"Legea" rezolvarii problemelor

Daca ai o problema, oricât de grea ar parea ea, diminueaza-i importanta si problema se va rezolva usor, spune Vadim Zeland, un as al bioenergeticii rusesti, autorul cartii "Spatiul Variantelor", care lanseaza o teorie simpla, dar revolutionara, în acelasi timp, despre felul în care ne cream realitatea existentei. Zeland spune ca întreaga realitate este supusa unor forte de echilibrare sau actiunii Legii Echilibrului: fortele împricinate lucreaza de la sine pentru a regla "potentialul excedentar" sau energia pe care oamenii o emit (fie pozitiva, fie ne­gativa) ca urmare a importantei create artificial."

Pentru a ne rezolva problemele, noi avem nevoie sa vedem carui lucru i-am dat prea mare importanta? Oare am pus ceva prea sus sau prea jos, emitând – prin atitudinea noastra mentala negativa sau excesiv pozitiva – energie care a creat un potential excedentar? Oare a fost prea important sa mentinem o relatie cu cineva, am emis prea multe pretentii, prea multe nemultumiri, am gândit în exces negativ si, prin asta, am creat un dezechilibru, care este acum compensat de fortele de echilibrare prin întreruperea relatiei? Oare a avea un lucru, o situatie, a ajunge într-un punct, catre un anumit scop în viata, am gasit ca-i deosebit de important sa ajungem acolo si, ca prin minune, exact de lucrul respectiv nu avem parte? Ba, pare ca ne urmaresc ghinionul, necazul si pare ca toate bubele rele se tin dupa noi?

Acesta ar putea fi un efect al importantei interioare pe care i-o dam oricarui lucru din viata noastra. Fie ca-i un regim politic, fie ca-i o persoana, fie ca-i dorinta de a avea bani sau orice alta dorinta omeneasca, daca piedicile ni se pun în fata una dupa alta si totul pare sa mearga pe dos, se întâmpla pentru ca emitem o energie mentala care dezechilibreaza. Ca o consecinta, lucrul pe care-l dorim se îndeparteaza, iar ceea ce nu dorim se apropie mai mult si ne deranjeaza cu mai multa îndemânare, solicitându-ne, în acelasi timp, mai multa nemultumire, mai multa frustrare, mai multa tensiune si descurajare. Fortele de echilibrare mentin "sus" ceea ce noi vrem sa fie "jos". Pentru asta, nu avem nici o logica umana si, uneori, în disperare de cauza putem crede ca viata-i guvernata mai mult de legea ticalosiei decât de aceea a dreptatii.

"Daca v-ati confruntat cu o situatie problematica, straduiti-va sa stabiliti unde ati exagerat, din ce ati facut o fixatie, carui lucru i-ati dat prea mare importanta si apoi renuntati la ea. (...) Nu încercati sa depasiti piedicile, coborâti stacheta importantei, spune Vadim Zeland. În fapt, el propune o schimbare psihologica, o atitudine diferita fata de problema pe care o avem. Pro­blema este o consecinta a "darii de importanta": în clipa în care ne schimbam atitudinea, fortele de echilibrare singure ne duc spre rezolvare.

O problema care continua sa ne chinuiasca ne spune doar ca lucrul respectiv este înca prea important pentru noi. De exemplu, lumea spune ca nu mai suporta violenta, dar constatam cu stupoare ca evenimentele violente sunt din cale afara de urmarite. O sumedenie de in­telectuali înjura superficialitatea, dezgolirea femeilor sau incursiunea caraghioasa prin viata personala, dar pe multi dintre ei îi putem surprinde citind publicatii care contin toate acestea.

Dupa teoria mentionata, pro­blema va dainui atâta vreme cât vom da prea importanta interioara sau exterioara unui lucru. Atâta vreme cât ne vom implica emo­tional prea mult într-o pro­blema, fortele de echilibrare vor mentine problema si-o vor mari, pentru ca ceea ce-i gresit si dezechilibreaza universul existentei este chiar atitudinea noastra. De la nivelul atitudinii interioare (a sufletului) emitem energie, iar atunci când producem exces negativ nu conteaza telul, cât excesul însusi... Iar fortele de echilibrare intervin pentru a restabili echilibrul, nu dreptatea în acest caz!