"copy/paste" Dosar Ciolacu

In iulie 2023, institutiile din Romania aveau de-a face cu o premiera. Recent numit sef al Guvernului, Marcel Ciolacu dadea in judecata o autoritate aflata in subordinea sa directa: Secretariatul pentru Revolutionari.Se zbate, de atunci, pentru obtinerea unui titlu de revolutionar la puterea a doua: Luptator cu Rol Determinant.

Am mers la Tribunalul Buzau sa vedem ce motiveaza un premier in functie sa devina reclamant al propriului guvern. Am cerut apoi si dosarul sau de revolutionar ca sa ne lamurim: e Marcel Ciolacu un erou care se lupta sa i se recunoasca meritele din Decembrie 1989 Sau e numai un oportunist feroce care, din pozitia de prim-ministru, are toate motivele sa obtina orice titlu isi doreste?

In iulie 2023, institutiile din Romania aveau de-a face cu o premiera. Recent numit sef al Guvernului, Marcel Ciolacu dadea in judecata o autoritate aflata in subordinea sa directa: Secretariatul pentru Revolutionari.Se zbate, de atunci, pentru obtinerea unui titlu de revolutionar la puterea a doua: Luptator cu Rol Determinant.

Am mers la Tribunalul Buzau sa vedem ce motiveaza un premier in functie sa devina reclamant al propriului guvern. Am cerut apoi si dosarul sau de revolutionar ca sa ne lamurim: e Marcel Ciolacu un erou care se lupta sa i se recunoasca meritele din Decembrie ’89? Sau e numai un oportunist feroce care, din pozitia de prim-ministru, are toate motivele sa obtina orice titlu isi doreste?

In povestea tanarului Ciolacu, flama revolutionara locala se aprinde pe 22 decembrie 1989, dimineata. Iar el isi ia, in acest scenariu, un rol esential. Ii reproducem in continuare relatarea fara a interveni asupra ortografiei sau punctuatiei originale:"In dimineata zilei de 22 decembrie cunoscand de la postul de radio «Europa Libera» ce se intampla in Timisoara si Bucuresti, am plecat la servici unde am propus colegilor sa mergem in fata sediului judetean al P.C.R. Aici am fost intampinati de Politie care a incercat sa ne intoarca din drum; deoarece eram numerosi politia a fost ineficienta. Am intrat in sediul P.C.R. unde impreuna cu alti cetateni ne-am organizat in C.F.S.N. si am pus oameni sa pazeasca bunurile si documentele din sediul P.C.R. Pe Primul Secretar l-am pus sub paza si l-am retinut in sediu, pentru a ne informa asupra unor detalii pe care nu le cunoastem."

In dosarul de revolutionar apar si declaratiile a trei martori, care l-au sustinut pe Marcel Ciolacu inca din 1992 in initiativa sa de obtinere a unui certificat de revolutionar. Cei trei care ii sustin in scris teza iesirii in strada in acele zile sunt, ca si actualul premier, dintre fondatorii asociatiei locale de revolutionari "Club 22" Buzau, in acelasi an 1992. Niciunul nu da insa detalii care sa confirme acuratetea evenimentelor relatate, ci apeleaza mai degraba la formulari vagi: "Marcel Ciolacu a fost participant activ la evenimentele din 22-26 decembrie 1989, dand dovada de initiativa si spirit de sacrificiu".

De altfel, in discutiile pe care le-am avut si noi cu mai multi participanti indubitabili la evenimentele din acea zi, niciunul nu a putut exemplifica o actiune revolutionara in care sa fi fost implicat Marcel Ciolacu. I se confirma doar prezenta, incepand cu un moment greu identificabil, din ziua de 22 decembrie.

Cand a inceput, de fapt, Revolutia la Buzau

Reconstituirea Revolutiei de la Buzau n-a fost vreodata un lucru usor. Fotografii sunt putine, iar marturiile mai degraba contradictorii. Printre certitudini e totusi aceea ca buzoienii s-au strans, intr-adevar, in fata Palatului Comunal fostul sediu al judetenei de partid pe 22 decembrie. Dar abia dupa fuga lui Nicolae Ceausescu. La scurt timp, prim-secretarul comunist Simion Cotoi iesea in balcon sa calmeze multimea. Totusi, indemnul lui "Nu faceti prostii!" i-a aprins pe oameni in loc sa-i calmeze. Asa s-a intrat, in acea dupa-amiaza, in sediul actualei primarii.

Momentul e identificat intr-un studiu documentar al Armatei ("Armata Romana in Revolutia din Decembrie 1989"), publicat in 1998, la Editura Militara: "In ziua de 22.12.1989, dupa anuntarea la radio si televiziune a fugii dictatorului, in Piata Palatului Comunal se formeaza grupuri de demonstranti care, fara a intampina rezistenta, patrund in sediul Comitetului Judetean de Partid."

Fuga lui Nicolae Ceausescu e consemnata in documente la ora 12.10. Iar acest detaliu e cu atat mai important cu cat da, in prezent, in legislatie, definitia oraselor cu rol determinant la Revolutie mai exact, localitatile in care, in urma confruntarilor cu fortele de represiune, "au existat persoane ucise, ranite sau retinute pana la fuga dictatorului". Si, fireste, luptatori cu rol determinant nu pot fi decat in astfel de orase.

Prin eforturile Asociatiei "Club 22", si Buzaul a ajuns pe aceasta lista selecta, in 2015, in mandatul unui secretar de stat PSD. Sta astfel alaturi de Timisoara, de Bucuresti, de Cluj-Napoca, de Sibiu, orase in care oamenii iesiti in strada au fost intampinati de forte de represiune echipate cu armament de razboi. In aceste orase au existat morti, raniti si retinuti cu mult inainte ca Ceausescu sa piarda puterea.

La Buzau, in schimb,Parchetul Militar a infirmat constant, prin adrese oficiale, ca au existat morti, raniti sau retinuti inainte de fuga dictatorului, ceea ce inseamna ca oamenii care au iesit pe strada in acest oras nu pot fi considerati ca avand un rol determinant in prabusirea comunismului. Drept urmare, acelasi Secretariat pentru Revolutionari care i-a acordat Buzaului titulatura se lupta acum, intr-un alt proces civil, sa i-o retraga.

"Ganditi-va ca a fost o Revolutie si ca am intrat cand ne-a venit in cap. Nu stiu, nu m-am uitat la ceas sa stiu daca era inainte sau dupa 12.10", spune revolutionarul buzoian Lionel Zosmer, aflat acolo de la inceput si devenit membru al primului Consiliu judetean provizoriu al Frontului Salvarii Nationale (CjFSN).

Si totusi, un alt nume important al revolutiei de la Buzau, fostul vicepresedinte al CjFSN, Calin Ghetu, are o versiune mai precisa asupra cronologiei. Isi aminteste ca, personal, a intrat in Palatul Comunal dupa ce Mircea Dinescu anuntase la televizor fuga Ceausestilor, "undeva intre 13.00 si 16.00": "Am revazut acum vreun an-doi o declaratie de-a domnului Ciolacu si de-a domnului Zosmer in care spuneau ca in momentul in care ei au intrat in Palatul Comunal m-au vazut pe mine. Au intrat la o diferenta probabil de jumatate de ora o ora dupa ce patrunsesem si eu in Palat." Asadar, teza ocuparii institutiilor inainte de 12.10 se mai infirma o data.

Un alt revolutionar, Gheorghe Vasile, cunoscut al tatalui lui Marcel Ciolacu dinainte de Revolutie, plaseaza intalnirea sa cu tanarul Marcel undeva in cursul dupa-amiezii: "era 15.00-15.30".

Realitatea locala e, in general, stiuta: singurul retinut la Buzau inainte de miezul zilei de 22 decembrie fusese disidentul Gabriel Andreescu. Chiar el povesteste insa ca Securitatea l-a luat de acasa nu pentru ca ar fi avut vreo actiune revolutionara, ci preventiv, asa cum s-a intamplat cu multi disidenti in acea perioada. Folosindu-se de acest episod, mai multi revolutionari buzoieni si-au cerut apoi certificate cu rol determinant, care vin cu privilegii suplimentare. Iar paradoxul merge si mai departe: premierul Ciolacu se lupta acum in justitie pentru a primi un certificat pe baza retinerii lui Gabriel Andreescu, in timp ce Gabriel Andreescu insusi nu a avut niciodata certificat de revolutionar.

Dincolo de momentul declansarii revoltei locale, varianta lui Marcel Ciolacu asupra Revolutiei se izbeste insa si de alte inadvertente, aparent marunte, dar la fel de semnificative in conturarea profilului sau de viitor om politic.

Tanarul de atunci se pune pe sine in ipostaza mobilizatorului care, dincolo de a plonja in vartejul momentului, isi atrage la manifestatia de la Palatul Comunal si colegii de serviciu. Or, aici se ridica un prim semn de intrebare: care serviciu si care colegi? O documentare detaliata a Recorder din 2019, cand Marcel Ciolacu era presedintele Camerei Deputatilor si primea de la Secretariatul pentru Revolutionari condus de PSD o prima aprobare pentru titlul dorit, nu a identificat niciun revolutionar buzoian care sa ii fi fost politicianului si coleg de serviciu. Tot atunci, Marcel Ciolacu ne trimitea in scris precizarea ca, in momentul Revolutiei, era "angajat al unei sectii a Electronicii Industriale din Buzau", fara a oferi si alte detalii. Controversa iscata de faptul ca Buzaul nu avusese nicio intreprindere comunista cu acest nume se rezolva partial in vara acestui an.

Ajuns in postura de prim-ministru, Marcel Ciolacu uita ce a consemnat in declaratia personala din 1992, ca si in cea trimisa Recorder in 2019, si isi mentioneaza in CV locul de munca din perioada 1988-1990: "Intreprinderea Electronica Industriala, Bucuresti." Si intr-adevar, la Bucuresti a functionat o fabrica omonima, fara a avea insa vreodata vreo subsidiara la Buzau. Electronica Industriala facea componente de baza pentru televizoare si difuzoare, dar a preluat, dupa 1981, si productia militara a fostelor uzine bucurestene Electronica. Iar Marcel Ciolacu, pe atunci muncitor electronist, venea dupa un stagiu militar in apropierea Capitalei.

Ramane insa intrebarea: daca lucra la o intreprindere din Bucuresti, cum a dat tanarul Ciolacu fuga "la servici" in Buzau, in dimineata zilei de 22 decembrie 1989, ca apoi sa stranga grupul cu care a mers la sediul judetean al P.C.R., a infrant Militia si a preluat controlul administratiei buzoiene? Totul in numai cateva ore, inainte ca regimul comunist sa cada.

Lionel Zosmer si George Mirita un alt revolutionar care il stia dinainte de 1989 si-l amintesc acolo in zilele Revolutiei. Niciunul nu poate totusi confirma unde lucra Marcel Ciolacu sau daca a venit insotit de vreun coleg de la munca. "Eu nu stiu exact unde a lucrat Marcel. Noi mergeam la Casa Tineretului, la Tehnic Club, cum se numea, la rockareala. Si era in majoritatea timpului acolo. Eu habar n-aveam ca Marcel a lucrat", spune Lionel Zosmer.

Detaliul acesta, neelucidat timp de trei decenii, a ramas intr-o zona gri, ca si faptele eroice ale actualului premier in Decembrie 1989."Nu-mi amintesc sa va spun ce a facut Marcel in zilele alea. Dosarele noastre, declaratiile pe care noi le-am dat au venit ulterior. In clipele acelea, nici nu ne gandeam ca cineva ne va intreba vreodata ce am facut la Revolutie", explica George Mirita, unul dintre cei care l-au recomandat, in 1992, pentru recunoasterea meritelor de revolutionar.

O sustinere similara i-a oferit atunci, tot printr-o declaratie scrisa, si Calin Ghetu. Confirma si azi ca si-l aminteste mai cu seama "dupa 25-26 decembrie, cand se limpezisera oarecum lucrurile si se creasera niste nuclee de oameni care actionau". Nici in memoria sa nu a ramas insa nicio actiune concreta a lui Marcel Ciolacu din zilele fierbinti ale Revolutiei, iar o Electronica Industriala la Buzau e sigur ca n-a fost vreodata. "Nu, nu a existat asa ceva. Asta (versiunea plecarii de la serviciu pentru a veni in fata PCR cu colegii, n.r.) e o declaratie grava", spune Calin Ghetu.

C.F.S.N.-ul buzoian si numele lipsa

Un al doilea semn de intrebare e legat de Consiliul judetean al Frontului Salvarii Nationale. Un for din care tanarul revolutionar se descrie a fi parte inca din prima clipa. Dar, contrar marturiei sale exaltate, varianta extinsa a CjFSN, pastrata in arhivele asociatiei revolutionarilor din Buzau, nu ii mentioneaza numele.
E cu atat mai curios cu cat Marcel Ciolacu povesteste in aceeasi declaratie olografa cum, tot pe 22 decembrie, ar fi descins personal la redactia ziarului local cu o misiune precisa: "Pentru ca populatia sa fie informata si multe dintre zvonuri sa fie desmintite, am propus domnului Gheorghe Vasile sa mergem la redactia ziarului local sa urgentam scoaterea unei editii speciale".

Ziaristi aflati in seara aceea in redactie sau in tipografie nu isi amintesc de vizita unor tineri cu aceasta initiativa, dar spun ca ideea si decizia unei editii speciale nu ar fi putut veni, in acel context inca fragil, decat de la conducerea de atunci a ziarului. Nicidecum de la vreun tanar revolutionar. In plus, din instantaneul surprins atunci la tipografie, Marcel Ciolacu lipseste.

Am cautat o versiune mai exacta a acestei intamplari la Gheorghe Vasile, fost ziarist local inainte de 1989 care lucra in administratie la Revolutie si omul pe care il mentiona Marcel Ciolacu ca fiind cel la care el insusi s-ar fi dus cu ideea unei editii speciale. "Eu l-am chemat pe redactorul-sef al ziarului, Mihai Bizu, la Palat: «Vino incoace, frate, sa-ti dam o lista cu membrii Consiliului!». Noi le-am dat tema si baietii, in entuziasmul clipei, au mai completat si ei si-au facut o foaie volanta", ne declara, astazi, Gheorghe Vasile. Asadar, inca o versiune care difera de cea a fostului student si viitor premier.

A doua zi, pe 23 decembrie, "Viata Buzaului" publica prima editie ca "ziar liber, al unui popor liber". Pe pagina intai, sunt enumerati, cu nume complet si ocupatie, membrii Consiliului judetean provizoriu al FSN. Dar actualul premier lipseste si de aici. Mai mult, in primele numere din anul urmator, jurnalistii locali iau pe rand oamenii CjFSN-ului sa-i prezinte opiniei publice, cu poze si minime descrieri. Din nou, Marcel Ciolacu trece fantomatic prin istoria locala.

Lionel Zosmer, care apare pe toate aceste liste, cauta o explicatie: "Pentru ca Marcel era mic. Nu neaparat ca varsta. Era neica nimeni pe atunci, era mic si n-a fost bagat in seama".

Oricat de mic ar fi fost, Marcel Ciolacu se descrie ca fiind, de fapt, un exemplu de curaj si implicare. Doar ca ambiguitatea apartenentei la comitetele si comisiile postrevolutionare creste chiar pe masura ce Ciolacu incearca sa o risipeasca. "Dupa data de 25 decembrie am fost ales in Comisia pentru tineret din cadrul C.P.U.N.-ului", scria Marcel Ciolacu in aceeasi declaratie din 1992.

In editia din 13 ianuarie 1990, ziarul local face lista scurta a membrilor acestei comisii. Inca o data, nici urma de Marcel Ciolacu printre membrii alesi, asa cum se descrie.

"Cand s-au facut aceste comisii, Marcel Ciolacu a fost de la inceput", e convins revolutionarul George Mirita. Tot el confirma insa ca n-au fost alegeri, ci mai degraba o intelegere ad-hoc: "Hai, ca eu ma duc la Agricultura, ca-s de la tara, eu ma duc la Tineret, ca stiu pe cineva acolo. Ca si cum am merge la un gratar si am hotari cine face focul, cine taie carnea, cine merge dupa sifoane. Nu stiu sa va spun cat a stat si cand a plecat, dar a fost cu mine in comisie."

Apartenenta la o comisie de tineret nu are totusi vreo legatura nici cu dimineata zilei de 22 decembrie 1989, nici cu conditiile de acordare a titlului de Luptator cu Rol Determinant la Revolutie.

Inarmarea civililor si alte "roluri determinante"

Dar faptele pe care tanarul Ciolacu le considera demne de a fi consemnate in scris merg inca mai departe: de la apararea sediului fostului P.C.R. cu arma in mana pana la arestarea sa "din ordinul armatei". Doua episoade despre care, in mod straniu, n-a vorbit vreodata public.

De departe, totusi, cea mai colorata secventa din propria relatare aflata in dosarul de revolutionar ramane descinderea la sediul Securitatii locale si propunerea asumata de inarmare a civililor: "Mai tarziu [in seara de 22 decembrie, n. red.] am propus domnului […] sa plec la sediul Securitatii unde sa vad daca toata lumea se afla in sediu si pentru a vedea daca unele zvonuri sunt adevarate sau false. La sediul Securitatii impreuna cu domnul […] am controlat daca toata lumea se afla in sediu, daca toate armele din dotare sunt sigilate. Dupa ce am fost sigur ca niciun membru al Securitatii nu este inarmat am plecat la Palat unde am informat pe domnul Mr. […] tot ce am intreprins la Securitate. M-am intors la Sediul Securitatii unde in cursul noptii am fost impreuna cu doi locotenenti din departamentul tehnic al Securitatii sa controlam Casa de oaspeti, casa primului secretar si Hotelul destinat numai persoanelor cu functii in partid. In dimineata zilei de 23 decembrie am propus Maiorului […] sa aducem armele de la Securitate pentru a inarma civilii in caz de necesitate. Seara am primit arme deoarece am fost informati ca vom fi atacati de o trupa de la Tecuci. In cursul noptii au fost schimbate focuri de arma intre noi si persoane necunoscute care actionau in cladirile din fata Palatului, in special in Tribunal."

Lionel Zosmer nu isi aminteste ca cineva sa se fi dus in seara de 22 decembrie sa verifice sediul Securitatii, dar stie ce s-a intamplat a doua zi pentru ca a fost implicat direct: "Eu am fost cel care s-a dus la Securitate si a luat ARO. Un ARO rosu, nu stiu al cui era. Si am luat armele de la Securitate. Marcel Ciolacu n-a fost cu mine".

Despre episodul arestarii unor revolutionari ne-au vorbit si Lionel Zosmer, si George Mirita. Civilii ramasi in Palat au fost inghesuiti mai intai intr-o camera, apoi mutati in alta si tinuti inchisi peste noapte dintr-un ordin militar. Dar niciunul nu poate confirma ca si Marcel Ciolacu se afla acolo. "Vedeti, a trecut atata timp… Am fost o groaza… Nu mai stiu daca era cu mine acolo sau nu era cu mine acolo in acea clipa. Unii dintre oameni plecasera in cursul zilei", spune George Mirita.

Ani mai tarziu, au aparut primele fotografii din Palat. Unii dintre revolutionari s-au regasit in cadre. Dar, din nou, de instantanee cu premierul de azi pe hartie fotografica nu-si amintesc cu precizie. Prezenta celor din Palat si implicit a lui Marcel Ciolacu a ajuns, peste ani, sa fie confirmata printr-o adresa oficiala nu se stie pe ce baze juridice, de Primaria din Buzau, sub semnatura lui Constantin Boscodeala, ales primar sub sigla PSD.

La Buzau, Revolutia a durat doar trei zile. Iar ce ramane, dupa trei decenii, e constatarea ca da, dupa 22 decembrie s-a tras si s-a murit, desi se putea evita asta. Unii au murit de gloantele armatei, altii de ale civililor. Garzile Patriotice prin maiorul Aurelian Radu, viitor prefect au inarmat civili, inclusiv dintre cei care nu facusera armata. In urma focurilor incrucisate si pe fondul zvonisticii despre teroristi, 28 de oameni si-au pierdut viata fara sa fi existat vreun act de represiune, ca cele de la Bucuresti sau de la Timisoara. Iar Marcel Ciolacu sustine in scris ca el a avut ideea inarmarii civililor "in caz de necesitate".

Semnatura care nu se potriveste

Dar faptele s-au estompat, in timp, si in urma lor au ramas declaratii formale. Revolutionarii interesati de certificate s-au sustinut unii pe altii intr-o spirala a cliseelor si a adevarurilor spuse pe jumatate sau distorsionate uneori complet. O astfel de declaratie, de data aceasta tipizata, dar cu spatii completate de mana, se gaseste inca in dosarul de revolutionar al prim-ministrului de azi. Sub antetul si certificarea Asociatiei "Club 22".

Desi include numele si datele personale ale lui Marcel Ciolacu, desi include formularea solemna "declar pe propria raspundere ca am luat parte nemijlocit la preluarea institutiilor statului totalitar comunist si la anihilarea conducatorilor acestora in data de 22 decembrie 1989 si in zilele ce au urmat", desi e semnata olograf si depusa la dosar ca act oficial, aceasta declaratie ridica serioase suspiciuni ca ar fi iesit din mana lui Marcel Ciolacu. Scrisul si semnatura difera complet de cele din prima declaratie olografa in care Ciolacu isi pune pe hartie versiunea detaliata despre zilele Revolutiei. Cu toate acestea, in cererea de preschimbare a unuia dintre certificate, din 2004, Marcel Ciolacu isi asuma ca "afirmatiile sunt corecte" si ca "documentele (din intregul dosar, n.r.) sunt conforme cu realitatea".

Am comparat acest document care ne-a ridicat suspiciuni, datat 14 iulie 1992, cu alte cateva zeci scrise de mana si semnate de Marcel Ciolacu in anii ’90, in ipostaza lui de mic comerciant local. Si acestea din urma sunt tot documente oficiale, pastrate in arhiva Registrului Comertului. In plus, ne-am uitat la semnatura de pe declaratiile ulterioare de avere ale politicianului Ciolacu.

Nici caligrafia, nici semnatura nu au elemente comune. Singurele potriviri indubitabile sunt cu prima declaratie pe care am descris-o mai sus, cea ramasa nedatata. Si totusi, acest act cu scrisul sau cel mai probabil in fals a fost printre fundamentele acordarii certificatelor de revolutionar ale actualului premier si ale beneficiilor care au decurs de aici.

Un teren caruia i se pierde urma

De altfel, prima recunoastere ca revolutionar a lui Marcel Ciolacu venea la scurt timp dupa aceasta declaratie controversata. O comisie parlamentara speciala ii acorda, in septembrie 1992, primul certificat de "Luptator Remarcat prin Fapte Deosebite" , iar doua luni mai tarziu, prin Decretul 226, presedintele Ion Iliescu ii conferea brevetul de "Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane", ca membru al Ligii Nationale a Luptatorilor.

Liga era atunci o insiruire de nume intre care cel al lui Marcel Ciolacu se invecina cu al lui Vasile Ion, protectorul sau politic de la Buzau timp de multi ani, dar si cu al lui Marian Enache, presedintele de azi al Curtii Constitutionale si erou al Revolutiei de la Vaslui; atat cat a fost revolutie la Vaslui.

Ca urmare a acestei titulaturi, in aprilie 1995, actualul prim-ministru e recompensat cu un teren de 1 hectar la Sapoca, in judetul Buzau. Terenul nu e unul lipsit de valoare. De altfel, Marcel Ciolacu il vinde, in 2007, inainte de intrarea in politica mare, unor oameni de afaceri locali implicati in comertul cu combustibil. Actualii proprietari fac in zona o balastiera.

Interesant e insa ca, desi istoricul cadastral pastreaza urmele acestei improprietariri, in subreda baza de date de la actualul Secretariat pentru Revolutionari Marcel Ciolacu lipseste din inventarul oficial al beneficiilor primite ca urmare a certificatelor sale. O explicatie poate fi aceea ca, in digitalizata guvernare Ciolacu, asa-zisa "baza de date" a statului roman e de fapt un tabel Excel editabil de cine se nimereste la putere.

Noul certificat de zeci de mii de euro

Mai apare insa o intrebare: daca Marcel Ciolacu are deja un certificat de revolutionar de pe urma caruia a tras deja foloase, la ce i-ar mai folosi un al doilea?

O explicatie se gaseste, inca din 2015, in lege. Preschimbarea vechilor certificate in unele ranforsate le aduce titularilor, in primul rand, bani. E vorba de o indemnizatie lunara de 2.000 de lei care se poate acorda retroactiv. Asa se face ca, daca guvernul pe care il conduce va pierde procesul de la Buzau, Marcel Ciolacu ar putea incasa din urma peste 40.000 de euro.

Pe langa aceasta indemnizatie de gratitudine, un luptator cu rol determinant primeste, dupa varsta de 60 de ani, inca un bonus de 1.100 de lei pe luna. Plus beneficiul de a se pensiona cu cinci ani mai devreme pe care il au si luptatorii cu merite deosebite, cum e deja Marcel Ciolacu inca din 1992.

Statul roman plateste in prezent aproximativ 3.500 de indemnizatii pentru luptatori cu rol determinant. Dintre ei, un sfert vin din cele 13 orase aflate in situatia Buzaului au, teoretic, patalama, dar probele Parchetului Militar nu indica vreo victima a represiunii comuniste inainte de fuga lui Ceausescu. Titlurile pentru toate aceste orase sunt acum in procese.

Pana acum, premierul Ciolacu a negat ca ar fi pe urma vreunui castig. "Nu voi solicita statului roman preschimbarea certificatului meu de revolutionar pentru a beneficia de ceva de pe urma acestui certificat. Dar am dreptul sa le arat nepotilor mei ca nu am fost un fals revolutionar", s-a justificat el public acum trei luni.

Si totusi, asa cum arata acum regulile jocului, titlul de luptator cu rol determinant atrage automat in cont si indemnizatia. Odata plecata propunerea de acordare a noului certificat de la Secretariatul pentru Revolutionari si ajunsa la Palatul Cotroceni, in 45 de zile presedintele semneaza un decret pentru acordarea titlului. De aici, Guvernul face formalitatile pentru a comanda emiterea certificatului si anunta, in mod automat, Casa de Pensii. Platile nu sunt optionale, ci, dupa emiterea certificatului, devin un drept care nu mai poate fi retras.

Scurtcircuitul din Guvernul Ciolacu

In mod neasteptat pentru Marcel Ciolacu, acest traseu aparent simplu s-a gripat insa in vara. Un prim pas era facut in favoarea sa: in fosta guvernare PSD, in aprilie 2019, dosarul sau de luptator cu rol determinant fusese admis, cu un vot strans, de 3 la 2. Apoi, Marcel Ciolacu fusese tinut in sah, timp de trei ani si jumatate, de o ancheta a DNA care vizase mai multe situatii controversate de aprobare a acestor titulaturi. In martie anul acesta, procurorii claseaza insa dosarul deschis pentru abuz in serviciu. Rationamentul nu are legatura cu nevinovatia, ci e mult mai simplu: in lipsa unui decret emis de presedinte, nu exista, practic, nici prejudiciu adus statului prin vreo plata din bani publici.

Intre timp, Marcel Ciolacu e desemnat premier, iar la Secretariatul pentru Revolutionari, in subordinea sa directa, gaseste un sef numit de Nicolae Ciuca, dar fara apartenenta politica. Pus in fata acestei noi situatii, secretarul de stat Mihai Dodu avea optiunea de a scoate din sertar vechea decizie din 2019, deja controversata, si de a o trimite la Cotroceni. Sau de a tine cont de noi sesizari care i se adunasera pe birou si sa ceara o noua analiza a cazului Ciolacu. A mers pe a doua varianta.

Contactat de Recorder, Dodu a explicat cum a ajuns aici: "Aveam o sesizare depusa din noiembrie 2022 de o persoana fizica si, dupa martie 2023, cand a venit clasarea de la DNA, dosarul cu atribuirea acestui rol determinant sau nu trebuia cumva analizat. Serviciul Juridic al institutiei mele a cerut lucrul acesta. Pentru noi este imperativ, nu facultativ, sa luam in discutie sesizarile. Mai mult decat atat, Serviciul pentru Revolutionari tot din cadrul Secretariatului pe care il conduc facuse o adresa sa trimit la Administratia Prezidentiala propunerea de a-i atribui titlul. Si atunci, eu eram obligat din doua parti sa iau o decizie."

Cu 4 voturi la 1, o comisie nou-numita la nivelul Secretariatului decide ceea ce premierul nu voia sa auda: "Comisia constata ca domnul Marcel Ciolacu nu a indeplinit conditiile cumulative de a ocupa si apara obiective de importanta deosebita care au apartinut regimului totalitar in localitati in care, in urma acestor actiuni si confruntari, au rezultate persoane ucise, retinute sau ranite pana la fuga dictatorului, respectiv ora 12.10, motiv pentru care respinge cererea de acordare a titlului de luptator cu rol determinant".

In dosarul de la Tribunalul Buzau, Marcel Ciolacu se arata nemultumit de redeschiderea intregii discutii pe care o considera complet nelegala.

Un conflict prea putin mascat

De altfel, la scurt timp, il suna pe secretarul de stat a carui mentinere in functie sta in pixul sau de premier si deschide chiar acest subiect al chemarii in judecata.

Intrebat de Recorder despre aceasta conversatie, Mihai Dodu a fost evaziv, dar a admis-o. "M-a sunat domnia sa; in rest, avem o relatie institutionala. A fost o discutie nici cordiala, nici obisnuita. Putin tensionata. Acum, e greu sa dezlipesti cumva persoana fizica de persoana politica a premierului. Mesajul pentru mine este clar: instanta trebuie sa isi spuna cuvantul", spune secretarul de stat.

Mihai Dodu a fost numit de PNL in aprilie. Intr-un moment in care Secretariatul pentru Revolutionari devenise lipsit de miza politica, Nicolae Ciuca a ales, dintr-un vraf de CV-uri, aplicatia unui profesor de istorie al carui tata a fost impuscat la Revolutie. Odata ajuns in functie, Dodu a decis sa repuna in analiza dosare mai vechi, netransate inca. Asa s-a risipit din nou pacea din institutie.

Pe 3 octombrie, Corpul de Control al Prim-Ministrului a inceput verificari amanuntite la Secretariatul pentru Revolutionari. Intre altele, si-a manifestat interesul fata de comisiile care analizeaza sau reanalizeaza, ca in cazul premierului, dosarele pentru certificate. Acum, urmeaza un raport. Ca o coincidenta, acest raport se poate finaliza chiar inainte de primul termen al procesului deschis de Marcel Ciolacu, fixat deja pentru 11 ianuarie 2024.

Mihai Dodu spune ca institutia pe care o conduce se va apara in fata lui Marcel Ciolacu si ca nu intentioneaza sa absenteze la proces. Daca va mai fi atunci in functie, caci mandatul sau depinde tocmai de bunavointa premierului Ciolacu.

Intrebari fara raspuns

L-am intrebat, desigur, si pe premierul Ciolacu unde isi desfasura mai exact activitatea in Decembrie 1989, daca exista fotografii sau documente care sa ii confirme rolul determinant la Revolutie si cum se explica, in dosarul sau de revolutionar, un document semnat in numele sau care nu-i poarta scrisul si nici semnatura obisnuita. La intrebarile trimise prin WhatsApp, am primit insa doar confirmarea de primire si de citire din partea aplicatiei.

Facem publice intrebarile ramase astfel fara raspuns:

1. Din datele publice, in decembrie 1989 erati angajat ca electronist la Electronica Industriala. Unde va desfasurati, exact, activitatea la Bucuresti sau la Buzau? In ce sectie, mai concret?

2  Scrieti, intr-o declaratie olografa din 1992, ca, in zilele de 22-25 decembrie 1989, ati fost implicat in confruntari cu Militia, ca ati avut initiativa tiparirii unei editii speciale a ziarului local, ca ati verificat personal sediul Securitatii si ca ati fost tinut inchis din ordinul armatei. Exista vreo fotografie, dintre cele facute in zilele Revolutiei in Palatul Comunal din Buzau, sau vreun document care sa va confirme actiunile?

3.   Ce actiuni din cele care s-au petrecut in Buzau intre 14 si 22 decembrie 1989 considerati ca justifica acordarea titlului de Localitate cu Rol Determinant la Revolutie?

4. Ati sustinut public ca nu urmariti beneficii materiale de pe urma certificatului de Luptator cu Rol Determinant la Revolutie pe care l-ati solicitat. Cum anume intentionati sa renuntati la drepturile banesti asociate acestui certificat?

5.In dosarul dvs de la Secretariatul pentru Revolutionari exista si o declaratie (din 14.07.1992) data in numele dvs, dar fara a avea scrisul dumneavoastra. Va explicati cum ar fi putut ajunge intr-un dosar cu documente oficiale un inscris care se pretinde a fi al dumneavoastra, desi nu e?

DOSARUL DE REVOLUTIONAR AL LUI MARCEL CIOLACU

Editori: Cristian Delcea si Mihai Voinea Grafica: Ionut Duinea