k164 Prozelitismul ortodox premeditat din scoala  

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site.Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa: 

O declaratie altminteri lucida, facuta zilele trecute de unul dintre consilierii Ministrului Educatiei, în privinta capacitatilor cognitive ale elevilor din clasele I-VIII dezvaluie - fara sa vrea, sunt convins - ca îndoctrinarea religioasa pe linie ortodoxa a copiilor la scoala este o actiune cel putin constienta, daca nu si premeditata.

„Au fost si sunt discutii pe tema introducerii unei discipline «Istoria religiilor», dar notiuni de Istoria religiilor sau teme din Istoria religiilor sunt abordate si vor fi abordate în programa scolara pentru clasele IX-XII, deci la copii de liceu. În noua programa avem capitole întregi care vor face referire la Istoria religiilor. La gimnaziu, nu, pentru ca atunci când vorbim de gimnaziu,   din punct de vedere psihologic, copilul cu vârsta cuprinse între 10-14 ani  nu poate asimila notiuni de Filosofia religiilor. Multe dintre ele se studiaza în Facultate. Nu poti pune un copil de clasa a V-a sau un copil de clasa a VII-a sa abordeze o problema care tine de doctrina religioasa”  , a explicat, deunazi, consilierul din cadrul Ministerului Educatiei, Romeo Mosoiu.

Nu poti sa-l contrazici pe dl Mosoiu. Sunt, într-adevar, notiuni dificile, abstracte, cu conotatii filozofice. Ceea ce e demn de remarcat este ca responsabilii din Educatie analizeaza problematica si încearca s-o adapteze discernamântului specific fiecarei vârste.

În consecinta, materia „Istoria religiilor” nu va înlocui traditionala ora de Religie din scoli. Aici, brusc, analiza rationala a corifeiilor din Educatiei s-a atrofiat. Iar faptul ca unor copii de 6-14 ani li se vâra pe gât sfinte minuni ortodoxe nu mai este o problema. E, nu-i asa, vârsta potrivita sa se raporteze critic la pildele duhovnicesti care li se servesc. Psihologic vorbind, va închipuiti un copilas de 7 ani care sa puna sub semnul întrebarii sfânta alchimie prin care Isus a transformat apa-n vin sau însasi autoritatea stiintifica sacrosanta a lui dom’ profesor?

Spre exemplu, „în manualul de Religie, crestin ortodoxa, de clasa a II-a a Editurii Sf. Mina, elevii afla ca primul lucru pe care trebuie sa îl faca în cazul în care se pierd într-un magazin, este sa se roage la Dumnezeu” (sursa). Divina întelepciune!

„În acelasi manual, la pagina 75, autorii prezinta un text în care este relatata situatia unei fetite, al carei tata este grav bolnav. Dupa ce afla ca Alexandra plânge în hohote si relateaza învatatoarei ca doctorii au cerut mamei ca sa îl ia acasa, pentru ca nu mai au ce se îi faca, elevii descopera, în final, ca tatal Alexandrei s-a facut bine dupa ce învatatoarea le-a cerut sa se roage pentru el si sa îl pomeneasca în rugaciuni, atât colegilor, cât si elevilor de la alte clase” (aceeasi sursa). O proba „incontestabila” a suprematiei divine asupra stiintei si probabil sursa atâtor bolnavi care prefera descântecele vracilor în dauna diagnosticelor medicale.

Exemplele sunt nenumarate si nu am pretentia unui rechizitoriu exhaustiv al basmelilor cu care ne lasam vrajiti, însa ceea ce se întâmpla, de fapt, cu Religia în scoli este un renghi sinistru pe care ni-l jucam noua însine. Cu atât mai mult cu cât ne trimitem copiii la scoala spunându-le ca trebuie sa aibe încredere absoluta în dascalii lor. Copiii însisi, la vârsta asta, îsi însusesc ca adevaruri absolute vorbele parintilor si profesorilor si nu sunt înca tentati sa treaca prin filtrul critic ceea ce li se spune. Ei bine, la vârsta asta, Ministerul Educatiei din România (sub toti ministrii ultimilor 20 si ceva de ani) gaseste normal sa le fie servita copiilor religia. Ortodoxa, sa nu ne ascundem dupa texte de lege puse acolo de forma, pentru ca populatia este, majoritar, de acest rit.

Personal, nu am nici un dubiu ca asistam la o operatiune de pura îndoctrinare a unor copii care nu se pot apara, iar cei care ar trebui sa-i apere fie nu dau prea multa importanta, fie sunt ei însisi victimele unei habotnicii semidocte ceea ce le ofera si convingerea ca e „bine si normal” sa le impuna sistemul lor de valori si copiilor lor.

Iar declaratia lui Mosoiu nu e decât o proba ca „autorii” acestei îndoctrinari înteleg foarte bine ce fac.