Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site.Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa:descopera 

Limbajul permite fiintei umane sa formeze relatii profunde si societati complexe. Dar oamenii folosesc limbajul si atunci când sunt singuri.

Vorbim cu noi însine de 10 ori mai rapid decât cu semenii nostri

Limba modeleaza chiar si "relatiile silentioase" cu ei însisi. Profesorul Charles Fernyhough a studiat discursul interior.

Cartea "The Voices Within" de Charles Fernyhough este un studiu despre "discursul interior" - termenul stiintific pentru "conversatia pe care omul o poarta cu el însusi".

Fernyhough este profesor la Universitatea Durham din Marea Britanie.

Ce crede profesorul?

Vorbirea interioara se dezvolta în acelasi timp cu discursul social. Însa ideea e veche: a fost pentru prima data vehiculata de Lev Vygotsky, un cercetator rus care a studiat psihologia copilului, în anii 1920. Lev a observat ca, atunci când copiii învatau sa vorbeasca cu alti oameni, învatau si cum sa vorbeasca cu ei însisi, mai întâi cu voce tare, si, în cele din urma, în minte.

Discursul interior, scrie Fernyhough, nu depinde de multe dintre conventiile de exprimare verbala. Este produs mult mai rapid, pentru ca nu functioneza dupa ritmul necesar vorbirii cu voce tare: fara miscarile limbii si buzelor, fara corzile vocale.

Ceasul discursului interior este de 10 ori mai rapid decât timpul discursului verbal. De asemenea, conversatia este mult mai condensata în minte. Nu-s necesare propozitii complete pentru a vorbi cu noi însine, pentru ca, în mintea noastra, stim la ce ne referim.

"Suntem cu totii fragmentati", scrie Fernyhough. "Nu exista niciun sine unitar.", adauga profesorul. Omul creeaza doar iluzia unui "sine" coerent.