Dar ce e atāt de remarcabil īn aceasta descoperire?

Despre virusuri se credea - ca odinioara despre bacterii - ca nu prea au ce bine sa ne faca si ca, atunci cānd ajung īn corpul nostru, ne fac rau.

Dar descoperirea ADN-ului viral īn intestinul uman, la persoane sanatoase, i-a facut pe oamenii de stiinta sa investigheze problema cu mai multa atentie. Si asa au descoperit ca era vorba despre ADN ce provenea atāt de la virusuri animale (care infecteaza celule animale, adica; īn cazul de fata, celule umane), cāt si de la bacteriofagi - virusuri care ataca bacterii. Ataca e un fel de-a spune; verbul sugereaza o actiune defavorabila bacteriei, dar, de fapt, cum veti vedea, lucrurile s-ar putea sa nu fie chiar asa.

Cert este ca bacteriofagii ((sau fagii, cum li se spune prescurtat) sunt virusuri care īsi injecteaza materialul genetic propriu īn celula bacteriana si folosesc mecanismele ei de reproducere celulara pentru a se multiplica.

Cānd se desprind de celula-gazda, pot sa plece luānd cu ei si copii ale genelor bacteriei, pe care apoi le muta īntr-o alta bacterie (poate de alta specie), inserāndu-le īn genomul acesteia. Practic, ei pot muta gene de la o specie de bacterii la alta, sau de la o tulpina bacteriana la alta. Introduc, astfel, gene noi, īn genomul bacterian, ceea ce modifica felul īn care functioneaza acesta: specia de bacterie astfel invadata de un virus poate sa capete, datorita genelor nou-primite, īnsusiri noi, sau sa piarda anumite abilitati pe care le avea īnainte de a fi fost infectata.

Uneori, infectarea cu un virus bacteriofag omoara rapid bacteriile: celula bacteriana este distrusa īndata ce multiplicarea virusului s-a īncheiat (este asa-numitul ciclu litic). Alteori, īnsa, se stabileste un fel de armistitiu: virusul nu omoara "din prima" bacteria, ci o foloseste timp īndelungat pentru scopurile sale. Bacteriofagii din aceasta categorie sunt numiti fagi temperati. Un astfel de virus īsi insereaza propriul genom īn cromozomul bacteriei, pentru a fi replicat īmpreuna cu acesta, si toate bacteriile rezultate din bacteria infectata poarta copii ale genomului viral (acesta este ciclul lizogen). Cu alte cuvinte, e vorba despre o convietuire pe termen mai lung īntre o bacterie si un virus.

Interactiunile dintre genomul bacterian si cel viral sunt foarte complexe si īnca insuficient cunoscute. Totusi, omul foloseste deja aceste cunostinte īn domeniul ingineriei genetice, pentru a introduce, cu ajutorul virusurilor, noi gene īn genomul bacterian si a crea, astfel, bacterii modificate genetic, capabile sa sintetizeze anumite substante sau sa realizeze alte actiuni interesante pentru om.

O alianta pe termen lung

Care va sa zica, bacteriile din intestin, aliatii nostrii microscopici, au si ele niste "vecini" cu care interactioneaza: virusuri din grupa fagilor temperati. Iar acesti fagi joaca un rol - deocamdata nu foarte bine cunoscut, de vreme ce studiile sunt abia la īnceput, dar cu siguranta important - īn viata bacteriilor intestinale si, prin urmare, si īn viata noastra.

Iata cāteva dintre constatarile interesante ale echipei de autori ai studiului:

• populatia de virusuri din colon e foarte stabila īn timp, compozitia ei variind īn cursul unui an cu mai putin de 5%
• compozitia populatiei de virusuri e specifica fiecarui individ, chiar īn mai mare masura decāt cea bacteriana. Chiar si gemenii identifici - afirma cercetatorii -, care au, de obicei, flore bacteriene identice, prezinta diferente cānd e vorba despre populatiile de virusuri.
• "sortimentul" de virusuri prezente īn colon este dominat de cāteva specii de fagi temperati, ceea ce sugereaza ca īntre virusurile si bacteriile de aici nu ar exista o relatie de tipul "prada-pradator", ci una simbiotica.

Pentru moment, cercetatorii sunt foarte incitati sa afle mai multe. Practic, acesta e un cāmp de cercetare aproape virgin.

Se crede ca bacteriile intestinale traiesc īntr-un echilibru dinamic cu fagii, care folosesc abilitatile lor pentru a se multiplica. Asadar, nu e vorba despre o perpetua lupta, o cursa a īnarmarilor, ci despre o convietuire mai degraba pasnica, o situatie stabila si echilibrata. Fiecare specie de bacterie si de virus traieste, dar le lasa si pe celelalte sa traiasca, iar rezultatul acestei complexe cooperari īntre microorganisme este ca noi traim la rāndul nostru, īn echilibru nutritional, metabolic - fiziologic īn general.


Interesant e faptul ca cercetatorii au descoperit, īn ADN-ul viral, gene (implicate īn sinteza unor proteine) care nu mai fusesera gasite pāna atunci la virusuri. Despre aceste proteine se stia ca sunt sintetizate de bacterii si intervin īn metabolizarea carbohidratilor si sinteza de aminoacizi. Nu e exclus ca aceste gene sa fi fost introduse īn genomul bacteriilor chiar de catre virusuri, caz īn care implicarea virusurilor īn metabolism e mult mai importanta decāt se credea.

E o teorie noua si tulburatoare, īn felul ei, prin implicatiile pe care cercetatorii le īntrevad deja: daca metabolismul unei persoane depinde, īn buna masura, de flora microbiana din intestin, prin urmare si de relatia dintre bacterii si virusuri, atunci, explorarea relatiei ametitor de complexe dinte bacterii si fagi poate oferi, pe termen lung, speranta descoperirii unor tratemente noi pentru boli metabolice, precum obezitatea, ca si pentru alergii sau boli autoimune.