|
Am mai spus si repet sunt articole care imi plac foarte mult si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez si la mine pe site. Consider ca este o onoare pentru mine sa le reproduc si pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult Valoare Adaugata) Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa acestui articol este aici
ZIUA - DEZVALUIRI - marti, 22 decembrie 1998
Dupa noua ani, un martor, redactor la Departamentul Investigatii al ziarului ZIUA, rupe tacerea Au existat teroristi! Ei
apartineau unor institutii ale statului * Parchetul Militar detine
toate probele* Departamentul Investigatii al ziarului ZIUA ii cheama sa
depuna marturie pe toti cei care au cunostinta de evenimentele relatate
in aceasta pagina Ca de
obicei, in preajma sarbatorilor de iarna, la moment aniversar al
evenimentelor din decembrie 1989, se vorbesc vrute si nevrute despre ce
s-a intamplat atunci. Insa acest an este mai special decat toti anii
care s-au scurs din '89 deoarece Presedintele Romaniei, Emil
Constantinescu, a promis solemn ca pana la finele acestuia se va face
lumina in dosarele revolutiei/loviturii de stat, puciului, insurectiei
sau ce-o mai fi fost. Mai sunt putine zile pana la implinirea
termenului final enuntat de seful statului. Cu sufletul la gura,
asemeni multora dintre cei care au trait direct anumite evenimente care
au lasat urme adanci, astept sa aflu cine a tras, cine mi-a ranit
prieteni si mi-a ucis colegi, cine a organizat operatiunea de executare
a terorii la scara nationala in 1989. Am
asteptat ani de zile finalizarea anchetelor pe care stiam ca le-a
deschis procuratura in 1990. Eu insumi am participat la deschiderea
unei astfel de cercetari, in aceea vreme. Recent insa, spre
consternarea mea si a multor altora, care detin date despre faptele
petrecute cu noua ani in urma, seful Parchetului Militar a aparut cu o
declaratie rasunatoare in fata opiniei publice sustinand ca n-a existat
picior de terorist. Ca nu exista probe care sa ateste ca anumite
persoane inarmate au tras asupra civililor in special, provocand
teroare. In urma cu noua
ani am facut cunostinta personal cu trei dintre aceste personaje
volatile, "teroristi" - a caror existenta constituie astazi un aprig
subiect de controversa. Reprezentantii Parchetului militar care sustin
ca nu au probe care sa certifice existenta "teroristilor" mint. Aceste
probe exista, iar generalul Samoila Joarza, inspector general in cadrul
Parchetului Militar este unul dintre cei care a avut aceste probe in
mainile sale. In
februarie 1990, procurorul militar Samoila Joarza, la vremea aceea
colonel, m-a invitat, in calitate de martor, prin citatie scrisa, la
sediul de atunci al Parchetului Militar, din Strada Tudor Arghezi nr.
6, la camera 25. Colonelul Joarza si capitanul Slavoiu se ocupau de
anchetarea evenimentelor din decembrie, iar eu fusesem chemat in
legatura cu dosarul blocului Romarta, blocul de vizavi de CC.
Telefoanele la care puteau fi gasiti acestia erau (in acea vreme)
11.14.40 interior 159 si 11.42.76, pentru colonelul Joarza si 15.07.70
pentru capitanul Slavoiu. Blocul
Romarta, fost sediu al Ministerului de Interne, inainte de 1945, situat
in zona zero a Capitalei, este o constructie gigantica, formata din
doua corpuri de cladire lipite intre ele. Ansamblul constituie o
adevarata cazemata ce domina Piata Palatului, cu iesiri in trei parti,
care se intinde pe Strada Academiei de la numerele 35-37 la numerele
39-41, si a fost locul de desfasurare al unuia dintre episoadele
dramatice ale evenimentelor din 1989. Specificitatea
dosarului Romarta consta in faptul ca putea oferi veriga de legatura
dintre teroristi si institutia de care apartineau. In blocul de vizavi
de CC avusese loc un anumit tip de contact direct cu anomimii tragatori
numiti "teroristi", iar cei care au participat nemijlocit la "contact"
puteau oferi o marturie si o serie de probe prin care se putea ajunge
direct la punctul de comanda al grupelor care au actionat pe teritoriul
Capitalei. Printre acei
martori, putini la numar, care au discutat si au stat fata in fata cu
"teroristii" m-am aflat si eu. "Discutia" a durat aproximativ sase ore,
pe parcursul acesteia consumandu-se in jur de 2000 de cartuse.
Participantii activi la dialog au fost in numar de sase. De o parte
s-au aflat trei "teroristi" blocati intr-un palier al unei scari din
blocul Romarta, la etajul 2 al scarii A de la nr.35-37, si de cealalta
parte ne aflam noi, respectiv un sergent din regimentul de garda (UM
01050 cred), doi soldati aflati in subordinea sa si cu mine. Schimbul
de cuvinte si de gloante intre protagonistii dialogului s-a efectuat
de-a lungul unui culoar ingust si lung de maximum cinci-sase metri.
Ne-am vazut la fata foarte bine unii pe altii, am tras unii in altii
ore in sir, am parlamentat, noi incercand sa-i convingem sa se predea,
ei incercand sa ne convinga sa ne constituim in ostatici. Impuscaturile au inceput o data cu televizarea "evenimentelor" Toata
povestea "teroristilor" a inceput pentru mine in data de 22 decembrie
1989, seara, moment in care ma aflam in dreptul fostului hotel Union.
La televizor se anuntase prinderea lui Nicu Ceausescu. Era un moment de
acalmie, nu se mai auzeau focuri de arma. In
urma cu cateva ore, incepuse nebunia. Mai precis dupa ce Piata
Palatului a devenit prima scena a tarii. O scena clasica de tip
italian, cum se spune in scenografie, cu un unic punct focal, balconul,
filmat dintr-un singur unghi, cel al carului de reportaj din preajma
sa. Populatia tarii constituia publicul din sala de teatru, caruia i se
comuta spectacolul alternativ, de pe balcon pe studioul 4 al TVR.
Spectacolul incepuse la TVR. Teodor Brates redactor sef adjunct al
redactiei Actualitati, cel care preluase coordonarea emisiei TV,
apucase deja sa-i faca intrarea lui Ion Iliescu. Un Om de omenie
dintr-o familie de Patrioti. Omul mesianic, salvator, Cel Multasteptat,
cam asta era mesajul. Noi, cei din strada, nu aveam cum sa stim ce
blestematii apareau la televizor. Mult mai tarziu aveam sa aflam ca
Iliescu aparuse la televizor pentru a explica ca Ceausescu tradase
idealurile comunismului si ale socialismului stiintific. Dupa ce si-a
facut introducerea la TVR, Iliescu s-a deplasat de la Televiziune la
CC, pentru a se adresa multimii din balconul Comitetului Central. Mihai
Bujor Sion propusese trimiterea carului nr. 3 de reportaj in Piata
Palatului, pentru a transmite discursul lui Iliescu care fusese anuntat
pentru ora 17.00. Carul a ajuns si a intrat in emisie dupa ora 17.30.
La foarte putina vreme de la aparitia carului TVR au inceput sa se auda
primele focuri de arma. "Teroristii" au actionat in grupe de cate trei Din
data de 21, de la ora zece dimineata iesisem pe strazi, impreuna cu
cativa prieteni si trecusem prin tot ce se putea trece, reusind sa scap
aproximativ intreg. Ma pierdusem de prieteni dar imi facusem amicitii
de conjunctura. Unul dintre amicii momentului o facuse pe cascadorul pe
la Buftea, pe unde lucrasem si eu o perioada. Din momentul in care
izbucnisera focurile de arma in zona centrului participasem la asa zise
actiuni de scotocire a presupuselor puncte de tragere. Tocmai coborasem
din hotelul Union, unde executasem o astfel de actiune, fara rezultate
concrete, la putin timp dupa ce se anuntase la TVR prinderea lui Nicu
Ceausescu. Ma aflam pe trotuarul de vizavi de blocul Romarta, pe partea
cu barul Atlantic, cand, impreuna cu cascadorul, am zarit un grup de
trei persoane pe acoperisul blocului. Unul dintre cei trei agita un
mare steag gaurit strigand ceva neinteligibil, la care comentariul
oamenilor din jur a fost ca teroristii se predau sau cam asa ceva. Am
apucat sa vad cum unul dintre cei trei ingenuncheaza brusc pe marginea
terasei si incepe sa traga rar, la "foc cu foc", in directia noastra, a
celor de jos. Oamenii au inceput sa tipe, au luat-o la goana care
incotro ori s-au trantit la pamant. Tipul de pe acoperis tragea cu un
PSL (pusca semi-automata cu luneta), dupa cum mi s-a parut, fara sa se
grabeasca, si fara sa aiba o tinta anume. Chiar langa mine, cascadorul,
care a ramas in picioare, vociferand, a fost atins in pulpa. Glontele
i-a sters piciorul asa ca rana nu era grava. Am luat-o la goana catre
bloc impreuna cu tanarul ranit, am "cules" vreo cativa soldati care se
pitisera in scara blocului, si am urcat in mare viteza, pe scari, pana
pe acoperisul blocului. Cei trei disparusera, dar le-am gasit steagul,
pe care-l abandonasera, si am gasit amplasamentul de tragere, situat
chiar deasupra troliului liftului, un loc strategic de unde se vedea
ca-n palma atat jos in Piata cat si pe acoperisul Comitetului Central.
Se pare ca unul dintre "teroristi" era ranit la gamba, deoarece am
gasit o urma de sange, pe care am urmarit-o pe alte scari interioare,
pana la etajul cinci, unde am pierdut-o. Soldatii au inceput sa sparga
la intamplare usile de pe palier, in speranta de a gasi refugiul
tragatorilor de pe acoperis. Eu impreuna cu inca trei soldati si cu
tanarul ranit la picior am coborat pe scari inapoi. Blocul din fata CC-ului servea ca baza logistica pentru "teroristi" La
etajul doi a izbucnit deodata in fata noastra o rafala, am dat inapoi,
si am vazut tasnind dintr-un apartament trei oameni, traversand dinspre
stanga spre dreapta coridorul taiat de scara pe care coboram noi.
Primul impuls a fost sa fugim dupa ei, dar l-am oprit pe sergentul din
fata mea exact inainte de a se aventura la capatul coridorului
intunecat. Din intuneric au izbucnit focuri de arma. Spatiul fiind mic,
bubuiturile se auzeau infernal. Sergentul deschisese cracanele pustii
mitraliera pe care o cara cu el, cu intentia de a se fixa in mijlocul
coridorului. L-am convins ca nu suntem pe camp, la instructia tragerii,
drept care grupul nostru s-a instalat in pragul apartamentului parasit
de cei trei teroristi. Eram doi civili si trei soldati dintre care doar
unul, sergentul de la regimentul de garda, era "bastan" cu instructia
completa. Restul erau "pufareti", care abia-abia reuseau sa bage
gloantele in incarcatoare. Situatia
se prezenta astfel. Noi in apartamentul "teroristilor", cei trei, de
care ne despartea un coridor lung de cinci sase metri, ei fiind pititi
pe un culoar care traversa blocul de la o scara la alta, si la mijloc
scara, inaccesibila si pentru noi si pentru ei. Deasupra noastra, la
etajul superior, se afla o grupa sau un pluton de soldati insotiti de
un locotenent major, care nu apucasera sa treaca pe scara dupa noi. Sub
noi, la etajul inferior era plin de soldati. Blocul era practic complet
inconjurat de efective numeroase de soldati. Cel putin trei TAB-uri
aveau atintite mitralierele catre bloc. Mie mi se parea ca nu exista
nici o cale de iesire pentru cei trei "teroristi" cu care aveam sa
intram curand intr-un dialog incins. Blocul Romarta este o adevarata fortareata Partea
de bloc in care ne aflam avea doua curti interioare mari, trei scari
principale si vreo doua secundare si doua sau trei lifturi. Sub bloc se
afla un adapost ALA. Subsolurile sunt pe trei nivele diferite. Blocul
Romarta este compus din doua cladiri lipite una de alta, una de noua
etaje si cealalta de sapte. Legatura dintre ele se poate face pe
acoperis, dar si prin subsoluri, se pare. In cladirea care avea
ferestre spre Piata Palatului, cea de sapte etaje, se aflau birouri si
la subsol un gigantic garaj. Adapostul ALA se afla sub partea de
cladire de noua etaje, unde erau apartamente de locuit si camere
conspirative. Ulterior, am gasit in acest bloc chiar si o camera cu
fund dublu, care avea mascata, prin constructie, o incapere de vreo
trei-patru metri cubi, care putea fi accesata printr-o trapa din podea.
La subsolul cel mai de jos al cladirii cu garaj, cea de sapte etaje, am
gasit un grup de celule si un mic crematoriu. Intreaga constructie ce
strajuieste Piata Palatului este o adevarata fortareata, cu iesiri
multiple, cu scari interioare si pasarele de trecere de la o curte
interioara la alta. Podul acoperisului este o ascunzatoare perfecta,
iar unghiurile de tragere de pe acoperis acopera o parte insemnata din
centrul orasului. Pozitia blocului este dominanta fata de toate
cladirile din jur. Niste canale de ventilatie perforeaza blocul de sus
pana jos, la subsol, asigurand aerisirea apartamentelor. "Teroristii" erau romani get-beget Fireste,
toate aceste detalii le-am aflat ulterior, mult dupa ce se terminase
totul. In seara de 22 decembrie nu stiam de ce facilitati dispun cei
care-si stabilisera punctul fortificat in acest bloc. In apartamentul
din care izbucnisera teroristii am gasit mobila standard pe care o mai
gasisem si in alte apartamente din bloc. Se vedea ca nu era un
apartament locuit. Am gasit un aparat de radio sofisticat, destul de
mare, dar portabil, o marca japoneza cred, noua casete audio care
contineau cursuri de invatare rapida a limbilor italiana si franceza,
unele franturi de hartie cu notatii greu descifrabile, doua harti mari
si o carte editata de editura Enciclopedica despre Elvetia, plina de
sublinieri fine si adnotari. In toata casa erau teancuri de mucuri de
tigari. O parte din ferestrele apartamentului dadeau catre cladirea
CC-ului, celelalte dadeau catre o curte interioara a blocului. Pe
latura opusa a curtii interioare, la acelasi nivel, prin ferestrele
apartamentelor aflate pe acea parte, trageau catre noi gurile de foc
ale adversarilor nostri. Sergentul
de la regimentul de garda era un baiat inalt, Ionut il chema,
incotosmanat cu tot echipamentul de alarma, cu casca si cizme si cu o
pusca mitraliera incomoda. Era in schimb un baiat curajos, dotat cu o
intelepciune taraneasca, care a inteles repede ca instructia de front
nu-i prea foloseste in noile conditii. Unul dintre soldatii sai a cazut
nervos. A scos baioneta de la arma si a inceput sa sape o ambrazura
intr-un perete despartitor, pentru a-si aranja un loc de tragere ferit.
Pana dimineata a reusit sa strapunga peretele. Am luat arma lui, un
pistol mitraliera, mi-am aranjat in jurul corpului vreo sase
incarcatoare si cum eram imbracat usor, cu adidasi si cu o geaca de
piele de culoare inchisa, am incercat in cateva randuri, acoperit de
sergent, sa fortez o iesire din punctul fix in care eram blocati, fata
in fata cu "teroristii" nostri, care trageau admirabil. Am purtat niste
discutii a la Eugen Ionescu cu cei trei din fata noastra. Unul dintre
ei, mai matur dupa voce, ne-a cerut sa incetam focul deoarece si ei
sunt soldati ai armatei romane. Ne-au zis ca am incalcat juramantul
militar, ca suntem tradatori si ca o sa fim judecati de Curtea
Martiala. Noi le-am zis ca ei sunt tradatori si au incalcat
regulamentul tragand asupra civililor neinarmati, ca trebuie sa se
predea daca nu vor sa fie sfasiati in bucati de multime cand vor ramane
fara munitie. Ei au cerut sa vorbeasca cu un superior si au pretins sa
ne constituim, eu si sergentul, in ostatici. Au zis intai ca vor un
TAB, dupa care au pretins un elicopter. Diversionistii aveau o excelenta instructie militara Parlamentarile
dintre noi erau intrerupte de lungi rafale menite sa ne tina la
locurile noastre. Spatiul in care ne puteam misca mascat era extrem de
redus. Baietii de vizavi pareau destul de relaxati. Am desprins oglinda
de la baie pe care am amplasat-o oblic in dreptul usii, ca sa vedem in
lungul coridorului fara sa mai trebuiasca sa mai riscam sa scoatem
capul. Unul dintre baietii de vizavi, pe care l-am vazut foarte bine in
oglinda, a iesit din punctul sau de tragere acoperita, cu un cocteil
Molotov in mana, si-a aprins dintr-o singura miscare un chibrit pe
pantalon dupa care ne-a facut plocon sticla sa incendiara. Era tanar,
in jur de 20 de ani, inalt, imbracat intr-un soi de trening albastru.
Pana sa tragem noi dupa el se si adapostise. Ne-au cam dat foc si aerul
devenise sufocant. Nu mai vedeam nimic si eram convins ca vom muri. Am
scris un biletel in care am trecut datele mele de buletin, si in care
explicam unde sa fie anuntata familia in caz ca dispar. Mai tarziu,
cineva a gasit biletelul, l-a predat procuraturii, si astfel am ajuns
sa fiu convocat de colonelul Samoila Joarza. Locotenentul
major de la etajul superior a amenintat ca pune trotil peste nivelul la
care se afla ei si ca-i face zob pe toti. Parea foarte hotarat, asa ca
a trebuit sa ma strecor pana deasupra, cu riscul de a fi ciuruit de
soldatii speriati de la nivelul superior, pentru a-l convinge sa
renunte, ca sa nu ne faca praf si pe noi. Sergentul mi-a asigurat
iesirea tragand rafale in lungul coridorului iar eu am iesit pe sub
linia de foc tarandu-ma in sus pe scari. Bineinteles, arma mea, care
era deja rosie de cat se trasese cu ea, s-a blocat exact la jumatatea
drumului. Gheara extractoare se intepenise, dar se pare ca "teroristii"
nu s-au prins de situatia mea, datorita lui Ionut care le captase
intreaga atentie. Noroc ca locotenentul major era prevenit ca vin catre
el, ca deja soldatii lui ma luasera la ochi. "Baietii rai" au disparut fara urma L-am
convins pe ofiter ca spatiul este prea mic pentru utilizarea
trotilului, plus ca exista riscul ca sa mai fie oameni in apartamentele
din jur. A luat legatura cu militarii de jos din Piata, care trageau si
ei intr-o veselie catre ferestrele blocului, si a aranjat sa mi se faca
un pachet care sa contina o conserva intreaga cu cateva sute de cartuse
si trei grenade, pentru cazul ca teroristii incearca sa dea ei peste
noi. Am coborat inapoi la sergentul Ionut, am postat un soldat la usa
care dadea catre teroristi si impreuna am iesit la geamul
apartamentului care dadea catre Piata. Am legat toate perdelele pe care
le-am gasit, cap la cap cu o galerie, si am pescuit de jos cartusele si
grenadele. Cred ca atunci mi-a fost cel mai frica, gandindu-ma cati
soldati ma au in catare, civil cu geaca neagra, aplecat peste marginea
ferestrei si executand ceva dubios cu o galerie si niste perdele.
Singura mea garantie era sergentul in uniforma si cu casca pe cap, care
ma tinea de umeri ca sa nu pic jos. Un coleg, aflat atunci in niste
boscheti de vizavi de bloc, mi-a confirmat mai tarziu ca am avut
dreptate. Soldatii din preajma lui trepidau cu degetul pe tragaci. Cu
mare greutate i-a convins ca eu sunt dintre baietii buni. Gloantele
trase de aproape de baietii din partea cealalta, "teroristii", au
gaurit peretele din spatele nostru si au strapuns tevile de apa. Ca
atare am scapat de teama incendiului, dar am zacut pana dimineata in
apa pana la glezne. Discutiile cu teroristii s-au rarit. Unul dintre ei
fusese ranit. L-am auzit cum a racnit dupa o rafala de-a noastra, si
mai apoi am gasit sange mult in zona lor. Trageau sporadic, doar cand
incercam sa ne miscam, probabil pentru a-si economisi munitia. La
sosirea zorilor, cand s-a mai luminat destul pentru a ghici cat de cat
pe unde calcam, la ordinul ofiterilor de la etajul inferior s-a patruns
in forta in teritoriul controlat anterior de "teroristii" nostri. Dupa
ce s-a imprastiat fumul grenadelor aruncate inaintea atacului, am pasit
in bezna unde ar fi trebuit sa-i aflam pe cei trei, fara a gasi nimic.
Am gasit tuburi si benzi de cartuse trase, cateva seringi hipodermice
utilizate, haine schimbate si murdare de sange. Se pare ca baietii rai
se volatilizasera. A ramas un mister pana astazi, pentru mine, soarta
lor. "Teroristii" nu au vrut sa traga asupra balconului CC In
dimineata de 23 decembrie m-am despartit de sergentul Ionut pe care nu
l-am mai revazut niciodata, dupa ce am predat armamentul si munitia
aflate asupra mea. Aventura traita impreuna m-a obsedat luni in sir.
Mi-au trebuit saptamani sa cunosc blocul respectiv in amanuntime si sa
incerc sa pricep pe unde s-ar fi putut evapora "teroristii". Am facut
schite, planuri, am facut fotografii, am cercetat subsolurile,
acoperisul, am luat probe de cartuse trase de cei cu care "discutasem"
in acea noapte de 22 spre 23. Avusesera un PSL, o pusca mitraliera,
pistoale mitraliera AK-47 si pistoale Makarov de 9 milimetri. Munitia
de 7.62 avea marca de fabricatie in anul 1965, ceea ce inseamna ca
provenea, probabil, din rezervele garzilor patriotice. Am
studiat unghiurile de tragere si am descoperit ca "teroristii" aveau
posibilitatea sa traga asupra balconului CC-ului. De vreme ce nu au
tras, rezulta, logic, ca printre cei aflati in balcon se afla cineva
care trebuia ferit. Am gasit la nivele diferite, apartamente unde erau
depozitate mici bidonase metalice cu bezina si sticle deja pregatite cu
amestec de benzina cu detergent pentru saponificare. Amestecul
incendiar care rezulta este un fel de napalm, care arde mult mai
puternic. Am mai gasit inca un apartament cu mobila identica cu cea din
apartamentul teroristilor. Am patruns in adapostul ALA de la subsol, am
cercetat gurile de ventilatie, scarile interioare. Parchetul Militar nu a miscat un deget, desi a avut toate datele Toate
datele stranse au folosit procuraturii militare, care deja, in
februarie, cand m-a convocat colonelul Joarza, avea o caramida de
declaratii, peste 600, legate de cazul blocului Romarta. Colonelul
Joarza m-a trimis cu capitanul Slavoiu sa facem reconstituirea
aventurii din blocul Romarta. Materialele
gasite in apartamentul teroristilor le predasem inca de la inceputul
lunii ianuarie colonelului Duca, sef al CMJ sector 3, la care am fost
indrumat de catre un prieten. Cele doua harti aveau urmatorul continut:
prima, mai mare, de 50 pe 70 centimetri era o harta a orasului Viena,
adnotata cu un creion foarte fin iar cea de-a doua era o harta rutiera
pe care era insemnat traseul de la granita Romaniei cu Serbia, pana in
Austria. Colonelul Duca mi-a spus, la o intalnire ulterioara, ca harta
Vienei avea si insemnari cu cerneala simpatica. Aparatul de radio pe
care il gasisem in apartamentul din blocul Romarta, cica era mai
performant si avea o gama de frecvente mult mai ampla decat cele
normale, civile. Volumul cu Elvetia avea adnotari mai ales la pasajele
care se refereau la landurile in care se vorbeste italiana si franceza.
Mai erau accentuate acele paragrafe care se refereau la regimul bancar
mai relaxat din anumite landuri ale confederatiei helvetice. Am mai
predat si un fragment de hartie pe care se aflau urmatoarele note: "CE
545,CE 587, CE 588, sunt tematicile noi"; telefoanele 13.65.65 si
14.54.46 si cuvintele: "of.serv. 9.30"; un nume - "Marinescu Dragos" si
interioarele "261" si "551" insotite de cuvantul "sectia". Mai exista
si eticheta unui dosar din care lipseau filele, pe care se aflau
urmatoarele inscrieri: "Inter-Sofex SA Zurich, Proforma-Rechnungen,
Christen 2-32/101, tel. 051/ 25 54 58 Telex 54776 Sofex Biella Rado Pat
+318842". Casetele audio cu cursurile intensive de italiana si franceza
nu stiu pe mana cui au ajuns. Colonelul de la CMJ sector 3 m-a rugat sa
pastrez tacerea asupra lucrurilor pe care i le-am predat si asupra
povestii mele si mi-a explicat ca este pe cale de formare o noua
structura informativa, una patriotica, nu ca cea dinainte, unde ar fi
bineveniti baieti simpatici si capabili ca mine. Dupa ce am aflat ca
Voican era cel care se ocupa de treaba asta am abandonat orice contact.
Celor de la procuratura, cand m-au chemat, le-am explicat ca am promis
sa pastrez tacerea asupra documentelor predate. S-au facut foc si para,
asa ca i-am pus sa-l sune pe colonelul caruia ii predasem materialele
si sa se inteleaga intre ei. Chiria apartamentului care servea ca baza
"teroristilor" era platita de un anumit Vidrascu Octavian, care trebuia
sa apara, logic si in cartea de imobil. Administratorul blocului a
refuzat sa-mi puna la dispozitie cartea de imobil, pentru a fotocopia
semnatura misteriosului Vidrascu. Apartamentul respectiv, nr. 26 de la
etajul 2, scara A a blocului din strada Academiei nr. 35-37, apartinea,
absolut cert, unei institutii. Pentru
cei de la procuratura era joaca sa afle carei institutii ii apartinea
apartamentul conspirativ cu mobila standard. Dupa cum tot o joaca era
sa descopere ale cui erau telefoanele notate pe fragmentul de hartie
gasit in apartament. Cazul blocului Romarta are o caracteristica
aparte, fata de alte cazuri in care s-a consemnat contactul direct cu
grupele teroriste. Aici exista proba nemijlocita a legaturii dintre
misteriosii teroristi si institutiile care detineau spatii conspirative
care serveau drept baze tactice si logistice teroristilor. Zilele
trecute am sunat la Parchetul Militar pentru a intreba de Samoila
Joarza. Ni s-a spus ca domnia sa nu a avut de-a face niciodata cu
dosarele din decembrie. George RONCEA
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=18241&data=1998-12-22
|