k125 Clasa politica. Dictionar de sinonime  

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site.Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa:adevarul.ro 

Evident, clasa noastra politica e alcatuita din tot soiul de oameni. Nu e cazul sa generalizam. Unii sînt de un fel, altii de alt fel. (Daca ma întrebati, la noi predomina cei de un... anumit fel). Ca lucrurile nu merg grozav în tarisoara – si asta nu de azi de ieri – e de acord toata lumea.

În (alta?) ordine de idei, e sublim modul în care alesii nostri ajung sa se identifice cu faimoase modele ale literaturii autohtone. Nae Girimea devine sef de partid, dar, fire complexa, împrumuta si cîte ceva din vorbaria inculta a lui Farfuridi sau din ipocrizia lui Tipatescu. Coana Joitica ajunge sefa la liberali. Îndaratul sefilor, e plin de slugi fidele, de consanguini ai lui Ghita Pristanda si ai lui Brînzovenescu.

Agamita Dandanache conduce Senatul, Jupîn Dumitrache ia Internele, Ipingescu se face analist politic. Trahanache e „bun organizator” de campanii electorale, Catavencu ia la rînd, sincer si devotat, toate partidele, ofiterii de „itindenta” si „tistii de vardisti” ajung lideri de încredere si salveaza patria de dusmani. Din umbra, controleaza lucrurile si stîrneste panica cîte un „nenea Iancu” (de la Ploiesti sau de aiurea). Mai toata lumea îsi ia doctoratul (dupa modelul „doftorului de bataturi” din Italia, invocat de „Catindatul” specialist în „magnetism” si „tachinarie”).

Printre „comentatorii politici”, avem si modelul Cracanel („cu dintii, cu dintii-am sa-l rup!”), dar si pe acela al Efimitei („Cum le spui dumneata bobocule, mai rar cineva!”). Conu`Leonida e hermeneutul expert al tuturor intrigilor, „maestrul” suveran al presei române. Nu lipsesc o sumedenie de sarmante si galagioase „dame”: Mita Baston, Didina Mazu, Veta, Zita, toate cu „naturelul simtitor”, dar gata de lupta. Asistam si la „tradari” catastrofale, si la cîte un primar „încurcat în tratatie de amor” si la crize de furie à la Pampon.

Meseria de politician e mai primejdioasa - cum a observat de curînd un fost ministru, fost liberal, fost intelectual fin - decît aceea a unui razboinic din linia întîi! „Viata, onorul nesigure. Nu mai putem merge cafiné!” Unde mai pui ca mai tot timpul „procoror lipseste oras”, iar cînd vine persecuta numai oameni cinstiti, gata sa se sacrifice pentru tara. Unii prefera costumele turcesti, de carnaval. Altii aspira la „haine nemtesti”. Europa? „Sa-si vada de treburile ei!” „Avem si noi falitii nostri!” „Pe-aici nu se trece!” Nici nu se prea vine! Mai mult se pleaca! În rest, avem femei-barbate, barbati imberbi, beizadele, nasi, fini, lume, lume, lume… Spectacolul oferit zi de zi publicului ambetat seamana grozav cu divertismentele de la „Iunion” („comediile lui Ionescu”). Uneori, totusi, atmosfera generala aduce mai curînd a „Napasta”..............…dixi  Andrei Plesu