k38 "copy/paste" preotul Vasile Vasile si primarul Ion Bujgoi

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata")
Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-adevarul.ro 

Biserica cu hramul „Sfânta Cuvioasa Parascheva“ a fost în centrul unei revolte populare, mai putin cunoscute. Constructia a început fara acceptul autoritatilor comuniste prin stradania preotului Vasile Vasile si a fostului primar Ion Bujgoi. Când comunistii au vrut sa o darâme, enoriasii s-au împotrivit. Revolutia din 1989 avea sa puna capat conflictului, iar biserica a fost terminata în 1992

În anii ‘80, într-o vreme în care lacasurile de cult erau darâmate unul dupa altul, primarul si preotul din Navodari au pornit cel mai nebunesc proiect: acela de a construi o noua biserica.

Omenii care fusesera adusi din toata tara în „centrul muncitoresc“ Navodari se rugau într-un grajd cu turla. Aici a îmbracat pentru prima data straie preotesti parintele Vasile Vasile, de 63 de ani. Era tânar si putea sa duca o viata tihnita la Catedrala Arhiepiscopala din Galati, acolo unde era diacon. Dar nu era de ajuns. Simtea o chemare de apostolat. „Le-am cerut înaltilor sa ma lase sa plec la Navodari. Ei mi-au spus ca acolo, unde vreau eu sa ma duc, nu este biserica, dar asta m-a facut cu atât mai mult sa-mi doresc sa fiu acolo. «O sa fac eu acolo biserica» le-am spus atunci“, îsi aminteste parintele. Si a plecat.

La acea vreme, bisericile din Dobrogea erau sub obladuirea Arhiepiscopiei Dunarii de Jos din Galati.

Asa se face ca tânarul preot a ajuns la Navodari. Nu s-a speriat atunci când a vazut cu propriii ochi grajdul cu turla, acolo unde oamenii veneau sa se cunune în fata lui Dumnezeu, sa-si boteze copiii sau doar sa aprinda o lumânare în amintirea sufletelor pierdute. În acea perioada, numarul populatiei crestea de la o zi la alta, datorita industrializarii. Orasul numara 40.000 de suflete.

„Trebuia neaparat sa avem o biserica“, si-a spus atunci preotul, dar nimeni nu i-ar fi dat aprobare. Într-o buna zi a batut la usa primarului Navodariului Ion Bujgoi, acum în vârsta de 71 de ani. Cel care conducea destinele orasului era, firesc, membru de partid. Dar preotul si-a zis ca poate este un om cu frica lui Dumnezeu si asa cum a facut mii de locuinte pentru oameni, si parcuri si a amenjatat spatii pentru magazine, poate îl va sustine si sa ridice si un lacas de cult.

Povestea construirii bisericii este înca vie în mintea fostului primar. „Într-o zi a venit la mine preotul paroh. Parea destul de încurcat si nu stia cum sa abordeze problema pentru ca nu stia care va fi pozitia mea ca primar comunist, având în vedere faptul ca atunci se facea multa propaganda pentru atesism“, începe sa depene amintiri Ion Bujgoi.

BISERICA STRAMUTATA DIN MAMAIA SAT

Primarul s-a aratat încântat însa de idee si a spus ca îl sprijina. Apoi, a început sa caute solutii. O biserica nu se putea ridica, pur si simplu. „Am fost foarte norocosi, pentru ca exact în acea perioada, urma sa se rada de pe fata pamântului localitatea Mamaia Sat, întrucât Nicolae Ceausescu dorea sa construiasca acolo un hipodrom, pe care sa-l închirieze la nemti în vârful de sezon de pe Litoral“. „Conform Decretului 62/ 1988, se permitea stramutarea caselor din Mamaia Sat în Navodari. Acolo era si o bisericuta si am zis sa uzitam de acest decret si sa spunem celor care ne-ar fi întrebat ca avem tot dreptul sa construim un nou lacas de cult, pentru ca, de fapt, nu facem decât sa o stramutam pe cea din Mamaia Sat“, îsi aminteste Ion Bujgoi.

Oamenii stramutati din Mamaia Sat, care începea de la jumatatea dinstantei dintre Constanta si hanul Piratilor si se întindea pâna la Tabara de Copii din Navodari, au primit 2.500 metri patrati de teren în Navodari, unde puteau sa-si ridice o casa. Ei aveau prioritate la obtinerea creditelor si puteau sa recupereze o parte din bani din vânzarea materialelor de la fostele lor case. Majoritatea populatiei însa a dorit sa primeasca un apartament în oras. Apoi, primarul si parintele au redactat mai multe adrese catre forurile competente în domeniu, solicitând autorizatie de construire, pentru a fi acoperiti. „Eu stiam ca o norma internationala spunea ca daca nu raspund, acest lucru înseamna o aprobare tacita si atunci putem începe lucrarile“, râde Bujgoi.

Cererile au fost scrise de mâna acasa la primar, urmând ca preotul sa le redacteze la masina de scris si sa le trimita mai departe. Una a ajuns la Consiliul Popular Judetean si una la Institutul Judetean de Proiectari. „Este singura institutie de la care am primit raspuns, în care se spunea ca ridicarea unei biserici nu este în planul general de dezvoltare, dar nu ne-a facut sa ne demobilizam“.

PLANURI, PE ASCUNS

Toate planurile au fost facute pe ascuns. Apoi, Ion Bujgoi l-a trimis pe preot la tovarasul Mecu din Navodari, director la ICS Alimentara, si care, printr-o declaratie scrisa, a donat pamântul pe care urma sa se construiasca biserica, de pe strada Constantei.

Lucrarile la biserica au început pe data de 14 octombrie 1988. Banii necesari pentru realizarea Casei Domnului au fost donati de enoriasi.

Primarul Bujgoi a continuat sa-l ajute pe preot la ridicarea bisericii. „Pentru fier beton am vorbit cu unul Zaman, betonul l-am trimis sa-l ia de la statia de betoane a Canalului Dunare - Marea Neagra, iar BCA-ul de pe strada Bratianu. Tin minte ca preotul se dusese atunci sa pateasca cu bani lichizi, dati de enoriasi si aia nu voiau sa-i primeasca banii, ca pe atunci se lucra doar prin facturi“, râde primarul.

SECRETARII DE JUDET AU PUS CRUCE BISERICII

Constructia bisericii a continuat si iarna, fara ca cineva sa se intereseze de soarta ei, însa prin primavara, cam de Florii, îsi aminteste preotul, a început prapadul. Ce s-a întâmplat ne explica fostul primar. Prin zona apareau tot felul de personaje, care dispareau la fel de suspect. În toamna, a avut loc un prim control. „Inginerul Dumitru Mitran, om adus chiar de mine în Primarie, care se ocupa de arhitectura si sistematizarea teritoriului, a facut un «control» la santierul bisericii pe 26 septembrie 1989 si apoi a întocmit un referat.

A urmat al doilea control, de data asta facut de o echipa în frunte cu secretarul judetean Dan Iulian Dragan. În urma controlului s-a întocmit o nota pe care a semnat-o secretarul Consiliul Popular Orasenesc Navodari, Stelian Dutu si Dumitru Mitran“. De mentionat este faptul ca Stelian Dutu a fost presedintele Consiliului Judetean Constanta în perioada 1996 – 2004.

Cei doi constatasera „cu stupoare“ ca în Navodari se construieste o biserica fara autorizatie, lucrarile fiind în stadiu avansat. Zidurile erau înaltate de aproximativ doi metri. Stelian Dutu a redactat la scurt timp o decizie pentru demolarea constructiei de 360 metri patrati. „Eu am refuzat s-o semnez, însa imediat a început ancheta“, îsi aminteste fostul primar. ;

„Pazeam biserica zi si noapte“

Ancheta la biserica de pe strada Constantei se facea pe doua fronturi: si de la partid si de la consiliul orasenesc si judetean. Primarului Bujgoi i se reprosa inclusiv faptul ca a facut cunoscut preotului prevederile Decretului de stramutare a bisericii din Mamaia Sat, act pe baza caruia preotul începuse constructia bisericii.

„M-au anchetat mai mult timp si voiau sa le zic de unde are preotul banii pentru ridicarea bisericii si de ce am permis construirea ei. În cele din urma m-au demis. Dar bine ca nu m-au legat“, glumeste primarul când îsi aminteste de acele vremuri. Aceste evenimente se întâmplau în octombrie 1989. „Le-am spus ca eu sunt ales si nu ma pot destitui dupa bunul lor plac, dar nu am avut cu cine sa ma înteleg. Nu stiu nici acum daca m-au exclus sau nu din partid. Eu am si acum pe acasa carnetul de membru de partid“, spune Ion Bujgoi.

Se simte însa cu constiinta împacata si este mândru de tot ceea ce a reusit sa realizeze în Navodari. Drept multumire, oamenii îl ascultau orbeste. Asa s-a întâmplat si în ziua când toti tovarasii de la Constanta au venit la Navodari pentru a vedea cu ochii lor cum constructia bisericii începute cade sub buldozere. „Le-am spus oamenilor asa: când ne apropiem cu totii de biserica, voi sa aruncati cu pietre în noi. Si oamenii asa au facut. Cei de la partid mi-au spus ca eu i-am pus sa faca asta, dar nu au avut cum sa demonstreze“. În prezent, Ion Bujgoi este mediator si evaluator de risc în securitate si sanatate în munca.

Razbunarea nu l-a privit doar pe primar, ci si pe preot, care a fost exilat la Cernavoda. Nici acolo nu a scapat. Preotul povesteste ca într-o buna zi a fost vizitat de un barbat care l-a amenintat. „Nu îl cunosteam. Nu-l mai vazusem niciodata. Barbatul s-a apropiat de mine si mi-a spus: „«Daca nu te linistesti, te trecem în Regat, unde ti se va pierde urma»“, îsi aduce aminte parintele paroh.

ENORIASII AU PAZIT BISERICA ZI SI NOAPTE

De ce Securitatea înca îl considera pericol public? Ce se întâmplase în lipsa lui? Enoriasii au pazit biserica zi si noaptea de furia celor care venisera s-o faca una cu pamântul si au iesit cu piepturile goale în fata buldozerelor.

Stanca Calmâcu, de 81 de ani, a dormit în acea perioada mai mult pe strada decât în propria-i casa. Sotul, care i-a fost alaturi în acele zile, Alexe, a murit. „Pazeam sfânta bserica zi si noapte“, îsi aminteste batrâna. Erau vreo 15 oameni dedicati, care acolo mâncau si acolo dormeau. Câteodata mai faceau cu schimbul.

Batrâna îsi aminteste ca, timp de doua luni, pâna a venit Revolutia, buldozerele au stat în fata bisericii, dar nu au putut sa o demoleze pentru ca oamenii au iesit cu bratele întinse în fata lor. Femeia spune ca, împreuna cu alti enoriasi, au mers pâna la Bucuresti, la „coana Leana“ ca sa o înduplece sa îi lase sa termine biserica. „Voiam sa îi spunem asa: ce ne spuneti dumneavoastra la televizor, asta ne spune si preotul în biserica“.

„Pe tot drumul Securitatea a fost în urma noastra si ne-a dus pâna la gara ca sa fim siguri ca am plecat. Când am ajuns acasa, omul meu m-a întrebat: «Ti-ai facut bagajul? Preotul de la Timisoara a fost arestat, acum urmati voi».“ Dar nu a fost sa fie asa. Când a izbucnit Revolutia, au plecat si masinile mici, negre, care erau parcate zi si noapte lânga biserica si apoi au plecat si buldozerele. ;

Preotul Vasile, vicar eparhial

Dupa Revolutie, s-a reluat constructia bisericii, care s-a finalizat în anul 1992. Preotul devenise o vedeta, astfel ca o perioada a fost protopop de Constanta, apoi vicar eparhial. În cele din urma, s-a întors la biserica atât de greu înaltata. Lacasul are hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, asa cum avea si Casa Domnului din Mamaia Sat, care a disparut odata cu toata casele din zona. Biserica de pe strada Constantei are circuite separate pentru morti si pentru nunti si a fost construita dupa modelul celei de la Celic Dere.

Interiorul este la fel de fastuos precum exteriorul. Picturi luminoase, policandre aurite, mult spatiu. În centru, gasim bancute locuite, asa cum sunt amenajate bisericile catolice, unde sa se aseze batrânii si drumetii obosoti care vor sa asculte slujba parintelui Vasile Vasile sau doar sa se odihneasca. În orasul Navodari sunt acum patru biserici.