k130 Reforma de cadre in PNL 

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site.Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa:dilemaveche by  Andrei PLESU 

Tot încerc sa-mi vad de treaba. Sa ma abtin. Sa nu-mi sfîrsesc zilele tot vorbind de Ghita, Oprea, Ponta, Tariceanu, Cristiana A., Andronescu E., Diaconu B., Stefanescu C., Gigel, Ninel, Ionel, Marioara si alti eroi ai vremurilor noastre. Dar nu e usor. Realitatea româneasca de azi e navalnica. N-o poti stavili, marginaliza, evacua, domestici. E torentiala, ubicua, abundenta. O dai afara pe usa, îti intra pe fereastra. Obturezi presa scrisa, te napadeste prin televizor. Închizi televizorul, ti se dau vesti prin telefon, sau pe mail. „Stii ultima chestie?!“, „Ce zici de declaratia lui X?!“, „Incredibil!“, „Ce ne mai asteapta?!“ etc. etc.

Uite, de-o pilda, deunazi. Aflu siderat ca o jurnalista de la Realitatea TV e invitata sa împrospateze Partidul National Liberal, cu farmecul si competentele ei. Si, fireste, se declara disponibila. Întîmplarea face ca, în cîteva rînduri, traisem, ca telespectator, experiente de neuitat cu respectiva doamna. O vazusem în dialog cu politicieni de toate culorile, etalînd o dezinvoltura ametitoare si amutitoare. Aratoasa, în varianta carnasier, naravita în saltul la beregata, doamna cu pricina stîrnea simultan panica, rîs si stupoare. Cutare candidat la Primarie spune ca vrea sa dea tonul pentru Bucuresti. „De ce tonul si nu pastravul?“ – intervine, sugubeata, moderatoarea. Ce umor! Ce fantezie! Ce spontaneitate! Într-o alta convorbire, auzind cuvîntul „împreuna“, aceeasi doamna se gîndeste imediat (si o marturiseste cu o dezarmanta sinceritate) la „împreunare“, în cuplu sau în grup! Alt interlocutor e scos la tabla pentru a defini termenul „document“. În general, „tactica“ naravasei ziariste este atacul volubil. Întrebi (cu mîna pe bici) si nu lasi vreme pentru raspuns; dai un cap în gura si, cînd e sa primesti o riposta, spui, tehnic: „Publicitate!“ Personajul, trebuie sa recunosc, are ceva fascinant. Nu e usor. Televiziunile locale au produs, în ultimii ani, femei redutabile, de toate categoriile. Avem (în diferite studiouri) si „femeia-comisar“, si „femeia-administrator de bloc“, si femeia-procuror, si femeia-diriginta de curs primar (în versiune sadica sau mamoasa), si femeia ezoterica. Care de care mai tantose, mai competente, mai nemiloase. Dar în cazul de fata e altceva. Vorbim mai curînd de o vietate înca insuficient cunoscuta, de un mutant, caruia nu stim cine i-a explicat ca a fi gazetar e a nu da doi bani pe discernamînt, politete, bun-gust. E preferabil stilul „maciuca“, gherila zglobie, ciufuleala invitatului. Telespectatorul nu trebuie sa afle, de-a lungul emisiunii, mai nimic. Doar ca doamna din studiou e „tare“, „foarte tare“, un amestec de gheare si suturi. O fiara.

Marturisesc ca, desi savurasem, de cîteva ori, designul inclasabilei fapturi, nu stiam cum o cheama. Dupa fiecare spectacol, îmi propuneam sa aflu, dar, luat cu altele, uitam. Acum am aflat. Din întîmplare: poza ei apare, dintr-odata, prin ziare, ca posibila achizitie a Partidului National Liberal pentru viitoarele alegeri. O cheama Denise Rifai, iar doamna Alina Gorghiu si-o doreste fierbinte ca trufanda electorala. Îi apreciaza doua calitati: priceperea în materie economica (?) si capacitatea de a dialoga despre orice (!). Vom avea, deci, pe scena, doua fete vesele. O varianta feminina, mai delicata, mai dîmboviteana, a cuplului Jekyll and Hyde. Doamna Alina Gorghiu dovedeste, daca mai era nevoie, o intuitie politica, o ingeniozitate si o pricepere la oameni de necontestat. M-am înselat, în mai multe rînduri, vazînd-o, rautacios, ca pe un personaj schematic, pendulînd, oarecum previzibil, între dragalasenie si tîfna, între „fetita“ acomodanta si scorpiuta indispusa. Nu. E un adevarat politician. A simtit ca în partidul domniei-sale e nevoie, cum se spune, de „sînge proaspat“. Si l-a achizitionat. Despre „proaspat“ nu garantam. Dar „sînge“ va fi din abundenta.