Cînd a fost descoperit capitalismul în România

Pîna la deosebita revolutie din 1989 Politicul a dictat Economicului si atît. Planul cincinal de cinci ani sau chiar de patru ani si jumatate a fost manualul conduitei economice românesti si era totusi bine, adica se lucra cu targheturi si grafice, aproape managerial. Si pe vremea aia traiau oameni destepti (sînt aia care au facut blocurile în care stati voi astazi, asta li s-a spus sa faca, asta au facut).

Dupa deosebita revolutie din 1989 unele persoane care citisera cu atentie operele lui Marx si Engels sau macar le vazusera portretele dintr-un alt unghi au avut curiozitatea sa vada cum o fi invers. Adica Economicul sa dicteze Politicului. O chestiune naturala.

Ca prima masura trebuia realizat Capitalul, ca Economie fara Capital nu exista. În timp ce micii investitori frecau Turcia cu rulmenti si saibe, alti oameni care erau mai rusinosi cu exportul de pînze de bomfaier au ochit bunurile întregului popor de pe teritoriul patriei. În rest numai prosti ca mine si ca tine. Adunati prin piete strigam de Iliescu, de bine sau de rau, nu mai conteaza.

De ce în loc sa îl tot susuim si josuim pe Iliescu nu ne-am dus toti la primarie sa ne tragem o alimentara nu se stie, dar daca ne-am fi înghesuit toti atunci Alimentara aia ramînea tot bunul întregului popor, nu Capitalul unui singur om. În concluzie putem declara ca rolul istoric al lui Iliescu a fost ca a tinut masele largi de cetateni ocupate cu nimic în timp ce Capitalul îsi gasea stapînii. Iliescu este sarac si cinstit. Jur ca sînt sigur ca Iliescu îsi cunostea bine rolul.

Viata a fost frumoasa si ramîne asa si mai departe.

Capitalul care apartinea întregului popor este un chaos de unde furam toti si niciunul si pe care se cocota cîte un slujbas mai cu mot pe post de sef.

Capitalul care apartine unui singur om este o gramada atent ordonata de proprietati si oportunitati economice din care acelasi popor manînca pe saturate dar nu mai fura risipeste. Mînanca pe saturate, indiferent ce scriu ziarele. Daca munceste poporul, atunci manînca poporul. Daca nu, atunci fomica îl apuca pe popor, dar Capitalul ramîne tot Capital, ca nu mai apartine poporului întru vesnic huzur proletar, ci proprietarului care îl numara în fiecare seara.

Ce Politica trebuie României? Politica pe care o dicteaza Economicul. Cine este deci seful Politicii? Cel ce plateste (nu ne referim la spagi, ne referim la taxe si impozite). Cine plateste cel mai mult? Proprietarul Capitalului. Ce trebuie sa faca Economicul? Sa îl asculte cu interes pe Proprietarul Capitalului. Cine dicteaza Politica? Economicul dicteaza Politica. Cine ramîne pe loc, mai mare sau mai mic, dar practic mereu viguros? Capitalul. Economicul. Politica vine si pleaca.

Nu e de vina Popoviciu ca a cumparat în timp util jde hectare prin preajma. Îl felicit si ma oftic ca tata n-a facut la fel (sau poate ca nu a avut socrul potrivit…). Dar sînt extrem de mîndru si cu tata, ca m-a învatat sa muncesc bine si pot oricînd sa fiu dintre cei care gîdila Capitalul unui Mogul la interes, sa creasca, sa îmi iau si eu partea mea, sa platim si la stat taxele. Sa fie bine.

Rezumat:

1 - Cel mai important este Mogulul, el are Capital

2 – Al doilea ca importanta sînt Eu, caci fara mine Capitalul Mogulului ar sta îngropat în fundul curtii, deci canci plusvaloare, salarii, taxe la stat, alea alea – Eu sînt Economia, indiferent daca sînt manager de top sau vînzatoare la butic

3 – Ultimii ca importanta sînt Politicienii, ei fac ce le spunem noi toti prin reprezentantii nostri, Mogulii, la o cafea sau la o bericica. Deasemenea Politicienii sînt schimbati precum ciorapii, la fiecare 4 ani (asa se schimba macroeconomic ciorapii, la 4 ani)

Demonstratie: Fie un Mogul care face si Politica. Mogulul nu îsi schimba nciodata Capitalul, nu îsi schimba angajatii buni, dar îsi schimba Politica într-o clipita daca este nevoie. qed