|
Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu
sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le
fixez la mine pe site.Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.
(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta
poveste. Sursa:bazelefilozofiei
Introducere
Teismul este credinta în existenta uneia sau mai multor divinitati sau
zei (dumnezei), care sunt atât imanenti (adica exista în univers) si
totusi transcendenti (adica depasesc existenta fizica, sau sunt
independente de ea). De asemenea, acesti zei, interactioneaza, într-un
fel, cu universul (spre deosebire de deism), si sunt adesea considerati a
fi omniscienti, omnipotenti si omniprezenti.
Cuvântul "teism" a fost inventat pentru prima data în limba engleza în
secolul al 17-lea pentru a contrasta cu mai vechiul termen, "ateism".
"Deismul" si "teismul" si-au schimbat putin sensul în jurul anului 1700,
datorita influentei tot mai mari a ateismului: "deismul" a fost initial
utilizat ca sinonim pentru "teismul" de astazi, dar a ajuns sa exprime o
doctrina filosofica separata (a se vedea deismul).
Teismul include monoteismul (credinta într-un dumnezeu), politeismul
(credinta în multi dumnezei) si deismul (credinta în unul sau mai multi
dumnezei care nu intervin în lume), precum si panteismul (credinta ca
dumnezeu si universul sunt acelasi lucru ), panenteismul (credinta ca
dumnezeu este pretutindeni în univers, dar îtotdeauna mai mare decât
universul si dincolo de el ) si multe alte variante (vezi sectiunea
despre filosofia religiei). Ceea ce el nu include, este ateismul
(convingerea ca nu exista dumnezei) si agnosticismul (credinta ca nu se
cunoatte daca exista zei sau nu).
Religiile avraamice (Iudaismul, crestinismul si islamismul), precum si
hinduismul, Sikhismul, Baha'i si zoroastrismul, sunt toate religii
teiste.
Tipuri de Teism
Teismul clasic se refera la ideile traditionale ale marilor
religii monoteiste, precum iudaismul, crestinismul si islamul care
sustin ca Dumnezeu este unul absolut, etern, atotcunoscator
(omniscient), atotputernic (omnipotent) si fiinta desavârsita, care este
legat de lume ca si creator al ei, dar nu este afectat de lume
(imuabil), precum si ca fiind transcendent dincolo de ea.
Doctrinele teismului clasic se bazeaza pe scrierile Sfintei Scripturi,
cum ar fi Tanahul, Biblia sau Coranul, desi se datoreaza, de asemenea,
filosofiei platoniciene si neoplatoniciene, si, prin urmare, sintezei
dintre gândirea crestina si filozofia greaca. Într-o mare masura acesta
(teismul) a fost dezvoltat în timpul secolului al 3-lea de catre Sf
Augustin (puternic influentat de Plotin), care s-a bazat pe idealismul
platonician pentru a interpreta crestinismul, si a fost extins de catre
Sf. Toma de Aquino în secolul al 13-lea, dupa redescoperirea lucrarilor
lui Aristotel.
Teismul deschis, cunoscut, de asemenea, sub numele de teismul liberului arbitru,
este o miscare teologica recenta care încearca sa explice relatia
concreta dintre vointa libera a omului si suveranitatea lui Dumnezeu,
spre deosebire de teismul clasic care sustine ca Dumnezeu determina pe
deplin viitorul. Acesta sustine, printre altele, ca notiunile de
omniprezenta ti imutabilitate nu provin din Biblie, ci din fuziunea
ulterioara a gândirii iudeo-crestine cu filozofia greaca a platonismului
si stoicismului, care a postulat un Dumnezeu infinit si o vedere
determinista a istoriei.
Inapoi la insemnarea sursa Agnostic
| |
© 2009~2085
OSCII-Lab
Home
Popescu-Colibasi
