|
Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu
sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site.
Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata")
Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa-gandul de Iulian Comanescu
Acum vreo câteva zile, ca sa-mi potolesc copilul de sase luni care se frasuia – vorba bunicii – prin pat, am cautat prin iPhone niste muzica. Stiam ca reactioneaza bine la clasici si în iPhone erau niste sonate de Mozart cântate de Alfred Brendel.
Nu vreau sa va epatez cu muzica mea, pentru un motiv simplu si rusinos: n-am ascultat niciodata sonatele acelea ca lumea. Si-atunci, ce cauta ele în iPhone? Acum niste ani, când muzica se consuma înca pe CD, am avut un trip, cum se spune, cu Mozart si mi-am cumparat CD-ul cu Brendel, ca sa vad cum îl face. Aici pot sa ma laud putin, stiti jocul ala de-a „hai sa vedem cum face X partea a doua din sonata Y”? Cu muzica clasica e ceva ciudat: toata lumea o cânta la fel si, totusi, altfel.
Dar, ma rog, nu în versiunile multiple e cheia fericirii. Habar n-am unde mai e CD-ul cu Brendel, dar când i-am pus K 281 (asa se cheama sonatele lui Mozart, ca asteroizii) lui Efrem, m-am linistit mai tare ca el. Brendel ma asteptase 10 ani, prin toate rafturile, hardurile, iPhoanele. Doar ca eu nu avusesem timp de el. Îl „aveam”, era destul.
Mozart si Brendel s-ar putea sa va lase reci – si e dreptul vostru. Retineti însa ca viata e o agoniseala de CD-uri pentru mai târziu. Si când e „mai târziu”? Cu totii am trecut printr-o epoca în care ne-am apucat sa colectionam în calculator lucruri – Mozart sau PDF-uri despre cresterea panselelor. Ei bine, pentru chestia asta trebuie sa dai o groaza de ALT + TAB-uri, comanda aia care schimba ferestrele pe ecran.
Viata e plina de multitasking, de mai multe lucruri facute în acelasi timp, dar cât si cum traiesti printre ALT + TAB-uri? Nu e numai de la calculator, multitasking faceau si oamenii de Neanderthal, între focul din pestera si copilul care bâzâia. Unii au apucat însa sa mâzgaleasca niste lucruri tulburatoare pe peretii pesterii. Niste copii le-au privit. Trebuie sa întretii si focul si copilul, dar problema e sa ajungi vreodata la CD-ul cu Brendel si sa ai câteva minute, macar, pentru el.
Ca sa schimbam placa, de ziua mea, acum vreo doi ani, Jack White a avut un concert la Bucuresti, în ciuperca Romexpo. Sotia mea mi-a facut cadou un bilet, dar concertul a fost îngrozitor din motive de incinta. Am vazut fragmente video dupa si suna grozav. Dar în sala, în ciuperca, s-a întâmplat altceva: la început, Jack White ne-a rugat apasat, dar foarte frumos sa lasam dracului mobilele cu care toata lumea filmeaza si sa încercam sa-l ascultam si sa-l vedem live, fiindca pe asta am dat banii. Jack a zis ca o sa puna la el pe site poze si video de calitate buna, pe care le putem pirata linistiti, ca sa le punem unde vrem pe Net. Surpinzator, oamenii s-au conformat în par. Asa, oribil, cum s-a auzit, a fost oricum o experienta, pe care n-as fi trait-o daca l-as fi vânat aiurea pe Jack White cu mobilul.
Vara asta, printr-un concurs de împrejurari, m-am trezit în brate cu un job de fotograf de concert, la Kasabian, desi nu sunt fotograf de meserie. Am împrumutat de undeva un teleobiectiv si m-am vârât printre oameni. E greu sa fii fotograf de concerte, chiar un public supercivilizat ca ala de la Kasabian te îmbrânceste tot timpul, da cu bere peste aparat si-asa mai departe. Am pocnit o fata cu teleobiectivul – de fapt ea s-a lovit de el – si am zis ca ajunge. Acasa, am fost cu totul dezamagit de imagini si am cautat pe un site profi poze cu trupa din concert. Erau mai proaste ca ale mele.
Ca sa scriu articolul a trebuit sa caut o multime pe YouTube, ca sa si ascult ce pozasem. Kasabian e misto, ca si Mozart si Jack White. Pentru mine. Pentru voi, s-ar putea sa fie cu totul altii. E normal sa vrei sa-i ai pe CD, în mobil, în aparatul foto. Dar, daca toata povestea asta are vreo legatura cu fericirea, se rezuma nu la „a avea”, care e despre tine, ci la „a asculta”, care e despre ei. Si o sa vezi cum devine despre tine. Leviteaza putin, iesi din ALT + TAB si s-ar putea sa ai surprize. Mai ales ca acum vin niste zile libere – cum suna Mozart cu fasole? Pentru mine e ok. Tu pune ce vrei în loc.
Inapoi la insemnarea sursa "ultima petitie" sau
| |
© 2009~2085
OSCII-Lab
Home
Popescu-Colibasi
