k65 cp_Imigrantii nu sunt ca românii

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-adevarul.ro 

În discutia declansata de valul migrator ce loveste Europa, apare în mod frecvent o comparatie: imigrantii de acum sunt ca românii în anii ’90; drept urmare, nu am avea noi îndrituirea sa-i judecam acum pe cei ce îsi continua marsul spre inima Europei pentru ca si ai nostri... Astfel, cu o asemenea istorie nefasta în spate, ar trebui sa lasam sa se auda doar vocea umanistilor radicali.

De ce nu pot fi comparati imigrantii veniti din Orientul Mijlociu (nu doar din Siria) si din nordul Africii cu emigrantii românii de dinainte si de dupa 1989? Din cel putin urmatoarele motive.

1.      Românii care au emigrat în Occident înainte de 1989 nu au format lungi siruri de migranti. Câte cazuri de trecere frauduloasa a frontierei se înregistrau la granita vestica a României pe zi? Nu am acum la îndemâna o situatie exacta, dar stiu ca mai multe erau cazurile de „prinsi” decât cele de „scapati” peste granita. Nicio tara din Vest nu a fost asaltata de migranti români asa cum sunt asaltate astazi de cei ce vin din lumea musulmana.

2.      Actualii imigranti nu sunt neaparat refugiati si nici neaparat migranti care sa ceara azil politic asa cum erau românii. Asum utilele distinctii facute de Marius Vacarelu pe blogul sau de pe aceasta platforma. În acest caz, nu este vorba de refugiati. Un refugiat cauta cel mai apropiat loc în care este pace. De ce actualii imigranti nu s-au oprit în prima tara în care este pace? E mai buna pacea din Germania decât cea din Turcia? Dintre tarile europene, Germania este tara în care alogenii sunt cel mai bine primiti? De ce nu s-au oprit în Grecia, acolo unde curg valuri de drepturi fara mari eforturi? Era mai aproape de casa, mai aproape de acel acasa cultural. Pacea e pace oriunde ar fi. Aaaa, conditiile de trai sunt altele! Dar, ei pretind ca nu sunt migranti economici, ci refugiati. Dar, refugiatii sunt cautatori de pace si nu de comori. Refugiatii îsi vor proprietatile înapoi, sunt cu gândul la casele lor si de aceea se opresc în cel mai apropiat loc cu pace, pentru a reveni usor acasa atunci când trece pericolul. Ma veti întreba de ce emigrantii români tinteau tot Germania sau Franta. Pentru ca pâna acolo erau tot state socialiste. Ei fugeau dintr-un lagar comunist transfrontalier. În acest caz, apare întrebarea: exista un lagar comparabil cu cel comunist din care actualii migranti fug? Fug ei din lumea musulmana sau de un regim de teroare al fundamentalistilor? Daca fug doar de gruparile musulmane, atunci ar fi trebuit sa se opreasca în tarile vecine în care acele grupari nu au puterea.

3.      Emigrantii români nu s-au organizat în grupuri vindicative, ci au fost cazuri singulare, rezolvate individual. Ei nu au creat un fenomen precum cel la care asistam azi, ci au curs spre Vest încet, în timp, fiind usor integrabili de catre gazde.

4.      Emigrantii români nu cereau imperativ o anumita tara, asa cum urla cei de azi prin gari, ci voiau una democratica. Un refugiat, atunci când ajunge în prima tara cu pace, ramâne acolo fara a fi vindicativ. Or, acesti imigranti sunt vindicativi. E ca si cum vine omul la usa ta, cere sa-l gazduiesti, accepti în principiu (principiu de care el stie sa se foloseasca) si constati în secunda urmatoare ca, de fapt, el vrea sa-l gazduiesti direct în patul conjugal. Când ajungi pe tarâmul pacii si al drepturilor, nu pui tu conditii pentru ca ai deja ceea ce ai vrut: pacea. Ai si asistenta medicala si sociala cum nu aveai acolo de unde ai plecat. Ce, au pus emigrantii nostri conditii unde s-au dus? Aaaa, se va spune ca au fost niste migranti prosti, ca nu au stiut sa ceara. Nu! Cei ce au plecat din România în perioada comunista au vrut libertate, urmând ca prosperitatea sa si-o câstige prin munca lor.

5.      Imigrantii de astazi nu pot fi comparati nici cu românii de dupa 1989, fiindca acestia nu s-au dus spre Occident în hoarde, nu au fortat gardurile de sârma ghimpata, ci au stat cuminti la cozi pentru obtinerea permiselor de munca.  

6.      Imigrantii de astazi nu pot fi comparati nici cu cetatenii români de astazi, care circula respectând legislatia spatiului Schengen. Or, imigrantii de astazi trec ca prin brânza prin mult discutatele granite ale spatiului Schengen, pe care românii înca nu au reusit sa le elimine, cetateni europeni fiind.

Constat în discursul umanistilor radicali, care fac apologia tolerantei, o violenta surprinzatoare. Cer într-o maniera violenta calm, întelegere si echilibru. Când îi vad cum recurg la atacuri la persoana si la jigniri, îmi aduc aminte o zicere a lui Cioran (citez din memorie): prefer sa stau lânga un sceptic decât lânga o sfintenie dezlantuita.

Repet un lucru pe care l-am mai spus: sunt devastatoare imaginile cu copii morti adusi de apele marii. Dar ele sunt devastatoare ca si imaginile cu copii care mor cu zile în spitalele din România. În ce ne batem? Fiecare comunitate îsi plânge mortii. Când e vorba de copii, e mai mult decât îngrozitor. Dar de parinti ce spuneti? Ce protectie le ofera ei copiilor lor plecând la mii de kilometri distanta din prima tara cu pace? Ce protectie îi ofera copilului un migrant care îl urca într-o ambarcatiune supraaglomerata sau si-l pune demonstrativ pe linia ferata pentru a forta mâna autoritatilor (cum am vazut într-o filmare)? De ce nu acuza umanistii radicali iresponsabilitatea unor asemenea oameni? Si migrantii pot fi iresponsabili.