Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy&paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-ziarulatac 

Teo Popa, 29 iulie 2012,

În lupta politica din ultima perioada s-a facut, destul de des, trimitere la mineriadele din anii '90. Analogiile cu evenimentele respective, atât din punct de vedere al faptelor, cât si ar efectelor avute pe plan international au sau nu acoperire. Demersul nostru jurnalistic nu este unul politic. Se adreseaza atât celor care au trait evenimentele despre care facem vorbire, dar si celor mai tineri, care au auzit despre mineriade, dar este posibil sa aiba o perceptie deformata a acestor miscari social-politice. Tocmai de aceea, vom prezenta doar fapte concrete, fara comentarii.

ATAC va prezinta, în serial, dedesubturile Mineriadei din 1991. Secunda cu secunda, minut cu minut, fiecare fapta va fi adusa sub lumina reflectoarelor. Nume reale, numerele masinilor care au oferit minerilor benzina pentru „molotoave", totul real, totul documentat, oficial chiar. Cum de a fost posibil ca mineriadele sa aiba loc si sa se repete de atâtea ori? De ce nu s-a luat aproape nici o masura? Va vom raspunde la toate aceste întrebari si la multe altele.

Fiecare dintre mineriade s-a soldat cu victime omenesti, raniti, importante pagube materiale, grave prejudicii aduse statului, institutiilor sale fundamentale si imaginii României în lume si ar fi putut aduce deservicii si mai mari tarii si românilor, incalculabile, poate. Prin Hotarârea nr. 25, din 7 octombrie 1991, Parlamentul României dispunea înfiintarea unei Comisii parlamentare speciale de ancheta, abilitata sa stabileasca „raspunderile ce revin instigatorilor si autorilor vinovati de producerea acestor grave evenimente ce s-au derulat în Valea Jiului, în Bucuresti si pe traseul strabatut de catre mineri".

Presedintele Comisiei era senatorul Radu-Alexandru Timofte si facea parte din grupul parlamentar al F.S.N. Rezultatul muncii parlamentarilor a aparut dupa un an, sub forma unui document de câteva sute de pagini, intitulat „Raport privind cercetarea evenimentelor violente desfasurate în zilele de 23-28 septembrie 1991". Aici s-a cam terminat totul. Daca cineva se astepta sa urmeze masuri de amploare, s-a înselat. Interesant este faptul ca documentul nu a fost dat publicitatii niciodata, iar dupa ce a ajuns, totusi, în mâinile presei, nici unul dintre directorii marilor institutii de presa nu a acceptat sa-l publice. Prietenii stiu de ce!

Rapoarte preliminarii
Asa cum era si normal, Comisia a început prin a solicita rapoarte preliminarii institutiilor implicate în aceste evenimente. Si nu au fost deloc putine: Liga Sindicatelor Miniere Libere Valea Jiului, Regia Autonoma a Huilei Valea Jiului, Primaria Petrosani, Prefecturile judetelor Hunedoara si Dolj, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Transporturilor, Ministerul Sanatatii, Ministerul de Interne, Ministerul Apararii Nationale, Unitatea Speciala de Paza si Protocol, Serviciul Român de Informatii, Procuratura Generala a României, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii si Presedintia României. Fiecare dintre aceste institutii a raspuns Comisiei, mai mult sau mai putin complet, mai mult sau mai putin clar sau adevarat. Doar Liga Sindicatelor Miniere Libere Valea Jiului a gasit de cuviinta ca, în loc de raport, sa trimita Comisiei un protest, intitulat „Puncte de vedere".

S-au vizionat opt casete video, însumând 24 de ore cu înregistrari facute în timpul evenimentelor.
Nume grele la audieri. La data de 22 octombrie 1991 au început audierile. S-au efectuat 227 de audieri sub prestatie de juramânt, care au fost înregistrate. Vorbim despre o videoteca formata din 96 de casete, însumând 288 de ore de audieri. Pentru a „da cu subsemnatul", s-au prezentat în fata Comisiei parlamentari, ministri, personalitati politice, generali si ofiteri, procurori, conducerea SRI, conducerea SIE, consilieri prezidentiali si guvernamentali, prefecti, primari, experti si alte persoane care au solicitat sa fie audiate. În plus, deloc de neglijat, presedintii celor doua camere ale Parlamentului, fostul premier al României, Petre Roman, precum si presedintele în exercitiu, Ion Iliescu. Singura persoana care a refuzat sa depuna juramântul a fost liderul minerilor, Miron Cozma. O subcomisie a stat si la Petrosani, timp de o saptamâna, pentru a audia persoane în legatura cu care se detineau date privind participarea la evenimente.

Un eveniment anuntat
La nivel central, era bine cunoscut faptul ca în Valea Jiului mocneste o stare de profunda nemultumire, datorata lipsurilor. De asemenea, era demonstrat faptul ca marea masa a minerilor este foarte usor de manipulat. Ultimele luni anuntau ce urma sa se întâmple. La 14 august 1991, minerii schimbului II de la Exploatarea Lupeni au refuzat sa intre în subteran, deoarece nu primisera salariile.

Activitatea a fost reluata doua zile mai târziu, dupa ce ortacii si-au primit drepturile banesti. La 27 august, Liga Sindicatelor Miniere Libere din Valea Jiului, prin Consiliul de Coordonare, înainteaza presedintelui, primului-ministru, Ministerului Muncii, Ministerului Economiei si Finantelor si Ministerului Industriilor o petitie prin care se solicita: indexarea salariilor de baza, cresterea salariului brut, majorarea sumelor alocate pentru masa calda si majorarea alocatiilor pentru copii. Prin aceeasi petitie, se face o invitatie primului-ministru de a se deplasa în Valea Jiului pentru a purta cu reprezentantii minerilor o discutie pe teme social-economice.

Încep amenintarile
La 10 septembrie, Consiliul de Coordonare a Ligii trimite la Presedintie si Guvern un protest privind „modul antidemocratic si nelegal în care au fost tratate problemele cuprinse în petitia 225". Minerii protestau, în special, împotriva lipsei de reactie a premierului la invitatia lor.
„În cazul nesolutionarii problemelor ridicate pâna la 21 septembrie 1991, sindicatele afiliate Ligii din Valea Jiului urmeaza sa intre în greva generala, începând cu schimbul I din 23 septembrie 1991. Mai harnici, minerii de la Lonea declanseaza o greva care a durat patru zile pentru ca nu au primit primele pe care le cerusera. La 15 septembrie, cu ocazia festivitatilor de la Tebea si în urma cererii exprese a lui Ion Iliescu, premierul Petre Roman se întâlneste cu directorul Regiei Autonome a Huilei din Valea Jiului, Costinas Benone, si cu liderul sindical Miron Cozma. Nu s-a mai pus problema venirii în Vale a capilor tarii si s-a cazut de acord ca data fixata pentru tratative la Bucuresti sa fie devansata cu doua zile. Suparat ca nu a fost invitat la masa oficiala de catre presedinte si premier, Miron Cozma afirma: „... eu i-am pus, eu îi dau jos!".

Greva generala
La 16 septembrie, minerii declara deschis conflictul de munca, în urma nesolutionarii favorabile a cererilor lor. A doua zi, o delegatie a minerilor, condusa de Cozma, este primita la Guvern, la premier si ministrul Industriilor. La 18 septembrie se cade „la pace", iar la 20 septembrie Liga anunta stingerea conflictului de munca. Peste câteva zile începea prapadul.

Unul dintre motivele importante ale declansarii grevei generale din Valea Jiului în data de 23 septembrie 1991, greva, de altfel, ilegala, l-a constituit informarea tendentioasa sau defectuoasa a minerilor, în legatura cu discutiile privitoare la solutionarea conflictului de munca, pe care conducatorii minerilor le purtasera la Bucuresti, în zilele de 17 si 18 septembrie. Liderii de atunci afirma ca au anuntat toti minerii despre anularea grevei, dar realitatea este ca acestia traiau într-o stare de confuzie. Fie nu stiau nimic despre rezultatul negocierilor, fie cunosteau doar în parte revendicarile si gradul lor de solutionare.

Comunicatul de presa al Ligii a aparut în ziarul „Adevarul" din 21-22 septembrie si în ziarul local „Zori noi". Cu toate acestea, numarul 4 al publicatiei comune a Ligii Sindicatelor Miniere Libere Valea Jiului si al Ligii Autonome a Huilei Petrosani, „Curierul minerilor", editia din 20-30 septembrie, anunta solutionarea conflictului de munca, dar nu face nici o referire la renuntarea la greva. În schimb, au aparut, cu titluri de-o schioapa, documentele: „Protest", „Petitie" si „Sesizare".

Începe circul
Pe fondul acestei stari de totala nemultumire a întregii mase a minerilor, în data de 23.09.1991, în jurul orelor 5.30, dupa ce se efectuase prezenta în sala de apel, minerii din schimbul I de la Exploatarea Miniera Vulcan refuza sa mai intre în mina. Cel care i-a incitat pe mineri a fost lacatusul Gheorghe Barbu, care facuse în jur de 100 de fluturasi - manifest si îi împartise ortacilor. Acestia l-au ales rapid conducatorul grevei si l-au însarcinat sa negocieze, în numele lor, revendicarile.

Toate acestea, considerând ca liderii de sindicat nu lupta pentru ei. Unul dintre mineri declara, câteva luni mai târziu, membrilor comisiei parlamentare de ancheta: „A luat cuvântul presedintele sindicatului pe mina Vulcan, domnul Croitoru, care nu a putut sa vorbeasca mult, deoarece a fost huiduit de mineri si l-au scos din sala în care ne aflam noi si aceasta deoarece sindicatul nu ne rezolva niciodata problemele noastre". În câteva zeci de minute, la mina a sosit si Miron Cozma, pentru negocieri.

Amenintat cu schimbarea
În jurul prânzului, dupa discutii aprinse, se ajunsese la concluzia ca lucrul urma sa fie reluat, începând cu schimbul III. Minerii au început sa iasa din sala unde se desfasurasera negocierile. În acel moment au aparut doua dube cu mineri de la Exploatarea Miniera Barbateni. Acestia au început sa-i aduca lui Cozma acuzatii legate de afacerea cu berea „Venus" care fusese distribuita cu ocazia „Zilei minerului". Încercând sa pastreze controlul, Cozma ameninta: „Daca nu ma ascultati, plec!". Si chiar încearca sa plece. Spre surprinderea sa, minerii îl aduc înapoi cu forta, fara nici un menajament.

Ceilalti lideri ai minerilor, care se adunasera la Vulcan, au început sa discute despre greva generala. Miron Cozma a fost amenintat cu schimbarea din functie, pe motiv ca s-a vândut Guvernului. În jurul orelor 19.00, liderul minerilor a hotarât declansarea grevei generale. Prin telefon, a luat legatura cu toate exploatarile miniere si a cerut ortacilor sa întrerupa lucrul si sa trimita reprezentanti la Vulcan. Revendicarile au fost completate si cu cererile reprezentantilor de la Petrila, ajungându-se în final la 14 puncte.

Greva fortata
La chemarea lui Cozma, la Vulcan au venit nu doar minerii, ci si fosti mineri, dati afara pe motive disciplinare, majoritatea foarte tineri. Multi dintre ei se aflau sub influenta bauturilor alcoolice. La fiecare mina au fost trimise grupuri de mineri care sa se asigure ca lucrul va fi întrerupt.

În unele cazuri, cum a fost la Livezeni si Paroseni, acest lucru s-a realizat abia dupa ce trimisii au recurs la violenta. Mai mult decât atât, trimiterea reprezentantilor minerilor la Vulcan s-a facut din ordinul personalului administrativ al Regiei. De altfel, si deplasarea s-a facut cu mijloacele de transport ale exploatarilor, cu acceptul chiar al unor directori.

În timpul negocierilor, înainte de a se ajunge la un rezultat, Cozma l-a sunat pe primarul Petrosaniului, Wilhelm Kleibel. L-a anuntat pe acesta ca situatia scapa de sub control si i-a cerut sa comunice la Presedintie ca minerii solicita venirea premierului Petre Roman în Vale, pentru negocieri.

Antrenament pentru Bucuresti
Raspunsul primit a fost ca Roman nu se poate deplasa în Valea Jiului, dar ca va fi prezent la negocieri prefectul Hunedoarei, Costel Alic. Acesta a venit de la Deva seara, la 20.30, si, împreuna cu ambii subprefecti, au încercat sa dea de premier. Acesta nu a putut fi gasit, însa. La 21.30, Alic a luat legatura cu Presedintia. S-a convenit ca negocierile sa se reia în dimineata urmatoare. Între timp, în cursul noptii, la Vulcan au continuat sa soseasca grupuri de mineri.

În timp ce liderii lor stabileau revendicarile si actiunile ce urmau sa aiba loc, mai multe grupuri de ortaci au mers în piata din Vulcan, unde au agresat taranii si au furat circa 600 de kilograme de pepeni. Doljeanul Ion Enea, un producator particular ce vindea pepeni a ajuns în spitalul din Vulcan. Desi a fost transferat la Petrila, apoi la Craiova, medicii nu au mai putut face nimic, iar omul a murit, în urma loviturilor primite. Nici gospodariile particulare sau societatile comerciale aflate în vecinatatea minei Vulcan nu au scapat poftei de distrugere a celor pusi pe „fapte mari".

Cantonament negru
A doua zi, dimineata, negocierile au reînceput. În jurul orei 8.00, a sunat si Ion Iliescu, pentru a cere informatii. Minerii îl voiau, în continuare, pe Petre Roman. Acesta, însa, a declinat „invitatia", motivând ca trebuie sa plece în Austria, la o întâlnire foarte importanta. În zona minei Vulcan au fost instalate pichete de paza, din ordinul lui Miron Cozma, pichete care nu au mai permis minerilor sa se disperseze. La sediul Regiei Autonome a Huilei Petrosani au fost transmise telefonic revendicarile, grupate în doua liste, una adresata Regiei, iar cealalta, Guvernului. Despre cât de realiste erau cererile minerilor si daca exista posibilitatea ca acestea sa fie satisfacute, în episodul urmator.

(va urma)

Teo Popa

cp_Adevarul despre mineriade II

Asa cum am aratat în episodul trecut, minerii se strânsesera la Vulcan si cereau, obsedant, ca în Vale sa vina primul ministru Petre Roman. Între timp, taranii aflati în piata din localitate fusesera jefuiti si batuti de catre ortaci, unul dintre ei chiar murind în urma loviturilor primite. La primul punct al listei de revendicari transmise Guvernului figura cererea unui salariu minim indexat de 7.500 lei de persoana.

Directorul Regiei a dispus efectuarea unor calcule pentru a se verifica încadrarea în disponibilitatile financiare ale societatii, iar aceste calcule au demonstrat ca acest lucru nu este posibil fara o suplimentare substantiala a subventiilor de la bugetul statului. Potrivit disponibilitatilor financiare, Regia Autonoma a Huilei putea suporta o suma de maximum 3.000 de lei pentru fiecare salariat.

S-a luat imediat legatura cu ministrul Economiei si Finantelor, Eugen Dijmarescu. Acesta i-a propus directorului Fâcea sa-si dea demisia. Pâna la urma, s-a convenit sa se definitiveze calculele si sa fie trimise la minister prin fax, pentru aprobare. Dupa doua ore, de la Bucuresti sosea raspunsul favorabil, sub forma aprobarii unei sume de 15 miliarde lei, suma suficienta pentru acoperirea financiara a revendicarilor.

Dezinformare

Între timp, la exploatarile miniere unde erau adunati ortacii se raspândise zvonul ca urmeaza sa soseasca Petre Roman. Se organizasera chiar pichete de ordine formate din mineri care purtau banderole albe. Convingerea se formase în urma unuia dintre discursurile tinute de Miron Cozma. Corespondentul local al Radio-Televiziunii i-a luat un interviu liderului sindical si a transmis la Bucuresti o stire care urma sa fie difuzata la ora 13.00. În paralel, liderii Regiei lucrau la un proiect de comunicat al Guvernului, în care se facea referire la rezolvarea celor 14 revendicari.

Dupa ce s-a consultat cu prefectul Alic, corespondentul local Dorin Corpade Popescu a telefonat la Bucuresti si s-a convenit ca stirea sa fie scoasa din program, urmând ca la orele 15.00 sa fie difuzat comunicatul Guvernului. Revenind la Vulcan, Corpade este înconjurat de catre mineri, care îi reprosaza într-un mod agresiv faptul ca nu a fost difuzat nimic la radio în legatura cu greva lor. Corespondentul este amenintat cu sechestrarea în cladirea dispeceratului, asa ca suna la Bucuresti si roaga ca materialul sa intre în emisiunea de stiri. Pentru ca stirea sa se pierduse prin Radio, o dicteaza din nou, prin telefon.

Termen limita

Minerii si liderul lor sustineau ca, daca nu era difuzat comunicatul Guvernului la ora 15.00, ei vor pleca spre Bucuresti. Dupa ce Roman refuza înca o data sa vina în Vale, se cade de acord cu autoritatile locale ca proiectul de comunicat sa fie transmis prin fax la cabinetul primului ministru, în principiu existând acordul asupra punctelor continute de acesta. În mod surprinzator, proiectul este trimis foarte târziu, respectiv la ora 14.20. Deja minerii instalasera în curte boxe, pentru a amplifica transmisia buletinului de stiri. Roman a modificat personal comunicatul, apoi l-a transmis la Radio, la ora 15.05.

Cinci minute mai târziu, acesta a fost transmis si în Valea Jiului. Între timp, la 14.55 fusese difuzata stirea corespondentului local, programata initial pentru ora 13.00. Mihnea Constantinescu, purtatorul de cuvânt al Guvernului suna disperat la Radiodifuziune, cerând întreruperea imediata a programului si difuzarea comunicatului. Pentru a nu se crea neliniste în toata tara, emisiunea de muzica de opereta a continuat pâna la 15.30, când emisiunea s-a întrerupt si a fost difuzat comunicatul. Acesta a fost reluat, apoi, din ora în ora.

Prea târziu

Minerii nu mai aveau rabdare. Înainte de ora 15.00, ei scandau, periodic: „Bucuresti! Bucuresti!". Difuzarea stirii corespondentului local a fost considerata un afront, pentru ca venea în locul comunicatului asteptat. Cozma a tinut un discurs, în care a afirmat: „Acum noi, cei care avem dreptate si care am asteptat de la cei care ne reprezinta dreptatea, suntem satui de regimul ceausist, de foame, de minciuni, de reforme. Iau urmatoarea decizie, în deplinatatea facultatilor mintale si în deplinatatea puterii pe care o am. Asa cum ne-am organizat la început. Minerii turci au mers 100 de kilometri la Ankara. Mergem la Petrosani si cerem primariei mijloace de plecare la Bucuresti". Zis si facut. S-a pornit, pe jos, catre Petrosani. Se scanda: „Cozma e cu noi!", „Muncim! Luptam! Pe Cozma-l aparam", „Bucuresti! Bucuresti!", „Cât mai repede!", „Iliescu si Roman vrem sa intre-n subteran!", „Nu-l lasam pe Cozma!", „Iliescu si ai lui sa se duca dracului!", „Jos Roman bisnitarul", „La Palatul Cotroceni cânta cucuveaua, Iliescu si Roman si-au gasit beleaua!".

„O greseala"

Pe drumul dintre Vulcan si Petrosani, care masoara în jur de 11 Km, numarul protestatarilor a crescut. Câteva gospodarii personale, magazine private, dar si persoane „civile" au avut de-a face cu furia ortacilor. Speriati, cei de la Regia Autonoma a Huilei au sunat la Guvern, pentru a întreba de ce nu s-a difuzat comunicatul. Raspunsul a venit repede si sec: „A fost o greseala". În schimb, Ion Iliescu a sunat de doua ori si a vorbit cu prefectul Alic, în timp ce minerii se deplasau catre Petrosani.

În jurul orei, 17.00, minerii au ajuns în „capitala" Vaii Jiului, Petrosani, unde s-au grupat în fata casei de cultura, acolo unde se afla sediul Ligii Sindicatelor Miniere Libere din Valea Jiului. Cozma a refuzat invitatia directorului Fâcea de a veni sa vorbeasca la telefon cu presedintele Iliescu, iar minerilor le-a spus, de la balconul casei de cultura, ca „se pare ca primul ministru a plecat cu un elicopter catre Valea Jiului" si le-a cerut sa ramâna pe loc. De asemenea, încearca sa prezinte comunicatul Guvernului, dar se scandeaza puternic: „Hotii! Hotii!". Atunci afirma: „Cum am decis la Vulcan, e sfânt!". Se scandeaza: „Bucuresti! Bucuresti!".

Un comunicat mâncat de mineri

„Trebuie sa-mi fac datoria, am un document. Pentru a nu fi acuzat ca nu l-am citit, eu am sa-l citesc si voi îmi spuneti daca sunteti de acord cu el". Pe fondul cresterii intensitatii protestelor minerilor, carora persoane ramase neidentificate le pusesera la dispozitie bauturi alcoolice, Cozma citeste primele puncte ale comunicatului, apoi se intereseaza: „Întrebare pentru dumneavoastra: mai citim ce e aici?". Dupa ce se plânge ca în ultimii doi ani nu au fost vizitati, el afirma: „Nu au venit aici, mergem noi la ei". O parte dintre hârtiile pe care le avea în mâna îi cad.

Minerii le rup si le manânca, pur si simplu. Totul arata ca în Valea Jiului se fac pregatiri masive pentru o plecare în masa din zona. Minerii deveneau din ce în ce mai agitati si cereau tot mai insistent sa se plece la Bucuresti. Liderii lor se simteau obligati sa le cânte în struna, pentru a nu cadea în dizgratie. În acest timp, Televiziunea Româna închiriaza un elicopter militar si reporterul Mircea Hamza pleaca spre Valea Jiului, pentru a realiza un material. Sosirea elicopterului a facut ca toti cei prezenti la mitingul din fata casei de cultura sa fie convinsi ca a sosit premierul Petre Roman.

Reporterul urca la balconul casei de cultura pentru a lua un interviu liderului minerilor. Cozma pune paie pe foc: „Propun lui Mircea Hamza sa ne întâlnim mâine dimineata, la Palatul Victoria. (...) Am o rugaminte: domnii care sunt la Primarie, de cealalta parte a baricadei, daca ne aud, sa ia masuri sa vorbeasca la Timisoara sa avem vagoane, sa plecam la Bucuresti. Sunt informat ca la unele unitati miniere oamenilor nu li s-a dat voie sa vina aici. Am sa iau legatura de dincolo, de la Primarie". Raspunsul masei de mineri a fost cel asteptat, acestia scandând numele liderului lor si pe cel al Capitalei. Raspunsurile la întrebarile puse de reporter, Cozma le da la microfon, întretinând atmosfera „calda". Dupa ce elicopterul pleaca, iar minerilor li se promite ca înregistrarea va fi difuzata la ora 20.00, în Petrosani încep sa fie trase clopotele la biserici.

Liderii au intrat în sedinta pentru a lua hotarârea cea mare. Traian Basescu, ministrul de atunci al Transporturilor, îi refuzaze, telefonic, lui Cozma, alocarea de vagoane pentru deplasarea la Bucuresti. În timpul sedintei, Ion Iliescu a încercat sa ia legatura cu Miron Cozma, dar acesta nu a putut fi scos din sala în care se afla. Rezultatul discutiilor s-a anuntat tot de la balcon: „Nu pleaca nimeni de aici. Ramânem aici pâna vom aduce de la toate unitatile miniere toate dubele si masinile si cu acestea vom pleca. S-ar parea ca cei care sunt la gara nu au gasit garnituri. Ne aliniem si plecam în coloana la Bucuresti.

Într-un interviu dat Televiziunii Deva, Cozma afirma: „Hotarârea de a pleca la Bucuresti este definitiv luata, indiferent de ce va face Guvernul. L-am adus pe Ceausescu în Valea Jiului. Nu-i nimic. O sa-l aducem si pe primul-ministru în Valea Jiului, mergem noi dupa el si-l aducem în Valea Jiului". Declara ca este convins ca populatia Bucurestiului va fi alaturi de ei pentru ca revendicarile lor sunt ale întregii tari, iar „miscarea nu este politica si nu va cadea în plasa partidelor politice, deoarece minerii nu au fost condusi niciodata de nici un partid politic, nici înainte, nici dupa Revolutie".

„A fost presedinte"

Acesta a fost raspunsul dat de Cozma sefului Sectiei Deva a Serviciului Român de Informatii, dupa ce acesta l-a anuntat ca presedintele doreste sa aiba cu el o convorbire telefonica. Acelasi lucru i-au transmis si alti reprezentanti ai autoritatilor. Rezultatul a fost ca circa 3.000 de mineri au plecat catre gara din Petrosani. Pe drum, ca si în gara, celor 3.000 li s-au mai adaugat si altii, unii dintre ei fosti mineri sau localnici. Pe drum, au devalizat câteva magazine si au facut „ordine" în piata. 10 dintre taranii agresati au depus, ulterior, plângeri la Politie.

Parola de recunoastere

La ora 21.30, Cozma îi cere sefului de gara sa-i puna la dispozitie cele 14 vagoane aflate acolo si îi da termen sa rezolve problema pâna la ora 22.00. Între timp, pentru ca printre ei sa nu se infiltreze persoane straine, minerii organizeaza echipe de ordine cu banderole la mâna si stabilesc parola de recunoastere: „ortac". Seful statiei le aduce la cunostinta ca nu se pot pune la dispozitie trenuri speciale. Pentru ca acest lucru sa fi fost posibil, trebuia sa se faca o cerere cu trei zile înainte si sa se achite taxele de transport. Suparati, minerii trec la represalii: adjunctul sefului de statie, Pera Marin, este molestat de minerii condusi de Cozma Miron; grupurile de mineri care invadasera încaperile statiei Petrosani ameninta personalul C.F.R. ca „vor distruge prin incendiere si dinamitare cladirile statiei", ca „cei prezenti vor fi supusi torturilor si ca vor fi omorâti". Bineînteles ca se raspândeste si zvonul ca Miron Cozma a fost arestat.

Este invadat si distrus sediul politiei TF, iar politistii sunt loviti si înjurati. Adjunctul sefului de statie este luat ostatic, ca masura suplimentara de convingere a sefului garii. Si pentru ca tot se aflau acolo, minerii s-au jucat putin si cu mijloacele de comunicare, punând în pericol circulatia trenurilor de pe traseu.

„Rapirea" unui tren

Seful garii accepta cererea minerilor si o transmite, conform uzantelor, Regionalei Timisoara, solicitând un numar de 29 de vagoane. Între timp, minerii care se îndreptau catre gara reusesc sa comita si un viol asupra unei muncitoare ce iesea de la fabrica. La ora 23.10 soseste în statia Petrosani trenul accelerat 224, care circula pe ruta Deva-Petrosani-Bucuresti. Trenul este retinut abuziv de mineri, care ocupa ultimele patru vagoane, obligând calatorii sa se refugieze în celelalte. Se conditioneaza plecarea trenului de sosirea garniturii speciale. Pentru a se împiedica plecarea din statie, este tras semnalul de alarma.

De sase ori. La 23.50, Regionala Timisoara comunica faptul ca nu aproba nici un tren special. În mod „firesc" este devastata gara Petrosani. Seful de tura dispune formarea garniturilor speciale, fara aprobari legale. Din cele trei trenuri, ultimul pleaca din statie acceleratul 244, cu o întârziere de 207 minute. În locomotive urca mineri pentru a-i supraveghea pe mecanici si a asculta ce comunica acestia prin radio cu personalul statiilor aflate pe traseu.

Înca un hop

Cinci kilometri „mai târziu", din ordinele date de la Timisoara si Craiova, trenurile sunt oprite, aproape de Livezeni. Urmarea - un grup masiv de mineri coboara din tren, merg pe jos pâna în gara Livezeni si se opresc direct la impiegatul de miscare. Îl bat, îi rup hainele si îl ameninta ca îl vor omorî si vor distruge gara daca trenurile nu pornesc. Mai sunt jefuite un bar, o discoteca si o consignatie, asa ca trenurile pornesc din nou. În halta Jupânesti sunt oprite din nou, în urma unui ordin dat de Ministerul Transporturilor. Istoria se repeta. Initial, este lasat sa treaca doar acceleratul 244, dar dupa alte batai si distrugeri, pornesc si celelalte doua. În statia Gilort, unde trenurile au fost din nou oprite, s-au devastat cladirea garii si cea a sefului statiei, iar personalul a fost batut crunt.

La Tântareni, primul tren este oprit cu ajutorul semnalului de alarma pentru a fi ajuns de celelalte. Minerii pedepsesc personalul statiei, care nu acceptase intrarea trenului în gara. Sa nu uitam ca ortacii din locomotive ascultau toate comunicatiile. Normal ca nu s-a mai pus problema opririi si ca garniturile au pornit atunci când minerii au dispus. Trenurile groazei se apropiau acum de capitala Olteniei, Craiova. Dar despre asta, în numarul viitor.

cp_Adevarul despre mineriade III

Teo Popa, 12 august 2012,

Dupa framântari care durasera mai multe zile, minerii au hotarât sa porneasca spre capitala României, pentru a-i pedepsi pe guvernantii care nu acceptasera sa vina în Valea Jiului, pentru negocieri. Primul pe „lista neagra" era premierul de atunci, Petre Roman.

Asa cum am vazut în episodul trecut, ortacii „au facut rost" de garnituri de tren, dupa ce au „convins" reprezentantii Cailor Ferate cu amenintari, cu pumni si picioare. Nici nevinovatii nu au scapat prea usor, desi singura lor vina a fost ca se aflau acolo în acel moment. Cladirile statiilor de pe traseu au fost devastate, iar functionarii, batuti. Minerii se apropiau de Craiova. Deja, în România, nu mai exista lege.

Negocieri cu Armata
Cele doua trenuri suplimentare ajung în gara Craiova la primele ore ale diminetii, la o distanta de cinci minute unul de altul. Acceleratul 244 ajunsese cu doua ore mai înainte în gara, dar nu si-a mai putut continua traseul, pentru ca minerii trageau repetat semnalul de alarma spre a fi ajunsi de restul „comandoului". Din ordinul ministrului Apararii Nationale, generalul maior Marin Ilie, seful Armatei a 3-a Craiova, a încercat sa negocieze cu liderii minerilor din gara. O delegatie a acestora a acceptat sa se deplaseze în garnizoana, pentru a lua legatura, telefonic, cu membrii Guvernului si a negocia o eventuala discutie în Banie. Ulterior, Miron Cozma s-a razgândit si a hotarât sa porneasca spre Capitala.

Vandalismul continua
Circa 200 de mineri au hotarât sa vandalizeze gara. Au fost distruse prin spargere geamurile, telefoanele, monitoarele color si instalatiile electrice de afisaj din statie, biroul de miscare, biroul sefului de statie si alte încaperi adiacente, inclusiv cantina C.F.R. Au fost sparte geamurile de la tonetele particulare din zona statiei, fiind sustrase sau distruse bunuri în valoare de peste un milion de lei. S-a aruncat cu pietre si alte obiecte în personalul de serviciu aflat în statie. În urma acestei actiuni, se scoate din functiune si aparatura prin care personalul cailor ferate asigura circulatia trenurilor în deplina siguranta.

De asemenea, i-au agresat pe seful coordonator al statiei, pe prefectul judetului Dolj, un general de armata, iar plutonierului major Stanescu Octavian din politia militara i-au fracturat bratul drept, lovitura fiind destinata comandantului Armatei a 3-a. Majoritatea minerilor se aflau sub influenta alcoolului. Au existat încercari ale unor grupuri violente de mineri de a se deplasa catre sediul directiei de politie T.F. si spatiile comerciale din spatele garii, dar, observând fortele de ordine aflate în dispozitiv, s-au retras spre vagoane. Minerii au oprit în statia Craiova o locomotiva Diesel care urma sa se retraga la depou, cerând personalului sa-i transporte la Bucuresti. Fiind refuzati, mecanicul a fost batut, iar locomotivei i-au fost sparte geamurile cu pietre si rangi.

La drum
În aceste conditii, minerii au fost lasati sa plece cu cele doua trenuri. În locomotiva primului, Miron Cozma deschidea calea catre Bucuresti. Nici pe drum, oamenii iesiti din minele de carbuni nu s-au linistit. Au aruncat, din tren, cu pietre si cu tot ce le-a cazut în mâna, în impegatii garilor prin care au trecut. În fine, la orele 13.20, respectiv 13.46, din cele doua garnituri debarcau pe peronul garii Bucuresti Baneasa în jur de 3.500 de mineri.

Cei ramasi „acasa" nu au vrut nici ei sa ramâna mai prejos. Astfel, la Petrosani, alte grupuri de mineri „rechizitioneaza" un tren personal. „Daca în 15 minute nu pleci cu trenul, îti vom lua gâtul", povestea, mai târziu, mecanicul locomotivei modul în care au decurs relatiile sale cu ortacii. „Convins", acesta porneste garnitura si circula fara oprire pâna la statia Cotofeni.

Ostatici si amenintari cu executiaÎn aceasta statie, trenul se opreste la ora 21.23, ca urmare a întreruperii energiei electrice de „Renel". Vazând aceasta, minerii solicita prin radio sa se asigure o locomotiva Diesel, dând un ultimatum de 15 minute, dupa care ameninta ca vor executa mecanicii luati ostatici si vor arunca trenul în aer cu dinamita. În timpul stationarii în gara Cotofeni, un grup de mineri înarmati cu topoare si bâte, multi dintre ei aflati în stare de ebrietate, se deplaseaza în incinta Parcului 2 Bradesti - sectia compresare gaz sonda, de unde iau legatura telefonica cu colonelul Gheorghe Popa, de la Politia T.F. În timpul convorbirii telefonice, transmit din nou ultimatumul lor si ameninta cu aruncarea în aer a statiei de compresoare si cu incendierea parcului de sonde. Un alt grup s-a deplasat la statia C.F.R.

Isalnita, de unde minerii au amenintat de asemenea cu uciderea mecanicilor, incendierea garii si a garniturii de tren si aruncarea în aer a statiei de compresoare. Între timp, minerii deplasati în gara Cotofeni au devastat biroul de miscare, sustragând bani din casa, jefuind un bar si un restaurant. Impiegatul de miscare a parasit postul din ordin. În acelasi timp, un alt grup de mineri se deplaseaza la soseaua nationala, aflata la circa 150 m de calea ferata, opresc circulatia rutiera timp de 30 de minute, întorcându-se apoi la tren, cu mâncare si bautura luate de la soferii masinilor, opriti sa circule pe sosea. Ca urmare a situatiei create, conducerea Regionalei Craiova, cu acordul Ministerului Transporturilor, trimite în statia Cotofeni o locomotiva Diesel, trenul fiind repus în circulatie, pâna la Bucuresti-Baneasa.

Ocupatie zonala
Nu numai de la Petrosani se pornea catre Bucuresti. De la Lupeni se mai ia un tren cu japca si se merge la Petrosani, pentru regruparea fortelor. Se porneste la drum, fara sa se tina cont ca semnalul de iesire din statie arata „oprire". Un fost impiegat de miscare da o mâna de ajutor si toate semnalele sunt puse pe „liber". În disperare de cauza, feroviarii opresc curentul. Urmarea este ca minerii ameninta ca vor da drumul trenului la vale, catre Târgu Jiu, fara control.

La Tg. Jiu sosesc 300 de mineri, cu autobuzele. Au asupra lor topoare, lanturi, furtune si bâte. Impiegatul de miscare este amenintat ca va fi aruncat pe geam, de la etajele superioare ale garii, iar apoi cladirea va fi aruncata în aer, cu dinamita. Reusesc si ei sa ajunga la Bucuresti.
Directia Generala-Miscare dispune ca ruta unui tren accelerat sa fie modificata prin Filiasi, pentru a nu mai trece prin gara Petrosani. Doar ca si aici asteptau minerii, în numar de 130.

Îl iau ostatic pe seful statiei, îl urca în locomotiva si îl obliga sa îndrepte garnitura catre Petrosani. Pe drum, acesta reuseste sa sara din mers din locomotiva si sa se întoarca la post cu un alt tren. La Petrosani, „oamenii negri" opresc trei vagoane, mai adauga unul din statie si pornesc si ei catre Bucuresti, unde ajung în ziua de 27 septembrie 1991, la ora 0.46. Era ultimul grup care venea „la lupta".

În Bucuresti erau deja mii de mineri. Lampasele puteau fi vazute peste tot. Pentru locuitorii capitalei începea cosmaru, iar pentru România, unul dintre cele mai umilitoare si neverosimile episoade din istoria sa.

25 septembrie 1991
Minerii batusera deja la portile Capitalei si fusesera primiti. Trenurile cu care acestia plecasera, ilegal, din garile Vaii Jiului au fost îndreptate catre gara Baneasa, pe considerentul ca, astfel, se va împiedica un contact imediat între acestia si populatia Bucurestiului. Dupa ce ortacii au declarat ca singurul lor scop este deplasarea catre Guvern, s-a instituit un dispozitiv format din 210 politisti si trei echipaje auto, care i-au condus pâna în Piata Victoriei. La orele 15.00, piata era ocupata de oamenii cu lampase.

S-a constituit imediat o comisie ministeriala împuternicita pentru negocieri, condusa de ministrul de stat Eugen Dijmarescu, care urma sa discute cu reprezentantii minerilor. Miron Cozma, însa, a refuzat orice propunere de discutii, cerând imperativ ca primul-ministru sa coboare în piata, iar discutiile sa se poarte acolo. Cum era si firesc, premierul a declinat „invitatia". În schimb, au fost aduse pâine, apa si conserve, solicitate de mineri. Apa a fost adusa chiar din cladirea Guvernului. Asa se face ca unele grupuri de manifestanti au trecut de cordoanele de ordine, reusind chiar sa patrunda în cladire.

Începe lupta
La ora 16.15, în holul cladirii Guvernului se aflau circa 40 de mineri, veniti sa ia apa. Unii dintre ei se aflau sub influenta alcoolului. Nu este de mirare ca între acestia si fortele de ordine s-a produs o altercatie. În acelasi timp, grupuri mari de mineri se apropiau, din exterior, de intrarea „B". Grupul din cladire a fost, pâna la urma, evacuat de fortele de ordine. Afara, însa, a facut jonctiune cu grupurile din exterior, urmarea fiind o noua încercare de patrundere în cladire. În hol a explodat o petarda pentru a se împiedica accesul.

Minerii din apropierea intrarilor au fortat si ei accesul. Fortele de ordine s-au regrupat în interiorul cladirii, de unde au ripostat cu petarde si gaze lacrimogene. Lupta începea sa se încinga. Presiunea a început sa creasca. Minerii si persoanele care îi ajutau foloseau arsenalul deja cunoscut: pietre, bucati de moloz, bâte, rangi, lanturi, sticle si cocteiluri „Molotov". Sticlele cu benzina aruncate la parter si la primul etaj au provocat incendii, fapt ce a îngreunat operatiunea de aparare. Stingerea incendiilor a fost anevoioasa, deoarece presiunea apei a scazut pâna aproape de zero.

Sprijin „civil"
Multi dintre civilii care au participat la violente i-au instigat continuu pe mineri sa nu renunte la atac. Nu poate fi uitat episodul care a fost transmis, în direct, de Televiziune. Minerii au furat de pe un santier o autobasculanta, i-au aruncat numerele de înmatriculare si au încercat, cu ajutorul ei, sa smulga usile de la intrarea principala în cladirea Guvernului. În zona au fost identificate 13 mijloace de transport, proprietatea unor societati comerciale, si 18 autoturisme proprietate personala, care au sprijinit, direct sau indirect (transport de pietre, rangi, bare cornier si sticle goale, livrari de benzina) grupurile de atacatori.

Imposibilitatea de moment de a se trece la despresurare i-a facut pe ofiterii care asigurau apararea Guvernului sa ia hotarârea evacuarii tuturor demnitarilor aflati în cladire. La ora 17.30, primul-ministru si ceilalti demnitari au fost scosi prin spatele cladirii, la insistentele comandantului SPP.

Rupti de lume. În acest timp, pe latura dinspre strada Paris a cladirii Guvernului, grupuri de mineri si alte persoane, dupa mai multe încercari nereusite de a patrunde, au aruncat cu sticle incendiare la parter si la subsol, provocând serioase pagube materiale si focare de incendiu, care au fost stinse cu dificultate. Aceste distrugeri au condus la caderea circuitelor telefonice în cladirea Guvernului. Începând cu 25.09.1991, ora 17.30, pâna în dimineata zilei de 26.09, legaturile cu exteriorul nu s-au realizat decât prin telefoanele operative si prin circuitul special al armatei. În aceeasi zona a cladirii a fost incendiat un grup electrogen si s-a încercat desfacerea capacului unui rezervor de motorina.

Doar datoria
În toata aceasta perioada, Miron Cozma s-a aflat în piata, gardat de un grup numeros de mineri. În jurul orei 18.00 s-a întâmplat ceva care, conform declaratiilor lui Cozma, a influentat mersul evenimentelor. Un militar din trupele de jandarmi s-a deplasat cu arma între grupurile de mineri, cerând sa vorbeasca cu Cozma. Ajuns în fata acestuia, i-a spus: „Domnule Cozma, eu cu baietii care sunt înauntru trebuie sa ne facem datoria. Dumneavoastra, la locul de munca, trebuie sa va faceti datoria, da? De fapt, dumneavoastra va bateti cu noi si în palat nu mai este nimeni, Roman a fugit, cladirea e goala, dar noi avem obligatia s-o aparam si sa ne facem datoria...". „În urma acestui episod, mi-am retras oamenii", declara, mai târziu, liderul minerilor. Ora asa-zisei retrageri coincide cu cea a despresurarii efectuate de fortele de ordine.

Morti nevinovati
Momentul despresurarii a fost bine ales, deoarece atacurile scazusera în intensitate, Piata Victoriei era plina de fum si gaze lacrimogene, facând aerul greu respirabil, iar grupurile de mineri erau împrastiate. Piata a fost degajata în 35-40 de minute.

În jurul orelor 18.30, au fost împuscati Andrei Frumusanu si Aurica Crainiceanu. „Faptul ca atât Frumusanu, cât si Crainiceanu se aflau în mijlocul unui grup de persoane care asistau pasiv la evenimente, la limita perimetrului Pietei Victoriei, ne arata ca împrejurarile în care cele doua persoane au decedat trebuie neaparat clarificate, întrucât exista suficiente motive sa credem ca au fost victimele unei grosolane încercari de provocare si de reescaladare a violentelor", notau în raport membrii Comisiei parlamentare de ancheta a evenimentelor din septembrie 1991. Cum au fost clarificate împrejurarile mortii celor doi tineri nevinovati, stim cu totii.

Minerii goniti din Piata Victoriei s-au îndreptat catre alte puncte ale Capitalei: unii spre Romana si Universitate, altii spre Televiziune. În Capitala României se auzeau, din ce în ce mai des, focuri de arma, iar liderul ortacilor aparea pe micile ecrane din toata tara. În viitoarele episoade vom relua, pas cu pas si secunda cu secunda, actiunile minerilor.

Autovehicule si persoane care au fost semnalate ca au participat la actiunile violente în perioada 25-28 septembrie 1991

25 septembrie 1991
a) Piata Victoriei-Piata Universitatii
1-B-56505 - Dacia 1300 (taxi-parti) - apartinea lui Sava Gelu, pe capota acestui autoturism, la ora 18.00, în Piata Victoriei, Dinca Dumitru a montat un difuzor, folosit ulterior la incitarea manifestantilor;
1-B-67192 - Proprietara Barbulescu Olga. Conducatorul acestui autoturism a oferit doua canistre de benzina manifestantilor;
8-B-2205 - Apartinea lui Radu Ion. A transportat doi barbati si o femeie, care au aruncat cu pietre în scutieri în zona Piata Romana;
1-B-91007 - Apartinea lui Mihai Valeriu si a furnizat benzina demonstrantilor;
8-B-8479 - Apartinea lui Dicu Ion. La orele 18.00, acesta i-a ajutat pe manifestantii din Piata Victoriei la confectionarea sticlelor incendiare;
1-B-70762 - Mercedes, apartinea lui Radulescu Constantin. La 25.09.1991, între ora 19.00 si 19.30, doi indivizi sositi cu acest autoturism au parcat în apropierea Muzeului „Grigore Antipa" si au scos din portbagaj o lada de lemn, din care au distribuit minerilor si civililor aflati în piata bucati de cornier metalic, cu indicatia de a le folosi în actiunile violente. Cei doi s-au integrat în rândul manifestantilor, pe care i-au instigat. Între orele 20.00 si 20.15, cele doua persoane s-au deplasat în Piata Universitatii.

b) Gara Bucuresti - Baneasa
1-B-51321 - Apartinea lui Ghindoc Constantin. Doua persoane din acest autoturism au instigat minerii.
1-B-79925 - Apartinea lui Sterpu Adrian Gheorghe. Doua persoane din acest autoturism au instigat minerii.
1-B-69556 - Apartinea lui Rodean Ion. Doua persoane din autoturism au instigat minerii. Autoturismul a fost semnalat si la resedinta lui Ion Ratiu.

26 septembrie 1991
a) Camera Deputatilor
18-B-1178 - Apartinea lui Ostatic Valentin Anton. La orele 18.10, un individ din acest autoturism, în care se aflau si mineri, a facut apel prin portavoce ca manifestantii sa mearga la Televiziune.

b) Televiziune
5-B-6351 - Apartinea lui Ionita Ioan. La orele 19.35 a distribuit benzina minerilor.
1-B-29051 - Apartinea lui Mihailescu Ioan. Cu acest autoturism au fost adusi la Televiziune, la orele 19.20, un numar de cinci indivizi si Cercel Doina (Rebecca).
2-BV-9729 - Apartinea lui Moldovan Ion. La orele 18.00, în Piata Romana, un barbat din acest autoturism incita manifestantii sa se îndrepte spre sediul Guvernului.
1-B-8847 - Apartinea lui Marascu Stefan Horia, redactor la Televiziunea Româna. A oferit benzina minerilor, fara a fi solicitat.
1-B-2955 - Apartinea lui Tudor Simion. Soferul acestui autoturism incita minerii sa mearga în fata intrarii Televiziunii Române.
1-B-86305 - Dacia autofurgoneta, apartinea numitei Mihailescu Stela. La orele 18.00, masina era parcata în fata cofetariei „Continental", fiind încarcata cu sticle goale de diferite capacitati, care au fost folosite la confectionarea sticlelor incendiare.

cp_Adevarul despre mineriade IV

Teo Popa, 20 august 2012,

Minerii se aflau peste tot în Bucuresti: în cladirea Televiziunii Române, în holul hotelului „Intercontinental", în Piata Romana sau Piata Universitatii. Facusera baricade si primisera, din partea unor cetateni, alimente, vin si energizante. Începea ziua de 26 septembrie 1991.
În cursul noptii de 25/26 septembrie 1991 s-a realizat un cordon de protectie, format din 24 de T.A.B.- uri, dispuse în fata si pe lateralele cladirii Guvernului.

În jurul orelor 7.45 au început sa vina dinspre Arcul de Triumf primele coloane de mineri, constituite din cei care au înnoptat în zona, precum si din esaloanele sosite în gara Baneasa la ora 05.02. Acestia scandau lozinci antiguvernamentale, antiprezidentiale si pro Cozma. Venirea acestora în piata s-a derulat succesiv, pâna în jurul orelor 10.00. În aceasta perioada, atitudinea minerilor a fost pasnica. Atât minerii, cât si fortele de ordine cunosteau ca se fac demersuri pentru realizarea unei întâlniri sau a unui dialog cu presedintele tarii.

Unii ofiteri din dispozitivul de aparare a Guvernului, dialogând cu grupuri de mineri, au constatat ca, cel putin pentru primele momente ale diminetii, acestia nu aveau intentia declansarii unor noi evenimente violente, mai mult, ei pareau descumpaniti de declaratiile militarilor, care le-au dezvaluit ca în cladirea Guvernului nu se mai afla nici un membru al acestuia.

SPP-ul refuza
Conditiile concrete din acele momente din Piata Victoriei au condus la concluzia cadrelor Unitatii Speciale de Paza si Protocol ca proiectata venire a presedintelui Ion Iliescu era inoperanta si greu de realizat. În aceste conditii, în jurul orei 10.00 se încearca constituirea unei delegatii conduse de Cozma, care sa faca deplasarea la Cotroceni, în vederea realizarii întâlnirii cu presedintele Ion Iliescu. La refuzul lui Cozma de a conduce delegatia, este desemnat pentru aceasta Lois Dorin, lider sindical la Exploatarea Miniera Livezeni. În jurul orelor 11.00, delegatia formata din 19 membri ajunge la Presedintie.

În discutiile care au durat în jur de o ora, delegatia minerilor a cerut garantii din partea presedintelui ca Guvernul Petre Roman este demisionat si ca noul Executiv ce va fi format va pune în aplicare revendicarile deja aprobate. În acest timp, în gara Baneasa sosea o garnitura de tren cu esaloane noi de mineri din Valea Jiului, care veneau cu convingerea ca în ziua anterioara multi ortaci de-ai lor au fost omorâti. Deplasati în Piata Victoriei, necunoscând care este situatia concreta a conflictului, aceste noi esaloane au contribuit la declansarea unor noi violente.

Uite guvernul, nu e guvernul
Delegatia condusa de Lois Dorin ajunge în Piata Victoriei în jurul orelor 12.45, informând pe liderul minerilor despre rezultatul discutiilor. Simultan, din ordinul presedintelui, un ofiter din cadrul Unitatii Speciale de Paza si Protocol se prezinta la Cozma, aflat în mijlocul minerilor, cu intentia de a realiza o legatura radio între sediul de la Cotroceni si liderul minerilor din Piata Victoriei. Spiritele în Piata Victoriei, în acest interval de timp, încep sa se agite.

Unul dintre cei care au facut parte din delegatia care discutase cu presedintele la Cotroceni încearca sa comunice demonstrantilor rezultatul acestor tratative, vorbind de la statia de amplificare aflata în acel moment în balconul cladirii Guvernului. Minerii cer sa le vorbeasca Cozma, convinsi fiind ca doar de la el pot afla adevarul. Desi, initial, acesta refuza sa vorbeasca, în cele din urma accepta acest lucru si se adreseaza multimii, comunicând ca „delegatia minerilor sosita de la Cotroceni a primit asigurari ca Guvernul a demisionat, iar viitorul Executiv va aplica revendicarile pe care le-au câstigat". Cozma le-a spus minerilor sa se îndrepte catre Baneasa, pentru ca au obtinut tot ceea ce doreau.

Violentele continua
La patrunderea acestei delegatii în cladirea Guvernului, grupuri violente de demonstranti au încercat sa ia cu asalt cladirea, lucru zadarnicit însa de o grupa de interventie a Brigazii Antiteroriste din cadrul Serviciului Român de Informatii, care a facut uz de doua grenade de descurajare tip G.E.L.A., reusind sa-i alunge si dând posibilitatea jandarmilor sa închida si sa blocheze usile de acces.

Lider sau tradator?
Un ofiter al SPP i-a facut lui Cozma legatura prin radio cu Ion Iliescu, care i-a cerut sa-si convinga oamenii sa plece acasa. Liderul minerilor a replicat ca va face acest lucru doar dupa ce va fi sigur ca Guvernul Petre Roman nu mai exista. În jurul orelor 14.00 începe plecarea din Piata Victoriei, o parte dintre demonstranti îndreptându-se catre gara Baneasa, iar alta parte catre Piata Romana. Printre acesti demonstranti se aflau si grupuri de mineri nemultumiti de discursul lui Cozma, pe care îl considerau tradator, pe motiv ca a acceptat plecarea fara sa primeasca garantii scrise. În urma interventiilor incitatoare ale grupurilor de civili, încep sa se desprinda grupuri de mineri si dintre cei ce se îndreptasera spre gara Baneasa, orientându-se si ei spre Piata Romana.

Mereu nemultumiti
Din derularea evenimentelor, înca din Valea Jiului, se constata ca, pe masura ce unele dintre cererile demonstrantilor erau satisfacute, apareau altele. Asa se poate explica declansarea actiunilor violente împotriva institutiei legislative a tarii, manifestantii pornind din Piata Victoriei, dupa ce obtinusera prin actiunile lor garantia demisiei Guvernului si începerea tratativelor pentru alcatuirea unui guvern de coalitie. Coloanele de demonstranti care pornisera spre Piata Universitatii aveau ca obiectiv Palatul Cotroceni, pentru a cere confirmarea demiterii echipei guvernamentale. Informatii de ultim moment, conform carora membrii Guvernului s-ar afla la Camera Deputatilor, cât si incitarea altor grupuri de demonstranti de a cere demisia lui Ion Iliescu au facut ca „trupele de soc" sa porneasca spre Dealul Mitropoliei. La orele 14.55 începea asedierea si împresurarea Camerei Deputatilor.

Cum minerii împresurasera Camera Deputatilor, singura varianta a autoritatilor a ramas negocierea. La ora 15.35, 19 reprezentanti ai grupurilor parlamentare au început discutiile cu o delegatie a minerilor, formata din 11 persoane. Chiar de la intrarea în incinta Parlamentului, Cozma a precizat ultimativ ca „oamenii mei considera ca ora-limita de comunicare a rezultatului discutiilor ora 17.00, iar în cazul nerezolvarii favorabile, nu mai raspund de actiunile lor".

Cozma si Simescu Alexandru, din delegatia manifestantilor, nu au acceptat începerea discutiilor decât cu prezenta în sala a ziaristilor si reporterilor. Cozma a declarat, dupa multe tatonari, ca el si minerii lui cer demisia presedintelui tarii. La toate acestea, raspunsul membrilor delegatiei parlamentare a fost fara echivoc, în sensul ca nu poate fi pusa în discutie demisia presedintelui. Întrucât cele doua delegatii nu au ajuns la un punct de vedere comun, privind cele solicitate, s-a decis purtarea unei discutii în plenul Parlamentului.

Negocieri telefonice
La ora 16.54, componentii celor doua delegatii intra în aula. De mentionat ca deputatul Krausz Septimiu, din judetul Hunedoara, l-a contactat de mai multe ori pe Cozma si a avut câteva discutii care merita prezentate:
Krausz Septimiu: Tu esti constient de ceea ce faci?
Miron Cozma: Domnule profesor, sunt mai constient decât credeti.
Krausz Septimiu: Esti constient ca faci jocul cuiva?
Miron Cozma: Stiu ce fac.
(...)
Krausz Septimiu: Esti constient de ceea ce faci?
Miron Cozma: Ce, sa ma sacrific eu ? Spuneti-mi ce sa fac, dati-mi o solutie.
(...)
Miron Cozma: Sa anunt alegeri anticipate?
Krausz Septimiu: Ce? Sa nu cumva sa-ti permiti asa ceva, ca-ti iei o mare raspundere, de care nu te vei mai putea degaja sub nici o forma dupa aceea.
(...)
Krausz Septimiu: Îti iei oamenii imediat, îi pui sa apere Parlamentul si la noapte îi scoti din Bucuresti.

Deputatii negociaza
În urma discutiilor dintre parlamentari si mineri, primii au propus plenului adunarii un proiect de hotarâre, format din trei puncte:
1. Adunarea Deputatilor hotaraste sa instituie o comisie care, împreuna cu organismele de stat competente, sa analizeze problemele economice si sociale referitoare la conditiile de viata ale minerilor, în vederea gasirii solutiilor acceptabile de rezolvare a acestora.
2. Adunarea Deputatilor ia act de comunicatul presedintelui României, domnul Ion Iliescu, de acceptare a demisiei Guvernului condus de premierul Petre Roman si solicita presedintelui tarii sa urgenteze procedura de formare a unui nou guvern.

3. Adunarea Deputatilor nu accepta cererea reprezentantilor minerilor privind demisia Presedintelui României, domnul Ion Iliescu, cerere care se situeaza în afara legilor în vigoare. Pâna la urma, ultimul punct se modifica astfel:
„Adunarea Deputatilor nu are competenta de a accepta cererea reprezentantilor minerilor privind demiterea presedintelui, domnul Ion Iliescu".
În momentul citirii acestei reformulari a punctului 3 din comunicat, aula este invadata de demonstranti, care aveau asupra lor lanturi, topoare, bâte si chiar munitie chimica.

Se supune votului proiectul de comunicat, care este aprobat cu o mare majoritate, înregistrându-se doar trei abtineri. Între orele 18.00 si 18.20, demonstrantii au început evacuarea Parlamentului, determinati de interventia lui Ion Ratiu, care le-a spus: „Noi nu avem caderea sa-l scoatem pe presedintele tarii, întelegeti acest lucru! Duceti-va la el! Cereti-i acolo! Daca vreti sa cereti «Jos Iliescu», duceti-va la domnul Iliescu, nu aici! Noi nu putem s-o facem!", cât si de lansarea de un miner a zvonului: „S-a dus Cozma la Televiziune! Cozma e la Televiziune! Hai sa-l urmam!".

Bombardarea Televiziunii Române
Motivele pentru care grupurile de mineri si civili s-au hotarât sa se îndrepte spre Televiziune sunt diferite. Din unele declaratii rezulta ca exista intentia difuzarii unui comunicat, pe care liderul Cozma Miron dorea sa-l aduca la cunostinta tarii prin intermediul postului de televiziune. Citam din depozitia lui Cozma: „Dupa chestiunea de la Parlament, care, cel putin din partea mea, a fost o chestiune strategica, i-am dus catre Televiziune si am zis ca dam un comunicat catre tara, sa prezentam de fapt care este situatia si cine a vrut sa ajungem în aceasta situatie".

În momentul în care coloana principala a ajuns la Televiziunea Româna, ostilitatile erau declansate de manifestantii civili, carora li s-au alaturat grupuri violente de mineri sositi de la Camera Deputatilor. Un motiv în plus al escaladarii violentelor se pare ca a fost si zvonul, neconfirmat ulterior, ca liderul Cozma Miron este sechestrat în cladirea Televiziunii.

Primele încercari de a forta intrarea au fost facute prin escaladarea gardului, încercare esuata din cauza ripostei fortelor de aparare, care au utilizat petarde si grenade lacrimogene. Demonstrantii au început un adevarat bombardament cu pietre, bolovani, bile metalice, petarde, dar mai ales cu sticle incendiare, care au pus într-un real pericol viata si integritatea fizica a militarilor din dispozitivul de aparare. Acest tip de actiune a durat, cu unele intermitente, circa o ora si jumatate si nu a condus la nici un rezultat favorabil, întrucât toate atacurile au fost respinse.

Se deschide focul
Militari din dispozitivul de aparare au declarat ca numerosi mineri se aflau în stare de ebrietate. Aceste afirmatii sunt întarite si de faptul ca în jurul orei 21.00, minerii au sustras cantitati mari de bautura dintr-un depozit de pe Str. Pangrati. În jurul orelor 22.00 s-a încercat patrunderea în incinta Televiziunii, prin poarta din Str. Pangrati, cu ajutorul unui excavator sustras de pe un santier din apropiere, folosit anterior la scoaterea pietrelor din pavajul stradal.

Riposta fortelor de aparare a fost ferma, doua cadre din subordinea Ministerului Apararii Nationale, dupa somatia regulamentara si executarea unei rafale de avertisment, au tras asupra excavatorului, în radiator si rezervoare, imobilizându-l în momentul când forta poarta metalica de acces. Un fapt semnificativ îl reprezinta declaratiile unor persoane de la Televiziune, care au aratat ca în timpul desfasurarii evenimentelor, asupra etajelor X si XI, unde se gasesc birourile conducerii Televiziunii Române, au fost trase focuri de arma, de pe cladirile din apropierea Televiziunii.

Câtiva mineri au fost raniti prin împuscare la picioare în acelasi timp, acestia afirmând ca focurile de arma au fost trase din podul unei case situate la 30 de metri vizavi de Televiziunea Româna. Atât gloantele gasite în birourile anterior mentionate, cât si cele care au provocat ranirea minerilor au fost de calibru 7,62 mm. Putem aprecia ca pe fondul manifestarilor violente s-a încercat agravarea tensiunii de persoane înarmate. Din unele depozitii rezulta ca minerilor li s-au oferit arme aflate într-o masina parcata în apropierea Televiziunii Române, dar acestia au refuzat.

Santuri de aparare
La ora 22.30, în curtea obiectivului au fost aduse patru T.A.B.-uri, care au fost dispuse în punctele si locurile considerate vulnerabile. Riposta hotarâta a fortelor de ordine si imposibilitatea grupurilor turbulente de a patrunde în curtea Televiziunii au facut ca în jurul orelor 23.15 intensitatea violentelor si agresiunilor sa scada simtitor, iar la orele 23.30 militarii au trecut la actiunea de depresurare. Tinerii si grupurile turbulente s-au retras în dezordine spre Piata Dorobanti, Arcul de Triumf si Bd. Aviatorilor.

De la Televiziune, grupurile de mineri s-au deplasat în directii diferite: o parte s-au retras în Piata Universitatii, o parte au mers la Arcul de Triumf si unii au ajuns la gara Baneasa, de unde au luat trenul spre Petrosani. În cursul noptii de 26/27.09.1991, dupa dispersarea de la Televiziune, grupuri compacte de manifestanti s-au deplasat în Piata Universitatii.

Aici, sub directa coordonare a lt. col (r) Popescu Silviu, s-a trecut la baricadarea cailor de acces spre piata, folosind în acest scop portiuni de gard metalic, schele de santier si bolovani. Pentru demontarea acestora s-au folosit utilaje stationate în zona si a existat intentia saparii carosabilului si crearea de santuri prin folosirea unui excavator. În cursul diminetii, prin interventia fortelor de ordine, piata a fost degajata si barajele înlaturate. Începea o noua zi de asediu al Capitalei.

Autoturisme particulare, în care s-au aflat persoane care s-au implicat direct în actiuni:

27 septembrie 1991

a) Palatul Cotroceni
1-B-75677 - Apartinea lui Preda Alexandru. A transportat mineri la Cotroceni.
11-B-USO - Apartinea lui Bujor Neculai. A transportat mineri la Cotroceni.
18-B-6260 - Apartinea lui Dinu Ion. A transportat mineri la Cotroceni.
19-B-8422 - Apartinea lui Juganaru Constantin. Autoturismul a venit în zona Cotroceni cu trei indivizi. Când s-a aflat ca minerii vor pleca, unul dintre ei a început sa se agite si sa strige ca „va merge în Piata Revolutiei si va aduce la Palat 100.000 de oameni".
10-B-6434 - Apartinea lui Gaman Alexandru. În zona Cotroceni, între orele 13.10 si 13.40, având montata o statie de amplificare si patru difuzoare apartinând Aliantei Civice, împreuna cu trei mineri, au facut apel la cei aflati în zona sa stea pe loc. De la aceasta statie, mai multi vorbitori au incitat la actiuni violente, de ocupare a Palatului.
b) Piata Universitatii
1-B-63231 - Apartinea numitei Andronescu Ana. A facut agitatie în piata, ca sa se mearga la Cotroceni. În masina se aflau trei mineri.
11-B-84026 - Apartinea lui Manolache Viorel Dan. La ora 13.45 facea agitatie în piata, pentru a se merge la Cotroceni, iar la orele 18.50 a luat din gara patru mineri, pe care i-a transportat spre centrul orasului.
4-B-7314 - Apartinea lui Pantelimon Marian, la ora 17.15
a transportat mineri de la Arcul de Triumf la Piata Universitatii.
1-B-89557 - Apartinea lui Alboiu Paul. A adus persoane din zona Arcului de Triumf în Piata Universitatii, iar la orele 13.00 îndemna minerii din tara sa nu plece si sa mearga la Cotroceni.
Autoturisme de stat în care
s-au aflat persoane ce s-au implicat direct în actiuni

25 septembrie 1991

a) Piata Victoriei - Piata Universitatii
33-B-7004 - Autocamion, apartinea Societatii Comerciale de Utilaj Greu „Condax" S.A., între orele 17.30 si 18.30 a executat mai multe manevre în mijlocul multimii din Piata Victoriei, sprijinind diferiti indivizi sa se apropie de cladirea Guvernului.
24-B-9357 - Autobasculanta, apartinea societatii Comerciale „Luceafarul" S.A. La orele 18.40 a descarcat piatra concasata pe Strada Grigore Alexandrescu, în apropiere de Bd. Ana Ipatescu. Cu acest autovehicul s-a încercat fortarea usilor de la intrarea în cladirea Guvernului.
1-B-77519 - Microbuz „Ford", apartinea A.S.L. - „Limited", s-a aflat în Piata Victoriei între orele 18.35 si 21.15. Din acest microbuz, Tânjala Medrea Corneliu si Dumitru Iuga, însotiti de alti doi indivizi, incitau manifestantii sa nu dea înapoi si sa continue actiunea toata noaptea. De asemenea, au adus pâini si brosuri la Parlament. Între orele 19.00 si 19.10, masina a stationat în Piata Universitatii, iar în interiorul ei s-a aflat Popescu Silviu Octavian, de la C.A.D.A.
41-B-3182 - Autotractor, apartinea Administratiei Domeniului Public, s-a plimbat cu circa 30-35 de mineri pe strazile Capitalei.

cp_Adevarul despre mineriade V

Teo Popa, 27 august 2012, Ora 00:20 | 397 afisari

Consecintele evenimentelor
Violenta deosebita a mineriadei din septembrie 1991 s-a soldat, pe lânga pagube materiale enorme, si cu raniti si pierderi de vieti omenesti. Cel mai mare numar de raniti a fost înregistrat în rândul fortelor de ordine. Pe parcursul celor cinci zile au fost raniti 238 de militari, dintre care 167 (11 ofiteri, 18 subofiteri si 138 de militari în termen) de la trupele de jandarmi si 71 (7 ofiteri si 64 de subofiteri) cadre ale Politiei. Din acest total de 238 de raniti, un numar de 86 au fost internati în spital, pentru diferite perioade de timp.

Raniri deosebit de grave au suferit:
- lt. col. Dan Dudescu (jandarm), cu arsuri grave I-II pe fata, desprindere de cornee, ruptura bilaterala timpan;
- plt. Gheorghe Cucu (jandarm), arsuri gradul I-II pe fata, desprindere de cornee, ruptura bilaterala timpan;
- soldat Nicolae Lazar, arsuri gradul II-IV, ulterior decedat;
- soldat Costel Cruntu, arsuri gradul II-III;
- soldatii Ion Taranu si Vasile Ivascu, cu traumatisme cerebrale deosebit de grave.
Din rândul cadrelor Inspectoratului General de Politie au fost raniti grav lt. maj. Teodor Cazacu (plaga taiata urechea dreapta), sergent major Viorel Nastase (politraumatism cranio-cerebral si toracic deschis) si plt. Dorel Mitan, cu plaga împuscata gamba dreapta.

Manifestanti si populatie
S-au prezentat la spitale un numar de 445 de persoane, din rândul carora au fost retinute pentru internare 50 (19 mineri si 31 de alti cetateni). Ranirile acestora au fost cauzate de interventia de respingere a atacurilor manifestantilor de fortele de ordine, dar si de alte cauze.

S-au înregistrat trei pierderi de vieti omenesti la data de 25 septembrie, toate în Piata Victoriei.Doi dintre cei decedati aici sunt Andrei Frumusanu, de 24 de ani, si Aurica Crainiceanu, de 27 de ani. Rapoartele de expertiza legala au aratat ca decesele au survenit ca urmare a împuscarii lor cu proiectile atipice, respectiv cu motorul reactiv al unor cartuse de iluminare. S-a constatat ca la acest tip de munitie s-au facut modificari. Al treilea deces a fost cel al militarului în termen de la trupele de jandarmi, Nicolae Lazar, care a încetat din viata la 28 septembrie 1991, la Spitalul de chirurgie plastica si reparatorie Titan, din Bucuresti. Asupra militarului s-a aruncat o sticla incendiara, în timp ce apara o fereastra a cladirii Guvernului.

Sa nu-l uitam nici pe Ionel Enea, din Motatei-Gara, judetul Dolj, care a murit dupa ce a fost agresat de mineri, în orasul Vulcan.

Alte urmari
Cu exceptia împrumutului Bancii Mondiale, care a ramas valabil, toate acreditivele referitoare la operatiunile de import-export ale României, inclusiv cele pentru împrumuturile de baza pentru petrol, gaze si energie, au fost blocate, deoarece comunitatea internationala a pierdut orice încredere în tara noastra. Pâna si creditul canadian pentru centrala atomoelectrica de la Cernavoda a fost blocat. Convertibilitatea leului si unificarea cursurilor de schimb, care urmau sa fie efectuate în ziua de vineri, 27 septembrie 1991, nu s-au mai putut realiza.

Un numar important de tari, cum ar fi cele din Comunitatea Economica Europeana, 12 la numar, au amânat negocierile cu România privind încheierea Acordului de asociere a României. Unele tari membre ale Asociatiei Europene a Liberului Schimb au manifestat rezerve legate de începerea negocierilor cu tara noastra, invocând instabilitatea politica si economica. Negocierile de aderare a României la Acordul General pentru Tarife si Comert, preconizate pentru luna octombrie 1991 au fost amânate. S-au creat noi blocaje economico-financiare în ceea ce priveste colaborarea cu Fondul Monetar International, Banca de Reconstructie si Dezvoltare si Consiliul Europei.

O delegatie a Bancii Mondiale si reprezentantii aflati la Bucuresti pentru negocieri în vederea acordarii unor împrumuturi destinate restructurarii economice au întrerupt discutiile, parasind Capitala.

Pagube enorme
Au fost amânate o serie de vizite si contacte la nivel înalt sau ministerial cu diferite tari, cum ar fi:
- amânarea vizitei presedintelui României în Bulgaria;
- amânarea vizitei în România a primului-ministru al guvernului grec;
- anularea vizitei primului-ministru român în Austria;
- amânarea vizitei în România a ministrului iordanian al Energiei si Resurselor Naturale;
- anularea sosirii delegatiei Eximbank din Japonia;
- anularea vizitei delegatiei comerciale din Filipine;
- anularea vizitei delegatiei comerciale din Malaezia.
Pagubele materiale provocate în timpul evenimentelor violente declansate de mineri în perioada 23-28 septembrie 1991 au fost evaluate la peste 86 milioane de lei, calculate potrivit preturilor si tarifelor în vigoare la acea data.

Organizatii si persoane care au luat parte la evenimente

Liga Sindicatelor Miniere Libere din Valea Jiului. Ulterior reorganizarii fostului Combinat Minier Valea Jiului în noiembrie 1990 si înfiintarea Regiei Autonome a Huilei Petrosani, au fost create noi posturi TESA, iar productia de carbune a scazut substantial. Starea tehnica a minelor s-a degradat, iar la deteriorarea climatului de ordine si disciplina din unitatile miniere a contribuit si Liga Sindicatelor Miniere Libere Valea Jiului, îndeosebi liderul ei - Cozma Miron - care a încalcat deseori atributiile statutare si legile tarii, asumându-si si intervenind în probleme de competenta conducerii Regiei, exploatarilor subordonate sau chiar administratiei locale.

Astfel, prin actiunile initiate de acesta, au fost schimbati directorii de la Exploatarea Miniera Lupeni, inginerul-sef de la Lonea, de asemenea, primarii oraselor Petrila si Lupeni si a creat stari de tensiune în rândul conducerii Regiei si Departamentului de profil, subminându-le autoritatea prin presiuni si amenintari în scopul obtinerii de avantaje.

Pe propria mosie
Atitudinea de sfidare si aroganta fata de reprezentantii institutiilor statului i-a fost alimentata liderului Cozma de indulgenta si toleranta cu care acesta a fost tratat ori de câte ori venea în Bucuresti, pentru a rezolva noi si noi revendicari si probleme. Avea legitimatie de libera intrare la Guvern, iar daca nu rezolva vreo problema la ministere sau la primul-ministru, apela pentru sprijin la Presedintie sau la conducerea Serviciului Român de Informatii.

Atitudinea concesiva si preferentiala a autoritatilor publice a contribuit la întarirea conceptiei si la radicalizarea comportamentului liderilor sindicali din Valea Jiului, conform carora revendicarile trebuie impuse cu forta, iar minerii trebuie sa dicteze locul si ora întâlnirii cu demnitarii statului si regulile de protocol al tratativelor duse. Neacceptarea de Guvern a unor cereri si revendicari excesive ale liderului Cozma, plus aprecierea acestuia ca la întâlnirea de la Tebea a fost marginalizat de presedinte si primul-ministru i-au creat un resentiment, chiar o ura personala fata de Petre Roman, ceea ce l-a determinat pe Cozma sa afirme în public: „... eu l-am pus, eu îl dau jos!".

Cu pumnul si toporul

Asumându-si nejustificat meritul exclusiv al rezolvarii dorintelor minerilor la nivelurile Puterii, ca urmare a frecventelor deplasari la Bucuresti, Cozma si-a creat imaginea omului care le rezolva pe toate. În acest context, a început sa actioneze ca si cum ar fi fost prefectul judetului, primarul orasului, seful Politiei, seful Serviciului Român de Informatii si directorul general al Regiei. Edificatoare asupra acestei atitudini sunt afirmatiile facute în fata Comisiei de ancheta: „Va previn, nu pot sa admit niste oameni tâmpiti în fruntea unui Guvern" si, vorbind despre presedinte, a spus: „Tara asta este o palarie prea mare pentru el".

Conceptiile extremiste manifestate de Cozma Miron pot fi exemplificate prin faptul ca la întâlnirea de la Petrosani, cu liderii sindicali ai confederatiilor miniere, a reprosat acestora lasitatea, pentru ca nu au participat la evenimentele din septembrie si ca „legea se face cu pumnul, toporul si piconul, nu prin discutii democratice".

Fara frica
În derularea evenimentelor violente, Cozma a fost permanent în fruntea grupurilor ce s-au deplasat la Bucuresti, s-a aflat în mijlocul celor care au atacat Guvernul, Parlamentul, Palatul Cotroceni si Televiziunea. Nu a întreprins nimic pentru a stopa devastarile si actele de violenta comise în orasele Vulcan si Petrosani, în statiile C.F.R. dintre Petrosani si Bucuresti, precum si în Capitala. De asemenea, a cunoscut, initiat, acceptat si încurajat actiunile de forta si amenintare asupra personalului care este responsabil cu siguranta circulatiei feroviare.
Citam din depozitia lui Cozma Miron în fata Comisiei de ancheta: „V-am spus ca nu-mi este frica de dumneavoastra. Va spun: «Da, domnule! Eu i-am adus la Bucuresti, sa stiti ca nu-mi este frica de dumneavoastra!»".

Cozma a fost sprijinit în toate actiunile sale de ceilalti membri ai Biroului Executiv al Consiliului Ligii, Torsan Ilie si Drella Matei Nicolae, precum si de alti lideri.

Tentativa de lovitura de stat
Prezenta minerilor în Bucuresti a dat prilej unor grupari politice extraparlamentare, unor sindicate, federatii si confederatii sindicale, prin liderii acestora, preocupate de schimbari prin mijloace neconstitutionale ale organismelor puterii legal constituite, de a se folosi de revendicarile acestora si de a le deturna în scopuri politice, încercându-se în fapt o lovitura de forta data principalelor institutii ale statului.

La sosirea în Capitala, grupurile de mineri au fost întâmpinate de persoane cunoscute ca participante active si frecvente la evenimentele turbulente si actiunile stradale ce au avut loc în Bucuresti în anii anteriori, majoritatea fiind înscrise în diverse formatiuni politice extraparlamentare. Acestea, înca de la început, au instigat la violenta, vizând înlaturarea organismelor de stat legal constituite si au participat la organizarea si desfasurarea actiunilor anarhice ce au avut loc.

Amintim pe câtiva care au retinut atentia în mod deosebit prin virulenta activitatilor desfasurate si contributia importanta în derularea evenimentelor:

* Dumitru Mazilu, liderul Partidului Revolutiei Române. În timpul evenimentelor din septembrie 1991 a încercat sa formeze o alianta cu alte formatiuni politice extraparlamentare si sa prezinte tarii „o noua formula de conducere", scop în care, în dimineata zilei de 27 septembrie 1991, s-a întâlnit cu Bogdan Hossu si alti lideri sindicali, unde a sustinut ideea coordonarii actiunilor sindicale în scopul obtinerii demisiei presedintelui tarii, dizolvarii Parlamentului si înlocuirea acestuia cu „Sfatul Tarii". La întâlnire a participat si liderul sindical Badârca Victor, de la Exploatarea Miniera Uricani, împreuna cu alti sapte mineri, iar Dumitru Mazilu i-a felicitat pentru actiunea lor si le-a cerut sa continue pâna la înlaturarea presedintelui, promitându-le sprijin.

* Nica Leon. În ziua de 27.09.1991 s-a deplasat la Gara Baneasa cu autoturismul cu numarul de înmatriculare 9-B-27802, care apartinea Vasilicai Mosor si a îndemnat minerii sa mearga la Palatul Cotroceni, deoarece numai cu ajutorul lor presedintele Iliescu poate fi îndepartat de la conducerea tarii, promitând celor care-l vor urma mâncare, bautura si alte avantaje, dupa care s-a deplasat de la gara, împreuna cu un individ si un miner, la Palatul Cotroceni. În urma lor a venit un autoturism cu nr. 10-B-4190, apartinând lui Octavian Kiss si cinci autobuze pline cu mineri. În aceeasi zi, în jurul orei 20.00, a citit la postul de radio „UNI-FUN" un comunicat din partea P.L.U., prin care a facut apel la toti bucurestenii sa se organizeze si sa respinga prin demonstratii încercarea presedintelui de a se mentine prin teroare la putere. În continutul comunicatului a incitat minerii împotriva presedintelui si a guvernului, cerând ca în actiunile lor acestia sa fie ajutati de populatia Bucurestiului. Era, pe atunci, presedintele Partidului Liber Democrat.

* Nicu Stancescu, presedintele Partidului Unitatii Democratice. S-a implicat direct în evenimente si a însotit un grup de mineri la Televiziune, încercând sa impuna difuzarea unui comunicat pe post.
Un rol deosebit în organizarea si conducerea violentelor l-au avut reprezentantii C.A.D.A. - Popescu Silviu si Ghioc Ilie, care, pe lânga incitarea directa a participantilor la evenimente, au încercat sa acrediteze ideea ca ei reprezinta armata, care-i sustine pe manifestanti. Pe aceeasi linie, se înscrie si difuzarea în rândul fortelor de ordine a unor apeluri adresate în scris acestora de Fundatia Democratiei din România, condusa de col. (r) Iordan Radulescu.

* Tânjala Hedrea Corneliu. Membru în conducerea Consiliului National pentru înlaturarea monumentelor si simbolurilor comunismului din România (o legatura apropiata a lui Dumitru Mazilu), a întâmpinat, la gara Baneasa, primul grup de mineri si l-a însotit în Piata Victoriei, instigându-i la rasturnarea Guvernului, afirmând ca „un alt guvern este format si asteapta sa preia conducerea".

* Lt. col. (r) Popescu Silviu Octavian. În ziua de 25.09.1991 a incitat manifestantii sa atace cladirea Guvernului, iar în ziua de 26.09.1991 a patruns în forta, împreuna cu alti demonstranti, în cladirea Parlamentului. La data de 27.09.1991, la ora 12.00, aflat în Piata Universitatii, a îndemnat pe cei din jur sa se deplaseze în Piata Revolutiei, unde va avea loc un miting al Aliantei Civice.

În jurul orei 13.00 s-a aflat în mijlocul minerilor, în fata Palatului Cotroceni, încurajându-i în actiunea lor si asigurându-i ca este de la C.A.D.A., ca armata nu se opune patrunderii în Palat. S-a adresat în repetate rânduri minerilor, folosindu-se de portavoce si statia de amplificare instalata pe autoturismul cu nr.10-B-6434, cerându-le sa ramâna pe loc, întrucât vor fi sprijiniti în actiunea lor de zeci de mii de revolutionari. A incitat populatia Bucurestiului sa declare greva generala, afirmând ca este colonel în Armata româna si ca stie cum sa organizeze lupta.

Pentru readucerea minerilor la Cotroceni si mentinerea lor în Bucuresti, s-a deplasat la gara Baneasa unde, folosindu-se de diversiunea ca dupa plecarea lor de la Palat armata ar fi tras cu gloante de razboi în colegii acestora, a reusit sa creeze o stare de iritare destul de puternica pentru a-i face sa-l urmeze la Cotroceni. Ca urmare a acestei incitari, au plecat spre Cotroceni doua basculante si trei autobuze pline cu mineri (prima basculanta având arborat steagul Aliantei Civice). La ora 18.30, aflându-se în Piata Universitatii, s-a ocupat de organizarea manifestantilor si ridicarea baricadelor, cerându-le acestora sa se deplaseze pe santierul din Piata Revolutiei, de unde sa aduca schele, materiale, utilaje pentru construirea baricadei, iar o parte sa aduca alimente si sticle goale.

În timpul serii a luat cuvântul din balconul Universitatii si si-a exprimat acordul cu actiunile desfasurate de mineri, iar prin prezenta sa în Piata Universitatii a instigat în permanenta prin portavoce la reluarea atacului asupra Televiziunii române. În final, s-a opus vehement plecarii minerilor spre Baneasa, pentru a parasi Bucurestiul. Facea parte din conducerea C.A.D.A. Este persoana care a primit cea mai grea pedeapsa, dupa Miron Cozma. A plecat în strainatate si nimeni nu l-a mai cautat.

* Gaman Alexandru. Fost membru în conducerea Cartelului „ALFA", la data de 27 septembrie, cu autoturismul propriu, pe care avea instalate patru gigafoane, a actionat incitator în zona Palatului Cotroceni, iar la gara Baneasa a facut apeluri repetate minerilor sa revina în Capitala.

* Constantin Popescu, zis Titi. La data de 25.09. 1991, împreuna cu Doina Cercel, Victor Baboi, Ilie Saftulescu si altii, s-a aflat printre principalii artizani ai actiunilor de dezordine provocate în Bucuresti dupa venirea minerilor. A incitat la violenta, aflându-se în fata grupului de incendiatori. Era membru al Partidului Liber Democrat.

* Cercel Doina, zisa Rebeca, Baboi Victor, Saftulescu Ilie, Popescu Constantin au organizat în ziua de 25 septembrie 1991 grupuri de elemente turbulente în Piata Universitatii, care au participat la atacarea sediului Guvernului.

* Chesaru Radu Mihai, purtator de cuvânt la Partidul Alianta Civica, a participat, instigând, la evenimentele din 25 si 26.09.1991.

* Popescu Ovidiu a luat parte la actiunile violente de la Sala Parlamentului. Era vicepresedinte al Asociatiei „21 Decembrie".

* Radulescu Gheorghe. În ziua de 25.09.1991, între orele 19.00 si 19.30, si-a facut aparitia în Piata Victoriei cu autoturismul marca Mercedes, cu nr. 1-B-70762, în care se aflau doua persoane. Dupa ce a parcat autoturismul în apropierea Muzeului „Grigore Antipa", din portbagaj a distribuit minerilor si civililor aflati în piata zeci de bucati de cornier metalic cu lungimea de 10-15 cm, pentru a fi folosite în actiunile violente.

* Mircea Sevaciu. La data de 27.09.1991 a participat la actiunile desfasurate la Palatul Cotroceni, unde, împreuna cu Popescu Silviu Octavian, instigau minerii sa nu paraseasca zona pâna la demisia presedintelui. Era liderul Aliantei Confederative Intersindicale „15 Noiembrie" cu sediul în Brasov si membru în Comitetul Director al Aliantei Civice din România.

Minerilor li s-a alaturat, pe parcursul evenimentelor, un numar însemnat de persoane din Bucuresti si alte localitati din tara, care, de fapt, au sprijinit atacurile întreprinse împotriva institutiilor. Majoritatea acestor elemente constituie o masa de manevra ce a fost folosita si cu alte ocazii, compusa în principal din persoane fara ocupatie, declasate, cu antecedente penale sau tarate psihic.

Aici se încheie retrospectiva si analiza mineriadei din 1991. Mineriadele devenisera, pentru România, fenomene ce aveau loc necrutator, în mod periodic. Multi au uitat sau se fac ca uita toate cele întâmplate. Cei tineri nu au auzit de aceasta pagina neagra a istoriei recente a României sau nu au înteles ce s-a întâmplat, cu adevarat. Rolul demersului nostru jurnalistic acesta a fost: de a reaminti sau de a informa, de a spune lucrurilor pe nume, pentru ca fenomene asemanatoare, cu alti actori si în alte conditii sa nu mai fie permise niciodata. Si vom face, si mai departe, recurs la istorie. Fie ca vrem sau nu vrem, fie ca ne place sau nu, aceste evenimente sunt reale, au avut loc. Si trebuie sa le recunoastem si sa ni le asumam. Si sa facem imposibila repetarea lor.