Într-o dimineata de duminica, Politia din Palo Alto, California, a arestat un grup de studenti sub acuzatia de jaf armat si tâlharie. În realitate, singurul lucru pe care îl facusera tinerii fusese sa raspunda unui anunt dat de psihologul Philip Zimbardo, care realiza un experiment pentru a testa limitele umane. El vroia sa descopere daca oamenii buni, oamenii obisnuiti, se pot transforma în oameni rai, sub presiunea circumstantelor.

„Experimentul din Închisoarea Stanford” a avut loc în 1971 si a devenit cel mai cunoscut si cel mai controversat experiment psihologic. În curând, cartea „Efectul Lucifer. Cum devin rai oamenii buni”, a psihologului american Philip Zimbardo, aparuta recent în SUA, va fi tradusa si în limba româna si va aparea la editura Humanitas. Cartea face o paralela între acest experiment si abuzurile asupra prizonierilor din închisoarea americana Abu Ghraib, de lânga Bagdad.

Umileste „prizonierii“, da putere „gardienilor“

Psihologii au selectat 24 de tineri, echilibrati, inteligenti, fara probleme medicale, care nu au consumat niciodata droguri si care nu au avut vreodata probleme cu legea. Voluntarii au fost împartiti, prin tragere la sorti, în „gardieni” si „prizonieri”, roluri pentru care au fost platiti cu 15 dolari pe zi. „Am vrut sa testam efectele psihologice a ceea ce înseamna sa fii „prizonier” sau „gardian”. În acest scop, am simulat conditii de închisoare în subsolul Universitatii Stanford si apoi am notat efectele institutionalizarii asupra comportamentului tuturor celor închisi între patru pereti”, a explicat Zimbardo. Autorul experimentului subli­niaza ca înainte de începerea experimentului, care trebuia sa dureze doua saptamâni, toti voluntarii erau la fel din punct de vedere comportamental si moral.

Când „puscaria” a fost pre­gatita, au fost adusi si prizonierii care fusesera tinuti initial în beciurile Politiei din Palo Alto. Voluntarilor nu li se explicase ca vor fi arestati de catre politia locala care i-a adus în acest fel de acasa si acesta a fost un soc real pentru ei. Pe toata durata arestului au fost perchezitionati din când în când dupa ce au fost complet dezbracati si li s-a dat cu spray-uri împotriva puricilor si paduchilor ca sa fie umiliti. Au primit un numar si au fost îmbracati cu rochii în loc de uniforme pentru puscariasi, desi erau de genul masculin. Li s-a interzis sa poarte lenjerie de corp, au fost tunsi la zero, au fost pusi în lanturi si au fost treziti cu brutalitate în fiecare noapte la ora 2,30 în sunete de fluier.

Aveau voie sa se plimbe doar pe holurile „închisorii”, legati la ochi, si tot acolo au mâncat si au facut gimnastica. Celulele au avut gratii si veceul a fost improvizat într-o încapere extrem de îngusta si întunecoasa la capatul holului. Nu existau ferestre si nici ceasuri care sa le permita sa masoare scurgerea timpului. În celule au fost puse microfoane cu ajutorul carora au fost înregistrate în secret toate conversatiile „prizonierilor”. Prin difuzoare se faceau din când în când anunturi.

„Gardienilor“ nu li s-au impus reguli stricte

Li s-a explicat doar ca trebuie sa aiba grija sa fie respectate legile si sa ceara respect din partea „prizonierilor”. Au fost îmbracati în uniforme kaki si li s-au dat fluiere si bastoane împrumutate de la politie. Spre surprinderea organizatorilor experimentului, „gardienii” au intrat destul de repede în rol, au inventat pedepse si au folosit metode psihologice pentru a-i intimida pe „prizonieri”. Nici macar dupa ce doi dintre „prizonieri” au renuntat la experiment pentru ca nu au mai rezistat presiunilor fizice si psihice, „gardienii” nu au renuntat sa caute metode cu care sa domine. În numai câteva zile, „gardienii” au devenit aproape sadici iar „prizonierii” au intrat în depresie. Lucrul acesta a si dus la întreruperea experimentului dupa numai sase zile, în loc de doua saptamâni, cât era programat.

Psihosociologul prof. Univ. Dr. Septimiu Chelcea scrie în recenzia pe care o face cartii lui Philip Zimbardo: „Viziunea lui despre individ si societate este tulburatoare: suntem posibili criminali si traim într-o era a uciderii în masa. În ultima suta de ani, mai mult de 50 de milioane de oameni, civili si militari, au fost ucisi sistematic prin hotarârile guvernelor”.

„Raul consta din comportamentele intentionate care urmaresc sa produca suferinta, abuzuri, înjosire, dezumanizare sau distrugerea fizica a unor persoane nevinovate – sau folosirea autoritatii si puterii oferite de sistem pentru încurajarea sau acceptarea acestor practici” - Philip Zimbardo