k128 Sindromul de stres post-traumatic 

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site.Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa:csid.ro 

Iata câteva exemple de asemenea agenti:

• un accident serios sau un dezastru natural;
• o agresiune criminala sau un viol;
• participare la un razboi în regim de combatant;
• abuz sexual sau fizic la un copil sau parasirea acestuia de catre parinti;
• martor la un accident impresionant;
• moartea neasteptata a cuiva foarte drag.

Exista si o serie de alti agenti stresori care, desi sunt severi (de exemplu: pierderea serviciului, divortul, insuccesul la un examen, moartea unui parinte în vârsta), nu pot fi totusi încadrati în categoria agentilor stresori severi si, prin urmare, nu produc, de regula, boala despre care vorbim.

Cum se manifesta boala?

O persoana cu stres posttraumatic prezinta următoarele simptome: retrairea repetata a evenimentului traumatic initial (prin amintirea nedorită a evenimentului sub formă de secvente, prin cosmaruri si prin reactii exagerate, fizice sau emotionale, la persoane sau locuri legate de evenimentul initial); lipsa de reactie la ceea ce se întâmpla în jur, manifestata prin evitarea oricarei activitati, pierderea interesului pentru ceea ce este în jur; tulburari ale somnului; iritabilitate sau accese de mânie; dificultate de concentrare.

Toate aceste simptome se pot manifesta împreuna sau sub forma unor reactii specifice, cum ar fi:

- atacul de panică – apare atunci când ceva sau cineva îi reaminteste pacientului trauma prin care a trecut (spre exemplu,
întâlnirea cu o persoană care seamănă cu violatorul, călătoria cu o masină identică celei care a fost implicată în accident etc.); atacul se manifestă sub forma unui acces de teamă teribila, însotita, de regulă, de manifestari fizice sau psihice;

- evitarea premeditata a oricarei situatii cotidiene, care ar putea să-i reaminteasca de trauma anterioara;

- depresia – manifestata prin disparitia oricărui interes sau plăcere de a face anumite lucruri, altădată agreate; ea poate duce si la sentimente nejustificate de vinovatie sau la autoblamare;

- gânduri suicidare, ca formă mai grava a depresiei (studiile arată că peste 50% dintre victimele violurilor au avut în minte gândul sinuciderii);

- utilizarea de substante de tipul drogurilor, alcoolului, ca o metodă de diminuare a durerii (aceasta determină o agravare a situatiei deja existente si face tratamentul psihiatric mult mai dificil);

- sentimentul de singuratate, de izolare, provocat de convingerea că ceilalti nu sunt în stare sa-l înteleaga si sa-l ajute, situatie care poate produce disfunctii sociale;

- aparitia de idei sau de perceptii anormale (convingerea de posibilitatea de a comunica cu cel drag, decedat), iluzii, halucinatii.

Se considera ca, dacă simptomele durează mai putin de o lună, nu putem vorbi de sindromul de stres posttraumatic, ci doar de un sindrom de stres acut, dar acesta creste riscul de a dezvolta mai târziu sindromul de stres posttraumatic. Dacă simptomele durează mai mult de trei luni, vorbim deja de un sindrom cronic de stres, iar dacă acestea apar după câteva luni sau chiar după un an de la trauma, vorbim despre un sindrom întârziat.

Tratamentul sindromului de stres posttraumatic

Exista doua tipuri de tratament: psihoterapia si tratamentul medicamentos.

Psihoterapia, ca singura metodă de tratament, poate fi utila în urmatoarele situatii: simptomele sunt de gravitate medie, exista o sarcină în evolutie sau bolnava alapteaza concomitent, bolnavul refuza sa ia medicamente sau ia alte medicamente care pot interfera negativ cu cele specifice acestei boli.

Pe de alta parte, este necesar tratamentul medicamentos daca: simptomele sunt grave sau dureaza de mai mult timp, daca exista concomitent si alte boli psihice, daca se asociaza gânduri de sinucidere sau daca psihoterapia singura s-a dovedit a fi ineficienta.

Psihoterapia este o metoda terapeutica delicată, care trebuie bine condusa. În linii mari, într-o asemenea situatie, ea se orienteaza spre trei directii: managementul anxietatii, terapia cognitiva si terapia de abandonare.

La copii, se poate asocia si terapia prin joaca.
Tratamentul medicamentos este de stricta competenta a medicului psihiatru. El include tipuri diferite de medicamente
antidepresive.

Poate fi prevenit sindromul de stres posttraumatic?

De regula, oamenii au o tendinta naturala de a evita interiorizarea durerii, pentru ca este dureros si chinuitor sa stai permanent în legatura cu o memorie traumatizata. Daca încercam sa împingem memoria unei traume înainte si sa o mentinem actuala, simptomele acestui sindrom pot apărea si pot ramâne o lunga perioadă de timp.

De aceea este important să priviti frontal aceste situatii, sa le stati în fata, sa acceptati sentimentele pe care le produc, dar să lucrati cu ele. În asemenea situatii, căutati persoane cu care sa comunicati, cu care puteti povesti ceea ce vi s-a întâmplat. Cititi despre această boală toate informatiile pe care le aveti la îndemână. Vorbiti cu altii despre problema dumneavoastră. Căutati sfatul unui specialist. Nu renuntati la tratamentul prescris si, mai ales, nu va pierdeti speranta!
Pentru ca sindromul de stres posttraumatic, pe cât este de dureros si de neplacut, pe atât este – din fericire – de vindecabil.