebuie sa asigure tuturor >oamenilor acesul egal la resurse energetice pentru satisfacerea nevoilor de pe treptele 1-6. Competitia trebuie Incurajata numai pentru treptele 7-9. Altfel spus sa fie competitie la nivelele care daruiesc societatii si egalitate la cele care primesc. Egalitatea Insa trebuie sa priveasca nu resursele, cantitativ, ci satisfactia, calitativ, deci. Adica sa urmareasca la fiecare persoana cantitatea de resurse (si forma specifica a acestora) necesare pentru asigurarea unei egalitati de satisfactii. Pentru aceasta Insa este nevoie de reala cunoastere a omului, adica de Ingineria Fiintei Umane.

Actualmente societatea a inversat regulile: In loc sa ofere egalitate de satisfactie pentru treptele 1-6 (acelea care primesc de la societate) si competitie concurentiala pe treptele 7-9 (cele care daruiesc societatii), ea ofera competitie pentru resurse pentru nivelele 1-6 (dar posesia resurselor nu asigura satisfactia vizata!, fiind o diferenta enorma Intre satisfactie si instrumentul realizarii ei; degeaba ai instrumentul daca nu poti efectiv sa obtii satisfactia) si egalitate de tratament pentru cei ce daruiesc societatii (In sensul ca tuturora li se aplica acelasi tratament: indiferenta). Iar de aici dezastrul universal al conditiei umane: cei care cad prada iluziei posesiunilor acestei lumi se simt profund dezamagiti (nu pentru ca bunurile acestei lumi ar fi rele In ele Insele, ci Intrucat satisfacerea nivelelor piramidei se realizeaza prin alte mecanisme, nu datorita posesiunii); cei care doresc sa daruiasca lumii roadele muncii, fiintei si existentei lor se simt din nou neImpliniti, Intrucat nu li se ofera minimul de posibilitati pentru aceasta (savantii, artistii, creatorii de valori, umanistii, ecologistii etc)

In concluzie vom retine ca procesul dezvoltarii comunitatii umane se axeaza pe urmatoarele

realizarea egalitatii de satisfactie pentru nivelele 1-6

realizarea competitiei pentru nivelele 7-9

canalizarea si alocarea tuturor resurselor energetice pentru Indeplinirea celor doua obiective

Modalitatea principala si factorul determinant In implementarea acestor aspecte Il reprezinta, desigur (ca totdeauna In istoria evolutiei societatii umane) educatia. Utilizand instrumentul educatiei realizarea competitiei pe nivelele superioare se obtine pornind de la:

starea naturala a fiintei umane care simte nevoia tot mai puternica de a satisface aceste nivele, fapt ce se realizeaza prin operatiuni de creatie, reformare, implicare sociala, descoperire si dezvoltare de sine, sprijinul semenilor, realizarea constiintei global-ecologice, a responsabilitatii colective etc.

educarea omului Inca din primele faze ale copilariei si pe toata durata vietii, prin toate tipurile de Invatamant (: formal, nonformal, informal) In sensul apropierii de celelalte fiinte, a realizarii constiintei simbiozei cu acestea, a fraternitatii, respectului unitatii In diversitate etc

educatia care sa puna accentul pe etica si morala, mai presus de alte stiinte; etica si morala urmand a se preda In mod repetat si intens, mai mult chiar decat se Invata In ciclul standard (12 clase) actualmente limbile materne. Pentru ca etica si morala sunt adevarata limba materna a omului actual. Omul trebuie sa vorbeasca din constiinta; nu din trup (prin forta si brutalitate), nu din suflet (prin sentimentalisme) nu din gandire (prin utopii rationaliste, reci si moarte); ci din Intreaga si profunda sa Fiinta plina de viata

educatia care trebuie sa devina permanenta; omul urmand a redescoperi adevarata sa identitate cosmica: si anume aceea de fiu al Demiurgului, elev la Scoala Vietii, a Evolutiei; trecerea sa prin lumea fizica a Pamantului reprezinta numai o zi de scoala, un laborator de lucru. Misiunea sa este autoperfectionarea continua prin participarea la modoficarile creatoare ale lumii In care traieste. Aceste lucruri le-au spus de-a lungul timpului toate religiile, toti poetii, toti filosofii, artistii si creatorii de valori; astazi a venit randul tuturor oamenilor a le transpune din vorbe – In fapte;

continutul educatiei se schimba cantitativ si calitativ, In sensul cuprinderii informatiilor necesare punctului anterior si trecerii (ridicarii) la un alt nivel superior de traire; educatia se va adresa mai mult constiintei si simtirii superioare, decat ratiunii; ratiunea este numai un abecedar pentru primele doua; si nici o scoala nu-si poate permite sa tina elevii doar la stadiul de abecedar;

se vor promova valorile superioare, cele de pe nivelele 7-9 concomitent cu modalitatile de obtinere a lor.

motivarea competitiei pe nivelele superioare se realizeaza si prin recunoasterea meritelor ( la cei de pe nivelul 7 si 8 – 8,5) respectiv prin ascunderea meritelor individuale la ceilalti (jumatatea superioara a nivelului 8 si nivelul 9), dar In acelasi timp prin sprijinirea tuturor In implementarea rezultatealor muncii lor utile comunitatii. Pe aceste nivele oamenii nu-si doresc resurse, ci realizari; iar realizarile nu sunt posesiuni (ei nu au nevoie de a poseda ceva) ci rezultate utile semenilor, lumii si vietii. Realizarile sunt daruri pentru celelalte fiinte!