k125 Antena Satelor - Ghidul bunelor maniere 

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site.Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa:Cum salutam   Sursa:Cum si când strângem mâna 

Buna ziua, caciula, ca stapânu n-are gura! Ba... Buna ziua ti-am dat, belea mi-am capatat! Celor care nu stiu cum se da binete pe ulita satului ori cum se cade sa se poarte fara cusur, în vizita, la nunta ori la masa, le voi divulga câteva reguli de conduita de care sa tina seama.

Si pentru ca suntem la prima editie a rubricii Ghidul Bunelor Maniere vom vorbi înainte de toate despre... salut. Pe ulita satului de odinioara si pe... ulita satului planetar.

Regula de baza pe care o stie orice om cu o bruma de educatie este ca barbatul saluta femeia, cel tânar pe cel vârstnic, subordonatul pe superior. Ei, pare simplu, dar nu e chiar asa.

În satele din Moldova, bunaoara, trecând pe drum, barbatul saluta dupa cuviinta. Daca era mai tinerel, pe toti cei vârstnici pe care-i întâlnea, zicându-le, dupa caz – buna ziua bade Ioane, buna ziua mos Costache, ziua buna badita (daca acela întâlnit în drum era doar cu câtiva anisori mai mare). Daca întâlnea o femeie, îi zicea ori buna ziua, ori sarut mâna – mai ales celor mai vârstnice – apelându-le cu tanti, matusa sau chiar... tata. Nu era nimic la nelocul lui sa-i zici batrânei de pe cealalta ulita: Saru-mâna tata marghioala. Daca femeia era mai tânara, o saluta cu un buna ziua scurt – iar daca fata îi era cumva nepoata sau vreo fina putea si sa astepte sa fie el cel salutat întâi. NU se cuvenea sa îmbii la vorba, în mijlocul drumului, o femeie tânara, mai ales una nemaritata, daca nu erai neam cu ea si nu avea ceva de zis care nu suferea amânare. Mai demult, femeile tinere nu stateau de vorba-n drum cu oarecine, ca.... intrau în gura satului.

Ei, dar în Oltenia lucrurile stateau cu totul altfel. Femeia trebuia sa salute barbatul. Daca sedea cumva la poarta, cu alte surate, si vedea vreun gospodar ca se apropie de dânsele, se ridica si le îndemna si pe celelalte sa o faca. Zicea ziua buna si, daca barbatul era de-un neam cu dânsa ori mai în vârsta, se cuvenea sa-i zica chiar: sarut mâna. Oltenii vechi zic ca, odata, rostirea era urmata de gest, ca asa era obiceiul din stramosi. Dar nici Oltenia nu mai e ce afost odinioara.

Între aceste doua limite ale bunei cuviinte rurale – pe cale de disparitie, se pare – se asaza normele zilei de azi. Adica ce v-am zis dintru început. Barbatul saluta femeia, tânarulpe vârstnic, subordonatul pe superior. Ridica au ba palaria – dar sa n-o faca cu gesturi teatrale, ci discret si cuviincios – iar când vine vorba de cucoane, un domn poate si sa le sarute mâna. Cum e cuviincios sa faci asta, cine întinde primul mâna si câta ostentativ poti fi... va spun mâine, la aceeasi ora. Punctualitatea e si ea semn de bune maniere.

Buna ziua om bun si bine educat. Poate îti vor parea prea mult sfaturile acestea de bune maniere ale fiecarei dimineti, dar zau ca nu strica sa le recapitulam împreuna. Sa vorbim, bunaoara, despre strângerea mâinii..

Daca salutul se poate face si din mers, fiecare ducându-se în drumul lui, pentru o strângere de mâna trebuie sa ne oprim în loc. De aceea nu ne salutam astfel decât daca avem oaresce de zis si timp pentru asta. Nu vrem sa-l vedem pe celalalt desprinzându-se grabit din strânsoare si parasindu-ne în mijlocul vorbei, nu-i asa?

De fapt, cine si când întinde mâna? Regulile sunt exact pe dos fata de cele care se refera la salutul verbal. De data asta, femeia va întinde mâna barbatului, vârstnicul celui mai tânar si superiorul subordonatului. Daca cel putin unul dintre protagonisti – ori amândoi – se afla în mers, vor face gestul abia dupa ce se vor opri fata în fata. Nu e cuviincios sa mergi spre celalalt cu mâna întinsa. Daca sunt asezati, atunci barbatul se ridica, femeia, ba! Pentru ea, regula se schimba doar când celalalt e foarte în vârsta si vrea astfel sa-i arate pretuirea.

Mâna întinsa nu trebuie sa fie prea moale, dar nici nu se cuvine sa scuturi zdravan mâna celuilalt. Doar nu vrei sa-l vezi clatinându-se pe picioare, Doamne fereste. E nevoie de masura în toate.

Nu întinzi mâna cu degetele strânse... numai daca esti cumva... Regele Carol I. Despre care se spune ca nu obisnuia sa dea mâna cu nimeni, doar, din când în când, acelora pe care-i considera merituosi, le întindea, dupa caz, un deget sau doua.

Daca, din întâmplare, cel din fata ta nu cunoaste regulile acestea si-ti întinde mâna exact pe dos – sa zicem ca cel tânar ridica bratul sa-l salute astfel pe mai vârstnic -, se cuvine sa raspunzi la salut. E mai prost crescut acela care refuza o mâna întinsa, decât cel care nu respecta cutuma!...

Mai tine cont ca atingerea celuilalt este un semn de intimitate... Poate si de aici regula care vine taman pe dos fata de salutul verbal.

De obicei, nu strângi cu ambele mâini. Însa la tara se obisnuieste ca atunci când revezi pe cineva de care te leaga un grad de rudenie sau o veche prietenie, salutul asta sa se faca cu amândoua mâinile si sa fie continuat cu o îmbratisare si-o sarutare – sau chiar doua – pe obraji.

Dar asta este deja o alta norma de conduita, despre care vom vorbi într-o editie viitoare. Ca veni vorba... ne reauzim mâine la aceeasi ora... punctualitatea este si ea semn de bune maniere. La revedere.(Simona Lazar)