K62 "copy/paste" Cine neinvata sa gindim

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata")
Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-adevarul.ro 

Urmaresc de citava vreme o emisiune de televiziune, cum sa-i spun, satirica, si care seincheie cuintrebari adresate unor persoaneintilniteintimplator pe strada. Camin felul emisiunii lui Gaita de acum doua decenii, care i-a facut de ris pe numerosi intelectuali binecunoscuti.

Intre cele doua emisiuni exista o deosebire importanta: aceea de azi este, asa zicind, mai populara, cu alte cuvinte, persoanele-tinta nu sunt neaparat intelectuali, iarintrebarile sunt relativ simple. De exemplu: cite zile are saptamina?, cite luni are anul? Maximum de dificultate este: cite laturi are triunghiul? Sau cercul?

E cazul sa spun, pentru cei care nu vad emisiunea, ca raspunsurile corecte lipsesc aproape cu desavirsire. Gaita, cel putin, sfirsea chestionarul cu un raspuns corect, pe care citeodata il inventa. Coborirea nivelului nu e intimplatoare, fie ca ne referim la cei intrebati, fie la intrebari ca atare. Este nivelul care indica cel mai aproape de realitate "Starea natiei", dupa titlul emisiunii actuale. Un nivel care mie, personal, si banuiesc ca si multor altora,imi da fiori reci pe sira spinarii. Nu se poate sa afirmi la plezneala ca saptamina are patru sau sase zile, cind e atit de simplu sa le numeriin gind. Sau sa desenezi un cerc in aer si sa afirmi ca are patru sau trei laturi, cind desenul facut cu mina iti arata clar ca e vorba de o figura geometrica rotunda. Las la o parte raspunsuri de-a dreptul aiuritoare precum: nu stiu, eu nu sunt din partea locului. Persoanele care raspund, vorba vine,  sunt de virste variate, destui tineri, barbati sau femei, cu meserii diverse, unele usor de ghicit, agricultori, tractoristi, functionari, elevi, pensionari, pietari si altele. Nu profesori sau medici, e adevarat. Dar parca poti sa stii?

Semialfabetii nostri

Prima mea reactie a fost sa invinuiesc scoala prin care acesti semianalfabeti vor fi trecut ca gisca prin apa. Evident ca raul de la scoala pleaca. O sa revin imeiat la idee. Deocamdata vreau sa precizez citeva lucruri. Ce-ti da prin cap constatind ca exista oameni in tara asta,in care scoala este obligatorie, care au la dispozitie multiple mijloace de informare, televizorul,in primul rind, dar n-au auzit de Evul Mediu, fiind convinsi ca stramosii nostri din urma cu ceva mai mult de o jumatate de mileniu aveau sase picioare? Nici macar patru, ca maimutele din urma cu un milion de ani.iti da prin cap ca avem de-a face cu o acuta sau, daca preferati, cronica lipsa de cultura. Numai ca incultura nu explica alte raspunsuri, cum ar fi acela ca saptamina are patru sau sase zile, fie si numai pentru faptul ca le poti insira si numara, amintindu-ti eventual in ce zi te duci la biserica sau in ce zile nu te duci la munca. Problema nu tine de cultura, ci de lipsa deprinderii de a gindi. Grozavia consta in aceea ca exista numerosi semeni ai nostri care nu se folosesc de cel mai mare dar facut noua de natura, si anume gindirea. Omul e unica fiinta care gindeste. Toate celelalte se orienteaza dupa instincte. Iertati-ma ca repet niste truisme, dar ancheta de la care pornesc insemnarile mele de astazi mi-a creat o stare de perplexitate, mai ales, fiind vorba de starea natiei.

"Universitatile mel"

Cu gindirea, lucrurile se petrec la fel ca si cu majoritatea darurilor noastre naturale: ea e innascuta, dar moare, daca nu e cultivata. Talentul poetic sau manualitatea chirurgului nu sunt date o data pentru totdeauna. Ele trebuie intretinute, prin lectura, respectiv, prin exercitiu. Izvorul de sub munte se curata. Balamalele usii sau ale corpului uman se ung. Daca nu-ti pui capul la contributie, macar din cind in cind, deprinderea de a gindi se ofileste ca floarea neudata. Am glumit odata, dar numai pe jumatate, afirmind, daca nu mainsel, chiar in aceste pagini, ca n-am nimic contra salilor de fitness, necesare pentru intretinerea corpului, dar as dori si un echivalent al trasului la fiare pentrui ntretinerea creierului. Stupoarea cu care am ascultat raspunsuri precum cele la care ma refer vine din constatarea ca oamenii de astazi nu mai stiu,in multeimprejurari, sa gindeasca. Tautologie necesara: cu capul lor. A gindi cu capul altuia este,in schimb, un mod tot mai frecvent de gindire. La el se reduce, bunaoara, epidemia plagiatului, despre care auzim zilnic lucruri la fel de alarmante ca despre bacteria care ucide sugari sau ca despre Zika. Sau preluarea interpretarilor unor evenimente de la televiziuni, fara filtru personal, datorate politicii postului sau mintii jurnalistului. A gindi cu capul majoritatiiinseamna a avea prejudecati. Judecati rapide si gata facute. Un soi de fast-food intelectual. Cauza anomaliei se cuvine cautatain scoala,in aceea propriu-zisa, dar siin scoala vietii, universitatile mele, cum o numea Maxim Gorki.

A gindi cu capul altuia este,in schimb, un mod tot mai frecvent de gindire.

Cum invatam sa gindim?

Decit sa tot facem planuri de reforma, unul mai idiot decit altul, ca, de pilda, scoaterea unei ore de romina si a uneia de latina din gimnaziu sau rebotezarea proletcultista a istorieiin educatie cetateneasca, n-ar fi mai bine sa neintrebam daca nu s-ar cuveni ca scoala  sa neinvete,inainte de toate, sa gindim? Sugerez legislatorului ca aceasta este adevarata tema a unei dezbateri publice referitoare lainvatamint. Se cere de la un timp descarcarea programei scolare. E, si asta, o problema, evident, dar oare nu cumva pentru ca o programa prea incarcata reflecta crezul pedagogilor dintotdeauna ca scopul principal al invatarii constain acumularea de cunostinte? Auzind unele din raspunsurile la ancheta de mai sus, nu putem trece peste faptul ca, usurind programa de lest, riscam sa micsoram cantitatea, si asa minuscula, de informatie pe cap de locuitor. E un cerc vicios. Care poate fi taiat, ca nodul gordian, numai daca reusim sa cadem de acord asupra unui lucru, si anume ca scopul principal al scolii este de a neinvata sa gindim. Numai gindind cu capul nostru putem tria critic maldarul de informatii caracteristic lumii moderne ca sa obtinem cunostinte. Diferenta dintre unele si altele am mai facut-o: informatia este bruta si nefolositoare daca nu e transformata in cunostinta. Transformatorul se cheama gindire. Si gindirea e un dar al naturii, dar care se educa.inainte de orice, de catre scoala. A invata sa citesti si sa scrii, sa numeri, sa masori, sa apreciezi e totuna cu a invata sa judeci. Adica, sa gindesti. Cu capul tau.

Cine are cap, va intelege! Cine nu are, merita indemnul lui Prospero din "Furtuna" shakespeariana: "Caliban, du-te la scoala!". As adauga insa: "Nu te grabi! Asteapta ca scoala sa fie cu adevarat una care sa ne invete sa gindim!"