Un barbat îmbracat în straie negre urca agale dealul din Valea Screzii, judetul Prahova. Satenii îi dau binete si se grabesc sa-i sarute mâna muncita. În sfârsit, a ajuns acasa! O fetita cât un ghem de ata vine în fuga pe iarba din fata casei. I se arunca cu putere la piept si-l strânge tare în brate. E tatal ei si îl iubeste mai mult decât orice pe lume.
La rândul sau, preotul Nicolae Tanase ar încerca sa mute muntii din loc pentru aceasta micuta. Dragostea pentru copiii sai este nemarginita. Întotdeauna spune ca nu are suficient de multi. Doar 250. Sase ai lui si ceilalti adunati de pe drumuri. Copii necajiti, copii cu probleme.
“În anul 1990, am început o lupta împotriva avortului. Mergeam prin spitale si încercam sa le conving pe femei sa nu omoare pruncul nenascut. Pe unele le-am convins sa renunte si, daca nu-si permit o gura în plus, sa lase copilul în grija mea. În 1994, am înfiintat asociatia Pro Vita, am construit un asezamânt în Valea Screzii, unde sunt primiti cu bratele deschise toti copilasii si familiie cu probleme sociale. În acest moment, în satele Valea Screzii si Valea Plopului ne ocupam de peste 400 de persoane, dintre care 250 sunt minori. Toti sunt copiii mei, chiar daca, oricând, se pot întoarce, daca vor, la familiile lor”, spune preotul Nicolae Tanase când este întrebat de activitatea sa.
Cu barba lui mare si bogata te duce cu gândul la un Noe modern, care a adunat în barca sa toti proscrisii societatii, condamnati la înec moral de catre o lume mult prea cruda pentru a privi si la aproapele lor. Preotul Tanase s-a cocotat în vârful credintei si a scrutat cu încredere zarea.
Îi tine în facultati si le face un rost în viata
A vazut multa suferinta si durere. Copii si femei care înotau împotriva cursului vietii pe care, fara voia lor, au fost obligati s-o traiasca. S-a uitat la cer si a cerut sprijinul Celui de Sus. “Doamne, da-mi puterea si timpul sa-i ocrotesc pe toti”.
Dumnezeu i-a ascultat ruga si, astfel, casa lui a devenit o arca unde au început sa se strânga orfani, copii abuzati, femei maltratate de soti care, cu ajutorul parintelui Nicolae, au învatat ca palma grea a barbatului nu este facuta doar sa loveasca, ci si sa aduca alinare.
Cei 250 de copii de care are grija cresc protejati de taria parintelui adoptiv si educati în spiritul crestin. Iar acesta nu are satisfactie mai mare decât atunci când reuseste sa le schimbe cursul vietii. Îi tine în facultati, baietilor le cumpara pamânt, iar pentru fete strânge cu drag zestre.
Nu are bani sa construiasca o scoala de meserii
Este greu de spus cum îsi pune Dumnezeu amprenta asupra noastra. Care sunt momentele în care simtim ca trebuie sa-i urmam calea si învataturile. Îngeri, diavoli, miracole, o întreaga mitologie mostenita si impusa de mii de ani. E usor sa te pierzi, mai ales daca nu ai pe nimeni sa te îndrume.
Exista oameni pe lumea asta care au harul de a te scoate la lumina, de a-ti arata drumul bun si drept catre o viata mai buna. Un astfel de om, preotul Nicolae Tanase, sta acum linistit pe prispa casei. Închide ochii si respira adânc. Îi vede pe toti. Le simte deznadejdea. Sunt pierduti într- o lume care nu-i doreste.
Un copil întinde mâna si fura pentru a mânca. O mama îsi strânge bebelusul la piept, încercând sa-l protejeze de loviturile tatalui. Într-un colt de casa, o femeie se înconvoaie sub pumnii barbatului pe care cândva l-a iubit. Spaima lor e fara margini, iar el o resimte ca pe o durere. Are harul de a suferi pentru fiecare în parte.
“Unde sunteti? O sa va strâng pe toti si o sa va deschid ochii asupra lumii. O sa va ofer o viata pe care Dumnezeu a creat-o pentru voi si pe care nimeni nu are dreptul sa o rapeasca”, gândeste preotul.
Unii au auzit chemarea lui, pe altii a mers si i-a luat personal. Toti au descoperit bunatatea Domnului în persoana parintelui Nicolae Tanase. Pentru el nu a cerut niciodata nimic. Vrea doar timp si sprijin financiar din partea crestinilor care îl pot ajuta sa-si duca la bun sfârsit planul de a mai construi câteva case pentru cei nevoiasi si o scoala de meserii: copiii sunt viitorul, iar fara ei, universul nostru ar pieri sub urgia Apocalipsei.
Se roaga pentru el
Femeile si micutii din acest asezamânt merg în fiecare zi la biserica si se roaga ca Dumnezeu sa-l ocroteasca pe binefacatorul lor.
“Aprind lumânari pentru preotul Tanase, sa-i fie calea usoara pentru a face bine. Eu sunt orfana si, copila fiind, el mi-a fost tata. Acum am crescut si am ramas pe loc, sa-l ajut. Am facut cursuri de îngrijitor si am grija de oamenii care locuiesc aici”, ne-a marturisit Antoanela Guta (foto), în vârsta de 38 de ani.
«Mi-am gasit linistea»
Într-una din casele construite de preotul Tanase locuieste Steliana Avram (39 de ani), o mama cu doi copii. Batuta de sot, umilita si batjocorita, a batut la usa parintelui, care s-a deschis larg pentru acest suflet necajit.
“Barbatul meu ma batea zilnic, iar copiii mei, Elena si Ionut, erau martori. Într-o seara, sotul meu a venit beat si a dat foc la casa. Am fugit si Dumnezeu mi-a calauzit pasii catre acest om minunat, preotul Nicolae, care mi-a oferit un camin. Aici mi-am gasit linistea. Fetita mea a început din nou sa râda fericita, iar baiatul, care abandonase scoala, este în clasa a X-a la liceu. Acest om este un înger trimis pe pamânt sa aiba grija de cei napastuiti”, ne-a spus Steliana.
