cp_Cea mai dramatica schimbare din ultimul deceniu īn ceea ce priveste economisirea la banca

Cei care īsi tin banii īn banci, respectiv cei pentru care depozitul bancar reprezinta principala forma de economisire, se confrunta de aproape un an cu ceva nou care naste multe īntrebari, socoteli lunare si multa presupunere īn ceea ce priveste viitorul:

1) cifrele mici, adica ratele mici la depozite, fie ca sunt la lei, fie ca sunt la euro;

2) o schimbare de scadente pe care deponentii nu prea au trait-o, respectiv cine vrea dobānzi mai mari trebuie sa-si lase banii pe termen lung pe unul, trei sau cinci ani fata de o luna, trei luni, sase luni cu care erau obisnuiti, ceea ce implica o confruntare cu necunoscutul īn tot acest timp;

3) miscarile de curs īn sus sau īn jos de cāteva procente, pe care guvernatorul BNR Mugur Isarescu nici nu le mai ia īn considerare, dar care anuleaza peste noapte cāstigul rezultat dintr-un depozit bancar, unde ratele sunt mici.Asta daca nu produce pierdere.

Fata de 2008-2010, asta ca sa iau o perioada mai apropiata, dobānzile la lei si la euro s-au īnjumatatit, daca nu chiar mai mult. Īn 2009, bancile plateau o dobānda de 10-14% la lei īn functie de cāt le ardea buza, iar acum platesc 3-5,5%.  Īn 2009, la euro, pentru a-si asigura lichiditate avānd īn vedere īnceputul crizei, bancile plateau 6-8% si chiar 10% pentru sumele mari, de la un milion de euro īn sus, iar acum ofera 1,5-3,8%.

Īn 2009, la o crestere a cursului leu-euro de 6,9%, cāstigul īn euro adus de un depozit īn lei (dobānda la lei minus cresterea cursului) a fost de 5-6%. Cam cāt dobānda la euro. Deci cine a avut lei nici nu a cāstigat, nici nu a pierdut real īn euro. Īn 2010, la o dobānda īn lei de 7-10% si o depreciere a cursului de 1,3%, cāstigul real īn euro a fost de 6-9%. Daca facem o comparatie cu dobānzile la euro care au mai scazut, spre 4-5%, rezulta un plus real peste un depozit la euro de 2-3%. Īn 2011, la o crestere a cursului de numai 0,8%, cu dobānzi la lei de 6-8%, cu dobānzi la euro de 4-5%, a rezultat un cāstig real peste depozitul la euro de 2-3%. Īn anii 2010 si 2011 cei care si-au tinut banii īn lei au cāstigat mai mult decāt cei care au preferat euro. Īn 2012, dobānzile la lei au fost de 4-6%, cursul a crescut cu 2,5%, iar dobānzile la euro au fost īntre 3 si 4%, deci s-a cam intrat pe pierdere reala, nu mult, pentru cei cu depozite īn lei. Īn 2013, de la īnceputul anului cursul leu-euro a crescut cu 0,9%, dobānzile sunt cuprinse īntre 3,5% pe an (bancile mari ) si 5,5% (bancile mai mici), iar la euro se ofera īntre 1% si 3,5% pe an. Rezulta ca nici nu se cāstiga, nici nu se pierde, dar conditia este ca rata leu-euro sa ramāna pe loc. Orice crestere a cursului peste 4,47 lei/euro aduce pierderi celui care are economiile plasate īn lei, versus plasate īn euro.

Sa ne īntoarcem cu 10 ani īn urma. Dobānzile la lei erau cuprinse īntre 11 si 12%, cresterea cursului a fost de 0,62%, dobānzile la euro erau īntre 4% si 6% pe an, rezultānd un cāstig real de 6-7%. Cei care au avut atunci bani īn lei au cāstigat real dublu fata de cei care au avut economiile puse īn euro. Īn 2004, dobānzile la lei au fost de 13-15% pe an, cursul s-a apreciat cu 0,15%, ratele la euro erau 4-5%, iar rezultatul a fost fabulos, un cāstig real de 8-9%. Sa tot depui banii īn lei īn Romānia. Īn 2005, 2006, 2007 s-a cāstigat bine pariindu-se pe depozitele īn lei si nu pe cele īn euro. Scaderea inflatiei din ultimii doi ani spre 3-4% a adus si dobānzi mici la depozite. La credite, scaderea este mult mai lenta, ce-i drept.

Niciodata Romānia, cred ca nici pe vremea lui Ceausescu, nu a avut dobānzi la depozite atāt de mici. La 3-5% pe an, daca mai adaugam si comisionul de retragere, cāstigul nici nu se vede. Pe termen scurt, chiar poti sa retragi mai putini bani decāt ai depus.

Bancile īncearca sa ofere dobānzi mai mari daca īti tii bani pe 3-5 ani. Romānii nu au experimentat o perioada atāt de lunga si psihologic nu sunt pregatiti sa-si lase economiile si sa vina peste cinci ani la scadenta. Īn cinci ani se pot īntāmpla multe. UniCredit Tiriac Bank a avut chiar un depozit pe sapte ani la lei, dar nu a avut cerere asa ca a renuntat la el.

Īn acest moment, sunt 16 milioane de conturi/ deponenti- persoane si juridice, care au depozite cu scadenta de la o luna īn sus īn sistemul bancar romānesc de 200 de miliarde lei (128 de miliarde de lei si 16 de miliarde de euro ). Daca punem si conturile la vedere si alte forme de economisire īn banci, de obicei cu scadenta de pāna la o luna, suma totala de economii este de 305 miliarde de lei (156 miliarde de lei si 34 de miliarde de euro).

Īntrebarea celui care pāna acum a mizat pe leu, pe plasarea banilor īntr-un depozit īn lei, īn speranta ca va fi mai bun decāt un depozit īn euro, este ce face īn continuare avānd īn vedere dobānzile mici si miscarile de curs, chiar daca sunt de plus sau minus 1%? Pe ce mizeaza īn continuare? Mai este leul un plasament mai rentabil decāt cel īn euro? Pentru un potential cāstig de un procent peste dobānda la euro, mai este rentabil sa-ti tii banii īn lei, si sa te lasi la māna cursului valutar?

Dupa ce creditarea īn euro a explodat din 2005 īncoace, ceea ce a determinat ca doua treimi din īmprumuturi sa aiba la baza euro, iar BNR sa tina cursul pentru a nu aduce si mai mult oamenii, companiile si bancile īn Ńfalimentī, acum Isarescu are o noua problema. Trebuie sa tina cursul si mai strāns la plus/minus un procent pentru a preveni migrarea depozitelor din lei īn euro. Oricum Romānia nu a mai experimentat asa ceva pāna acum, dobānzile mici la depozitele īn lei, aproape exact ca īn occident. De doi ani traim cu o inflatie mica si este foarte greu din punct de vedere al economiei, al bugetului, al companiilor si chiar a angajatilor, care īn trecut īsi bazau cresterea nominala pe inflatia mare. Inflatia mica, faptul ca antreprenorii nu mai pot sa creasca preturile de la luna la luna ca acum 10-15 ani creaza mari probleme. Multa lume era fericita, īn frunte cu bugetul statului, cānd inflatia era de 40%, veniturile statului cresteau nominal, salariile urcau cu 10-20%, iar cursul urca cu 10-20%. Acum avem inflatie mica, dobānzi mici, fluctuatie de curs mica, dar care conteaza, salariile stau pe loc. Ce preferati? Poate ar trebuie sa organizeze un referendum si pe aceasta tema.

Acest articol a aparut īn editia tiparita a Ziarului Financiar din data de 09.09.2013

20 Comentarii [+] Adauga un comentariu

Marea problema a bancilor in Romania e ca traiesc doar din ciuguleala de ghiseu , prin alte parti mai evoluate nu se percep comisioane, bancile sunt fericite ca-ti duci la ei banul pe care-l inmultesc facand cu el afaceri, investindu-l.
Este culmea sa ajungi sa doresti sa ai inflatie mare, iluzia banului care creste, cand de fapt doar il muti dontr-un buzunar spart intr-altul la fel.
Economisiti in moneda in care castigati, alta cale mai sigura nu exista.