cp_9 argumente ale celor care cred în reîncarnare

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-descopera.ro 

begin copy/paste

Este un subiect care pare sa tina exclusiv de latura spirituala, sau filosofica, a lucrurilor. Este o chestiune pe care cei mai multi oameni fie o resping din principiu, fie nu o cunosc suficient. Cu toate acestea, ceea ce nu se stie despre reîncarnare este ca exista destule dovezi palpabile în sprijinul ideii ca ea reprezinta un fenomen real si poate chiar verificabil.



Regresia hipnotica

Discutabila în ochii multora, regresia hipnotica este, poate, cea mai populara dovada a reîncarnarii. Dupa cum se poate intui si din numele sau, în cadrul acestei tehnici controversate, subiectii sunt hipnotizati si condusi în trecut, prin viata lor prezenta, în copilarie, si tot îanpoi spre vremea de dinainte sa se nasca. Odata "ajunsi" acolo, sunt rugati sa descrie ce experimenteaza. În aceasta stare de transa hipnotica subiectii reusesc de multe ori sa relateze cu mare exactitate detalii personale din ceea ce se presupune ca au fost vietile lor trecute, detalii cum ar fi amplasarea geografica, ocupatia, nume ale rudelor si alte amanunte pertinente corecte istoric si cultural. Desi în multe dintre aceste cazuri subiectii furnizeaza informatii multiple si consistente pe care, aparent, nu ar trebui sa le cunoasca, nicio astfel de situatie nu a fost acceptata ca o dovada incontestabila a reîncarnarii, deoarece mereu se strecoara unele erori printre relatarile corecte, erori de natura sa arunce o umbra de îndoiala asupra întregii chestiuni. Mai mult, se pare ca exista un fenomen denumit criptomnezie, care se manifesta prin tendinta individului de a citi o carte sau a vedea un film si a asimila informatiile astfel descoperite ca si cum ele ar face parte din viata lui anterioara. Din acest motiv, hipnoza regresiva este o metoda spectaculoasa de a explora existentele trecute, însa una supusa discutiilor.


Doctorul Ian Stevenson, un psihiatru apreciat din statul american Virginia, care a decedat în 2007, la vârsta de 89 de ani, a început sa studieze cazurile de copii cu amintiri constiente ale vietilor anterioare, cam când se afla în pragul vârstei de 50 de ani. În cadrul acestor investigatii, doctorul a studiat aproape trei mii de copii cu varste între patru si zece ani, constatând ca în multe cazuri micutii îsi aminteau identitatile lor din vietile trecute, precum si detalii de context istoric si geografic ale perioadelor invocate, detalii privitoare la rude din familiile trecute, precum si amanunte referitoare la momentul mortii. Mai mult, în urma rascolirilor, unii dintre micii subiecti s-au identificat atât de plenar cu vietile lor anterioare, încât au insistat sa fie apelati pe fostele lor nume, chiar simtindu-se straini de familiile actuale si devenind vadit deranjati când nu li s-a permis sa mai "petreaca" ceva timp cu rudele dinainte. Interesant la toate aceste amintiri este faptul ca "pacientii" nu au fost hipnotizati sau "regresati" în vreun fel spre a accesa amintiri latente, ci au expus de la vârste foarte fragede informatii perfect constientizate, în mod spontan, ale unor vieti trecute. În timp ce toate aceste relatari si înclinatii tind sa devina neclare si chiar sa dispara odata cu anii, ele ramân între cele mai bune dovezi existente în sprijinul ideii de reîncarnare.

Semne din nastere

Dar dr. Stevenson nu s-a oprit aici cu cercetarile. Tot el a descoperit înca o caracteristica cel putin interesanta menita sa confirme teoria reîncarnarii. La multi dintre aceiasi copii cu amintiri din vieti trecute a constatat prezenta surprinzatoare a unor semne din nastere pe trupuri în zone ce corespundeau exact cu rani fatale care le-au fost produse în momentul mortii. Un exemplu în acest sens este al unui baietel turc de 11 ani, care îsi amintea ca a murit fiind împuscat în cap accidental de un vecin în încarnarea anterioara. Surprinzator, copilul sa nascuse cu urechea dreapta puternic deformata, care imita destul de fidel ranile decedatului, un fapt confirmat mai târziu de registre medicale si chiar de fotografii obtinute cu greu de dr. Stevenson în timpul investigarilor. Iar cazul nu este unul izolat între cele cercetate de psihiatru; semne pe piele si chiar degete lipsa au putut fi asociate cu raniri suferite în vietile trecute de micii pacienti. Într-un caz, doctorul a descoperit chiar semne din nastere care se potriveau cu intrarea si iesirea unui glonte din capul unui subiect ucis prin împuscare. Sansele ca ceva de acest fel sa se întâmple accidental sunt infime, iar dr. Stevenson detine un numar de asemenea cazuri în registrele sale.


Copii prea talentati

Se mai numesc si prodigy si sunt copii înzestrati, care poseda un talent sau o aptitudine deosebita - în general în domeniul stiintelor sau artelor. Acesti copii exceleaza si avanseaza remarcabil într-o anumita sfera de activitate mai ales creativa, depasind cu mult posibilitatile tipice vârstei, precum si pe majoritatea celorlalti adepti sau practicanti ai respectivului domeniu. Între exemplele potrivite în acest sens se numara chiar cazul compozitorului austriac Wolfgang Amadeus Mozart, capabil sa compuna partituri simple la varsta de patru ani si simfonii întregi în adolescenta. Un alt exemplu este matematicianul Blaise Pascal, care a reusit sa puna bazele geometriei proiective la varsta de 16 ani. În timp ce stiinta moderna atribuie aceste talente rare unor simple reactii chimice la nivel cerebral, ea nu reuseste sa de lamuriri referitoare la motivul pentru care sau la felul în care creierele acestor personaje au o configuratie diferita de ale celorlalti. Sa fie vorba despre vreo mutatie genetica, sau de un amestec dezoxiribonucleic extrem de rar? Si daca e asa, de ce nu se rasfrânge si asupra urmasilor lor? Sau e oare posibil ca toti acesti oameni sa îsi datoreze priceperea neobisnuita tocmai faptului ca au mai facut si înainte toate lucrurile la care se pricep în viata curenta? Prin umare, este posibil ca un copil neobisnuit de talentat la matematica sa fi fost profesor de asmenea materie într-o viata anterioara? Sau era Mozart un geniu al muzicii pentru ca, dupa cum chiar el se pare ca a pretins, a mai fost muzician de multe ori înainte? Daca traumele, amintirile, interesele si experientele vietilor anterioare par a se manifesta în cazul unor dintre vietile curente, atunci de ce nu s-ar putea întampla la fel cu talentele si capacitatile trecute?


Între cele mai interesate, si totusi foarte rare, manifestari ce vin ca dovezi în sprijinul ideii ca reîncarnarea este un fenomen real, se numara xenoglosia, capacitatea sau tendinta unei persoane aflate în stare de hipnoza regresiva de a se exprima într-o limba straina si pe care nu o cunoaste. De multe ori este vorba despre numai câteva cuvinte sau fraze, dar exista si cazuri când subiectul poarta o întreaga conversatie într-un dialect despre care nici macar nu stie ca exista. Sunt cazuri extrem de rare, foarte credibile si convingatoare, de xenoglosie, în care subiectul nu doar vorbeste într-o limba straina, ci chiar foloseste o versiune arhaica ce a iesit din circulatie, spre exemplu, de mai multe secole. Acest lucru face putin probabil ca fenomenul sa fie o fantasma, o înselatorie sau un caz de criptomnezie (amintiri uitate). Un exemplu bun în acest sens este cel al actorului Glenn Ford care, sub hipnoza, prin anii "60, si-a amintit de o viata anterioara de cavaler francez sub domnia Regelui Ludovic al XIV-lea. Aflat în starea respectiva, barbatul a descris fluent în franceza trairi si întâmplari din acea existenta a sa, iar ceva mai târziu avea sa se constate ca dialectul vorbit de Ford era cel parizian de secol XVII, nefolosit de mai bine de 300 de ani. Prin urmare, xenoglosia ramâne un pilon rezistent în sustinerea reîncarnarii, dar se întâmpla prea rar pentru ca cercetatorii sa poate trage o concluzie clara.

Deja Vu

Asa cum probabil cei mai multi oameni stiu, Deja Vu este un soi de al saselea simt prin care individul traieste senzatia repetitiei unui eveniment (mare sau mic) pe care însa nu l-a mai trait, cel putin în viata curenta. De asemenea, fenomenul se mai manifesta si prin cuoasterea inexplicabila a planului unei cladiri sau al unui oras, spre exemplu, de catre o persoana care nu a vizitat niciodata locul respectiv. Pentru unii, asemenea episoade si deprinderi înseamna reminiscente ale unei vieti anterioare, care au supravietuit cumva procesului mortii si renasterii. Totusi, stiinta insista ca asemenea experiente sunt de fapt similaritati coincidentiale între prezent si un trecut asemanator dar uitat. Aceasta idee se bucura fara îndoiala de ceva credit, pentru ca s-a demonstrat în mod repetat ca memoria este un mecanism uneori instabil si fara reguli, capabil sa amageasca mintea în diverse feluri. Cu toate acestea, nici chiar o similaritate de locuri si întâmplari nu poate explica, de exemplu, cum reuseste o persoana sa descrie si sa numeasca corect un labirint de stradute dintr-o localitate unde se afla în premiera. Nu exista o logica foarte clara nici pentru capacitatea unor oameni de a sti exact dispunerea camerelor într-o casa nevizitata înainte. Similaritatile, sansele de potrivire, sau ghicitul au procentajul lor în acest context, însa unele relatari sunt atât de precise si de stufoase încât fac din reîncarnare cel putin o posibila pista de urmarit în încercarea de a gasi o explicatie.

Fobii nejustificate

Fobiile, acele senzatii de teama incontrolabila fata de lucruri care nu prezina în mod necesar un factor de amenintare sau risc la adresa noastra, sunt destul de des experimentate de oameni. Felul în care se dezvolta fobiile este destul de bine înteles ca proces, fiind în general un raspuns la traume din trecutul persoanelor, de obicei din copilarie, care se manifesta mai târziu sub forma unor panici irationale. Dar ce se poate spune despre fobiile intrinseci, intrauterine, predefinite, despre care nu se stie ca ar avea la baza traume asociate? Nu este o presupunere, exista cazuri atestate de indivizi îngroziti de înec si de apa de cântd se stiu, la fel cum exista oameni socati de cai, desi nu au trait în aceasta viata nicio experienta nefericita legata de aceste elemente. Raspunsul pare sa vina din regresia hipnptica, preces în cadrul caruia multi astfel de subiecti relateaza episoade traumatizante din vieti anterioare, ce vizeaza tocmai întâmplari implicând lucrurile de care se tem acum incontrolabil. De aceea, este posibil ca cel înfricosat de apa sa fi murit înecat într-o viata trecuta, iar cel cu teama de cai sa fi decedat lovit de copite sau aruncat din sa, iar aceste traume ramând întiparite în încarnarea prezenta. Vestea buna este ca s-a demonstrat cum odata ce o trauma de viata anterioara este identificata ca radacina a unei fobii din viata actuala, spaima începe sa se vindece, adeseori cu mult mai mare succes decât în cazul oricaror terapii conventionale. Comunitatea medicala respinge în general cauza traumei din alta viata, argumentând ca aceasta impresie nu este decât o fantezie produsa de subconstient pentru a masca trauma reala, dar accepta ca o asemenea identificare rezolva eficient temeri sevre si inexplicabile.

Tendinte homosexuale si transsexuale

Tulburarile orientarii sexuale umane au fost considerate multa vreme o chesiune de liber arbitru, o tendinta videncabila prin vointa. Totusi, recent, s-a demonstrat contrariul si s-a constatat ca pâna la 3% din populatia planetei dezvolta sau constientizeaza o aplecare aproape integral homosexuala în adolescenta sau o are chiar ca urmare a unor tipare genetice. Ramâne însa de domeniul enigmei ce anume cauzeaza incontestabil incertitudinile sexuale si daca este vorba de influenta mediului, de educatie, de biologie, sau chiar despre ceva de alta natura. Daca homosexualitatea este rezultatul unei foste încarnari într-o fiinta de sex opus celui din viata actuala? Este posibil, având în vedere ca de multe ori subiectii aflati sub efectul regresiei hipnotice povestesc despre viata imediat anterioare ca din perspectiva unei persoane de sex diferit. Prin urmare, s-ar putea ca intersectarea de sexe manifestata prin reîncarnare sa aiba un impact profund asupra fiintei. Probabil ca oamenii cu asemenea reminiscente se identifica cu genul lor sexual anterior si retin multe dintre caracteristicile posedate înainte. Prin urmare, un barbat ar putea fi atras de un alt barbat ca urmare a orientarilor feminine mostenite, indiferent de gradul de masculinitate pe care îl are în alte zone ale vietii prezente. Desi se afla departe de a reprezenta o dovada solida a reîncarnarii, homosexualitatea, bisexualitatea, travestirea si chiar pedofilia pot analizate, poate fortat, si din perspectiva unui bagaj dintr-o viata anterioara.

Hobby-uri, interese si obsesii

Multi dintre noi manifestam înca din copilarie o afinitate fata de anumite obiecte, locuri sau activitati, pe care le transformam uneori în hobby-uri de o viata si chiar în obsesii. De unde vin ele? Cum se face ca cineva este din primii ani de viata "intelectuala", o persoana este extrem de interesata despre al Primul Razboi Mondial, spre exemplu? Sau de ce dezvolta un copil, ori un tânar, o pasiune pentru o tara straina pe care nu a vizitat-o niciodata si cu care nici nu are vreo conexiune evidenta? Pot fi puse si aceste aplecari tot în seama unor ecouri ale unei încarnari anterioare? Este Razboiul Mondial pur si simplu un subiect fascinant, sau în viata trecuta entuziastul acestui eveniment poate a participat la lupte? Este tânarul atras de tara straina pentru ca agreaza limba, cultura, obiceiurile si istoria acesteia, sau e mai mult de atât? Sunt sanse ca, desi sa nu ne amintim de o existenta anterioara, sa ramânem în aceasta viata cu urme ale experientelor si intereselor celor care poate am fost cândva. Reîncarnarea este doar un raspuns posibil, dar demn de luat în calcul. Nu se stie cât dintr-o eventuala viata anterioara aducem cu noi în existenta curenta, fie si în cele mai subtile si subconstiente feluri, dar e posibil ca acest trecut neacceptat al sufletului sa fie mult mai legat de prezentul si de viitorul nostru decât ne imaginam.

end copy/paste
Inapoi la insemnarea sursa   k3 credinta ver.2015
Home

 

                                © 2009~2085 OSCII-Lab               Home    Popescu-Colibasi          Free counters!

click spre "negustori"