k205 De la prostul satului la Ignorantul Satului global televizat 

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site.Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa:gandul de Lelia MUNTEANU

Tutea marturisea odata ca a dorit mereu sa scrie o lucrare de doctorat cu titlul “Aflarea în treaba ca metoda de lucru la Români”.

Cea mai raspândita forma de aflare în treaba ramâne datul cu parerea.

Într-o comunicare sustinuta la un congres de antropologie culturala pe tema pierderii intimitatii în era globalizarii (Venetia, 2000), Umberto Eco a vorbit si despre prostul satului & redutabilul sau urmas – Ignorantul Satului (Umberto Eco, ”Înainte ca racul. Razboaie calde si populism mediatic”, Editura Class, Bucuresti 2007, trad. Geo Vasile, pag. 102-103):

”(...) Prostul satului de pe vremuri era cel care, prea putin înzestrat de mama-natura, atât în sens fizic, cât si în sens intelectual, mergea la cârciuma satului, unde consatenii cei rai îi dadeau sa bea pe degeaba, ca sa se îmbete si sa faca vrute si nevrute. Trebuie spus ca în acele sate, desi ignorantul pricepea oarecum ca era tratat ca ignorant, accepta jocul ca pe un mod de a primi de baut si, în plus, fiindca un anume exhibitionism facea parte chiar din ignoranta lui.

Ignorantul de azi al satului global televizat nu este un individ de nivel mediu, precum sotul care apare pe ecran ca sa-si acuze sotia de infidelitate. Este sub nivelul mediu. Este invitat la talk-show-uri, la concursuri televizate tocmai pentru ignoranta lui. Ignorantul de la televizor nu este neaparat un subdezvoltat. Poate fi un spirit bizar (...); poate fi un scriitor amator – refuzat de toti editorii – care, întelegând ca, în loc sa se încapatâneze sa creeze o capodopera, poate avea succes dându-si jos pantalonii în direct si spunând mascari la vreo dezbatere culturala; poate fi acea gospodina de provincie care în sfârsit se face ascultata în timp ce pronunta cuvinte dificile si povesteste ca a avut experiente extrasenzoriale.

Odinioara, când prietenii de la cârciuma întreceaju masura fata de prostul satului, îmboldindu-l la exhibitii intolerabile, interveneau primarul, farmacistul, un prieten de familie, care îl luau pe nefericit pe sus si-l duceau acasa. În schimb, nimeni nu-l duce acasa si nu-l ocroteste pe Ignorantul Satului global televizat, a carui functie devine asemanatoare cu cea a gladiatorului, condamnat la moarte pentru placerea multimii. Societatea, care îl apara pe sinucigas de tragica sa hotarâre, sau pe drogat de dorinta ce-l va duce la moarte, nu-l apara pe ignorantul de la televizor, ba chiar îl încurajeaza, asa cum pe vremuri erau aplaudati piticii si femeile cu barba ca sa se dea în spectacol la bâlci.

Este vorba, fireste, despre o crima, da nu ocrotirea ignorantului ma preocupa (desi ar trebui sa se îngrijeasca de el autoritatile competente, fiind vorba despre pacalirea unui incapabil), ci faptul ca, aplaudat pentru aparitia lui pe ecran, ignorantul devine model universal. Daca a aparut el, oricine o va putea face. Exhibitia ignorantului convinge publicul ca nimic nu trebuie sa ramâna privat, nici macar cea mai imunda dintre patanii si ca exhibarea diformitatii însesi este un avantaj. Imediat ce ignorantul apare pe sticla, dinamica audientei face din el un ignorant faimos (...). Un fenomen asemanator are loc si pe Internet (...).