cp_agnostic

    Sunt articole care exemplifica ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa 

Agnosticismul e conceptia filozofica potrivit careia adevarul anumitor afirmatii, mai ales afirmatii teologice privind existenta unui Dumnezeu sau a unor zei, este fie necunoscut, fie imposibil de aflat.

Termenul agnostic a fost creat de Thomas Henry Huxley īn 1869 si este folosit si pentru descrierea celor neconvinsi de existenta zeitatilor sau altor aspecte religioase. Cuvāntul agnostic provine din greaca, compus din particula a (fara) si ( cunoastere. Agnosticismul nu trebuie confundat cu pozitia opusa, gnosticismul.

Agnosticii pot afirma fie ca nu este posibil sa existe cunoastere spirituala, fie ca ei, personal, nu dispun de o asemenea cunoastere. Īn ambele cazuri este expus scepticism fata de doctrinele religioase.

Deistii si ateii afirma fie ca exista, fie ca nu exista Dumnezeu. Agnosticii declara īnsa ca nimeni nu poate sti daca Dumnezeu exista sau nu.

Atitudinea acelora care prefera sa nu se pronunte asupra problemelor care nu intra īn cāmpul datelor experientei.

Termenul a luat nastere īn ambientul pozitivismului.

Desi nu neaga existenta lui Dumnezeu, agnosticismul spune ca Dumnezeu nu poate fi cunoscut, iar existenta lui nu poate fi probata (demonstrata).

Sustinut īn forma lui cea mai rigida de Thomas Henry Huxley (1825-1895) este si pozitia īmpartasita de toti aceia care nici mai īnainte n-au recunoscut posibilitatea de a sti daca Dumnezeu exista sau nu.

De exemplu, pentru Immanuel Kant Dumnezeu, sustras cunoasterii teoretice, ramāne un postulat al ratiunii practice; Friedrich Schleiermacher considera religia fondata pe sentiment; Carl Gustav Jung īl vede pe Dumnezeu ca pe un produs al abisului inconstient al eului.

Opunāndu-se agnosticismului, īn primul Conciliu din Vatican, Biserica Catolica a sustinut ca „plecānd de la lucrurile create, Dumnezeu poate fi cunoscut cu certitudine prin lumina naturala a mintii”. Aceasta pozitie pleaca de la convingerea ca inteligenta umana este legitim deschisa transcendentei si, prin urmare, este īn masura sa-l īntālneasca pe Dumnezeu īn cercetarea Adevarului.