"copy/paste" Socrate

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site.Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa:descopera.ro 

Socrate este unic printre marii filosofi si scolile filosofice antice grecesti si romane, fiind descris si amintit ca o figura religioasa, doar epicurienii l-au respins, numindu-l "bufonul atenian".

Personaj istoric enigmatic, cunoscut in special prin intermediul cronicarilor si scriitorilor clasici precum Platon si Xenofon (doi dintre elevii sai), care i-au fost de altfel si studenti, dar si prin intermediul dramaturgului contemporan Aristofan, Socrate (469-399 i.Hr.) nu a lasat in urma sa nicio lucrare scrisa, spre deosebire de alti filosofi, ci s-a angajat sa traiasca simplu si sa interogheze opiniile cotidiene si populare ale celor din orasul sau natal, Atena.

Nu a lasat in urma nicio lucrare scrisa

La virsta de 70 de ani, a fost condamnat la moarte de catre concetatenii sai sub acuzatia de impietate si de corupere a tinerilor.

Alegind sa nu fuga, si-a petrecut ultimele zile in compania prietenilor sai inainte de a bea pocalul cu cucuta oferit de calaul sau.

Socrate a fost impovarat de adulatia si emulatia rezervate in mod obisnuit figurilor religioase – un paradox pentru cineva condamnat si executat sub acuzatia de ireverenta fata de zei si, de asemenea, pentru cineva care a incercat intotdeauna prin cunostintele sale sa ii faca pe altii sa gindeasca singuri si independent.

Uritul intelept

Socrate s-a nascut la Atena in anul 469 i.Hr, intr-o familie de conditie medie. intr-o societate si cultura care venerau frumusetea masculina, Socrate a avut ghinionul de a se naste incredibil de urit. Multe dintre sursele biografice fac referire la acest aspect, Platon insusi vorbind adesea despre asta in scrierile sale. Socrate era exoftalmic, ceea ce inseamna ca ochii ii ieseau din orbita si nu erau aliniati simetric, avea nasul strimb si, de asemenea, multe surse il infatiseaza cu burta.

in tinerete, Socrate a primit o educatie mai aleasa decit majoritatea celor de virsta lui. Nu stia doar sa scrie si sa citeasca, dar a fost introdus in tainele culturii – ale poeziei, muzicii – si chiar ale sportului si, in conformitate cu obiceiul atenian, tatal sau l-a invatat si o meserie. Dar Socrate era preocupat mai mult de socializare si cunoasterea oamenilor decit de muncile fizice, astfel ca nu i-a fost greu sa atraga in cercul sau de prieteni tineri aristocrati bogati, printre care si Platon, interesati sa-l auda pe Socrate cum ii interogheaza pe asa numnitii invatati si influenti ai orasului. De altfel, Platon il descrie pe Socrate in lucrarile sale achizitionind cu aviditate scrierile principalului filosof contemporan Anaxagoras, spunind ca tainele retoricii i-au fost introduse de Aspasia, talentata amanta a marelui lider atenian Pericle.

Neinteresat de faima, dar preocupat de educatie

Socrate a fost o figura controversata in vremea sa, deoarece valorile sale erau in opozitie cu acelea ale culturii in care traia, societatea lui avansind si sustinind ideea de a munci din greu pentru a dobindi bogatie si faima, niciuna dintre acestea nefiind importante pentru celebrul filosof care nu-si dorea bogatie, pretuind doar ceea ce simtea ca trebuie sa faca si sa invete, considerind educatia prioritara.

Mai mult, viata lui Socrate a devenit un exemplu al dificultatii si al importantei de a trai (si, daca este necesar, de a muri) in conformitate cu propriile convingeri bine analizate. in autobiografia sa din 1791, Benjamin Fraklin a redus aceasta notiune la un singur rind: "Umilinta: imitati-i pe iisus si pe Socrate".

De asemenea, Socrate a incurajat si contributia si implicarea femeilor intr-o perioada in care nu li se permitea accesul la educatie. Mai mult, era vazut ca un fel de personaj ciudat. Umbla descult, cu parul lung, nespalat si neingrijit, intr-o societate in care, asa cum deja am amintit, standardele frumusetii erau mai mult decit rafinate.

Caricaturizat

in anii 420, Socrate a participat la mai multe batalii in Razboiul Peloponesiac, dar a petrecut suficient timp in Atena pentru a deveni cunoscut si iubit de tinerii din oras.

in 423 a fost prezentat publicului larg sub forma unei caricaturi in piesa „Norii” a lui Aristofan, care il infatisa ca pe un bufon neingrijit a carui filosofie se rezuma la a preda trucuri retorice pentru a scapa de datorii.

Procesul si moartea lui Socrate

in anul 399 a fost pus sub acuzare pentru ca nu a onorat zeii atenieni si pentru coruperea tinerilor. Desi unii istorici sugereaza ca in spatele procesului ar fi putut exista masinatiuni politice, adevarata sa „crima” fiind aceea de a fi interogat clasa ateniana de „experti”, expunindu-le ignoranta, prin urmare, fiind condamnat pe baza gindirii si a invataturii sale. in „Apologia lui Socrate”, Platon povesteste ca acesta a organizat o aparare inflacarata a virtutii sale in fata juriului, dar a acceptat cu calm verdictul acestuia, aflindu-se in instanta cind Socrate ar fi rostit fraza devenita celebra: „viata necercetata nu merita traita”.

Executia lui Socrate a fost aminata cu 30 de zile din cauza unei sarbatori religioase, timp in care prietenii filosofului au incercat fara succes sa-l convinga sa fuga din Atena. in ultima zi din viata sa, spune Platon, Socrate „parea fericit, lucru dezvaluit atit de manierele sale, cit si in cuvintele folosite, deoarece a murit cu noblete si fara teama”. A baut paharul de cucuta infuzata pe care i l-a inminat calaul sau, s-a plimbat pina cind i-au amortit picioarele, apoi s-a intins, inconjurat de prietenii sai, si a asteptat ca otrava sa ii ajunga la inima.