|
Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu
sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site.
Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata")
Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa-jurnalul.ro
Diplomat prin formare si caracter, european înca de pe vremea când Europa era pentru ceilalti doar un continent si nu o institutie, academicianul Mircea Malita e o voce care trebuie ascultata. Maestru al stiintei previziunilor, citeste prezentul si ne descrie viitorul ca nimeni altul. Trebuie doar ascultat!
Sabina Iosub: În acest moment este o discutie extrem de ampla cu priivire la problema refugiatilor. si stim foarte bine ca si România este parte a acestei discutii, inclusiv prin primirea de refugiati. S-a vorbit despre o cota pentru fiecare tara, România ar trebui sa primeasca undeva peste 6000 de refugiati. Întelegem însa ca nu suntem pregatiti pentru asta. Cum priviti Dvs aceasta disputa continentala?
Mircea Malita: Multumesc foarte mult pentru interesul Dvs în aceste probleme si pentru felul în care sunteti obisnuita sa lucrati. Sunt bucuros ca am prilejul sa spun câteva cuvinte în acesta problema care este foarte vasta. si am sa încep prin a spune ca este foarte justificata preocuparea care se manifesta din partea presei, a autoritatilor pentru tema acesta a primirii sau refuzarii imigrantilor. Într-adevar asa cum se spune în legende au început sa se miste popoarele. Este o miscare de populatie cu care nu suntem obisnuiti. Ei vin, pleaca, se stabilesc, se fac discutii, lumea accepta, lumea refuza, lumea e ospitaliera, lumea este ostila, etc. Vreau sa va spun cine mi se par mie sa sunt eroii acestei ciocniri, iar ei sunt numai doi si sunt doua continente: este Asia si este Europa. Aceste doua continente s-au batut în toata istoria. Ori Asia a invadat Europa, invazii care au schimbat soarta Europei, ori Europa a intrat peste asiatici creându-si mari teritoriii pentru coloniile lor. Faptul ca India a devenit o colonie alba este un semn mare de prezenta a Europei.
Sabina Iosub: Care este sursa aici?
Mircea Malita: Astia se lupta. Prin ce s-au luptat, am vazut. Navala, razboi tot felul de conflicte, dar mai este un fel de metoda moderna de a te bate fara razboi: este învatata de la teroristi. Acestia au o metoda care se numeste a penetratiei, iar ideea lor este ca daca vrei sa domini într-un domeniu intri acolo pe nesimtite, câstigi locuri bune de control si la un moment dat ai o influenta mai mare decât se poate crede. Lumea a vazut ca penetratia asta este foarte comoda, nu mai ai razboi nu mai ai cheltuieli de razboi, nu misti armate nu apare nicaieri ca faci ceva inacceptabil, nu poti sa fii facut vinovat pentru nimic, dar ai penetrat.
ESTE UN VAL LA CARE TREBUIE SA FACI FATA
Sabina Iosub: E tot un fel de razboi, nu?
Mircea Malita: Da, dar unul care nu se vede. E o forma a controlului unei tari de catre alta pe nesimtite. Exista o inovatie formidabila în ultimii ani aceea de a suspenda si elimina violenta. NU! Fara violenta! Dar atunci cu ce? Cu încercarea de a convinge, de a dialoga. S-a rafinat aceasta metoda a abordarii dulci, care nu este violenta, în afacerile internationale, pâna la punctul zic eu, al unei penetrasii afective, când un grup asiatic intra pe un teritoriu european pâna acolo încât sa fie primit cu flori, cu aplauze, faptul sa fie considerat umanitar, am ajutat pe cineva care era în dificultate, sa-l acomodam, sa-l obisnuim, sa-l primim cu toata deschiderea. Cam asta este! Deocamdata, prima reactie a Europei la venirea asiaticilor a fost asta. Dragii nostri, da se poate, dar aveti necazuri, dar noi asa suntem construiti, generosi, unde, sa cautam, uitati va veti muta acolo si acolo va vom da ajutoarele… Totul a fost amical si amiabil pâna la punctul în care s-a vazut ca nu mai este vorba de o delegatie izolata, ci de o navala. Este un val la care trebuie sa faci fata, nu mai ai unde sa-l pui. si abia atunci s-a schimbat si dialogul si atitudinea. si am sa citez cazul doamnei Merkel care este ilustrativ pentru toata problema. Doamna Merkel este cancelar si are o pozitie importanta si a facut o declaratie formidabila de simpatie fata de cei napastuisi din alte tari, de datoria Europei de a ajuta, de datoria Germaniei de a fi prezenta cu mijloacele sale si chiar la începutul discursului sau a început cu admiterea imigratiei în Germania. Ei bine, chestiunea a fost bine primita si aproape toata masa asiatica care vine înspre noi striga: Germania, Germania! Este locul cel mai dorit. Când a vazut si doamna Merkel faptul ca numarul celor care vin depaseste orice posibilitate a Germaniei de a face fata, a devenit mult mai prudenta, pe masura ce pierdea si sprijinul populatiei indignate de invazia care s-a produs, dar si de altceva, ce s-a numit un fel de criza, o anumita pierdere a ordinii, nu se mai stia ce trebuie aprobat, ce nu trebuie aprobat, ce se poate, ce se poate oferi, din ce bani. Asta a fost haosul german produs ca urmare a declaratiilor generoase ale doamnei Merkel. Germania prin gestul ei si-a creat o situatie de criza pe care trebuie sa o depaseasca.
Sabina Iosub: Ce ar trebui sa faca România, data fiind aceasta situatie?
Mircea Malita: Vedeti dumneavoastra, România nu a fost solicitata de invazii mari. Nu a avut pâna acum problema asta. Valurile au ajuns în Grecia, au intrat în Ungaria, apoi în Austria care spre deosebire de Ungaria a fost primitoare, care a fost înspaimântata de numarul de oameni care nu voiau sa ramâna neaparat, dar care treceau pe la ei si cu care au avut probleme la frontiera. De astfel de situatii noi am fost feriti.
Sabina Iosub: Nu suntem feriti însa de ceea ce înseamna cota obligatorie.
Mircea Malita: Sa vedem ce o sa se întâmple si cu aceasta cota. Primul lucru care s-a întâmplat, prima drama, este trecerea de la umanitate, iubirea aproapelui, ajutorul dat celor în necaz, la una de prudensa, spaima, îngrijorare, care s-a facut ca urmare a imigratiei produse. Acum a aparut notiunea de cota! Uniunea Europeana, ca institutie, si-a gasit acum un subiect de discutie si de afirmare. Nu i-a cerut nimeni deocamdata sa-si asume ceva. Statele îsi rezolvau problemele fiecare dupa puterile ei. Deodata Uniunea Europeana s-a implicat ca sa rezolve în comun. Sa rezolve în comun ce? Primirea? Adica sa-i acceptam sau sa nu-i acceptam? Vai de mine, Europa trebuie sa-i accepte pentru ca e generoasa si e Uniunea Europeana! Dar trebuie sa vedem fiecare cât poate si atunci s-a introdus notiunea asta a cotei pe care România a respins-o. Chiar daca chestiunea a trecut indiferent de acest vot, votul României a fost foarte corect si întelept. “Lasa-ma în pace”. De unde stii tu cât pot sa duc? Ca sa-si afirme prezenta pe care eu o consider ca act politic a Uniunii Europene acum se da fiecarei tari un fel de despagubire pentru fiecare cetatean care este acceptat…
TREBUIE SA FACEM CE CREDE POPULATIA
Sabina Iosub: 6000 de euro pentru fiecare persoana. Asta ar însemna ca pentru România ar fi alocati 38 de milioane de euro. si totusi reactiile oficialilor români sunt ca si cu acesti bani noi nu am putea face fata unui asemenea numar de persoane pe care ar trebui sa le primim. Nu putem sau nu vrem?
Mircea Malita: Fiecare tara când spune ca primeste se gândeste în prima faza câte locuinte are disponibile pentru acesti oameni. De exemplu, când faceam noi o reuniune mare la Bucuresti, prima si cea mai mare problema era unde punem musafirii. Aveam 3000 si ceva de musafiri la un congres international. Unde-i pui? Am fost implicat în aceasta chestiunea când s-a tinut Congresul Mondial al Populatiei.
Sabina Iosub: Unde-i pui si cum îi integrezi…
Mircea Malita: Unde-i pui! De bine de rau integrarea se considera ca daca oamenii pot sa munceasca pot sa se integreze. Când nemtii au vrut sa justifice interesul teribil al doamnei Merkel s-a invocat ca emigrantii sunt mâna de lucru, iar tarile care au nevoie de mâna de lucru trebuie sa se felicite ca economiceste vor câstiga ceva. Chiar circula aceasta chestiune, ca tara batrâna, muncitori tineri.
Sabina Iosub: Bun, am putea si noi spune ca facem rost de o mâna de lucru mai ieftina, dar sa nu uitam ca si România are mari probleme în ceea ce priveste somajul.
Mircea Malita: Sunt tari cu somaj mai mare decât România si pentru ei e si mai greu pentru ca acesti oameni sunt în plus fata de ce au deja. Unii spun ca se câstiga, alti ca se pierde, înca lucrurile sunt de discutat.
Sabina Iosub: Ce ar trebui sa facem noi acum?
Mircea Malita: Parerea mea este ca întâi de toate trebuie sa facem ce crede populatia.
Sabina Iosub: N-a întrebat-o nimeni.
Mircea Malita: A întrebat-o! A fost un sondaj mai mic care a fost publicat, majoritatea a fost împotriva primirii de imigranti. Adica lasati-ne în pace ca nu avem locuri avem probleme. Mai mult de jumatate din populatie spune „dar domnule, ne încurca. Daca vin si attia pe capul nostru avem o problema pe care nu stim cum sa o rezolvam”.
Sabina Iosub: si totusi va trebui sa-i primim chiar daca ai nostri conducatori spun ca nu si-ar dori un asemenea numar chiar daca populatia spune ca nu-si doreste.
Mircea Malita: România ca tara a Uniunii Europene poate sa spuna nu, dar asta înseamna ca încalca o norma a membrilor care se supun majoritatii. Daca asa se decide, asa mergem si noi.
Sabina Iosub: Atunci înseamna ca suntem între ciocan si nicovala.
Mircea Malita: (râde cu pofta) Nu este prima data. Dar Ungaria de exemplu, spune Nu, nu-i primim domnule nici sa nu-i vedem pe aici. si totusi nimeni nu le spune ca încalca normele europene. Ei spun tuturor: votagi ce vregi, noi nu-i primim. Ungaria este tara cu cea mai neta pozitie împotriva primirii emigransilor. Nu poti sa spui ca asta este din cauza unui simt de umanitate mai redus. Da de unde! Au interese judecate în conditiile economiei contemporane.
O TARA MICA POATE JUCA UN ROL DE CONCILIERE
Sabina Iosub: Presedintele României spunea ca trebuie sa se identifice sursa acestor valuri de emigranti si este clar ca sursa cea mai importanta este Siria si conflictul din aceasta tara. Ce rol joaca România în ceea ce se întâmpla în Siria în acest moment?
Mircea Malita: Ce a semnalat presedintele pe drept cuvânt este prezenta noastra în diplomatia zonei. Avem reprezentanti acolo, suntem la curent cu ce se întâmpla. Siria nu este decât primul si cel mai citat exemplu. Nu toti imigrantii vin din Siria pentru ca daca veneau de acolo s-ar fi golit tara. Sunt nenumarate tari! Toata Asia! Un val care spune „Acum plecam pentru ca vom fi primiti si traim mai bine!”. De aceea, vedeti dumneavoastra, parerea mea este ca vedem doi monstri de dimensiuni extraordinare, doua continente lovindu-se într-o metoda noua, neviolenta, ci una a convingerii si a discutiilor, dar are si aceste chestiuni direct vinovate ale penetratiei. Ca sageata patrunde încet. Câte un grup aici, câte un grup acolo. Ca niste sageti vin, vin, vin. Vine Asia!
Sabina Iosub: Care e pericolul?
Mircea Malita: O Europa ocupata de o Asie a fost unul din dezastrele omenirii de la tatari si de la alte natii invadatoare ca mongolii si asa mai departe. Întotdeauna daca vin ei, vin si ocupa. Navalirile barbare... Europa si-a schimbat fata dupa navalirile asiatice. Toata s-a schimbat. si popoare noi au contribuit. si n-au venit aici sa se plimbe, nici sa se lupte, nici sa câstige o batalie. Ci sa se introduca, sa se stabileasca. si nu mai pleaca. Asa au facut.
Sabina Iosub: Revenind putin la ce se întâmpla în Siria, presedintele României spunea ca suntem acolo, suntem în continuare prezenti prin diplomatii nostri si putem fi facilitatori în discutii care pot duce spre pace în zona. Are România de fapt un rol de negociere, poate avea un rol de negociere a pacii acolo?
Mircea Malita: Vai de mine, poate sa aiba. O tara mica poate juca un rol de conciliere. Asta este, facilitator. Adica aducerea a doua parti care nu îsi vorbesc în situatia de a-si vorbi - ele se urasc si în situatia de a se tolera reciproc si de a începe convorbiri în care sa gaseasca solutii comune. Asta se face foarte mult. tara noastra în legatura cu aceasta chestiune are o traditie mare. Chiar în momentele în care fiind în sfera Uniunii Sovietice posibilitatea sa internationala era limitata de a actiona. Ei bine Maurer, Ion Gheorghe Maurer, a fost unul din doctrinarii concilierii. si atunci, în anii 60 puteai sa vezi asa, premierul României este la Beijing, apoi merge la Moscova, de la Moscova iar la Beijing, de la Beijing în Vietnam, din Vietnam în Statele Unite. Considera ca o tara mica are obligatia atunci când stie ceva sa faca cunoscut si sa faciliteze, asta este într-adevar termenul, contactul dintre ele. E ca triunghiul care are numai doua laturi. si a treia nu functioneaza. Mediatorul cladeste linia numarul trei si face triunghiul complet. Asta a fost la noi în practica Ministerului de Externe si a diplomatiei române aproape mai mult de un deceniu. Noi eram cunoscuti pentru aceasta chestiune.
Sabina Iosub: Mai suntem acum în stare sa facem asta?
Mircea Malita: În stare sigur ca suntem. Daca am fost în stare sub ochii Moscovei sa facem asta, cum sa nu fim în stare sa o facem, daca vrem noi. Dar trebuie sa o concepi si sa o întreprinzi, ca e foarte pretentioasa. Trebuie sa lucrezi tot timpul într-o conditie pe care o accepti – discretie totala. Nu spui. Nici nu spui ca esti mediator. Mediezi fara sa spui ca esti mediator. Ma întelegeti care e socoteala? Asa merge concilierea conceputa de el. El nu spunea. Am fost martor când lui Maurer i s-au pus aceste chestiuni – de ce nu spuneti clar ca faceti mediere? si atunci raspunsul lui a fost interesant pentru perioada respectiva, dar ca sa întelegeti cum functiona un minister de externe românesc. A spus: o tara mica nu mediaza niciodata. Medierea este o forma de rezolvare a litigiilor pe care o practica tarile mari. Ele îsi aranjeaza acolo, ele vor sa aranjeze medierea, sa fie mediatori, sa profite în fel si chip, sa iasa dupa aceea cu coronita, sa primeasca premiul Nobel etc. O tara mica nu face asa ceva. Concilierea presupune discretie totala. Nu, nu spui nici ca ai facut-o, sau ca ai fost implicat. Numai ca se vede ca cineva a facut-o.
Sabina Iosub: Nici dupa ce o faci nu spui?
Mircea Malita: Nu, nu ai de ce. Ce sa spui? ti-ai facut datoria de tara mica. si lumea o sa te întrebe, te mai cheama. De-aia te cheama, fiindca stie ca într-un loc ai izbutit si dupa aia te cheama. Uitati-va numai la planul personal al premierului României în acea perioada. Pai aproape toate marile tari sunt batute. si erau crize care erau atunci de rezolvat cum a fost chestiunea sfârsitului razboiului din Vietnam care era arzatoare si în care de pilda lucra intens. Spunea? Nu spunea, ce sa spuna? Sunt lucruri care cu cât sunt mai discrete, cu atât sunt mai reusite.
SPUN DIPLOMATIE SI MA ÎNTREB UNDE SE FORMEAZA
Sabina Iosub: Eram la un nivel foarte înalt al diplomatiei în perioada despre care îmi vorbisi dvs, cum este acum diplomatia româneasca?
Mircea Malita: Dati-mi voie... Eu nu fac judecata, nu mai sunt la curent, nu stiu, eu vad numai semne care nu sunt foarte încurajatoare. De exemplu în vechiul sistem pe care îl cunosc eu din anii 1960 si care a funcgionat, a fost crearea unei facultati de diplomatie la Ministerul Învatamântului, ceea ce am numi astazi un masterat. Noi am facut un masterat de diplomatie fara sa stim ce e aia masterat. si s-au facut cursuri de pregatire – un om ca sa fie diplomat statea 2 ani de zile la o scoala care era si a statului ca scoala, ca îi dadea diploma scrisa, si a Ministerului de Externe care îti punea cursurile de baza acolo. Ma uit acum si spun diplomatie si ma întreb unde se formeaza. Au o scoala, nu spun cum merge, un fel de curs.
Sabina Iosub: Unde se vad rezultatele?
Mircea Malita: Nu se vad, zic eu. Va spun ceva, nu vreau sa judec pâna nu stiu cum se formeaza. Cum merge ministerul...pai merge dupa cum merg oamenii tai. si cum merg oamenii tai? Pai dupa cum sunt formati. De cine sunt formati? De o scoala. Ai oameni care sa predea aceasta chestiune? Parerea mea ca ai, ca sunt toti pensionari, asta lasa-i în pace.
Sabina Iosub: Extinzând putin discutia la scoala româneasca, având în vedere faptul ca ati fost si ministru al educatiei într-o perioada importanta si, as spune eu, ati pus inclusiv bazele scolii românesti moderne...îmi aduc aminte de introducerea limbilor straine în scoli, altele decât rusa, la initiativa dvs... Este extrem de criticat învatamântul românesc de acum pentru rezultatele proaste, pentru calitatea poate mult mai slaba a profesorilor, cum priviti dvs scoala româneasca de acum?
Mircea Malita: Învatamântul este aproape întotdeauna si peste tot în criza. Nu merge suficient de bine învatamântul. Nu tine pasul, are lucruri conservatoare, ramâne în urma, nu are oameni suficienti etc. Acuma, daca noi nu stam bine în materie de diplomati, sa spunem, înseamna ca nu stam bine în formarea diplomatilor, ca asta înseamna. Cine îi formeaza. Nu pot sa fac reprosuri unei institutii ca nu functioneaza bine daca oamenii pe care-i primeste sau pe care îi pregateste nu sunt suficient de buni. Sigur ca dupa aia nici totalul general, bilantul institutiei nu e bun.
DETERIORAREA SISTEMULUI DE ÎNVATAMÂNT E NEMAIPOMENITA
Sabina Iosub: Nu as vrea sa vorbim doar despre diplomatie aici, ci despre tot învatamântul românesc, asa cum îl priviti dvs. scoala, clasele primare, cum se învata în scoala generala, am vazut toate problemele de la bacalaureat...
Mircea Malita: Cred ca e greu sa spunem ca daca exista dificultati sunt numai în tara noastra. E foarte raspândita la ora asta criza scolii. Toti s-au încurcat. Cele mai bune sisteme, vai de mine... Te duci la americani si îsi vine sa alergi, sa pleci de acolo. Deteriorarea sistemului de învatamânt este nemaipomenita. Acolo ca sa faci scoala trebuie sa platesti cu banii pe o viata. Te împrumuti cu sume cu care trebuie sa platesti taxele. Pai statul reprezinta locul în care se rezolva interesele comune. Interesul comun este ca sa aiba oameni pregatiti. America e zero în momentul de fata în ceea ce priveste învatamântul. Nu poate sa zica nimeni ca are modelul american. Intri într-o problema de finantare.
Sabina Iosub: Dar modelul francez, de exemplu, sau cel belgian?
Mircea Malita: Nu sunt rele. Este interesant cum totusi francezii au avut o traditie mare în acest învatamânt.
Sabina Iosub: Problema e ca si noi am avut-o si am pierdut-o undeva pe parcurs. De câte ori nu am auzit, domnule profesor, despre reforma sistemului de învatamânt? Cred ca de sute de ori.
Mircea Malita: Pai e permanenta reforma. De fapt se cauta sa se reformeze. Este foarte greu. Sa va dau doar un exemplu. Noi avem nume pentru diferite meserii. Pentru învatamânt a fost Spiru Haret. Daca te uiti bine la ce a facut, a facut un miracol si el a fost o personalitate greu de egalat. El era de meserie matematician si fizician, astronom. A fost extraordinar. Dar dvs stiti ca un om politic pe vremea lui Spiru Haret nu avea dreptul sa intre într-o scoala? Un om politic, deputat sa fie, ministru sa fie, îi spunea la scoala aveti intrare aici? Nu aveti. Nu intra în scoala pentru ca ori faci politica si politizezi tot, ori elimini factorul politic total si atunci faci educatie. Spiru Haret, ca sa poata sa faca reforma scolii a trebuit sa îi dea afara pe toti care veneau cu o idee sau cu ceva. Nu-l interesa.
Sabina Iosub: Cine mai are curajul la noi sa faca asta acum când totul e politizat?
Mircea Malita: Într-un fel ministrii si guvernele au autoritatea pe care si-o revendica si pe care si-o explica, e în mâna lor. Nu vor, vor sa fie ocupati cu lupte politice? Sa lupte cu lupte politice, dar nu mai reformeaza scoala.
NU POT SA SPUN DACA INTRAM SAU NU ÎN SCHENGEN
Sabina Iosub: As vrea sa mergem si într-o alta zona. De ani de zile ne tot chinuim, cred ca e corect ales cuvântul, ne tot chinuim sa intram în spatiul Schengen. Teoretic, ni se spune ca sunt îndeplinite criteriile tehnice. Atunci unde e problema?
Mircea Malita: Au fost foarte multe state care s-au opus. si s-au opus pe baza unor experiente personale. Au avut migrasia româneasca, dar din categoria care a facut ca de pilda cersetoria în tara lor sa se tripleze sau sa se înzeceasca dupa ce au venit aia din România. Deci au aceasta amintire a unor experiente proaste cu persoane care erau din parazitii sau bolnavii societatii românesti. si atunci nu mai vor sa auda.
Sabina Iosub: si atunci nu diplomatia era cea care trebuia sa lamureasca toate aceste probleme?
Mircea Malita: Ce sa faca diplomatul, sa convinga ca tiganii de pilda din România nu trebuie sa fie o problema în relatiile noastre? si ce sa spuna?
Sabina Iosub: si atunci ce facem? Punem mâinile în sân si asteptam sa le treaca celor care sunt suparati pe românii care au gresit pe la ei prin tara?
Mircea Malita: Pai nu, dar diplomatia poate sa rezolve o chestiune, ca un acord între state, ca de pilda sa se dea în anumite conditiuni permisiunea, sa se ceara întâi o permisiune de iesire sau intrare si care sa fie supusa unei comisii. Exista lucruri pe care le poti face, dar sunt foarte limitative si într-o tara democratica e foarte greu sa pui în joc controlul de felul asta.
Sabina Iosub: Asadar, de fapt tot la mâna celorlalti suntem si nu putem face nimic în problema Schengen?
Mircea Malita: Pai nu putem sa facem. Daca o tara e complet opusa îsi pune veto-ul si nu mai e Schengen-ul.
Sabina Iosub: Teoretic, da. Dar în practica nu putem sa avem discutii cu tarile respective?
Mircea Malita: Pai încercam sa avem si ele spun ca, vedeti la noi Parlamentul are o parere si nu accepta discutia diplomatica atâta timp cât exista o hotarâre acolo într-o legiferare recenta. si acolo se face politica.
Sabina Iosub: Pai si atunci noi mai intram vreodata în Schengen?
Mircea Malita: Nu stiu. Nu pot sa spun daca intram sau nu intram. Noi credem ca este o problema între diplomati sau între guverne. Nu este. Este o chestiune foarte importanta de cine vine. Pentru ca oponentii au experiente care i-au costat.
Sabina Iosub: Sunt foarte multe momente în care diplomatia a jucat un rol foarte important. Când a fost criza rachetelor în Cuba erati la ONU. Dupa ce România a surprins atunci prin votul dvs ati transmis un mesaj administratiei de la Washington privind dezvoltarea relatiei româno-americane. E începutul atunci al Parteneriatului pentru Pace de peste aproape 40 de ani?
Mircea Malita: Întelegerile cu America au început pe timpul lui Gheorghiu Dej. În 1962 a fost o discutie pe care am fost trimis sa o am cu reprezentantul României la Washington. Noi atunci am cerut un singur lucru: scoateti-ne din cos. Ei spuneau asa: în privinta României, se încadreaza în legea cutare privind tarile rasaritene. Deci noi eram tot timpul tratati precum gramada. Noi am spus atunci ca nu mai vrem sa fim judecati la gramada, ca nu mai gândim cu gramada, gândim cu capul nostru, treaba noastra. Scoateti-ne de acolo, nu am cerut mare lucru decât sa ia considerentele tara dupa tara, nu alianta dupa alianta. Asta a fost chestiunea care a fost primita cu un mare interes, pacat ca dupa aceea a fost asasinat Kennedy si nu a putut sa se aplice. Dupa aia a venit o hotarâre în care America a semnat un acord economic cu România, separat de toate celelalte. Deci a acceptat ideea noastra de atunci pentru care am stat zile întregi în discutie cu americanii. Orice tara îsi croieste pozitia care îi convine, dar daca vrea.
NU CRED CA IDEEA RAZBOIULUI ESTE FOARTE ACTUALA
Sabina Iosub: Aruncam o privire asupra globului. Vedem conflicte ce mocnesc, vedem conflicte deschise, avem a ne teme de un al treilea razboi mondial?
Mircea Malita: Nu, nu cred ca ideea razboiului este foarte actuala. Din contra, cred ca exista chiar un recul, o schimbare de atitudine. stiti de ce? Pentru ca razboaiele sunt foarte costisitoare. si atunci statele sunt mai sarace ca în trecut si e greu sa faca razboi, te costa foarte multe. si atunci chestiunea a fost, cu ce se poate înlocui? Sa fie pasnic. Dar cum sa fie pasnic? E o întrebare foarte interesanta la care se raspunde la ora asta înca într-un mod perfid. si anume, ideea este ca trebuie sa o convingi pe cealalta tara. Dar aceasta convingere merge si prin alte actiuni subterane, mai putin vizibile si chiar care sunt reprezentate în literatura prin sageti. O sageata este: cauta si asigura-te la oamenii politici, la minoritatea politica. A doua sageata: convinge lumea prin presa si prin astea ca sa fie o atitudine publica. Doua sageti. Cu doua sageti bine trase faci o tara sa faca cam ce vrei tu. Asta este. De fapt, asta e o chestie veche sociala – când doi oameni se întâlnesc, cine face ce vrea celalalt. Asta e o chestiune de masura a relatiei umane pe care sociologii au o disputa si una este violenta si alta este aceasta convingere prin demonstratie. Deci, vedeti dvs, când sunt doua state, fiecare se uita daca face ce vrea celalalt. Cuvântul cheie si idealul istoric si politic este independenta – sa fie independent. Dupa aia poti sa faci ce vrei. Când nu esti independent, nu mai ai libertatea de decizie, o fac aliasii, ori o organizasie internasionala care pa?e?te pe capul statelor asa cum ar face pe strada.
ROMÂNIA, PESTE 10 ANI
Sabina Iosub: Unde vedeti România peste 10 ani?
Mircea Malita: România peste 10 ani... E foarte greu de spus... Daca ar scapa de unele mituri contemporane, deja ar fi un pas mare.
Sabina Iosub: Ce mituri?
Mircea Malita: Mitul asta este. Esti aliatul meu, gândeste pentru mine. Esti Uniunea mea care ma controleaza si din care fac parte si care gândeste pentru mine. Toate miturile sunt alea în care ai taiat din independenta si ai devenit independent si dupa aia nu mai ai treaba.
SCRISUL E CAM SINGURA ACTIVITATE CARE MI-A MAI RAMAS
Sabina Iosub: În final o sa va rog sa îmi spuneti ceva despre dvs. Cum sunteti acum? Ce faceti? La ce mai gânditi? Daca mai scrieti...
Mircea Malita: Scrisul este cam singura activitate care mi-a mai ramas. Ies foarte putin, foarte rar din cuibul meu, chilia mea, cum o numesc, unde scriu lucruri care apar. Acum am o carte mare care a fost foarte bine primita – Secolul meu scurt – secolul e scurt, dar cartea are 800 de pagini. Am trecut acum la formula mai frantuzeasca, a cartilor mici de 150-200 pagini. Din astea am deja vreo 4 sau 5 publicate. Sunt foarte usor de facut si îmi plac. Sunt elegante si e un fel de colectie de eseuri, ori pe o tema data ori pe o tema mai vasta. Am o placere sa le scriu. Am facut un articol în care am atacat-o pe doamna Merkel din rasputeri, spunând ce erori a facut si în ce încurcaturi a bagat Germania. Sunt liber sa o fac. Nu o sa fie problema internationala din faptul ca eu spun ca ea a pasit strâmb.
Sabina Iosub: Prieteni mai aveti?
Mircea Malita: Da, cred ca da. Cred ca au ramas... Din pacate multi s-au dus. Îi caut si mi se spune ca nu mai sunt între timp.
Sabina Iosub: Va simtiti singur?
Mircea Malita: În lumea asta? Nu pot, pentru ca este si tineretul. Am doua fete care au fiecare câte un copil sau doi. Familia e destul de mare si, desi sunt în strainatate cele doua fete, vin aproape tot timpul aici, pâna si în week-end-uri sosesc. Nici nu concep ca locul lor de baza sa nu fie aici, dar acolo au o obligasie profesionala într-o chestiune care le-a placut. Amândoua sunt în materie de cercetari stiintifice, legate de matematici.
Sabina Iosub: Îmi spuneti un secret? O dorinta pe care o aveti dumneavoastra, poate neîmpartasita?
Mircea Malita: Vai de mine, ce lista poate sa iasa de aici. (râde cu pofta) Eu cred ca pâna si iluziile sunt bune daca sunt limitate sau controlate. Scrisul este absolut rasplatitor pentru mine si îl fac zilnic.
Sabina Iosub: Un mesaj pentru cititorii Jurnalului National?
Mircea Malita: Aveam un prieten care s-a dus, un fizician mare, care avea o vorba: Te iubesc! Asa ca... Am sentimentele cele mai bune pentru oamenii care muncesc, care gândesc, care se preocupa de o problema oarecare si cred ca majoritatea românilor fac asta. În mod cinstit si corect au o vocatie pe care o respecta.
Inapoi la insemnarea sursa
Tara MEBO
| |
© 2009~2085
OSCII-Lab
Home
Popescu-Colibasi
