k75 cp Omul lui Dumnezeu alungat de oameni 

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa 

Desi caterisit din motive controversate de catre ierarhii sai, un preot cu har din Constanta continua sa-l slujeasca pe Dumnezeu mai bine decât multi dintre „Înalt-preasfintitii” Bisericii Ortodoxe Române. Aruncat în strada si lasat fara venituri, omul ajuta mai departe zeci de tineri cu dizabilitati.

La începutul anilor 90 parintele Nicolae Picu avusese un vis: sa înalte o biserica care sa ajute  oameni si prin caritate, nu doar prin rugaciune. Asa ca s-a pornit sa construiasca din donatii de la prieteni un locas de cult din lemn si un asezamânt social pe un teren obtinut în cel mai important parc al Constantei. Biserica urma sa sustina financiar asezamântul.

A cladit mai mult decât ziduri

Au urmat ani grei pentru parintele Picu, ani în care nu a fost niciodata sigur daca îi vor ajunge toate cele trebuincioase: daca vor mai fi sponsori, daca vor mai fi bani, daca va mai fi vreme.  Îsi întinsese lânga santier un cort militar în care si-a improvizat o capela unde sa-l slaveasca pe Dumnezeu. Iar Domnul la care se ruga avea sa îi arate în curând ca are pe cine se bizui, chiar daca viitorul avea sa fie unul sumbru. Încarcat de grijile santierului, parintele a cazut într-o zi din picioare, la nici doi ani de la demararea constructiei. Accident vascular cerebral a fost verdictul si o operatie cu sanse minime de reusita ar fi fost salvarea. Si totusi miracol s-a petrecut si a fost readus în lumea celor vii. Suferind cum era, a continuat sa-si cladeasca mai departe visul. Trei ani mai târziu în parc s-a ridicat mândra o biserica maramureseana înalta de 260 de metri. Iar parintele s-a apucat imediat si de centru, asa cum îsi promisese de la început. Voia sa ridice mai mult decât niste pereti cu turla pâna la cer. Îsi dorea, scrie în statutul asociatiei, „cladirea unei societati a dragostei si a caritatii”. Patru ani mai târziu ajutorul pentru centru social sosise de la mii de kilometri departare, de la enoriasii unei biserici luterane din Suedia care au contribuit cu cu 54.000 de euro pentru ridicarea asezamântului lânga biserica. Imediat dupa aceea în jurul parintelui Picu si-au gasit linistea sute de copii si tineri cu dizabilitati. Veneau aici, luau masa, primeau îngrijire medicala si, ce era mai important, învatau sa aiba încredere în ei si sa faca lucruri de care unii se îndoiau ca le pot face. Când totul a fost gata au urmat ani când parintele Nicolae Picu a crezut ca în toata marea asta de fapte bune, niciun rau nu se poate revarsa. Dar avea sa se însele.

Când biserica e privita cu „ochiul dracului”

Din spusele enoriasilor, biserica centrala a parintelui Picu ar fi atras atentia celor de la Arhiepiscopia Tomisului. Cu cele 300 de cununii si botezuri ce se savârseau aici într-un an, devenise una din cele mai bogate parohii din oras, cu venituri contabilizate de 200 de mii de lei. În anul 2010 Arhiepiscopia Tomisului sfinteste lacasul de cult si imediat mai apoi preotului i se cere sa doneze Bisericii cladirile pe care le zidise cu atâta truda si care se aflau în patrimoniul Asociatiei înfiintate de el în 1993 si în numele careia primise donatiile. Dar parintele nu avea cum ceda caci asezamântul era construit din banii suedezilor cu care avea un contract ce nu putea fi încalcat. Dar motivele astea nu au contat. Asa ca membrii Arhiepiscopiei cu Înalt-preasfintitul Teodosie în frunte au decis caterisirea sa pe motiv ca „a înstrainat bunurile Biserici”. Motivul care a dus la alungarea preotului Picu e cel putin bizar si ar fi putut duce inclusiv la demiterea Înalt-preasfintitului. Caci mai marele ierarh cu putin timp înainte trecuse bunurile aducatoare de venit ale unei manastiri din comuna natala pe numele unei asociatii detinute de rudele sale. Astazi,reprezentantii Arhiepiscopiei spun ca sanctiunea preotului ar fi fost legitima mai ales ca în urma controalelor Arhiepiscopiei „s-au semnalat o serie de nereguli cum ar fi nejustificarea din punct de vedere legal a sumei de 1.346.549,03 lei”. În replica, reprezentantii asociatiei spun ca suma aceasta fusese  cheltuita în ultimii 14 de ani pentru actiunile de binefacere ale Asociatiei, pentru mâncarea copiilor si pentru taberele acestora si ca aveau acte care sa dovedeasca acest lucru. „ Aceasta suma era stiuta de catre Arhiepiscopie pentru ca în fiecare an aveam controale de la ei”, spune astazi fiul preotului Picu, Victor care a fost si juristul care a aparat interesele asociatiei în lupta cu Arhiepiscopia.

Iertarea celor care nu l-au iertat

Dupa ani lungi de procese, astazi instanta s-a pronuntat. Asociatia a ramas în mod bizar fara biserica dar pastreaza cladirea asezamântului social. Preotul Picu, alungat din biserica si ramas fara venituri, s-a zbatut cât a putut sa obtina finantare ca sa acopere golul din buget, astfel încât tinerii cu dizabilitati sa nu fie afectati.  Îi aduce mai departe cu un microbuz în fiecare zi la centru, le serveste aceeasi masa si le tine lectii despre cât de capabili sunt. „Asa copii, aratati-va maiestria! Sa demonstrati oamenilor ca puteti face ceva si, Slava Domnului, puteti! Cât de neputinciosi va cred unii, voi de fapt puteti face!”, îl auzi pe parinte spunându-le cu voce blânda, aplecat asupra unei mese unde tinerii stau de jur împrejur facând figurine artizanale. Asa a reusit parintele sa treaca peste amarul pricinuit de ierarhii sai, pe care astazi i-a iertat si împotriva carora nu vrea sa vorbeasca. „Daca nu as fi putut ierta, nu m-as fi regasit în functia de crestin mai întâi si apoi de preot”. Si Domnul Iisus a iertat totul iar Domnul Iisus e motorul vietii noastre”.