Ginduri din spital 

 Cum nu fusesem bolnav niciodata, numai in primul razboi mondial, la Botosani, ma inbolnavisem de riie, boala foarte la moda atunci. Tratat de matusa mea care ma freca cu o perie aspra dupa care ma ungea cu o solutie de sulf care ma ardea de fmi sareau ochii. A fost prima testere "de barbat", pentru ca nu aveam voie sa ma pling. A trecut greu dar m-am tinut bine, numai biata bunica saraca se vaita mai mult ocarindu-i pe..."nespalati".

 Asa ca intrarea mea intr-un spital a fost in o alta lume. Cauza, urmarea unui accident de bob, sarind peste taluzul partiei, am cazut peste trunchiul unui, conac doborit de vint. Durerile pe care le tot simteam le plasam la colona,dar acum diagnosticul era fara dubii, urina, mai mult singe, spunea totul si internarea era logica.

  Cind am intrat in salonul unde fusesem repartizat, de la use m-am dus direct la fereastra s- o deschid pentru e mirosul de transpiratie si de medicamente era in mare contrast cu cel de brad cu care eram obisnuit. In cor, cei cinci pacienti gasiti acolo,mi-au cerut sa las geamul inchis pentru ca ei sint bolnavi.

  Deci prima ideie, boala cere sa nu deschizi fereastra. Seara, cercetind inprejurimile saloanelor am descoperit o sala de baie cu dusuri si apa calda care m-a inbiet sa o utilizez. Dupa repetarea dusului citeva zile,vecinul de pat m-a intrebat foarte discret daca "sufar de piele" la nedumerirea lui i-am explicat ca lucrul cel mai bun, in situatia noastre, este sa faci inainte de culcare un dus fierbinte, dupa care dormi ca un nou nascut.

  M-a imitat si a constatat acelasi efect,dupa care s-au luat si ceilalti. Pentru convingerii binefacerii aerului curat a trebuit sa duc munca de lamurire cu colegii de camera si a contribuit si sotia mea care aducind un spray cu miros de brad i-a facut pe doctori si pe cei veniti in vizita sa exclame "la voi este un aer de sanatate".

  Pe un pacient care avea piatra la rinichi,vazindu-1 ca tot se vaita,1-am intrebat dece o face,"pentru ca ma doare" si daca te vaiti iti trece, tacut. Nu s-a mai vaitat, spuindn-mi ca tot il mai doare, dar adesea uita. Cunoscind si alte cazuri similare, mi-am dat seama ca din legatura durere-vaitat cu timpul se face un complex psihic in care nu poti distinge care este factorul prim.

  Din cometariile pacientilor in legatura cu bolile,doctoriile si medici am mai remarcat aparitia unui inceput de orgoliu sportiv in care pacientul vrea ss devina un caz deosebit", ne acceptind ca boala lui sa fie la fel ca a celorlalti. Vanitate.

  Mai mult chiar, prin schimb de experienta intre bolnavi, unii constata ca ei si mai sufera si din bolile celorlalti. Din lipsa de personalitate mediul devine nociv numai prin vorba, ca autosugetia sa completeze restul. Cred ca prezenta mea "intimplatoare" printre bolnavi, auzind ce spun am, putut sa-i combat, 1amurindu-i de contrariu.

  Dar documenterea mea in privinta climatului din mediul spitalului a luat sfirsit pentru ca medicul meu s-a hotarit, in urma obsevatilor facute si dupa repetarea unor analize ca sa se convinga "ca nu sint insarcinat" cum i se mai intimplase, m-a trimis sa mai fac o radiografie foarte inportanta. Dupa ce mi-e fotografiat rinichiul, gen reonghen, medicul foarte dragut m-a invitat sa stau pe un scaun, mi-a oferit o tigara, apoi pe departe m-a facut sa inteleg ca rinichiul sting nu mai exista.

  Eu, foarte serios ii spun ca se vede ca organismul meu patruns de prelucrarile pentru economie a facut ca din doi rinichi sa ramin numai cu unul. Adresindu-se unei surori care linga use, cu o seiringa in mina ii spune, "du-te sora,nu mai este nevoe", si catre mine, "credem ca 1a aflarea vestii veti lesina, der vad ca umorul nu l-ati pierdut". Apoi mi-e explicat e rinichiul lovit bine cind am avut accidentul, incet, incet, se descompuse, il mira rezistenta pe care o am ca in tot acest timp nu am simtit nimic.

  Dupa aceasta veste am fost programat pentru operatie. Toti cei din salon mi-au spus ca acuma sa-mi vad curajul in comportare. Dar increderea mea in priceperea medicilor pe de o deoparte, iar pe de alta parte credinta ca nu murim ci trecem in alt lume sub o fnfatisare noua, m-a facut sa nu ma comport altfel. Vecinului de pat ne care il convinsesem chiar s=a operat, dupa ce se eschivase in repetate rinduri, i-am spus ca acuma i-a venit rindul sa ma asiste dupa operatie,

  Un foarte bun prieten care venise sa ma vada cind m-a nuzit satisfacut ca a doua zi ma opereaz, era foarte jenat ne stiind ce sa-mi spuna, iar exuberenta mea 1-a facut sa ma creada inconstient. Analizin mai tirziu mi-am dat seama ca in acel moment faceam numai un transfer de situatii comparind cu ajunul unor meciuri foarte inportante. Dominarea emotiilor, indiferent cauza, este aceiasi, ce le gradeaza sint repetarea situatiilor, de aceia am consideret spotul o scoala vietii prin similitudinea unor factori esentiali, in viata si in sport.

  Cred ca pentru cineva din afara sportului nu ma poate intelege,dar pentru cei care au facut din sport o pasiune ma inteleg. De cite ori in ajunul unor mari evenimente sportive in care eram implicet cautam sa ma autosugestionez ca vorba de un joc,"in care nu moare nimeni", nu-mi puteam diminun emotie. Cu timpul, pe masura ce in confruntarile sportive reuseam sa ma domin, paralel remarcam ca si in viata captam aceiasi siguranta. Sint convins ca sportul alaturi de o sanatate fizica contribue si la o transformere in concetia de a infrunta viata.Interesant.

  In seara din ajunul operatiei a venit sa ma vada medicul anestezist cu care am stat forte mult de vorba. Cu toate ca m-a gasit foarte calm, cind mi-e luat tensiunea mi-a gasit-o foarte mare, contrar antecedentelor. Concluzie, mentel ma puteam domina dar "animalul" din mine se speriase. Cine tl alertese si cum, care este misterul?

 Ramine inca omul fiinta necunoscuta!

  La operatie a venit si un medic, foarte bun prieten cu care merge mai des la schi, acum culcat ne masa de operatie, am vorbit, am ris, am cintat cintece de la cabana pina ce injectie si-a facut efectul si am adormit. cind m-am trezit era intuneric si eu gol. Miscindu-ma am auzit o voce de femeie care m-a intrebat,"tata Pik te-ai trezit, sint eu "Ochioesa", fosta eleva, care am cerut sa va supraveghez, cum va simtiti, sunteti la reanimare glasul si gestul fostei eleve mi-e facut placere, eram intre ei mei.

  A doua zi dupa masa,ne avind nici o reactie, m-a dus in salonul meu,dar probleme,targa pe rotile era mult mai inalta decit patul. Doua fetite asistente se tot invirteau in jurul meu ne stiind cum a ma treca in patul meu.

  Atunci le-am cerut sa ma am traga alaturi de pat si cind m-au intrebat cum a ma ia, eu m-am rostogolit in pat. Stupoare pentru asistente,dar eu eram in pat. Le-am explicat e medicul ma cususe bine si nu era pericol sa se desfaca rana.

  A doua zi, conform obieceiului, i-am cerut vecinului de pat sa ma ajute, conform intelegerii, se ma scol sa merg le chiuveta sa ma rad. Sculatul mai greu, o usoara ameteala,dar luptindu-ma cu mine am reusit, sub privirile admirative ale colegilor din salon, iar revenirea in pat a fost o placere, eram istovit.

  Cind a intrat medicul "la vizita", toti colegii de comerx i-au spus despre isprava cu barbieritul ca o mare performent. Medicul nu s-a aratat surprins,souprins spunindu-le ca sunt un pacient mai aparte, mare sportiv, dar le-a povestit ce a patit el le operatie cind s-mi scos rinichiul care era ca o punga de plastic plina cu puroi. I-a fost frica sa nu se sparga si verse puroiul,"1-am scos ca pe un focos de bomba".

  Aceest faza le-a facut "placere" medicului si prietenului meu care ma adormise. Cum rana s-a inchis foarte repede, ne facind complicatii, peste citeva zile m-au dus acasa Stind acuma singur am inceput sa revad filmul intregei operatii, asa cum o faceam dupa unele accidente de aviatie din care se scapasem intreg. Cu toate ca inainte de operatie, toti prietenii care aflau, fara sa-si dea seama spuneau ce o operatie foarte grea, Nu ma speriam pentru ca eram convins de doua lucruri, priceperea medicului, iar in caz de insucces "treceam in alta lume". Cind m-am internat mi-am dat seama ca gindesc altfel decit ceilalti bolnavi.

  Gindire cred, pornita dintr-o sanatate fizica probata in urma repetatelor eccidente de la schi si rugby domina si fizicul. Fara sa vreauacolo in spital am facut o experienta edificatoare prin schimbarea mentalitatii pacientilor le schimbem si comportaren fata de bolile lor.

  Faptul ca boxerii si rugbystii nu se pling de dureri este edificator. Acceptarea initiala de a practica aceste sporturi le da o imunitate fata de consecinte si reactiile psihice. Dindu-mi seama de aceasta legatura intima intre gindire si comportere, in pregatiren spotivilor mei,de mici am perseverat in ai face sa gindesca, sa creada ca "nu ma doare, nu mi-e sete,nu obosesc, nu ma persecuta arbitrii",motivele generale care creaza perturbatii in comporterea lor pe teren si in viata. Cred ca in asta consta aprecierea ilustrata prin fraza "se poarta ca un sportiv"..

 scrisoare catre Cireasa Sadoveanu!

 Draga surioara,

  In "Asa am antrenat" in legatura cu "Sotie antrenorului"am scris, "femeia rar a fost in fruntea unor actiuni dar, nu s-a facut nici o descoperire, nici o inventie, nu s-a scris nici un vers, fara ca in spatele autorului sa nu fie o femeie care ca muza sau imbold a nu fie cea care a determinat cele ce s-au facut. Curios, noi barbatii,daca vrem putem muta un munte, dar daca ne intra in cap ce nu, ne proptim in picioare ca un magar si nu mai facem nici un pas. Doar femeie reuseste, tragindu-ne de coada, sa te faca sa pornesti inaine.

  Ciresico ai reusit sa accept in ideie ca asi putea scrie si ceva in genul celor ce mi-ai sugeret. incep cu o idie "Scolile mele", incepind cu Cercetasia, YMCA, Sf. Save, ANEP-ul, terminind cu unii oameni. Astfel pot trece in revista institutiile din acea vreme si oamenii catalizatori care le-au marcat apogeul. bine?, Asa ca acuma asteapta!

  Momentan iti trimit "Ginduri din spital" in care asi vrea sa scot in evidenta forta concentratiei in dominarea fizicului la care s-ar lipi en exemplu si operatie le nas, precum si arsul pe spate ca sa ma vindece de dubla pnemonie, ca o consecinta finala, a educatiei sportive. Nu stiu ce v-a iesi dar ideia conteaza.

  Deci daca Ivona m-a adus pina la marginea bazinului tu,mi-ai dat brinciul in apa. Acum eu ramine sa inot!

  In 16 martie trebuie s-mi schimb "indicativul", indicativ pe care deja il simt si nu-mi place. Semnalul. Cind ure in troleibuz tinerii care ma vad, barbati sau femei, sar in picioare si-mi cedeze locul, cred ca arat tare batrin!

  Pentru ca vine martisorul iti trimit si eu unul ca sa-ti poarte noroc.si sa fii vesela. Acum am vazut ca le use corturilor din Piata Universittii, ca sa completeze tabloul, dupa spusa lui Adrian Paunescu,v-a venit si primari tigani, ca si la noi!

 Ciri te saruta fratele tau,

 Pik