1. PLANTELE Sl PERCEPTIA EXTRASENZORIALA

Am mai spus si repet sunt articole care imi sunt utile si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este aici

Document title

Partea întâi

CERCETARI ACTUALE

Fereastra prafuita a biroului care dadea spre Times Square din New York rasfrangea ca o oglinda o imagine vrednica mai curând de o ţara a minunilor. Nu una cu iepurasi albi, imbracati in jiletci si cu lant de ceas lafaindu-li-se pe burtica, ci privelistea unui omulet cu urechi de spiridus, numit Backster, care se afla in fata unui galvanometru si a unei plante de apartament, Dracaena massangeana. Incursiunea in tara minunilor despre care vorbim incepuse in 1966, când Cleve Backster, cel mai competent specialist american in detectarea minciunilor, lucrase o noapte intreaga cu o clasa de scolari care nu erau altceva decât politisti si agenti de securitate sositi din toata lumea ca sa invete secretele tehnicii lui. Lovit de o inspiratie subita, Backster se hotari acum sa conecteze unul din electrozii poligrafului sau, aparatul de detectare a minciunilor, de una din frunzele Dracaenei, planta tropicala cu frunze late si cu o inflorescenta bogata si deasa, numita in chip obisnuit dragonier, din pricina unei legende care spunea ca rasina acestei plante ar da in realitate sânge de dragon. Backster era curios sa vada daca, turnând apa la radacina, asta influenteaza planta si, daca da, atunci când si mai ales cum.

Numai ca il astepta o surpriza. in timp ce planta sorbea cu lacomie apa prin tulpina ei lunga, galvanometrul nu indica o rezistenta mai mica, asa cum ar fi fost de asteptat de la conductibilitatea mai ridicata a plantei imbibate de apa. Pe banda inregistratoare, acul avea dimpotriva tendinta sa coboare in loc de a urca, trasand tot felul de urme in forma de dinti de ferastrau. Fapt era ca aceste urme indicau mai curand o reactie similara cu aceea a unei fiinte umane supuse unui stimul emotional scurt.

Un galvanometru este o componenta a poligrafului, detectorul de minciuni, care, atunci cand un curent slab parcurge corpul unui om, raspunde imaginilor sale mintale sau celui mai mic semn de emotie facand sa oscileze un ac sau o penita pe un tambur care se invarteste incet. Acest aparat a fost inventat la sfarsitul secolului al optsprezecelea de un iezuit din Viena, parintele Maximilian Hell, astrolog oficial la curtea imparatesei Maria-Theresa, dar mai tarziu paternitatea sa a fost atribuita, prin nu se stie ce eroare capricioasa, lui Luigi Galvani, fizician si fiziolog italian, caruia i se atribuie de o lume intreaga meritele legate de descoperirea electricitatii animale. Astazi, galvanometrul este folosit conectat la un circuit electric ce poarta numele de Puntea lui Wheatstone, in onoarea fizicianului englez care a inventat telegrafia fara fir, sir Charles Wheatstone.

in termeni simpli, puntea echilibreaza rezistenta in asa fel incat energia potentiala a corpului uman sa poata fi masurata atunci cand este supusa unor fluctuatii provocate de anumite ganduri sau de emotii. Procedura obisnuita a anchetatorilor consta in a adresa suspectilor interogati intrebari formulate atent si de a tine o evidenta a acelora dintre ele care provoaca miscari bruste ale acului. Anchetatori experimentati, de talia lui Backster, sustin ca sunt in stare sa detecteze minciunile dupa urmele lasate de ac. Metoda cea mai eficace de a declansa la o fiinta omeneasca o reactie suficient de puternica pentru a obtine oscilatii specifice ale acului este aceea de a-i ameninta starea de siguranta. Drept care Backster se hotari sa procedeze in acelasi fel si cu planta despre care vorbeam, Dracaena massangeana. Duse ceasca cu cafea fierbinte pana la planta si inmuie in ea una din frunze, urmarind reactia acului. Deceptie totala: expresia grafica a reactiei era abia perceptibila, la drept vorbind nesemnificativa.

Dupa cateva minute de reflectie, isi inchipui o tortura mai sofisticata si mai cruda: va arde frunza legand-o de electrozi sau in alt mod. Exact in clipa cand in minte i se desfasura imaginea frunzei arse si inainte ca el sa fi apucat sa intinda mana dupa cutia de chibrituri, pe traseul ce se desena sub ochii lui interveni o schimbare spectaculoasa: penita desena o curba energica, prelungita in sus. si totusi Backster nu apucase sa schiteze nici cel mai mic gest, nici in directia plantei si nici in a aparatului. inseamna atunci ca planta ii ghicise gandurile?

Iesi din incapere si merse sa caute chibrituri, iar la intoarcere observa o noua oscilatie brusca pe grafic. Cu inima cam indoita, se apuca sa arda frunza cu flacara chibritului, dar fu din nou surprins sa-si vada asteptarile inselate: reactia de pe traseu fu de-a dreptul neinsemnata. Mai tarziu, cand se prefacu iarasi ca vrea sa aprinda un chibrit si sa-l tina sub frunza, reactia fu nula. Ciudat lucru, planta parea in stare sa faca o diferenta neta intre intentiile reale si cele simulate. Vrand sa vada mai indeaproape cum stau lucrurile, Backster hotari sa intreprinda o cercetare mai amanuntita a fenomenului la are tocmai fusese martor. Primul lucru pe care il facu fu sa se asigure ca nu neglijase nici o posibila explicatie logica a faptelor. Era ceva in neregula cu planta respectiva? Sau poate cu el? Sau cu poligraful? Nu-si putea da seama cu precizie, asa ca se hotari la schimbari ale termenilor, recrutandu-si colaboratori de ici si de colo, folosind alte plante si alte instrumente si facandu-si experientele in alte locuri decat biroul sau. Fura supuse deci unor teste asemanatoare peste douazeci si cinci de specii de plante si de fructe printre care salata verde, ceapa, portocalele si bananele. Observatiile efectuate prezentau toate caracteristici comune si pareau sa deschida calea unei viziuni noi asupra lumii.

La inceput, Backster banuia ca aceasta capacitate a plantelor de a citi in sufletul lui si de a-i ghici intentiile tine de o forma de perceptie extrasenzoriala. Numai ca foarte repede aceasta explicatie nu i se mai paru satisfacatoare. Perceptia extrasenzoriala presupune existenta unei perceptii care merge dincolo de de aceea care are loc prin cele cinci simturi cunoscute: pipaitul, vederea, auzul, mirosul si gustul. Cum plantele nu par a fi inzestrate cu ochi, urechi, nas sau gura, si cum inca din vremea lui Darwin botanistii nu admiteau ca vegetalele ar dispune de un sistem nervos, Backster a tras concluzia ca aici trebuia sa fie vorba de ceva mult mai adanc. Cu alte cuvinte, nu putea fi vorba de un al saselea simt in lipsa primelor cinci, deci termenul de perceptie extrasenzoriala trebuie abandonat. Iar asta l-a facut pe Backster sa incline spre ipoteza ca cele cinci simturi ale fiintei umane ar constitui un factor limitativ, sub care s-ar ascunde un soi de perceptie primitiva si incompleta, eventual comuna tuturor vietuitoarelor. „Plantele vad poate mult mai bine fara ochi decat vad oamenii cu ochii", conchise el. Prin intermediul celor cinci simturi ale lor, oamenii pot percepe absolut tot, pot percepe partial sau pot sa nu perceapa nimic, dupa cum sunt sau nu interesati de cutare sau cutare chestiune. „Daca ceva anume nu ne place, socotea Backster, putem intoarce privirile sau inchide ochii. Daca fiecare dintre noi ar fi prezent in spiritul celorlalti, si asta in permanenta, am trai atunci haosul absolut".

incercand sa descopere ce pot percepe sau simti plantele, Backster se apuca sa-si instaleze aparatura stiintifica corespunzatoare si monta astfel un laborator in toata regula. in lunile ce urmara, grafice dupa grafice inregistrau tot ce parea important si toate felurile si varietatile de plante erau aduse sa contribuie la bunul mers al cercetarilor. Fenomenul initial parea sa persiste, inclusiv daca frunza era rupta de pe planta. si mai surprinzatoare a fost constatarea ca graficul inregistra aceeasi reactie chiar atunci cand frunza era rupta in bucatele mici, risipite pe un electrod. Plantele reactionau nu numai la amenintarile venite din partea cercetatorilor, ci si in fata unor pericole potentiale, ca de exemplu aparitia brusca a unui caine in incapere sau sosirea unei persoane percepute ca ostila. Backster fu in masura sa demonstreze ca miscarile unui paianjen, impiedicat deliberat de cineva sa se apropie de o planta aflata in aceeasi incapere si conectata la aparatele de inregistrat, provocau schimbari spectaculoase pe grafic inca inainte ca paianjenul sa reuseasca sa scape vigilentei paznicului sau. „Am putea crede - afirma Backster - ca de fiecare data cand paianjenul se hotara sa incerce sa scape, planta il simtea si reactiona imediat la nivelul frunzei".

El observa in felul acesta ca atunci cand o planta e amenintata cu distrugerea si simte acest pericol sau iminenta unei agresiuni exterioare, se apara... „lesinand", intocmai cum ar face o fiinta omeneasca. Acest fapt a fost dovedit intr-un chip de-a dreptul spectaculos atunci cand o cercetatoare din Canada, specialista in fiziologie, a venit sa-l vada si sa asiste la experientele din laboratorul lui. Prima planta nu a manifestat nici o reactie a doua la fel si nici a treia. Backster, intrigat, si-a verificat instrumentele, si, neconstatand nici un defect, a continuat cu a patra, cu a cincea... Abia cea de-a sasea planta a avut o reactie suficient de puternica spre a-i dovedi vizitatoarei fenomenul.

Curios sa afle motivele care influentasera primii subiecti, Backster a intrebat-o pe vizitatoare: „Munca dumneavoastra va obliga sa faceti rau plantelor?". „Da, i-a raspuns aceasta. Lichidez intotdeauna plantele cu care lucrez, le incinerez, ca sa le pot cantari in stare de deshidratare absoluta, la sfarsitul analizelor".

Trei sferturi de ora dupa ce vizitatoarea plecase spre aeroport, toate plantele lui Backster isi recapatasera capacitatea de a reactiona prompt la stimuli. Episodul acesta i-a permis sa constate ca plantele pot ajunge in stare de letargie si pot fi chiar hipnotizate de anumiti oameni. Dupa parerea lui, de un fenomen oarecum asemanator ar putea fi vorba si in cazul sacrificiilor rituale practicate la evrei: hahamul tranchilizeaza animalul ce urmeaza sa fie sacrificat, in primul rand pentru a-i da acestuia o moarte fara dureri, iar mai apoi evitand ca tesuturile organismului acestuia sa se imbibe cu toxinele degajate instantaneu din cauza spaimei, ceea ce le da de regula un gust neplacut si chiar, dupa multi cercetatori, le face daunatoare pentru sanatatea consumatorilor. S-ar putea chiar, adauga Backster, „ca unei plante sa-i placa mai mult sa patrunda intr-o forma superioara de viata decat sa ramana sa putrezeasca pe suprafata solului".

intr-o zi, vrand sa demonstreze ca nu numai plantele, ci chiar si celulele izolate sunt capabile sa capteze semnale printr-un sistem de comunicatii necunoscute, Backster a organizat un experiment pentru autorul unui articol aparut in Baltimore Sun si a reluat dupa aceea, cu unele prescurtari, in Reader's Digest. A conectat la galvanometrul T un filodendron si, adresandu-se ziaristului ca si cum acesta ar fi fost conectat el insusi la aparat, incepu sa-l chestioneze in scopul de a afla anul nasterii acestuia, precizandu-i in prealabil ca trebuia sa raspunda negativ la fiecare intrebare. Backster rosti pe rand toti anii dintre 1925 si 1932, primind de fiecare data raspuns negativ. La sfarsitul scurtei experiente, examinand traseul acului, observa abaterea asteptata in dreptul anului in care era nascut ziaristul.

incercand sa vada daca plantele sunt inzestrate cu memorie, Backster puse la punct un scenariu care trebuia sa-i permita demascarea raufacatorului necunoscut. Era vorba de distrugerea uneia din cele doua plante aflate in incapere, in timp ce cealalta avea sa ramana „martor", incercandu-se identificarea faptasului cu ajutorul ei. sase din cursantii lui Backster in manuirea poligrafului, toti politisti capabili si cu experienta, se oferira voluntari pentru acest experiment. Legati la ochi, trasera cate un biletel dintr-o palarie. Pe unul dintre biletelele acestea erau scrise instructiunile: cel in cauza trebuia sa smulga din radacina, sa rupa si sa marunteasca una din cele doua plante aflate in incapere. Agentul trebuia sa comita fapta in cel mai mare secret: nici Backster si nici vreunul din camarazii sai nu trebuiau sa aiba nici macar cel mai mic indiciu asupra identitatii sale. Singurul martor al crimei trebuia sa ramana cea de-a doua planta, cea care avea sa ramana in viata. Backster spera sa poata stabili identitatea vinovatului conectand planta-martor la poligraf si punandu-i pe urma pe toti cei sase suspecti sa defileze prin fata ei. Incredibil, dar planta-martor nu a avut nici o reactie la trecerea celor cinci nevinovati, dar la apropierea faptasului acul a inceput sa oscileze de-a dreptul nebuneste.

Backster s-a gandit la inceput ca exista si posibilitatea ca planta sa fi perceput si reflectat sentimentele de vinovatie ale agresorului. Dupa o matura chibzuinta si-a dat seama ca acesta nu numai ca actionase in interesul stiintei, dar nici macar nu se simtea in vreun fel vinovat pentru ceea ce facuse, asa ca ipoteza ca planta il recunoscuse ca pe un potential pericol pentru ea si pentru semenele ei capata astfel argumente serioase.

Semnalam o alta intamplare extrem de interesanta, mai potrivita parca cu lumea plina de misterioase tenebre a lui Sax Rohmer si Bulwer Lytton. Cand o tanara a fost gasita asasinata intr-o mare fabrica din New Jersey, Backster fu insarcinat de politie sa investigheze pe principalii suspecti cu ajutorul detectorului de minciuni conventional. Cum in seara crimei in fabrica se aflasera numerosi salariati, interogatoriile tuturor acestora ar fi durat mult si ar fi fost destul de nesigure. Backster se gandi sa conecteze la un poligraf fiecare din cele doua plante ornamentale care se aflau in biroul unde fusese descoperit cadavrul tinerei. Urma ca toti suspectii sa vina pe rand in incaperea adiacenta si numai daca plantele aveau sa reactioneze in prezenta unuia urma sa fie folosit detectorul de minciuni. in felul acesta ancheta avea sa se incheie in scurt timp si avea sanse serioase de succes.

Toti muncitorii fura invitati sa treaca pe rand prin incaperea alaturata, fara a provoca insa reactii notabile ale plantelor. Acestea nu intrara in alerta decat atunci cand Backster ordona subordonatilor sai sa le puna pe amandoua la adapost pe timpul noptii intr-o alta incapere, mai sigura, data fiind calitatea lor de martori atat de pretiosi. A doua zi experimentul fu reluat, dar rezultatele ramasera aceleasi. Numai ca nereusita nu era imputabila nici plantelor si nici lui Backster: cand asasinul a fost prins, cu alte mijloace, s-a vazut ca era un individ din afara uzinei.

intr-o alta serie de observatii minutioase, Backster a notat ca intre o planta si stapanul ei pare a se stabili o relatie oarecum privilegiata, intemeiata pe afectiune, care rezista chiar in cazul despartirii. Folosind cronometre perfect sincronizate, a constatat ca plantele lui continuau sa reactioneze la gandurile care-i treceau prin minte in timp ce se afla in alta incapere, pe culoar sau chiar pe strada, la o departare considerabila.

Reusi chiar sa demonstreze ca plantele lui au reactionat pozitiv in clipa cand el s-a hotarat sa se intoarca acasa la New York, atunci cand se gasea cam la douazeci de kilometri, la New Jersey. Ca era vorba de o senzatie de usurare din partea lor sau de un fel de urare de bun-sosit, Backster n-a putut sa-si dea seama. Un alt amanunt nu lipsit de importanta: Dracaena, planta care statea la originea tuturor acestor experiente, a reactionat emotionata in biroul lui in clipa cand el, aflat intr-un turneu de conferinte, tocmai proiecta in fata asistentei o fotografie a ei.

Odata ce s-au obisnuit cu o persoana, plantele par sa tina legatura cu aceasta oriunde s-ar afla si chiar daca obiectul simpatiei lor este inconjurat de mii de alte fiinte omenesti. Acest lucru s-a vazut intr-o seara de 31 decembrie cand Backster, aflat la New York, s-a amestecat in valmasagul multimii care forfotea in Times Square, inarmat numai cu un carnetel si cu un cronometru. Pierdut in inghesuiala, si-a notat toate faptele si gesturile; momentele cand a mers la pas sau a alergat, cand a traversat pasaje subterane, trecand practic pe sub vehiculele grele de pe strada, si, in sfarsit, momentul cand s-a luat la harta cu un vanzator de ziare. La intoarcerea in apartament a constatat ca fiecare dintre cele trei plante tinute sub observatie reactionase in acelasi mod la emotiile prin care trecuse el.

Backster nu reusea insa sa-si faca nici cea mai mica idee asupra energiei prin care se transmit gandurile sau sentimentele de la el la planta. incerca o experienta noua, izoland o planta intr-o cusca Faraday, inchisa si aceasta la randul ei intr-un recipient de plumb. Nici unul dintre aceste doua ecrane nu paru sa intrerupa sau macar sa tulbure comunicarea dintre planta si stapanul ei. Backster trase de aici concluzia ca, indiferent de natura acestei energii, ea opereaza neinfluentata de campurile magnetice si ca chestiunea se cerea privita trecand de la macrocosmos la microcosmos.

intr-o zi, cand Backster se taiase la un deget si isi tampona rana cu tinctura de iod, poligraful conectat la planta inregistra o reactie prompta, pricinuita dupa toate aparentele de moartea catorva celule ale organismului stapanului. Aceasta reactie a plantei ar fi putut fi provocata si de emotia lui Backster la vederea propriului sau sange, ca si de usturimea provocata de tinctura de iod. Totusi, Backster incepea sa sesizeze reactii identice la toate plantele, de fiecare data cand una din ele era martora a distrugerii vreunui tesut vital. incepea sa se puna deci intrebarea daca planta este sensibila la moartea celulelor izolatele unui organism.

intr-o alta ocazie, aceleasi urme tipice aparura pe traseul poligrafului in clipa cand Backster se pregatea sa inceapa un borcan de iaurt. Acest lucru il intriga si il facu sa cerceteze lucrurile mai amanuntit, ajungand la o concluzie dintre cele mai neasteptate: dulceata pe care tocmai o amesteca in borcanul de iaurt continea un conservant chimic ucigator pentru fermentii naturali folositi la acidularea lactatelor. O alta deviatie bizara a acului poligrafului se lamuri pana la urma ca fiind cauzata de moartea bacteriilor din interiorul tevii de scurgere de la chiuveta, oparite de apa fierbinte.

Vrand sa aprofundeze ipoteza ca toate formele de viata au ca punct comun ceea ce el a numit constiinta celulara, Backster a reusit sa conecteze electrozi la diferite specii de organisme unicelulare ca amoeba, diferite drojdii, mucegaiuri, prelevari bucale, celule sanguine si chiar spermatozoizi. Urmele obtinute la poligraf au fost la fel de interesante ca cele provocate de plantele evoluate. in special spermatozoizii s-au dovedit extrem de sensibili, reusind sa-l identifice fara gres pe parintele lor si ramanand absolut inerti in prezenta altor reprezentanti ai sexului masculin. Asemenea observatii pot constitui un indiciu ca fiintele unicelulare ar dispune de o memorie globala, in care caz s-ar ajunge la concluzia stupefianta ca sediul memoriei nu e creierul, cum se crede deocamdata cu toata taria, si ca acesta n-ar fi decat o simpla gara de triaj. „Sensibilitatea perceptiva - sustine Backster - nu pare sa se opreasca la nivelul celular. Ea ar putea chiar sa fie localizata la nivelul moleculei, ceea ce ar implica reevaluarea a tot ceea ce pana acum a fost considerat ca inanimat."

Convins ca se afla pe drumul unei descoperiri capitale pentru stiinta, Backster era foarte dornic sa publice rezultatele cercetarilor sale intr-o revista stiintifica, pentru ca altii sa le poata verifica. Numai ca implicarea lui personala in lucrarile intreprinse, mergand pana la cunoasterea dinainte a orei hotarate pentru un experiment sau altul, era de multe ori de natura sa-i alerteze plantele si sa le determine sa refuze orice cooperare. Asta il facu sa se gandeasca la un sistem de lucru din care orice interventie omeneasca in manipularile cerute sa fie eliminata. Dupa doi ani si jumatate de tatonari, ajunse sa determine modalitatile unui test ce consta in distrugerea celulelor vii prin mijloace mecanice si in momente nestiute dinainte de plante, in absenta oricarei fiinte omenesti in laborator sau in apropierea acestuia. isi opri alegerea asupra micilor creveti cu care se hranesc pestii tropicali si puse la punct un ingenios sistem mecanic de basculare, cu ajutorul caruia un bol cu apa in care se aflau crevetii era rasturnat intr-o oala mare ce clocotea pe foc. Un programator automat declansa intregul dispozitiv in momente imprevizibile, astfel incat nici Backster si nici colaboratorii sai nu aveau de unde sa cunoasca dinainte momentul producerii evenimentului. Mai mult decat atat, in oala care clocotea aveau sa fie rasturnate si alte boluri, insa fara creveti, tocmai pentru a se putea compara ulterior reactiile plantelor la aceste actiuni. Trei plante erau conectate la trei galvanometre, in trei camere diferite, iar un al patrulea galvanometru, conectat la o rezistenta fixa, trebuia sa inregistreze eventualele variatii datorate fluctuatiilor de curent electric din retea sau altor fenomene electromagnetice neprevazute care ar fi putut perturba buna functionare a galvanometrelor. Temperatura din incaperi era mentinuta la un nivel constant iar plantele, ca o precautie suplimentara, fusesera aduse din timp inauntru, pentru aclimatizare, evitandu-se pe cat posibil orice contact cu ele inainte de inceperea experimentului.

Plantele selectionate pentru aceasta erau din specia Philodendron cordatum, intrucat frunzele lor robuste pot suporta fara nici un impediment greutatea electrozilor. Era de asemenea prevazuta folosirea si a altor exemplare din aceeasi specie, intr-o serie ulterioara de teste. in termeni stiintifici, Backster tinea sa demonstreze ca „exista la vegetale o perceptie primara care inca nu este definita; distrugerea vietii animale poate fi utilizata ca stimul de la distanta pentru a demonstra aceasta perceptie si ea pare sa functioneze la plante in mod independent de prezenta omului".

Experienta aceasta a reusit sa demonstreze ca toate cele trei plante au reactionat in acelasi moment si cu maxima violenta la moartea crevetilor aruncati in apa in clocot, ramanand inerte in momentele cand in oala erau varsate bolurile fara creveti. Aparatura automata, verificata ulterior de experti, a pus in evidenta constanta cu care plantele au reactionat la moartea crevetilor, coeficientul de hazard fiind redus la douazeci la suta. Aceasta experienta si rezultatele au fost consemnate in iarna lui 1968 in articolul Dovezi ale unei perceptii primare la vegetale, publicat in cel de-al zecelea tom al ei publicatii The International Journal of Parapsychology.

Peste sapte mii de oameni de stiinta solicitara atunci un tiraj aparte al raportului asupra primelor cercetari ale lui Backster. Studenti si profesori din aproximativ douazeci si patru de universitati americane se aratau dornici sa reia aceste experiente de indata ce aveau sa dispuna de echipamentul necesar. Mai multe fundatii oferira subsidii pentru continuarea cercetarilor. in februarie 1969 National Wildlife ii consacra lui Backster un articol de fond si, ca la un semnal, toata presa, care pana atunci nu daduse prea mare importanta lucrarilor lui Backster, se dezlantui intr-o campanie de slavire a lui, starnind o valva la care nimeni nu s-ar fi asteptat. Uluitoarele dezvaluiri ale lui Backster suscitara un asemenea interes incat in intreaga lume secretarele si menajerele incepura sa discute tot felul de intimitati cu plantele lor si numele de Dracaena massangeana ajunse pe toate buzele, intrand in vocabularul curent a milioane de oameni.

in timp ce cititorii lor erau fascinati mai ales de gandul ca un stejar s-ar putea sa tremure la apropierea taietorului de lemne sau ca un morcov trece prin spaime de moarte la vederea iepurelui, redactorii de la National Wildlife erau deja preocupati de posibilitatile de aplicare a descoperirilor lui Backster la diagnosticarea medicala, in investigatia criminalistica sau in domeniul spionajului. Unele rezultate se aratara atat de stupefiante incat nu se incumetara sa le dea publicitatii. Medical World News din 21 martie 1969 scria ca cercetarile asupra perceptiei extrasenzoriale erau „pe punctul de a dobandi respectabilitatea stiintifica pe care savantii care s-au aplecat asupra fenomenelor oculte incercasera zadarnic s-o obtina din 1882, data la care a fost fondata la Cambridge Societatea britanica pentru cercetari in domeniul fizicii".

Subventiile care incepusera sa curga din toate partile ii ingaduira lui Backster sa-si procure echipamentele cele mai scumpe, printre care electrocardiografe ultramoderne. Aceasta aparatura, utilizata de regula pentru masurarea emisiilor electrice ale inimii si ale creierului, permisera sa se masoare cu maxima precizie diferentele de potential ale plantelor, fara ca ele sa mai fie supuse unui curent electric exterior, care comporta in permanenta un anumit risc de hazard sau de eroare. Electrocardiograful se dovedi infinit mai sensibil si mai sigur decat modestul detector de minciuni cu care incepuse Backster, iar electroencefalograful reusi sa realizeze trasee de o precizie de zece ori mai mare.

Un incident surprinzator il incita pe Backster sa intreprinda cercetari si intr-un domeniu absolut diferit. intr-o seara, in timp ce se pregatea sa-si trateze cainele cu un ou crud, observa ca una din plantele conectate la poligraf reactiona violent. in seara urmatoare fenomenul se repeta, in aceleasi imprejurari. Curios sa afle cam care ar putea fi sentimentele oului, il conecta la galvanometru si iata-l pe expertul nostru cufundat pana la gat in noi cercetari, intr-un domeniu la care nu s-ar fi gandit niciodata.

Timp de noua ore, Backster observa cu atentie oscilatiile neintrerupte ale acului care inregistra reactiile oului si ajunse la concluzia ca acestea corespundeau ritmului cardiac al embrionului puiului. Totusi oul fusese cumparat de la o bacanie absolut respectabila si nu era fecundat. Mai tarziu, in timp ce diseca oul, fu surprins sa constate absenta structurii circulare anatomice care ar fi putut explica pulsatiile inregistrate mai inainte. Trase de aici concluzia ca, dupa toate probabilitatile, nimerise din intamplare peste un camp de forte care inca nu avea un loc cunoscut in activitatea de cercetare stiintifica.

Backster duse mai departe aceasta experienta conectand un ou la electrocardiograf si observandu-i reactiile in timp ce, la celalalt capat al mesei, arunca alt ou intr-un ibric cu apa fiarta. Oul tinut sub observatie reactiona violent la moartea semenului sau. Implicatiile acestei ultimei descoperiri s-ar putea sa fie fundamentale pentru studiul originii vietii si ar putea oferi suficient material pentru o carte separata. in fata imensului camp care i se deschidea acum inainte, Backster se hotari sa renunte pentru un timp la experientele cu plante.

intamplarea a vrut ca Pierre Paul Sauvin, un specialist in electronica din West Petterson, statul New Jersey, sa auda la radio un interviu luat lui Backster de Long John Nebel, asa ca iata-l devenit a doua persoana pornita pe calea explorarii misterelor comunicarii la plante.

Sauvin era interesat de mult timp de problema perceptiei senzoriale si de fenomenele de hipnoza de la distanta si poseda totodata serioase cunostinte tehnice, ca inginer la ale carui servicii de inalta competenta recurgeau mai multe intreprinderi importante, in primul rand Aerospace si International Telephone and Telegraph.

Cand Long John Nebel, un sceptic incorigibil, incerca sa-l incolteasca pe Backster insistand ca acesta sa numeasca macar cateva aplicatii practice ale descoperirii sale privitoare la perceptia primara la plante, acesta sugera in primul rand o utilizare in domeniul militar: soldatii aflati intr-un teritoriu ostil, in jungla de exemplu, ar putea evita ambuscadele slujindu-se de vegetatia din jurul lor, conectata la aparate speciale si folosita astfel drept „semnal de alarma". Dupa care Backster adauga: „Dar daca doriti cu adevarat sa starniti interesul unui psiholog, v-ati putea servi de o planta ca sa actionati un mic tren electric, determinandu-l sa faca manevre in functie de emotiile umane". Aceasta explicatie, desi dezolant de nepractica, ar fi putut totusi sa capete, in jargonul de electronist al lui Sauvin, numele de „sistem de raspuns la un semnal de alarma". si tocmai acesta a fost faptul care l-a hotarat sa intreprinda propriile lui experiente intr-un domeniu care pana atunci nu-l interesase deloc.

Vorbind mai tarziu despre inventiile sale, Sauvin avea sa sustina in mai multe randuri ca cele mai multe idei i-au venit printr-o intuitie fulgeratoare, ca si cum el insusi n-ar fi jucat decat rolul unui simplu medium. Astfel el declara ca in multe cazuri a obtinut datele necesare unei inventii fara sa inteleaga cu adevarat principiul pe care se baza aceasta sau modul in care ea se integra intr-un ansamblu, ci recurgand la „sfere extraterestre" in vederea obtinerii de date suplimentare. Folosind generatoare de inalta tensiune, Sauvin si-a putut supune corpul unor descarcari de 27 000 de volti fara sa i se intample nimic si a reusit sa actioneze de la distanta un bec umplut cu heliu care i-a servit drept receptor electronic pentru mesaje spiritiste, inelele intunecate ale acestuia curgand intr-o directie sau in alta, in functie de raspunsurile care trebuiau date la intrebarile puse. Sauvin a mai reusit si punerea la punct a unui sistem absolut sigur, in stare sa hipnotizeze pana si persoanele cele mai refractare la hipnoza, constand intr-o platforma instabila instalata intr-o incapere intunecoasa strabatuta de un fascicol de lumini in culorile curcubeului, ale caror miscari de du-te-vino produc rapid si sigur adormirea subiectului.

Spirit dinamic si intreprinzator, Sauvin reusi in scurt timp sa puna in practica cele auzite la radio, instaland un mic trenulet electric si reusind sa-i schimbe sensul de deplasare pe sine in functie de gandurile si de emotiile pe care i le transmitea prin conectare la o planta. Peste scurt timp era in masura nu numai sa repete cu succes aceasta experienta in fata publicului de la Madison din New Jersey, ci chiar sa faca trenuletul sa mearga, sa se opreasca si s-o ia inapoi sub reflectoarele puternice ale televiziunii. Circuland, trenuletul declansa la un moment dat un comutator, ceea ce avea drept consecinta faptul ca-i provoca lui Sauvin un puternic soc electric. Ceva mai incolo, pe sina, se afla un alt comutator, bransat la un galvanometru, care era la randul lui conectat la un filodendron obisnuit. inregistrand reactia emotionala a lui Sauvin sub socul electric, planta imprima acului trasor o tresarire puternica, actionand totodata si comutatorul si inversand in felul acesta sensul de deplasare a trenuletului. Dupa mai multe experiente repetate, lui Sauvin ii era suficient sa-si aminteasca senzatiile provocate de soc si sa insiste asupra acestora pentru ca planta sa actioneze comutatorul.

Sauvin era de mult timp preocupat de parapsihologie, simtindu-se fascinat de ramificatiile psihologice pe care le implica faptul ca o planta e capabila sa raspunda emotiilor si gandurilor omului, dar cu toate acestea ambitia lui era sa puna la punct un dispozitiv vegetal sigur, care sa poata fi folosit de orice om fara contacte prealabile care sa-i asigure o comunicare sufleteasca cu planta. Sauvin era ferm convins ca plantele, „constiente" sau nu, dispun de un camp electric similar celui degajat de om si ca interactiunea intre aceste doua campuri putea fi folosita. Era vorba de punerea la punct a unor instrumente suficient de sensibile pentru a putea valorifica acest fenomen in mod sigur si cu randament maxim. Parcurgand publicatiile de specialitate care soseau fara incetare pe masa lui de lucru, in calitatea lui de redactor tehnic al agentiei I.T.T., Sauvin fu frapat de o serie de articole aparute in Popular Electronics, semnate L. George Lawrence, in legatura cu circuitele electronice neobisnuite si cu armele exotice. Autorul, impresionat de ideea rusilor de a folosi pisici special dresate pentru dirijarea spre tinta a rachetelor aer-aer, se gandea daca n-ar fi fost posibila educarea plantelor in asa fel incat acestea sa reactioneze in prezenta unor anumite obiecte sau imagini selectionate, bineinteles in scopuri de aceeasi natura. Dupa eforturi indelungate, Sauvin a reusit sa puna la punct un aparat cu care sa poata aprecia cele mai mici variatii de curent posibile la vegetale. Sensibilitatea acestuia era de o suta de ori mai ridicata decat a galvanometrului lui Backster, iar parazitii erau considerabil redusi.

in stadiul acesta al cercetarilor, Sauvin ajunsese sa nu mai masoare amplitudinea voltajului, ci numai marjele minime care separa doi curenti paraleli. Confectiona un instrument mai mult sau mai putin comparabil cu aparatul folosit de obicei pentru scaderea intensitatii luminii, folosind insa pe post de comutator o planta. Variatiile de rezistenta care apareau la nivelul frunzelor intensificau sau scadeau lumina, in functie de reactiile plantei la stimulii exteriori.

indata ce si-a pus la punct instrumentul, Sauvin conecta la el plantele si le lasa astfel zi si noapte. Urmarind sa inregistreze cele mai mici variatii de curent, bransa de asemenea la plante un osciloscop, avand un ecran electronic de dimensiuni mari, cuprinzand un 8 luminos ale carui bucle isi schimbau forma in functie de intensitatea curentului provenit de la plante, astfel incat volutele schitate de el semanau cu bataile din aripi ale unui fluture.

Un sunet nuantat era produs simultan de un curent care traversa un amplificator acustic ce ii permitea lui Sauvin sa perceapa cele mai mici oscilatii si sa urmareasca astfel in cele mai bune conditii reactiile plantelor sale. O serie de aparate de inregistrat imprima in permanenta pe banda aceste modulatii, in timp ce aceeasi operatiune era efectuata, in fiecare secunda, de un bip monoton provenind de la un orologiu vorbitor universal. inarmat cu un cronometru, Sauvin era acum in masura sa urmareasca efectul pe care il producea asupra plantelor sale din orice punct in care s-ar fi aflat.

Unele din bizarele instrumente electronice concepute de Sauvin isi gasira o intrebuintare in industrie, cum s-a intamplat mai ales cu complexul aparat telefonic cu memorie si cu inregistrare automata a raspunsurilor, care s-a raspandit foarte repede in lumea intreaga. Sauvin, care de ani de zile colabora, sub diferite pseudonime, la mai multe publicatii specializate, se dovedise totusi un om prudent si avusese grija sa-si mentina in permanenta si un loc de munca stabil. Pusese la punct un sistem extrem de ingenios care-i permitea sa discute la telefon cu redactorii tehnici chiar si atunci cand se gasea la serviciu. Cu ajutorul unui mic emitator radio pe care si-l fixa la picior si cu o serie de benzi inregistrate lasate acasa, putea sa comunice cu acestia prin intermediul telefonului de la domiciliul sau, primind mesaje, raspunzand la intrebari, si toate acestea in timp ce se gasea instalat la biroul sau de lucru. Un simplu gest, cum ar fi trecerea unghiei peste dintii unui pieptene, in apropierea telefonului, ii ingaduia sa-si identifice fara greseala interlocutorul, pe baza modulatiilor undelor sonore emise. Pentru a pastra secretul asupra conversatiilor pe care le avea in timp ce altii il credeau ocupat cu altceva, luase obiceiul sa maraie mereu printre dinti cate un cantecel in timp ce se afla la birou.

Acest echipament tehnic realizat de Heath Robinson ii servi admirabil lui Sauvin in comunicarea de la distanta cu plantele sale. Putea forma la telefon numarul lui de acasa si sa discute astfel cu ele in mod direct, prin intermediul unui amplificator audiometric, si acest fapt ii dadea posibilitatea sa verifice luminozitatea si temperatura din locuinta lui si materialul de inregistrare lasat acolo. Spera sa poata perfectiona sistemul de declansare a comutatorului, facandu-l mult mai sensibil, asa ca avea nevoie de un dispozitiv care sa permita plantelor sa aprinda singure lumina, iar aceasta, la randul ei, facea instantaneu sa avanseze intr-un vas de sticla o cultura de microorganisme, ceea ce actiona astfel un al doilea comutator.

in timp ce-si manipula plantele spre a le conecta la electrozi Sauvin incepu sa se gandeasca la posibilitatea obtinerii unor rezultate mai bune daca s-ar afla cu plantele sale in relatii mai stranse. Deja lucra intrand intr-o stare de transa moderata, formand astfel cadrul necesar pentru ca planta sa se simta mai bine, o atingea dragastos si ii spala frunzele pana cand incepea sa simta o interpenetratie si o interactiune intre propriile lui emanatii energetice si cele ale plantei. Ca si Backster, observa si el ca plantele reactionau cu mai mare promptitudine la moartea unor celule vii din apropierea lor si in special in cazul unor celule umane.

in cursul diverselor sale experiente, descoperi de asemenea ca cel mai simplu semnal extrasenzorial caruia plantele ii puteau raspunde printr-o reactie suficient de vioaie era un usor soc electric pe care si-l administra el insusi. Reusea acest lucru facand sa pivoteze scaunul din biroul lui si descarcand energia statica astfel acumulata prin simpla atingere cu degetul a mesei metalice. La kilometri distanta, plantele reactionau fara gres printr-o tresarire instantanee. Ca si in cazul experientei cu trenuletul, Sauvin descoperi mai apoi ca era suficient sa-si aminteasca si sa retraiasca clipa unui asemenea neinsemnat soc electric pentru ca plantele sa tresara, chiar daca el se afla in aceste momente in casa lui de vacanta situata la aproximativ o suta de kilometri.

Una din dificultatile de care se izbea Sauvin de fiecare data cand lipsea de acasa mai multe zile era aceea de a pastra pentru plantele lui aceeasi lungime de unda cu a propriului sau sistem, fara ca aceasta sa fie influentata de mediul apropiat lor. Avea prin urmare nevoie sa puna la punct un sistem mai eficace decat acela folosit in telecomunicatiile interurbane pentru a le atrage atentia. Avand in vedere agitatia care le cuprindea atunci cand el era atins in integritatea lui fizica sau cand campul lui energetic era amenintat, se gandi sa vada ce s-ar intampla in cazul indepartarii catorva celule ale corpului sau in prezenta plantelor. Concluzia fu revelatoare. Singura dificultate era acum obtinerea de celule capabile sa ramana in viata un interval de timp ceva mai indelungat. Cu sangele nu era nici o dificultate. Firele de par, dimpotriva, mor mult mai greu. Asa ca cea mai convenabila materie era sperma, intrucat, dupa propria formulare a lui Sauvin, obtinerea ei este mult mai usoara decat a sangelui si deloc dureroasa.

Aceste experiente repetate il facura de la un timp pe Sauvin sa se intrebe daca plantele n-ar fi sensibile si la bucurii si la senzatii de placere, nu numai la dureri si la socuri electrice, mai ales ca se cam plictisise sa-si tot administreze asa ceva. Ajunse in curand la concluzia ca plantele reactionau efectiv la bucuriile si la placerile lui, insa undele telemagnetice in asemenea situatii nu mai erau suficient de puternice pentru a declansa un comutator. Fara sa se dea batut, se lansa intr-o experienta si mai indrazneata. Aflat in vacanta cu o tanara simpatica la casa de vacanta de la circa o suta de kilometri departare, fu in masura sa se convinga ca plantele ramase acasa se manifestau prin vibbratii puternice, retransmise prin audio-oscilator, la senzatiile lui de placere aparatele inregistrand varfuri ascutite in momentele de orgasm. Toate acestea erau lucruri foarte interesante si ar fi putut fi valorificate in modul cel mai sigur, umplandu-l pe Sauvin de bani. Ar fi putut lansa o adevarata bomba, de exemplu, oferindu-le sotiilor geloase mijloacele cele mai sigure de a-si tine sub observatie sotii berbanti cu ajutorul unei simple begonii nebagate in seama, numai ca Sauvin era mai putin preocupat de asemenea aspecte cat de ambitia lui de a pune la punct un sistem simplu si fara gres de actionare a unui comutator prin intermediul unei plante. Nu putea ignora eventualitatea de a-si vedea planta reactionand la aparitia cine stie carui stimul neasteptat, bunaoara aparitia brusca a unei pisici sau moartea unei gaze insfacate in dreptul ferestrei de o pasarica infometata. Hotari atunci sa conecteze la acelasi circuit electric trei plante asezate in trei incaperi diferite, deci in medii supuse unor stimuli diferiti, instaland si un dispozitiv care sa nu permita inchiderea circuitului decat in cazul cand toate cele trei plante reactionau sincronic. Spera ca stimulii diferiti care aveau sa actioneze fara indoiala asupra plantelor sa nu se manifeste tot sincronic, cu exceptia celor care ar fi emanat de la el, indiferent de locul unde s-ar fi aflat. Numai ca nici acest procedeu nu se dovedi infailibil, existand posibilitatea ca una sau alta din plante sa reactioneze la stimulii oferiti de el cu mai putina fermitate decat celelalte doua, astfel incat circuitul sa nu se inchida. Totusi, un pas important fusese facut, macar prin aceea ca acum era prea putin probabil ca un stimul neprevazut sa afecteze exact in aceeasi clipa toate cele trei plante.

Ajuns in stadiul acesta, Sauvin considera ca sosise timpul sa publice rezultatele cercetarilor sale, care constituiau o confirmare a descoperirilor lui Backster si urmau sa faca cunoscuta propria lui contributie la progresul unei stiinte care parea sa cuprinda tot atatea posibilitati pentru omenire cat utilizarea de catre Marconi a undelor hertziene. Primele demersuri se soldara insa cu un esec total, intrucat presa de larga raspandire sau publicatii pretentioase ca Science sau Scientific America nu se aratara deloc interesate de oferta lui. Se hotari atunci sa se adreseze unor publicatii gen magazin, specializate in geniu civil sau militar, carora le fusese ani in sir colaborator statornic. Ca sa trezeasca interesul redactorului unei reviste automobilistice, fu nevoit sa recurga la o trasnaie: ii prezenta acestuia un mic dispozitiv cu ajutorul caruia un automobil putea fi pus in miscare de la distanta, prin inregistrarea de catre o planta a undelor gandurilor proprietarului .Operatiunea in sine nu era dificila, exista insa impedimentul ca nu dispunea de un aparat care sa actioneze asupra cheii de contact exact cu forta ceruta, sa reia operatiunea in caz de esec al primei incercari si sa inceteze actionarea indata dupa reusita. Acest mic moft ar fi putut interesa pe cei care s-ar fi gandit ce bine e sa-si poata incalzi motorul intr-o dimineata geroasa fara sa se urneasca din casa si luandu-si tacticos micul dejun, iesind numai cand masina era gata de plecare la drum. Numai ca planul prezenta un inconvenient dintre cele mai serioase: plantele nu erau deloc indispensabile pentru asa ceva, intrucat operatiunea putea fi realizata usor prin telecomanda.

Atunci, vrand cu orice pret ca dragile lui plante sa poata face totusi ceva pentru automobilisti si pentru proprietarii de vile, Sauvin se gandi sa puna la punct o alta inventie. Era vorba acum de a oferi proprietarului unei masini posibilitatea ca, intorcandu-se acasa intr-o seara rece si cu zapada, sa ceara iubitului sau filodendron sa-i deschida usa garajului. Cum planta nu raspundea decat la solicitarile stapanului ei, nelasandu-se niciodata pacalita de impostori, sistemul promitea sa constituie un sistem antifurt perfect, in fata caruia si cei mai talentati spargatori sa ramana neputinciosi.

Vrand sa atraga atentia lumii stiintifice de calitate si sa faca in acelasi timp si rost de fonduri pentru a-si instala un laborator cu toate cele necesare, Sauvin se gandi sa demonstreze ca un avion poate fi pilotat prin gandire cu ajutorul plantelor care sa fie conectate la instrumente de precizie. El insusi posesor al unui brevet de pilot, Sauvin se ocupase ani de zile, pentru propria lui desfatare, cu avioane in miniatura, din care cele mai mari nu depaseau anvergura de un metru si optzeci de centimetri. Viraje pe aripi, loopinguri, accelerari, incetiniri si chiar aterizari absolut reusite, toate acestea erau comandate de la sol. Aducand unele modificari neesentiale instrumentelor sale de transmisie, Sauvin reusi sa faca sa decoleze un avion miniatural, imprimandu-i toate figurile posibile in aer si aducandu-l apoi la aterizare, slujindu-se de data aceasta de o planta ca sa-i transmita gandurile.

Acestea l-au condus la ideea ca sensibilitatea plantelor ar putea fi folosita si la prevenirea actelor de piraterie aeriana, prin depistarea eventualilor pirati inca de la sol, inainte ca acestia sa reuseasca sa se imbarce. A propus o „operatiune anti-pirat", in cadrul careia plante conectate la galvanometre, magneti giratorii si alte instrumente de precizie sa fie utilizate pentru inregistrarea violentelor reactii emotionale ale piratului in timp ce este supus controalelor de rutina ale politiei.

Armata americana se arata deja interesata in legatura cu mijloacele de masurare a reactiilor emotionale ale oamenilor cu ajutorul plantelor, fara sa fie nevoie de sensibilizarea prealabila a acestora fata de o persoana anumita. La Fort Belvior, in Virginia, s-au alocat fonduri speciale pentru experimente de aceasta natura. Marina americana urmareste de asemenea cu viu interes aceasta chestiune. Pklon Byrd, analist la Grupul de studii previzionale si analitice de la laboratorul de artilerie navala din White Oak, statul Maryland, a inceput sa refaca experientele lui Backster si a obtinut anumite succese. Asemenea lui, Byrd si-a dat seama ca era suficient sa se gandeasca sa faca rau frunzelor unei plante pentru ca acul poligrafului sa inceapa sa se miste. Experientele sale cuprind inregistrarea reactiilor unei plante la stimuli ca apa, radiatiile infrarosii si ultraviolete, stresul fizic.

Byrd considera ca efectul produs de o planta asupra galvanometrului se explica nu prin rezistenta electrica a frunzei, ci printr-o schimbare a biopotentialitatii celulelor, care se indreapta dinspre membrana exterioara spre cea interioara, asa cum a constatat si cercetatorul suedez doctor L. Karlson, care a demonstrat ca o grupare de celule isi poate schimba polaritatea, chiar daca sursa de energie care provoaca aceasta polarizare este necunoscuta. Byrd considera ca ceea ce percepe aparatura electrica este de fapt schimbarea de potential si se datoreaza mecanismului constiintei.

Cercetarile lui Byrd confirma cele observate de Backster in legatura cu constientizarea si cu apatia pe care le vadesc plantele in legatura cu alte organisme stimulate in prezenta lor. Asemeni lui Backster, a ajuns si el la concluzia ca plantele au tendinta de a „lesina" sub efectul unui stres sufocant, incetand dintr-o data sa reactioneze pana si la stimulii cei mai obisnuiti, cum ar fi lumina si caldura. Dupa Backster si Sauvin, Byrd a fost si el in masura sa demonstreze in fata camerelor de televiziune ca o planta poate sa reactioneze la stimulii cei mai neasteptati, inclusiv la intentia de a o arde. Tot in fata camerelor, Byrd a demonstrat ca o planta reactioneaza cu circa o secunda intarziere cand cineva agita langa ea o cutie de chibrituri in care e inchis un paianjen, emotia prelungindu-se dupa aceea cu aproape un minut. Aceeasi reactie a manifestat-o o planta atunci cand Byrd a rupt o frunza a altei plante, aflata in imediata ei apropiere.

Lui Byrd i se pusese la dispozitie un detector de minciuni mult mai perfectionat, cunoscut sub numele de evaluator al stresului psihologic. Acest aparat a fost conceput pe baza teoriei ca vocea omeneasca opereaza in mod normal asupra modulatiilor de frecventa audibile si inaudibile si ca acestea din urma dispar atunci cand vorbitorul se afla intr-o stare de tensiune. Desi aceasta schimbare nu poate fi perceputa cu urechea libera, inventatorul acestui aparat sustine ca poate inregistra pe un grafic orice fluctuatii ale vocii. Prin urmare, Byrd s-a straduit sa adopte acest aparat perfectionat la munca lui de cercetare asupra plantelor. in Japonia, un barbat cu voce blanda, doctor in filozofie si excelent electronist, locuind in Kamakura, incantatoare aglomeratie urbana inconjurata de gradini si situata nu departe de Yokohama, a reusit sa transforme un detector de minciuni intr-un aparat care l-a condus spre cele mai fantastice rezultate atinse vreodata de cercetatorii lumii plantelor. Doctor Ken Hashimoto statornic colaborator al politiei japoneze pentru detectarea minciunilor auzind de experientele lui Backster hotari sa lege la un poligraf obisnuit un cactus, proprietatea familiei sale, cu ajutorul unui ac de acupunctura.

Demersul sau era mult mai revolutionar decat cele ale lui Backster, Sauvin sau Byrd. Hashimoto spera sa poata lega o conversatie in toata regula cu o planta si pentru asta isi punea mari sperante in modificarile pe care el insusi le operase la sistemul de detectare a minciunilor folosit in Japonia. Straduindu-se sa simplifice interogatoriile luate la politie si sa le faca in acelasi timp mai putin costisitoare, doctorul Hashimoto pusese la punct un sistem asemanator oarecum cu cel al lui Dektor, care nu avea nevoie decat de casete noi la fiecare interogatoriu, pentru o inregistrare perfecta a reactiilor suspectului. Transpunand prin metode electronice modulatiile vocii acestuia, Hashimoto a ajuns sa obtina pe hartie un traseu suficient de graitor si de lipsit de coeficiente de eroare pentru a fi acceptat ca proba de tribunalele japoneze.

Ajuns in stadiul acesta, el intrevazu o alta posibilitate: sa inverseze sistemul, in speranta ca astfel va putea reusi sa transforme traseul de pe grafic in sunete modulate, dand astfel plantei o voce. Primele experiente le-a facut cu un cactus asemanator cu cactusul columnar gigantic din California si din desertul Arizona, dar de proportii mult mai mici, si se soldara toate cu esecuri totale. Fara sa dea vina pe eventuale erori din comunicarile lui Backster, Hashimoto incerca sa caute cauza nereusitei in propriul lui mod de a actiona. Era foarte posibil ca vina sa-i apartina lui, in pofida faptului ca este considerat printre cercetatorii japonezi cei mai proeminenti in materie de cercetare psihologica.

Surpriza a venit din partea sotiei sale, reputata pentru cunostintele ei in domeniul plantelor, pe care le adora. Cum doamna Hashimoto asigura intruna cactusul de sentimentele ei afectuoase, reactia acestuia fu rapida si uluitoare. Transformat si amplificat de echipamentul electronic al doctorului Hashimoto, sunetul produs de cactus aducea cu bazaitul ascutit al cablurilor de inalta tensiune, asa cum se aude de la distanta, parand adesea un cantec cu ritm si tonalitate variate si placute, ba chiar, cel putin in unele momente, aproape voioase si pline de caldura.

John Francis Dougherty, un tanar american din Marina del Rey, statul California, care a asistat la una din aceste conversatii, povesteste ca ascultand-o pe doamna Hashimoto cum vorbea plantei cu cuvinte bland modulate in limba japoneza, ii venea a crede ca acesta ii raspunde fel de afectuos, cu modulatii asemanatoare, pe limba ei, bineinteles. Dougherty mai povesteste ca sotii Hashimoto au reusit sa stabileasca o legatura atat de stransa cu acest cactus, incat au putut sa-l invete sa numere si chiar sa faca adunari pana la douazeci. Cand i se cerea, de exemplu, sa spuna cat fac doi si cu doi, planta raspundea prin sunete care, transcrise de ac pe grafic, reprezentau patru puncte, insa legate intre ele.

Hashimoto, care este posesor al titlului de doctor la Universitatea din Tokyo si indeplineste functia de sef al centrului de cercetari electronice Hashimoto si pe aceea de director al serviciului de cercetari de la Industriile Electronice Fuji, compania care a realizat, printre altele, imensele panouri luminoase care scalda noaptea in luminile lor intregul Tokyo, Hashimoto, deci, a demonstrat dupa aceea talentele de socotitor ale cactusului sau si in fata publicului din mai multe localitati din Japonia, deplasandu-se special in acest scop.

Cand a fost intrebat care ar fi explicatia fenomenului ca un cactus e in stare sa vorbeasca si sa socoteasca, doctorul Hashimoto, care este de asemenea, lucru surprinzator, si unul din autorii de mare succes din Japonia - lucrarea sa Introducere in perceptia extrasenzoriala a atins saizeci de tiraje, iar Misterele lumii quadridimensionale se afla la al optzecilea - a raspuns ca, in actualul stadiu de evolutie a teoriilor fizice, numeroase fenomene raman neelucidate si printre ele si cel al cactusului sau. Dupa opinia lui, dincolo de lumea tridimensionala in care ne miscam noi, ar exista o alta si lumea noastra nu ar fi decat umbra unei lumi quadridimensionale si imateriale in care nu mai opereaza legile fizicii cunoscute de noi. El este de asemenea de parere ca aceasta lume quadridimensionala controleaza lumea noastra materiala si tridimensionala prin ceea ce el numeste „concentrarea spiritului", adica ceea ce e cunoscut in general sub denumirea de psihochinesie sau suprematia spiritului asupra materiei.

inapoi la cuprins sau mai departe