Iluminarea – o victorie asupra mortii si asupra vietii

Motto: "Maestrul este elementul anterior. Discipolul este elementul ulterior. Iar cunoasterea este locul lor de întâlnire. Instruirea este cea care le uneste"- Upanisad.

Interviu cu Venerabilul Tulku Gonsar Rinpoche - maestru budist de rit tibetan
Când stai de vorba cu Maestru budist tibetan, simti cumva ca ai în fata o minte pe care nu o poti întelege, nici nu o poti cuprinde sau intui cu mintea ta. Asa ca singura solutie ca sa iesi bine dintr-un astfel de dialog este sa ai mintea deschisa, sa fii sincer, respectuos, dar foarte analitic. În rest, totul se desfasoara din perspectiva unei logici impecabile, a unei argumentatii fara cusur, respectând cu rigurozitate adevarul confirmat de experienta personala.


° Care este menirea unui maestru?        
° Cred ca rolul unui adevarat Maestru este sa arate lumii drumul si modul corect de a trai, de a te comporta, modul corect de a gândi.
   

° Cum se naste sau se stinge o generatie de maestri?
° Au existat perioade de timp în care au trait multi mari Maestri si alte perioade în care au existat mai putini. În acest moment, as spune ca trecem prin vremuri grele. Cu toate acestea, prezentul nu este un moment atât de dificil încât sa putem spune ca nu mai exista niciun fel de Maestri calificati. Sunt câtiva, dar nu sunt peste tot si nu sunt usor de gasit. Dar cu certitudine exista astfel de Maestri raspânditi peste tot în lume. Nu numai în Occident, dar si în Orient. Sunt peste tot. Cel care cauta un astfel de Maestru trebuie sa analizeze foarte bine. Nu este ceva ce poti gasi cu mare usurinta.


° Discipolul este cel care îsi cauta Maestrul sau Maestrul îsi cauta un discipol?
° În mod cert, discipolul este cel care cauta un Maestru.


° Pe de o parte, pentru un cautator este important sa gaseasca un Maestru autentic. Pe de alta parte, pentru ca discipolul sa se convinga de aceasta autenticitate e nevoie de timp. Cum se poate armoniza încrederea ceruta si necesara cu suspiciunea când vine vorba despre autenticitatea unui Maestru?
° În concordanta cu preceptele budiste, se subliniaza clar ca e necesar sa cauti un Maestru autentic si calificat si desigur cel care cauta ar trebui sa cunoasca criteriile corecte dupa care sa putem identifica Maestrul. Uneori, noi, oamenii obisnuiti avem o imagine eronata despre cum ar trebui sa arate un adevarat Maestru. De aceea un astfel de demers ia timp. La început cel care este în cautare  poate fi în mod firesc sceptic. Si chiar nu trebuie sa fie prea naiv si sa accepte pe oricine doar pentru ca este popular, faimos, frumos si are o multime de titluri, pentru ca astfel de însusiri sunt de valoare pentru lumea mundana, dar nu sunt calitati extraordinare atunci când vine vorba despre un Maestru spiritual. Un Maestru trebuie sa satisfaca alte calitati. În aceasta privinta, budismul explica foarte clar care sunt criteriile dupa care cineva poate judeca foarte limpede daca are în fata un Maestru. Folosind aceste criterii evaluarea e usoara, dar ia ceva timp e nevoie sa aiba mintea deschisa, sa fie sincer si sa aiba rabdare.


° Într-o existenta obisnuita amintirile sunt rezultatul experientelor personale si ele rafineaza conceptia individului respectiv despre lume, conceptie cu care el traieste prezentul. Cum interactioneaza un Maestru cu amintirile din vietile anterioare?
° Un Maestru care este într-adevar calificat, când pomenesti aici despre un Maestru care îsi aminteste vietile anterioare, vorbim despre un Maestru care nu numai ca este calificat îndeajuns pentru a ghida un discipol, dar detine fara îndoiala si alte calitati superioare celor obisnuite cum ar fi aceea de a-si aminti vietile anterioare. Dar poate ca pentru un discipol acestea nu se numara printre criteriile necesare indispensabile ale unui Maestru. Dar desigur daca un Maestru spiritual detine si aceste calitati suplimentare este cu atat mai bine. În orice caz, un astfel de Maestru superior, care îsi  aminteste prorpiile vieti anterioare si care îsi poate aminti si vietile anterioare ale discipolului, un astfel de Maestru este într-o pozitie foarte buna pentru a fi capabil sa-l ajute pe discipol pentru ca cunoaste toata istoria aflata în spatele situatiei prezente a acelei persoane, în consecinta ajutorul pe care îl poate da este si mai eficient. Cunoscând de asemenea interactiunile relatiilor din propriul trecut  si interactiunile trecute legate de discipol si are atunci mai multe posibilitati de a ajuta eficient. Dar nu e indispensabil ca un Maestru sa posede în mod necesar aceste tipuri de calitati. Altele  sunt cu adevarat necesare si indispensabile. Aceste calitati care se refera la capacitatea de a cunoaste trecutul spiritual  nu sunt necesare, dar daca exista e cu atât mai bine.

Calitatile cele mai necesare pe care un Maestru spiritual trebuie sa le posede minimal sunt: sa aiba o viziune foarte buna si foarte clara asupra a ceea ce transmite ca învatatura nu numai în ceea ce priveste forma cuvintelor, dar si în ceea ce priveste întelesul lor adânc si experienta practica a învataturilor pe care le împartaseste, nu numai o cunoastere teoretica intelectuala. Si, de asemenea, sa traiasca în stricta conformitate cu principiile pe care le preda. Nu poate preda niste principii de viata si sa traiasca în acelasi timp dupa altele. Acest lucru este inacceptabil. Trebuie sa-l învete pe discipol sau pe oamenii pe care îi îndruma pentru un singur motiv: din cauza ca doreste cu adevarat sa ajute, dintr-un sentiment de compasiune, si nu ca sa devina el însusi faimos sau sa aiba o multime de discipoli în jur care sa-l admire, s    au sa-l venereze, sau pentru vreun interes material. Orice face trebuie sa faca cu mintea sincera si din exclusiv din dorinta onesta de a-i ajuta pe ceilalti.

De aceea Maestrul spiritual plin trebuie sa transmita Cunoasterea Adevarata, sa traiasca în conformitate cu preceptele din Scripturi, sa respecte etica acestor precepte, sa fie corect si pur, si sa faca totul din compasiune sincera, sa-i ajute pe ceilalti. Daca aceste calitati nu exista, atunci Maestrul pe care îl ai în fata este dubios. Si apoi, suplimentar fata de aceste calitati, sa cunosti trecutul sau viitorul sau alte multe calitati. Buddha a mentionat care sunt cele 10 calitati ale unui adevarat Maestru spiritual, 20 calitati necesare unui guru tantric. Dar toate acestea sunt auxiliare.


° În mod obisnuit, un om nu-si aminteste propriu-zis vietile anterioare. Reprezinta aceasta o necesitate obiectiva pentru a putea evalua progresul fata de existentele anterioare?
° N-as spune ca sa-ti amintesti vietile anterioare este un lucru foarte important pe care un discipol trebuie sa-l realizeze în primul rând. Acesta nu este un obiectiv de atins. Este ceva care apare ca un efect secundar al practicii cuiva. Mai ales ca urmare a practicii în meditatie prin care cineva îsi dezvolta o concentrare perfecta si alte calitati mentale de acest fel, atunci capacitatea noastra de a cunoaste si de a cuprinde creste. Altfel ceea ce cunoastem în acest moment în mod obisnuit este prezentul si experienta noastra de a cunoaste prezentul. Mintea noastra stie întotdeauna câte ceva, dar ceea ce stim este foarte limitat în timp si în spatiu. De fapt ceea ce stim este numai momentul prezent si ceea ce este dincoace de peretii acestei încaperi. Ceea ce e dincolo de ei nu stim. Dar capacitatile de cunoastere ale mintii noastre pot fi antrenate si extinse prin practica corecta a meditatiei. Si aceasta extindere se poate produce si în ceea ce priveste perceptia timpului, astfel încât cineva poate ajunge sa cunoasca trecutul sau viitorul, sau poate cunoaste spatiul dincolo de obstacolele fizice cum ar fi peretii. Dar, înca o data, sa-ti amintesti vietile trecute nu este un scop asupra caruia ar trebui sa ne concentram în mod special. Este ceva care se întâmpla odata cu cresterea capacitatilor de a cunoaste. Principalul scop al discipolului este sa-si depaseasca starile mentale negative. Asta înseamna sa-si depaseasca ego-ul, sa-si depaseasca atasamentul fata de obiecte, furia, gelozia si trufia. Acesta este principalul obiectiv.


° Cum se vede evolutia civilizatiei a relatiilor dintre oameni din perspectiva pe care o poate oferi continuitatea spirituala în mai multe vieti succesive?
° Cineva poate interpreta aceasta evolutie a civilizatiei în moduri diferite. Putem vorbi despre o evolutie stiintifica, despre o evolutie umana. Dar putem, de asemenea, discuta despre o dezvoltare spirituala. În budism, când ne referim la o evolutie spirituala, vorbim de fapt despre un proces, însa lucrurile nu sunt la fel de usor de explicat. Daca ne referim la simpla trecere a cuiva prin mai multe vieti, simplul fapt de a parcurge mai multe vieti nu înseamna ca,  din punct de vedere spiritual, lucrurile merg din bine în mai bine. În realitate nu se întampla deloc asa. Evolutia spirituala nu are nevoie în mod necesar de mai multe vieti. În aceasta viata, chiar acum, putem începe o evolutie spirituala si tot în aceasta viata, daca cineva este foarte bun, desigur putem atinge cea mai înalta perfectiune. Din aceasta perspectiva nu avem nevoie de a trece printr-o serie de vieti pentru a progresa. Dimpotriva, daca nu facem antrenamentele mentale necesare putem trece prin oricâte vieti si sa ramânem la fel sau, si mai rau, sa regresam. Putem coborî. Evolutia nu are legatura cu numarul de vieti prin care trecem, ea depinde doar de modul în care ne folosim mintea. Si avem acum toate posibilitatile de a ne antrena mintea, asa ca aceasta "civilizare" interioara nu are nevoie de o anumita perioada de timp. "A fi civilizat" înseamna ca modul nostru de a ne comporta si de a gândi devine din ce în ce mai bun si mai  frumos, si asta nu numai la modul superficial, ci si în sens profund spiritual. Daca cineva nu manânca folosind acele gesturi care sunt considerate elegante, cu servetel, furculita si cutit, în stilul urban obisnuit, si manânca cu mâna, stând "necivilizat" jos pe pamânt, acest fel de a vedea lucrurile este foarte superficial, conventional de a defini notiunea de "civilizat". "Civilizat" se refera la comportament. Cineva care este foarte atasat de ego, care se gândeste numai la bunastarea sa personala si nu-i pasa de ceilalti si care face apoi orice pentru a-si satisface aceasta dorinta de bine personal exclusiv, si chiar face lucruri rele pentru asta si îi raneste pe ceilalti încercând sa obtina totul pentru sine prin orice mijloace - acest mod de a trai este foarte "necivilizat". Dimpotriva, cineva civilizat stie sa-i respecte pe de ceilalti. Asa cum noi vrem sa nu mai suferim si sa fim fericiti, si ceilalti sunt la fel ca noi si  îsi doresc acelasi lucru. Chiar si animalele sunt la fel. De aceea ar trebui sa ne pese de ceilalti, de alte fiinte. De aceea ar trebui sa nu facem rau altor fiinte, sa  le respectam, chiar sa avem grija de ele si sa le protejam mai mult decât pe noi însine.  Daca cineva are acest mod de gândi si de actiona atunci este un om "civilizat" - în sens spiritual. De fapt oricine are aceasta posibilitate de a deveni "civilizat" sau de ramâne "necivilizat". Chiar si la un nivel foarte comun cineva poate avea o prezenta fizica foarte îngrijita si poate trai într-o casa foarte frumoasa, dar atâta vreme cât modul persoanei de a gândi si actiona ramâne orientat spre propriul ego e de fapt "necivilizata", "salbatica", "primitiva". Daca ne  dezvoltam calitatile interioare cu adevarat umane, atunci devenim "civilizati".


° Din lecturile mele sporadice despre budism am observat ca scopul cel mai important al cuiva  care o ia pe calea aceasta este sa iasa din cercul reîncarnarilor succesive si sa atinga Iluminarea. Este reîncarnarea un fenomen natural?
? Da. Reîncarnarea este un fenomen natural, un mod natural de a exista care se desfasoara dupa o lege naturala, cum e si legea gravitatiei, de exemplu. Sau asa cum plantând primavara o samânta în câmp, vom  obtine în mod natural recolta în toamna. În acest fel consideram si reîncarnarea un fenomen natural.


° Cum poate fi evaluat progresul spiritual de la existenta la alta?
° Progres spiritual este atunci când modul de a gândi si comportamentul cuiva se schimba în bine. Daca, de exemplu, cineva a fost înainte o persoana care se înfuria usor cu un temperament foarte instabil, dar care pentru ca a urmat niste învataturi sau cai spirituale si a început sa se schimbe iar firea mânioasa a început sa se calmeze, devenind mult mai toleranta si mai rabdatoare, aceasta este o foarte buna dezvoltare spirituala reala. Evolutia si progresul spiritual nu înseamna sa capeti cine stie ce capacitati extraordinare prin care sa poti zbura prin aer sau sa ai niste senzatii speciale în corp. Se pot întâmpla si astfel de lucruri, dar nu sunt esentiale. Multe animale zboara tot timpul, ca  tântarii de exemplu. Asta nu înseamna ca ei poseda cine stie ce puteri spirituale. Acesta e un mod superficial de privi lucrurile. Oamenii sunt cel mai adesea fascinati de acest tip de manifestari si considera ca ele sunt dovada nivelului spiritual înalt. Nu e adevarat. Cel mai important este ca atitudinea mintii noastre si felul în care furia noastra interioara se potoleste si devine o atitudine mai buna, diminuarea lacomiei generate de dorinta de a poseda obiecte, fiinte sau lucruri, aroganta noastra de dinainte scade si devenim mai umili sau mai respectuosi cu ceilalti toate astea sunt semne adevarate ale progresului spiritual.


° Care este beneficiul unei existente reîncarnate prin transfer constient?
° Sa-ti amintesti trecutul nu este neaparat legat de cunoastere si nu este atât de important. Trecutul e trecut. Desigur, ceea ce ai dezvoltat în trecut are legatura cu ceea ce traiesti în prezent si poate fi sursa unei mari diferente fata de ceea ce se întâmpla în viata prezenta: unii învata lucrurile mult mai usor, altora le este mult mai dificil sa deprinda aceleasi lucruri. Si nu neaparat legat de Dharma, dar si în ceea ce priveste talentele noastre naturale, unii pot de foarte de tineri sa cânte foarte bine la un instrument muzical în timp ce altii îl deprind foarte greu. Asta depinde de cât de mult suntem familiarizati. Pentru cineva care a fost foarte familiarizat cu acest tip de cunoastere în trecut, este într-adevar mult mai usor sa învete si în viata actuala. Asta poate parea ca face diferenta între posibilitatile unor si ale altora. Cu toate acestea progresul real de acum trebuie sa fie rezultatul efortului depus acum, fie ca utilizam sau nu aceste potentialitati. Dar altfel încercarea de a-ti aminti ce ai fost nu are niciun fel de importanta acum, în practica spirituala.


° Din punctul dumneavoastra de vedere, care este relatia dintre mundan si spiritual?
° As spune ca orice fel de activitati sau idei care sunt concentrate exclusiv doar asupra obtinerii de beneficii numai în aceasta viata sunt mundane. Daca principala preocupare a mintii ca scop este limtata doar la aceasta viata, indiferent ce faci este mundan, chiar si în cazul în care te raportezi la diferite practici religioase. Poti sa te rogi foarte mult zi de zi, dar daca o faci doar ca sa ai succes în aceasta viata, sa traiesti mult în aceasta viata, sa fii fericit în aceasta viata, sa fii bogat în aceasta viata, poate parea un ritual spiritual dar în realitate nu este. Pentru ca daca o faci doar pentru aceasta viata, chiar si a te ruga devine o actiune mundana ca oricare alta. O persoana spirituala este cineva care transcende aceasta perspectiva limitata asupra realitatii pe care nu o neglijam, desigur, pentru ca ceea ce facem este important. Dar privim dincolo de ea si de beneficiile ei imediate si ne preocupa si ceea ce va urma dincolo de aceasta viata. În aceste conditii, ale transcenderii prezentului, indiferent la ce practica, ne raportam ea devine spirituala.
Activitatea mundana se caracterizeaza prin aceea ca este raportata numai la aceasta existenta prezenta si  se concentreaza asupra bunastarii unui singur individ. O activitate devine cu adevarat spirituala atunci cand cineva priveste dincolo de aceasta existenta,  priveste de asemenea dincolo de propriul sine si la bunastarea altor fiinte.


° Putem considera budismul politeist sau monoteist?
° Cineva ar putea spune ca budismul nu este nici politeist, nici monoteist sau ca este amândoua în acelasi timp. Diferenta rezulta din modul în care interpretezi conceptele în raport cu diferite religii. Definitia conceputului monoteist/politeist are în vedere existenta unui Creator si, din acest punct de vedere, budismul nu accepta existenta unui Creator. Pe de alta parte, chiar daca cineva nu crede în Creator primordial în acelasi mod ca în alte religii, Dumnezeu nu este în  mod necesar un astfel de creator, el poate fi perceput ca un fel de Stare Perfecta. Starea perfecta pe care un om o poate atinge este starea compasiunii si a întelepciunii perfecte. Asta înseamna ca toate acele calitati pe care le atribuim Fiintei Divine Supreme, cum ar fi omniscienta, compasiunea perfecta si întelepciunea perfecta, au acelasi înteles ca si numele Buddha care defineste starea perfecta de Buddha. Fie ca îi spunem Dumnezeu sau starea de a fi Buddha e acelasi lucru. În acest sens, budismul este si politeist, si monoteist pentru ca indiferent daca ne referim la un singur Buddha sau la mai multi, ei sunt toti manifestari ale aceleiasi naturi unice. Nu sunt individualitati diferite asa cum noi oamenii suntem diferiti, unii mai buni, altii mai rai, nu e nimic din toate acestea. Când cineva atinge starea de Buddha si devine Iluminat atunci natura noastra se dizolva într-o stare unica. Diferentele individuale dispar. De exemplu, pe pamânt curg multe multe fluvii care, fie ca sunt în India sau în Europa, au caracteristici fizice diferite si nume diferite. Dar în final toate se varsa în Ocean si, odata dizolvate în marea imensitate, nu mai exista practic nicio posibilitate de a le indentifica. Nu poti spune ca acesta este Gangele, acesta este Rinul sau aceasta este Dunarea. Toate s-au amestecat într-o stare unica. În acelasi fel, fiintele vii sunt foarte diferite, dar când cineva atinge starea de Iluminare se dizolva printr-un proces similar într-o natura unica: starea de Buddha. Toti Buddha apartin aceleiasi naturi unice si am putea asimila asta cu monoteismul. Dar, apoi, aceasta Natura Unica, din dorinta de a ajuta fiinte diferite, alege sa se manifeste în forme diferite: uneori ia forme masculine, alteori feminine, unele mai pasnice, altele mai dure, având nume diferite. Când acestea apar în forme diferite pentru a ajuta fiintele, ele sunt mai multe si atunci am putea numi budismul ca fiind politeist. Deci entitatile în starea de Buddha sunt una si mai multe în acelasi timp.


° Exista raul absolut în budism? Este el personificat? Exista un demon care sa reprezinte raul absolut?
° In budism, nu exista nimic într-o maniera absoluta, deci nu exista nici raul în mod absolut. Si cu certitudine nu exista nimic asemanator cu Diavolul din crestinism care este facut responsabil pentru tot ce se întâmpla rau în lume. Pe de o parte, exista Dumnezeu care face tot ce e bun si, de cealalta parte se afla Diavolul care face Raul. În budism nu exista un astfel de Diavol. Desigur, raul adevarat nu este personificat de niste fiinte, radacina raului se afla în noi însine si ea este reprezentata în primul rând de propria noastra ignoranta. Ignoranta este cea care ne face sa proiectam o imagine proprie în ceea ce priveste indentitatea noastra. Dar aceasta proiectie difera, mai mult sau mai putin, de realitatea însasi. Asa ca imaginea proiectata este într-o anumita masura falsa, dar pentru ca este perceptia noastra despre noi însine ne cramponam de ea si aceasta cramponare reprezinta ignoranta fundamentala - raul absolut în budism. Din cauza aceasta, suntem absorbiti de formularea "eu" pe care o extindem într-o perspectiva din care "eu"  este mai important decât oricare dintre "ceilalti", decât toate celelalte fiinte vii. Deci din acest punct de vedere nu exista practic fiinte rele. Desigur exista o multitudine de fiinte constiente, nu numai animale sau oameni. Exista si fiinte invizibile sau alte tipuri de fiinte, unele dintre ele sunt spirite rele despre care se vorbeste si în budism. Dar, exact ca noi, si  ele au probleme. Nu sunt ceva de care sa te temi si pot deveni la rândul lor obiect al compasiunii. Suntem oameni, deci suntem  niste fiinte superioare si ar trebui sa avem compasiune si fata de aceste spirite nefericite. Dar ele nu seamana cu Diavolul care este responsabil pentru tot ce e rau. Responsabil pentru rau este propriul nostru "eu" si atasamentul fata de  acest ego.


° Este perspectiva duala asupra lumii (bine/rau) doar un model conceptual mai usor de utilizat de oameni ca sa înteleaga realitatea în care co-exista?
° Da. Dar nu exista numai dualitatea bine/ rau. Mai exista si starea neutra. Si asta se aplica si Mintii. Putem avea o minte buna, una rea sau una neutra. La fel si sentimentele se pot clasifica în aceleasi trei categorii: bune, rele sau neutre. Dar putem distinge ca negative actiunile/ gândurile/ sentimentele care produc suferinta fiintelor vii, ca pozitive - cele care aduc fericire si ca neutre cele care nu au niciun efect de felul celor deja mentionate. Este important sa distingem corect cele trei categorii si în conformitate cu aceasta sa ne si comportam corect si sa ne dezvoltam mintea corect astfel încât sa ne desprindem de suferinta si sa atingem fericirea. De asemenea e bine sa-i putem ajuta si pe ceilalti sa fie fericiti.


° Te poti abandona neconditionat in bratele spiritualului subtil?
° Este gresit. Exista o multime de puncte subtile cu întelesuri si mai subtile si care necesita explicatii foarte precise. Când vorbim despre fenomene, exista doua aspecte principale legate de acestea: aspectul conventional si aspectul esential. Le numim Cele Doua Adevaruri: adevarul conventional si adevarul fundamental. Dar nu ar trebui sa le consideram ca fiind contrare. Ele sunt de fapt complementare. Adevarul conventional reprezinta modul cum functioneaza lucrurile (legea cauzei si efectului, actiune si rezultatul ei, suferinta si fericire etc.). Conventional ne referim si la existenta interdependenta a obiectelor sau fenomenelor. Toate exista interdependent, în relatie unul cu celalalt. Acesta este lumea noastra conventionala, adevarul nostru conventional. Dar ce reprezinta toate acestea (obiecte/relatiile dintre ele) în esenta lor ultima este indisolubil legat de raspunsul la întrebarea cine este "eu". "Eu"-ul conventional este "aceasta persoana" care sufera, care traieste experienta fericirii, care cauta o dezvoltare spirituala sau care face ceva bine sau ceva rau. Aceasta persoana este sinele relativ - "eu", care exista cu adevarat. Care este însa "eu"-ul fundamental, în esenta lui ultima? În budism spunem ca ultimul nivel al "eu"-ului este vacuitatea. Adevarul Ultim este întotdeauna vacuitate. Aceasta nu înseamna ca, la un moment dat, în interior suntem ca un fel de gaura neagra. "Vacuitate"este, în acest context, expresia unei negatii. Ca si când as spune: "aceasta ceasca de ceai nu contine ceai". Asa si când ne referim la "eu"-ul interior, spunem ca suntem lipsiti de ceva. "Ceva"-ul de care suntem lipsiti este falsa identitate - falsul "eu" versus falsul "ceilalti". Falsa identitate "eu însumi" este doar o proiectie a mintii ignorante. "Eu" ne apare ca fiind ceva în interiorul corpului nostru, independent, ca un  centru de greutate, care pare un fel de "proprietar" al corpului si al mintii noastre. Dar de fapt nu este nimic acolo unde ni-l inchipuim. Iar "eu"-ul  ne apare în minte ori de câte ori ne avem în vedere ca persoana individuala. Când nu cautam acest "eu" el pare ca exista în noi însine. Din momentul în care încercam sa-l identificam în mod precis în ce loc din corp se afla, nu reusim sa dam de acest foarte important "eu" nicicum. Ceea ce gasim este vacuitatea, adica de fapt absenta acestui "eu însumi" aparent complet independent în sine. Noi nu facem decât sa presupunem ca acest "eu însumi" exista. Si, paradoxal, daca nu investigam, el pare sa existe de la sine. Dar când începem sa analizam, raspunsul pe care îl obtinem este absenta acestui sine. "Proprietarul"corpului si al minttii ramâne practic de negasit. Si capatam certitudinea ca nu exista de fapt un Sine absolut, ci suntem confruntati, în mod logic, cu concluzia ca un astfel de "eu" este doar o conventie. Ceea ce ramâne este Vacuitatea. Asta nu înseamna ca noi nu existam deloc. Existam, dar nu în modul în care ne imaginam ca existam. Putem spune ca existam din perspectiva Adevarului Conventional. "Conventional" înseamna aici "relativ", iar "relativ" înseamna "interdependent". Pentru ca existam interdependent nu putem fi independenti în sine. Pentru ca nu  suntem independenti în sine, suntem relativi.


° Care este cel mai mare pericol pentru cineva care o ia pe acest drum spiritual al regasirii Sinelui?
° Cel mai mare pericol este în primul rând sa te angajezi pe un drum spiritual, dar sa fii de fapt pe o cale gresita si sa nu stii care este de fapt metoda corecta de a progresa. Adesea din nefericire chiar de la început unii oameni cred în ceva care nu este valid si oricat de multe eforturi ar depune sunt toate pierdute pentru ca nu vor ajunge nicaieri. Daca încap pe mana unui ghid spiritual lipsit de onestitate, sunt si mai multe riscuri de a esua. De aceea în budism se subliniaza necesitatea de a verifica înainte de a crede pe cineva pe cuvânt. Totul trebuie analizat. E nevoie ca mai întâi sa investighezi tot ce ti se ofera cu o minte deschisa si sincera, respectuoasa, dar foarte analitica. Si apoi, daca esti multumit de calitatea si beneficiile pe care ti le aduce, atunci poti merge mai departe si sa ai încredere în ghidul tau spiritual. Cea mai mare greseala este sa urmezi pe cineva din naivitate doar pentru ca te-ai simtit atras de niste aspecte superficiale. Si când cineva este într-adevar pe drumul bun, exista înca pericole care nu provin în mod necesar din exterior, ci mai ales din interior. Desi progresam, asta nu înseamna ca toate problemele noastre au disparut: dezamagirile anterioare, furia, gelozia, aroganta sunt toate înca în mintea noastra. Si ele pot bruia progresul nostru. În cazul cuiva care învata din ce în ce mai multe lucruri, la un moment dat, cu mare usurinta poate deveni trufas. Astfel de situatii apar chiar si în manastiri printre calugari. Daca la început au fost umili , modesti, si sinceri, cu cât acumuleaza mai multe cunostinte treptat devin unii dintre ei pot deveni aroganti. În momentul în care mândria a aparut, îsi  face loc si gelozia si vei observa ca un altul e mai bun ca tine. Si nu vei fi prea bucuros de constatare. Dupa care urmatoarea etapa este intrarea în competitie cu celalalt. Toate lucrurile astea apar, desigur nu în mod obligatoriu la toti monahii. Dar  când apare aroganta, tot ce-am construit pâna în acel moment se prabuseste în ruina. Nu numai ca drumul nostru spiritual devine mundan, dar mai mult decât atât poate degenera într-o actiune karmica complet negativa. Fie ca intri în competitie cu fratii si surorile tale de evolutie spirituala, fie ca nu-ti mai respecti ghidul spiritual, lucruri rele vor începe sa se întâmple. Cel mai important pericol este însa trufia. Un drum spiritual nu e simplu. Este o lupta nu cu un dusman exterior, ci cu fortele care se opun din interior.


° Este Iluminarea o victorie asupra mortii?
° Iluminarea este un cuvant general folosit în contexte diferite, dar daca ne referim la starea perfecta de Buddha, atunci desigur Iluminarea este o victorie asupra mortii ca si asupra vietii.


Documentar: Cartea tibetana a mortilor: un mod de viata


Calugari tibetani într-o catedrala protestanta