Erizipelul

    Asistentul universitar Liviu Iarovoi, medic infectionist de categorie superioara la spitalul de boli infectioase “Toma  Ciorba” din Chisinau, ne-a spus ca erizipelul contemporan este, de regula, cauzat de diverse microtraumatisme ale pielii (zgārieturi, īntepaturi) sau, mai rar, de acutizarea unei infectii endogene (ulcere trofice ale pielii īn diabetul zaharat - mai des localizate pe gambe si degetele picioarelor, angina streptococica, afectiuni microbiene ale urechii etc.). Erizipelul īn majoritatea cazurilor apare la femei dupa 44 ani. Atāt la femei, cāt si la barbati, īn toate categoriile de vārsta, erizipelul este mai des localizat pe gambe, dar poate afecta si fata sau orice parte a corpului. Exista persoane mai sensibile, cu o rezistenta slaba la infectii, la care boala reapare, de obicei īn acelasi loc, dupa luni sau pāna la 2 ani de zile (erizipel recidivant). Boala poate fi contagioasa mai ales īn colectivitatile de copii, fapt ce impune izolarea bolnavului. Erizipelul primar predomina la vārsta de 19 – 44 ani, iar la batrāni mai des e īntālnita forma recidivanta a maladiei.
Cum ne infectam de erizipel?
    Microbii patrund īn piele prin mici leziuni, unele care nici nu se vad cu ochiul liber (zgārieturi, īntepaturi, rosaturi etc.). La locul infectiei, pielea este dureroasa, rosie, fierbinte si mai īngrosata fata de tesuturile sanatoase din jur. Se formeaza asa-zisul “placard erizepelatos”. Culoarea placardului este rosie-īnchisa, adesea caramizie. La bolnavii cu tulburari grave, placardul poate deveni cianotic (erizipel albastru). Temperatura locala este cu 2-3 grade mai ridicata decāt a pielii sanatoase. Durerea locala este putin accentuata, suportabila, palparea placardului fiind posibila, fac exceptie erizipelul pavilionului urechii si cel al pielii capului. Placardul se extinde īn suprafata destul de repede (cātiva centimetri pe zi), din aproape īn aproape, īn “pata de ulei”. Uneori pe pielea inflamata pot aparea mici umflaturi cu sau fara lichid. Infectia netratata se īntinde concentric la pielea sanatoasa. Concomitent, bolnavul are frisoane (tremur violent) si febra, dureri de cap, stare generala rea.
Primele īngrijiri
    Regiunea infectata a pielii se va tine īn repaus si pe locul respectiv se vor pune comprese reci cu apa alcoolizata. Pielea sanatoasa din jurul leziunii se poate dezinfecta cu tinctura de iod, īn īncercarea de a opri īnaintarea infectiei. Cel mai sigur medicament īmpotriva erizipelului este penicilina, care va fi indicata numai dupa consultarea medicului specialist.
Mijloace de profilaxie
    Persoanele īn vārsta trebuie sa fie atente sa nu traumatizeze pielea atunci cānd efectueaza un lucru fizic. Īn caz ca apar zgārieturi, se dezinfecteaza regiunea afectata a pielii cu solutie iod sau de alcool. Maladiile concomitente sunt factori importanti ce favorizeaza infectarea pielii. Astfel, pentru a preveni aparitia erizipelului, e absolut necesar de tratat patologiile concomitente: tratamentul la dermatolog al micozelor (ciuperci dermatofite) si streptodermiilor (afectiuni ale pielii cu streptococul A), combaterea varicozei membrelor inferioare (vene deformate si dilatate, vizibile sub piele) si tromboflebitei (inflamatie a peretelui unei vene cu formare de cheaguri de sānge), consultatia endocrinologului īn caz de diabet zaharat, reducerea masei corporale exagerate la obezi. La moment, specialistii de la spitalul  de boli infectioase “Toma Ciorba” elaboreaza o noua metoda de profilaxie a erizipelului care are statutul de brevet de inovatie. Īn paralel cu administrarea antibioticelor ( se efectueaza cu bicilina 5 pe un termen de la 6 luni pāna la 2 ani, īn functie de cazul clinic tratat) se aplica un tratament de imunocorectie (cu preparate imunostimulatoare). Persoanele īn vārsta (60 de ani si mai mult) au un statut imun deficitar si astfel sunt vulnerabili īn fata infectiilor. Tratamentul prin imunocorectie fortifica sistemul imun al bolnavilor si preāntāmpina recidivele erizipelului.