extras din insemnarea domnului Vintila
Stimate domn!
Discutia cu dumneavoastra mi-a lasat un mare semn de intrebare de cit este de fapt cunoscuta activitatea tatalui meu. Am afirmat la un moment dat ca nu cunosc un antrenor care sa aiba rezultate mai multe si mai bune decit tatal meu. Imediat ati numit citva antrenori care au mai multe titluri si diplome. Din punct de vedere matematic aveti perfecta dreptate insa nu todeauna matematica reflecta adevarul vietii. Eu fac o mare deosebire intre rezultatelele unui profesionist datorate pregatirii lui si rezultatele obtinute datorita conjucturii. Dau citeva exemple.
O data tatal meu a avut cinstea de a antrena lotul tarii in vederea unui campionat mondial. Dupa terminarea pregatirii nu a mai avut cinstea de a merge la turneu cu fetele. Celalant antrenor a mers si cum trebuia sa fie doi antrenori s-a "sacrificat" si altul care antrena mai mult pe holurile federatiei. Intorsi victoriosi cei doi antrenori si-au trecut in palamares succesul. Am o intrebare din punct de vedere al principilui etici si echitatii comuniste palmaresul reflecta adevarul ?
La plecarea tatalui meu la pensie de la liceu a lasat o echipa pe locul intii in divizia scolara. Normal un tinar coleg a preluat echipa si dupa mai putin de doua luni se vaita pe toate drumurile de cit de mult trebuie sa schimbe si sa modifice la echipa. A iesit tot pe locul intii cu fetele "mostenite"in urmatorii doi ani. Trebuind sa se numeasca la lotul de tineret al tarii un antrenor si datorita acestor rezultate a fost "logic" sa primeasca functia. Fiind un baiat cuminte si stiind sa puna "botul" cind doreau sefii a mai prins citeva functii pana sa ajunga la adevarata lui valoare aceea de "nimeni" pe care o are acuma dupa multi ani. Pentru cititorul neavizat al ziarului Sportul ramine o intrebare "unde a disparut acel tinar promitator?
Dupa terminarea unui turneu o data cind echipa antrenata de tata a luat locul doi a mers la club sa predea cupa. Presedintele de atunci care avea mentalitatea managerului de acuma i-a reprosat ca au "ratat" ocuparea locului intii. In felul lui subtil tata ia spus ca de fapt a cistigat meciul si a precizat si scorul. Cum respectivul nu pricepea ia precizat cine si cite goluri a dat. Presedintele a spus ca a numit patru fete care au jucat in echipa adversa.
Replica tatalui meu a fost ca aceste fete plecasera de la echipa lui la inceputul campionatului deci se batuse singur. Presedintele s-a suparat ca de fapt acesta era misiunea lui sa nu plece jucatori pentru avantaje materiale.
O data tata m-a luat in Poiana ca sa vad lotul tarii care era in cantonament. La antrenament unul din jucatori a gresit o schema si antrenorul federal care era pe margine a strigat "mai cutare mie sa-mi joci handball" si a continuat sa-si frece cafeaua. Am simtit un ghiont de la tata in coaste. Faptul ca toate jucatoarele lui tata erau crescute de el chiar nu inseamna nimic? Cind spun crescute inseamna pus mingea in mana pana la jucatoare titulara in echipa de baza care la vremea respectiva era in primele cinci din tara. Pe urma normal le "descoperea" un adevarat antrenor si le "finisa" eventual cu buletin de capitala. Astfel fetele deveneau tiparnite de titluri pe care pe buna dreptate antrenorii respectivi si le treceau in palmares. Intrebarea obsedanta pe care o auzeam in copilaria mea era cum aduna sapte fete ca incepe iarasi campionatul.
La festivalul tineretului de la Moscova pentru a suplini o greseala organizatorica tata a arbitrat un meci international. Datorita acestui lucru trebuia sa primesca brevetul de arbitru international insa "intimplator" brevetul a fost complectat gresit numele era corect Popescu insa prenumele era gresit noroc ca corespundea cu a unui "tovaras" din federatie care a trebuit sa se sacrifice ca sa nu se anuleze brevetul.
Se poate evalua matematic cit a pierdut tatal meu datorita faptului ca nu a fost membru de partid?
Se poate evalua matematic cit a pierdut datorita faptului a fost scos din viata sportiva cinci ani?
Se poate evalua matematic cit a pierdut datorita lipsei de "profesinalism" in relatile cu sefii care "nu se pricep dar sunt de parere"? Tin minte ca l-am vizitat o data la Snagov unde antrena lotul chiar cind venise un sef de la federatie in control. Acesta a inceput sa dea indicatii conform bunei traditii. Replica constanta a tatalui meu era "trei si jumatate". La un moment dat respectivul a vrut sa afle ce semnificatie are replica. Tata foarte calm a spus ca atunci are tren spre Brasov daca respectivul vrea sa antreneze lotul si asa au devenit prieteni pe viata.
Cum se vede din "tribuna"activitatea unui antrenor imi este clar datorita unui coleg care antrena o echipa de handball in judet. Acesta mi-a spus ca nu intelege cum echipele lui tata merg asa bine ca il vede la meci cum "adoarme" de cum fluiera arbitrul inceputul meciului si se scoala la pauza ca sa se dezmorteasca punind mina in capul unui jucator. Pe urma iarasi "adoarme" pana la sfirsit si culmea echipa cistiga.
Tata mi-a explicat ce se intimpla cind "adoarme" de fapt urmarea jocul echipei adverse si cauta sa gaseasca punctul slab. Cind se "dezmorteste" la pauza mingiind un jucator, de fapt da solutia in cuvinte putine. Normal pentru public faptul ca nu tipa,injura si protesteaza la fiecare decizie a arbitrului era un semn clar ca nu dorea sa cistige si nici macar nu se pricepea.
Sper ca nu spun o noutate dar exista antrenori "mercelogi" care se aprovizioneaza cu jucatori gata formati care isi stiu bine partitura si daca mai rezolva si aspectele materiale pot sa stea linistiti avind grije sa faca insa "circul" de rigoare la meci si daca mai au si inspiratia sa ceara sfaturi si sugestii de la cine are piinea si cutitul pot ajunge foarte departe. In lumea animala echivalentul nu exista chiar hiena asteapta sa mori,acestia iti smulg de viu cite un picior si pe urma se mira ca nu mai ai chef de dans
De aceea cred ca daca ne luam dupa "clasamentul adevarului" nu are rost sa facem caz de activitatea tatalui meu care a fost foarte modesta in materie de titluri in raport de alti antrenori.
Dan POPESCU COLIBASI
Inapoi la insemnarea sursa tragedia profesionistilor
|