k154 Evreii lui Stalin 

La foarte scurt timp, CEKA a devenit cea mai larga si brutala institutie de securitate si, având în vedere urmasii acesteia - o serie lunga care cuprinde OGPU, NKVD si KGB - serviciile secrete sovietice au fost motorul celui mai mare genocid al istoriei moderne. Au închis, torturat sau omorât mai mult de 30 de milioane de rusi si/sau est-europeni.  Chiar si istoricii sovietici din perioada post-stalinista stabilesc un numar care variaza între 20 si 40 de milioane de morti. 

O particularitate însa, care de cele mai multe ori este trecuta cu vederea într-un mod (socant de) natural, este ca   evreii, care formau undeva la 5% din populatia Rusiei la acea vreme   , aveau pozitii de putere însemnate în fazele incipiente ale regimului bolsevic. Nume precum Lenin, Trotki si subiectul acestui articol, Genrikh Yagoda, cel care a fondat primul si cel mai mare instrument de ucidere sistematica în masa, numita Administratia Generala a Lagarelor de munca fortata, sau mai cunoscut si sub numele generic de gulag. Alte persoane importante din cercul lui Yagoda, care au creat si au administrat gulagurile, Aron Solts, Lazar Kogan, Naftaly Frenkel, Matvei Berman si Yakov Rappoport erau de asemenea evrei. Conform unor statistici,   în 1934 38,5% din cei care ocupau pozitii de putere erau de origini evreiesti.  

Istoria acestei organizatii este extrem de complexa, dar un lucru cert iese în evidenta, deasupra tuturor. În variile sale manifestari, organizatia a adus un genocid care s-a extins nu numai la vietile umane distruse, ci si la întreaga ordine sociala si culturala: întregi straturi sociale au fost distruse - fermieri, minoritati etnice, burghezi, intelectuali, artisti si dincolo de formele concrete, de foamete, saracie si executii, bolsevicii au urmarit instaurarea unei noi ordini.

În cartea scrisa de istoricul Niall Ferguson numita The War of the World,  autorul spune ca nicio alta revolutia din istoria omenirii si-a devorat copiii cu un asemenea apetit ca Revolutia bolsevica.

Acest lucru nu se putea face în lipsa unui sistem bine pus la punct,   iar acest sistem nu putea fi elaborat fara oamenii cu predispozitia necesara, iar din pacate regimul nu a dus lipsa de acestia, de la turnatori, executori, judecatori, garzi   si chiar stânga progresista occidentala de la acea vreme care a fost deceptionata de aceasta miscare si care a blocat orice tentativa a occidentalilor de a se implica în oprirea masacrului din est.

Genrikh Yagoda s-a nascut într-o familie de evrei

Genrikh Yagoda este fara dar si poate una dintre cele mai reprezentative figuri. A fost nascut într-o familie de evrei din Rybinsk pe 7 noiembrie 1891. În 1907, a fost sub influenta politica a lui Yakov Sverdlov, un bolsevic proeminent al acelui timp. S-a casatorit cu nepoata acestuia, Ida Averbach.

Dupa Octombrie Rosu din 1917, Yagoda a devenit membru CEKA. Pe vremea aceea, liderul organizatiei era Felix Dzerzhinsky, care în 1918 a declarat: „suntem pentru teroarea organizata - acest lucru trebuie spus pe fata. Teroarea este o necesitate absoluta în timpul revolutiei. Scopul nostru este sa luptam împotriva inamicilor guvernului sovietic si a noii ordini a vietii. Judecam rapid si în majoritatea cazurilor trece doar o zi de la arestarea criminalului pâna la sentinta finala. Când sunt confruntati cu dovezi, majoritatea criminalilor admit; si ce confesiune are o greutate mai mare ca cea a criminalului însusi”.

Lev Kamenev, membru  proeminent al Comitetului Central, numit si Politburo, a dezvaluit: „nu exista nicio masura luata de guvernul sovietic care sa fi putut fi pusa în aplicare fara ajutorul CEKA. Acesta este cel mai bun exemplu de disciplina comunista”.

''Când noi bolsevicii vrem sa facem ceva, închidem ochii la tot ce-i în jur''

În 1922, CEKA a fost înlocuit de OGPU. La moartea lui Dzerzhinsky în 1926, Vyacheslav Menzhinsky a venit la puterea organizatiei si Yagoda devenise mâna dreapta a acestuia.

În 30 ianuarie 1930, Politburo a aprobat lichidarea taranilor liberi (kulak) în scopul colectivizarii averilor acestora, la ordinele lui Stalin. Aceasta masura presupunea ca taranii liberi sa fie împartiti în trei categorii: prima categorie sa fie cei executati, a doua continea întemnitarea, iar a treia categorie deportarea. În timpul acestei actiuni au avut loc aproximativ 2.200 de rebeliuni care au implicat mai mult de 800.000 de oameni. Lavrenti Beria, care a participat la aceasta operatiune, a spus: „când noi bolsevicii vrem sa facem ceva, închidem ochii la tot ce-i în jur”.

De asemenea, oamenii lui Yagoda au fost implicati în aceasta operatiune si, conform lui Raphael R. Abramovitch, autorul cartii Revolutia sovietica: 1917 - 1939 (1962), Yagoda i-a spus lui Stalin ca „singurul mod de a te comporta cu acesti culaci este cu gloantele”.

Taranii, ca raspuns, au început sa-si omoarele animalele si proviziile si se estimeaza ca aproximativ 14 milioane de animale domestice au fost omorâte pentru a nu cadea în mâinile bolsevicilor.

Acesta este contextul care a dus la formarea gulagurilor, un sistem mai complex si mai bine pus la punct pentru instaurarea terorii sistematice. De asemenea, Stalin a ordonat ca aceste lagare de concentrare sa nu fie doar pentru „reabilitare”, ci si pentru munca fortata. Elaborarea cadrului operational a fost începuta de Vladimir Menzhinski, seful OGPU. Însa, Menzhinski era seful acestei organizatii doar cu numele, majoritatea operatiunlor fiind conduse de Yagoda.

Constructia Canalului Marea Alba-Marea Baltica, unde au existat pierderi imense de vieti omenesti, a fost supervizata de acesta. De asemenea, a supervizat numeroase actiuni de colectivizare si santiere unde munceau prizonierii gulagurilor.

Yagoda a implementat si masurile din Ucraina ordonate de Stalin în 1933, care a dus la moartea a aproximativ 7 milioane de oameni. Masurile aveau ca miza capitularea populatiei prin înfometare. Acest genocid se numeste Holodomor, care în ucraineana înseamna „foamete”.  Pentru aceasta actiune, Yagoda a fost premiat de catre guvernul sovietic în 1934. În acelasi an, pe 10 iulie, a devenit seful noului format NKVD si a devenit un membru de partid cu acte în regula.