|
Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa-razbointrucuvant
„Ma bucur ca tuturor li se pare firesc sa se plānga de īncalzirea globala cānd ninge”.
Pentru ca e limpede ca nu exista suficiente resurse medicale care sa rezolve the big buba la cap.Simt ca lupta pentru pace o sa ne omoare, nu razboiul. Si īn fond, decāt sa dea īn cap la oameni pe strada, mai bine sa sustina salvatorii planetei ca ninsorile si viscolul ar trebui sa ne puna pe gānduri cānd se petrec iarna. Nici caldurile astea de vara nu ar trebui sa ne lase cu māinile īncrucisate.Nu mi-e clar deocamdata ce atitudine ar trebui sa avem fata de primavara si toamna, dar simt ca pregateste Bono un cāntecel.Īn aceasta atmosfera de completa dereglare, am aflat o veste buna, care mi-a confirmat ca George Orwell e cu noi si ca nu ne va parasi niciodata. La capatul unor lungi procese, Berlin a devenit primul oras din Germania īn care copiii au dreptul sa faca galagie cānd se joaca, īn locurile special amenajate pentru astfel de activitati enervante
M-a trecut un fior citind formularea oficiala: harmalaia din gradinite, scoli si parcuri e fundamentally and sociably tolerable. Poftiiim!? Iar domnul Axel Strohbusch, de la Department of Noise Protection, admite ca, totusi, copiii au dreptul sa faca deranj sonor īn timp ce cresc. Adevarul cel mai incomod este acela ca ne confruntam īn primul rānd cu imbecilizarea globala īn numele civilizatiei. Si abia mai la urma cu dereglari climatice la Vancouver si Dabuleni.
Topirea ghetarilor este nimic fata de disparitia subita si voluntara a atātor miliarde de catraliarde de neuroni. Suna aberant o lume īn care chinezii īsi īnchid fabricile de poluare, iar aurul este lasat sa zaca linistit īn pamānt, pentru a nu mai distruge natura, nu? Īn schimb pare infinit mai firesc sa citim ca īn Romānia s-ar putea amenaja niste depozite de deseuri nucleare si sa aflam de la un ministru ca nu trebuie sa ne facem griji, pentru ca sunt niste constructii foarte sigure.
Excelent, asta īnseamna oportunitate. Daca tot avem atātea zone frumos defrisate, nu ar merge de la sine niste magazii radioactive acolo?Si am aflat de la un alt demnitar ca un pic de mercur (pe care īl contine nu mai stiu ce vaccin) face bine la organism. Pai, cine a fost īn Vietnam stie ca un paharel de napalm luat dimineata, pe scheletul gol, face minuni. Iar un glont-n ceafa vindeca orice durere de cap, fara sa ne mai otravim cu medicamente de la conspirationistii farmaceutici.
Uneori ma gāndesc ca ziua īn care o sa le vina ideea sa īncerce si cu cianura, vazānd ca nu se descurca altfel cu noi, poate nu e chiar asa de rea cum pare.Deja facem prea mult deranj, copiii īnca mai tipa cānd se joaca, exista mult prea multi oameni care nu au aderat la corectitudinea politica si īnca si mai multi care cred ca progresul speciei se masoara īn functie de etajul la care locuiesti, fara sa poti deschide fereastra. Si pe lānga aceasta atmosfera construita de minti īnguste si obsedate sa dea cu spirt pe tot ce e viu, mai e si un alt fenomen cataclismic. L-as numi īnrautatirea globala.
El se manifesta foarte vizibil la periferiile oraselor, acolo unde urātenia absoluta este admirabil desfasurata cu a big help from the people. Asta se petrece oriunde, dar aici unde suntem noi e aproape joc de strategie, molima. Īnca īmi place sa cred ca detaliile pot salva tabloul general. Dupa fiecare plimbare īn afara orasului, revin cu o mare īndoiala si cu hectare de oribil īn memoria vizuala. Dupa ce ca se traieste prost, multa lume se gāndeste sa mai fie si urāt.
Sunt frumoase momentele īn care realizezi ca totul e de schimbat. Pacat ca e nevoie de dinamita, multa dinamita. Ma uit cu multa compasiune la cei care turuie la televizor despre gropi, gheata, īncalzire globala, fonduri europene, traditii, pensii, plante etnobotanice si fauna animala. Ce bine ca suntem asa de ocupati, pentru ca daca am realiza ce lume monstruoasa si hidoasa am construit, am cadea secerati pe loc.
Īn fond nu a mai ramas mult de distrus, mai sunt niste case de darāmat, niste copaci de taiat, ape de poluat, nici nu stii cum te iei cu treaba si trece timpul. De-asta ne face bine īncalzirea globala – cum are nevoie cāinele de o jucarie de cauciuc cu care sa umple de bale toata casa. Dragutul de el, uite ce frumos se joaca.
Culmea, speranta vine tot de la clasici. Iata cāt de pesimist era Cicero īn anul 43 īnainte de Hristos, chiar si fara sa-l cunoasca pe Al Gore: Vremurile sunt rele. Copiii nu-si mai asculta parintii si toata lumea scrie carti.
Inapoi la insemnarea sursa 665_Placeo
| |
© 2009~2085 OSCII-Lab ;Home
Popescu-Colibasi
