k55 "copy/paste" Profesor în „catacombele umilintei”

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata")Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-gandul.info de Marian SULTANOIU

Cred ca ne aflam într-un moment penibil si ultra-periculos al devenirii noastre sociale: isterizarea, justitiara, chiar vindicativa, dupa ureche, transformata „în viral, pe net”. Eu înteleg mediul virtual, ca spatiu public de exprimare. Ca pe o strada, un trotuar, o piata infinita de dezbatere: e dreptul fiecaruia sa se exprime, dovedind, implicit, câta carte, educatie si cultura are; cât discernamânt si bun-simt sau, dimpotriva, câte frustrare a acumulat si cât e de mare complexul pe care îl traverseaza.

Într-un fel sau altul, noi, cei care „ne permitem” sa exprimam pareri în presa on-line, suntem obisnuiti cu atare „luari de pozitie” ale unora dintre concetatenii nostri.

Si, indiferent daca ne-am imunizat sau nu, mascarile si jignirile lor sunt, de cele mai multe ori, dincolo de penibil, extrem de grave, în contextul învederarii problemelor lor psihice si morale.

Dar, daca noi asumam acest „blam public”, prin natura meseriei, sunt oameni de tot felul, profesionisti în domeniile lor de activitate, „civili”, cum s-ar spune, pentru care, astfel de situatii devin cosmar, soc emotional, degringolada, drama, fractura sociala.

Mai grav este ca, din exteriorul întâmplarii generatoare de blam, transbordata din realitatea concreta în virtual, si crescuta acolo, de cele mai multe ori, ca o gogoasa înfuriata, apar diverse personaje – si ele, personalitati în domeniile lor: sindicalisti combativi, jurnalisti efervescenti, profesori de tinuta, politicieni îngroziti, ministri de resort – care dau verdicte pe loc, rostesc vorbe grele, cu rezonanta - „subom”, „subspecimen”, „individ cu comportament deviant”, „asa ceva…”, „un nenorocit”, „ o mizerie” -, se înrosesc, palpita, se îndreapta, vertiginos, spre colaps, judecând, spontan si violent, dupa ureche, „stirea” care strabate net-ul: „Un profesor de matematica de la unul dintre cele mai bune licee din Bucuresti, Tudor Vianu, îsi umileste elevii – îi pune sa se târasca în fata lui, pentru a-si mari nota la teza”.

Sigur ca, daca nu ai simtul masurii si, uneori, pe cel al umorului, povestea te socheaza si asa te lasa.

Daca, în schimb, ai fost si tu la scoala – si nu la o manastire de maici -, exclus sa nu-ti mai amintesti ceva din vorbele de „duh” ale profesorilor tai. Tocmai pe cele mai dure, mai acide, mai haioase si mai mistocaresti - la urma urmei, pe cele mai „de-ale noastre”, de liceeni impertinenti, extrovertiti si aroganti, „ca sa parem, si noi, fitosi în fata fetelor”.

Nu mai am fire de par pe cap, câte glume am auzit noi de la profesorii nostri. Si, înca, glume grele, nu asa, pe care le mai tinem minte si azi. Si uite ca n-am iesit din scoli cu capul varza.

Cu atât mai mult, mi se pare deplorabil ca un coleg de breasla – profesor, deci, si el – sa exagereze si sa gonfleze o minciuna, din motive care îmi scapa.

„Cu ocazia discutarii tezei pe semestrul I, evident cu note catastrofale pentru cei mai multi dintre copii, domn' profesor adreseaza tacticos un apel celor ce doresc sa-si mareasca nota cu un punct: sa se târasca în genunchi pâna la el la catedra. Da, ati citit bine, SA SE TÂRASCA ÎN GENUNCHI pâna la el la catedra. În linistea care s-a lasat dupa cugetarea magistrului, unul dintre copii, îngrozit efectiv de perspectiva de a-si pierde locul la acest liceu pentru care ai lui au facut sacrificii foarte mari, S-A TÂRÂT ÎN GENUNCHI câtiva metri pentru a-i demonstra subspeciei de om ca si-ar dori acest punct”, a scris profesorul respectiv, pe Facebook.

Remarcati, nu-i asa, caracterizarea telenovelistica a personajului „elev-umilit”, si, de asemenea, limbajul jignitor si agresiv al „profesorului-povestitor”, ceea ce face si mai putin credibila povestea.

De la aceasta postare a început nebunia.

Profesorul de matematica, de la Vianu, a fost, pur si simplu, „hacuit”, pe net, de catre apostolii moralitatii; televiziunile l-au „dezmembrat”, cu aportul unor lideri de sindicat, din învatamânt, si al unor „colegi” de meserie, care nu auzisera, în viata lor, de „criminalul” în discutie. Ministerul Educatiei si Inspectoratul Scolar au declansat anchete, au dat declaratii, au facut presupuneri si promisiuni de „înfierare” exemplara.

Si, ce sa vezi, dupa o vrie colectiva, virtual si extra net, duminica, în fata „liceului groazei”, a „catacombelor umilintei”, a „fiefului cruzimii”, s-au strâns elevii profesorului, împreuna cu unii dintre parintii lor, ca sa le explice „urechistilor” ca nimic nu e adevarat. Ca este o exagerare. Ca profesorul lor este unul dintre cei mai buni, mai haiosi si mai umani din liceu. Ca, de fapt, ei, copiii, au facut o gluma cu unul dintre colegii lor, mai „fitos”, si el, decât ceilalti. Ba, chiar elevul „umilit” a explicat ca dascalul n-are nicio vina. Ca povestea a plecat de la o clasa paralela, unde elevii l-ar fi întrebat pe profesor daca este posibil ca postura „cersitul în genunchi” sa le creasca nota în teza. Ca profesorul a refuzat, evident, propunerea, luând-o ca pe o gluma nesarata. Ca elevii cestilalti, colegii „umilitului”, i-au propus baiatului sa încerce si el figura – „poate la tine tine!”. Iar copilul, mai nazdravan, „domiciliat” în prima banca, chiar a facut-o, ceea ce l-a surprins, neplacut, pe profesor, care i-a cerut sa se ridice si sa lase gluma la o parte. Ca 5(cinci) din teza a ramas tot 5(cinci) în catalog, dar ca o colega i-a povestit, mamei, patania, care i-a povestit colegului sau de scoala particulara „mizeria”. Colegul? Evident, semnatarul postarii viguros-moralizatoare de pe net, care a declansat lapidarea.

Întrebarea este: daca se dovedeste ca lucrurile stau, întocmai, asa cum spun elevii, cine raspunde pentru linsajul mediatic si social al unui profesor despre care se spune ca este unul dintre cei mai buni?

Cu ce credibilitate vor mai aparea pe sticla oamenii care au batut câmpii cu gratie, doar ca sa faca rating televiziunilor? În ce cadru îsi vor pune acestia cenusa în cap, recunoscând ca e „mizerabil si umilitor” sa-ti dai cu parerea, lezând reputatia unui profesor, fara sa ai habar despre ce vorbesti?

Evident, nimeni. Cu siguranta, niciunde.  articol scris de de Marian SULTANOIU