ADAMESCU A FOST LASAT SA MOARA 

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site.Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa:luju.ro/ 

  Sentinta a judecatoarei  Raluca Simon  de la JS4, la care s-a raliat si procurorul DNA  Daniel Cojocaru  , in care se recunoaste ca miliardarul Dan Adamescu indeplinea conditiile de liberare si ca era grav bolnav la 68 ani. Cu toate acestea, Simon nu l-a eliberat pe Adamescu pentru ca nu a participat la suficiente programe educationale. Era evident ca nu putea sa participe din moment ce era imobilizat la pat  

Lumeajustitiei.ro va prezinta o uluitoare sentinta judecatoareasca prin care se dovedeste faptul ca un detinut poate fi lasat sa moara in inchisoare, chiar daca probele depuse la dosar arata ca are dreptul la liberare conditionata, dar si ca viata ii este pusa in pericol in detentie. In cazul miliardarului Dan Adamescu (foto) grav bolnav la cei 68 de ani (condamnat la 4 ani si 4 luni de inchisoare pentru dare de mita) Judecatoria Sectorului 4 a refuzat sa ii admita in noiembrie 2016 liberarea conditionata desi a recunoscut ca:

-a executat fractia de pedeapsa necesara (peste 530 de zile);

-a avut un comportament bun in inchisoare si a participat la zece activitati educative si culturale;

-avea o varsta inainta (68 ani), iar starea sa grava de sanatate reiesea cu prisosinta din actele medicale depuse la dosar;

-Dan Adamescu nu a putut fi prezent in fata instantei din cauza ca se afla in stare critica imobilizat la pat.

Si mai grav ni se pare ca instanta a argumentat ca, desi erau indeplinite conditiile de liberare conditionata, a-l elibera din inchisoare pe Dan Adamescu ramane la latitudinea ei. Chiar asa a apreciat judecatoarea Raluca Oana Simon de la Sectia penala a Judecatoriei Sectorului 4 in Sentinta nr. 2847/23.11.2016 din dosarul nr. 27918/4/2016, in care a retinut ca Adamescu a avut un comportament bun, insa condamnatul nu a convins-o ca s-a indreptat intrucat a participat doar la zece programe educative si ar fi trebuit, in opinia sa, sa participe la mai multe activitati educative si culturale.

Instanta nu a luat insa in considerare ca Dan Adamescu nu avea cum sa participe la mai multe programe educative, intrucat in perioada analizata a avut mai multe sincope, fiind dus de urgenta la spital, si a fost imobilizat la pat, fiindu-i absolut imposibil sa mearga. Chiar si la cele zece activitati la care a participat, Dan Adamescu a stat numai in carucior cu rotile, in restul timpului el fiind imobilizat la pat.

Pana acum in majoritatea cazurilor, magistratii au invocat ca legislatia ar fi proasta si ca erorile judiciare s-ar produce din cauza legilor contradictorii. In cazul Dan Adamescu insa, liberarea acestuia a intrunit toate conditiile legale, dar s-a lovit de subiectivismul judecatoarei care a apreciat ca ea nu este convinsa ca cel condamnat s-ar fi indreptat.

Ne intrebam insa, din punct de vedere uman, daca judecatoarea Raluca Oana Simon ar fi inteles ca un muribund imobilizat la pat, chiar sa vrea sa participe la programe educationale (la dosar erau probe ca Adamescu nu era in stare fizic sa se intalneasca cu avocatii care veneau la penitenciar, intrucat nu se putea deplasa din celula la vorbitor) nu ar fi putut sa decida ca acesta sa fie lasat in liberate?

Criticam in aceeasi masura si prestatia procurorului de sedinta trimis de DNA, Daniel Cojocaru, care nu doar ca s-a opus liberarii conditionate, dar cand a fost intrebat daca vrea sa ia la cunostinta despre inscrisurile depuse de condamnat la penitenciar a raspuns ca nu doreste.

Opinia noastra ferma este ca Dan Adamescu a fost lasat sa moara si ca judecata magistratilor a fost una lipsita de umanism.

Dan Adamescu a fost condamnat la 4 ani si 4 luni de inchisoare si nicidecum la moarte! De ce s-a incapatanat judecatoarea Raluca Oana Simon sa il mentina in inchisoare in halul in care era, in conditiile in care a recunoscut ca avea dreptul la liberare si ca decizia este la latitudinea sa?

Va invitam dragi cititori sa comentati daca aceasta sentinta este una justa sau a reprezentat o condamnare la moarte!

Prezentam in continuare pasaje din Sentinta nr. 2847 din 23 noiembrie 2016 pronuntata in dosarul nr. 27918/4/2016 de judecatoarea Raluca Oana Simon:

"Avocatul petentului depune inscrisuri, contrasemnate olograf de petent, de solicitare a judecatii in lipsa, precum si un inscris in care arata ca este de acord sa fie audiat prin videoconferinta daca este tehnic posibil, iar daca nu se poate asigura securitatea transmisiei este de acord sa fie judecat in lipsa.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca nu cunoaste posibilitatile tehnice ale instantei de a efectua o videoconferinta si nu doreste sa ia la cunostinta inscrisurile depuse. (…)

Din 13.09.2016 petentul a fost de mai multe ori internat in diverse spitale pentru afectiuni foarte grave. La acea data a fost internat la urgenta in Spitalul Floreasca in stare septica, inconstient, cu febra pentru a fi reanimat (isi inghitise limba). Din cauza imobilizarii in scaun cu rotile, a dobandit o infectie inghinala care s-a agravat in penitenciar. Ar dori sa stie ce ar putea face in urmatoarele 4 luni, in cazul in care cererea sa ar fi respinsa, pentru a nu fi iarasi amanat pentru lipsa dovezilor de indreptare. Arata ca petentul nu poate participa la activitati si nu poate obtine recompense pentru a este imobilizat la pat. Petentul a reusit sa isi indeplineasca fractia in penitenciar, cu toate ca s-a confruntat cu incontinenta iar executarea pedepsei reprezinta o tortura fizica si psihica pentru acesta. Petentul are 68 de ani, pregatire superioara, iar tinerea lui in detentie echivaleaza cu tortura si aplicare de tratamente inumane. (…) A avut o conduita impecabila si cu toate ca este imobilizat a participat la programe educative si de asistenta psihologica, iar absentele au fost din cauze medicale. Din cauza starii de sanatate nici nu a putut munci. A suferit caderi accidentale, care au cauzat echimoze, din cauza obezitatii. Colegii sai de celula erau plecati in cursul zilei la munca si in incercarea nereusita de a ajunge la toaleta, a cazut in toaleta si a strigat 2 ore dupa ajutor fara a se putea ridica. O zi pentru un om in stare sa este echivalentul a unei saptamani sau a unei luni de inchisoare pentru cineva sanatos. Nu are antecendente, este varstnic, nu ar putea face nimic contrar legii in stare in care se afla.

Reprezentatul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestatiei formulata de petent. Arata ca potrivit practicii judiciare liberarea conditionata este doar o vocatie a unui condamnat si nu un drept. (…) De aici trebuie plecat, de la premisa condamnarii: a oferit bani judecatorilor pentru a obtine solutii favorabile in diverse cauze pentru a rezolva probleme personale financiare. Pedeapsa a fost menita a-i dovedi ca nu poate cumpara orice cu bani doar pentru ca poate acest lucru. (…) Aparatorul petentului, in replica, arata ca nu se poate face referire la motivele condamnarii pentru ca ar insemna sa mai fie judecat inca o data petentul, ori s-a stabilit o pedeapsa cu un anumit cuantum. Trebui analizat ce a facut dupa condamnare... (…)

Instanta deliberand asupra cauzei de fata constata urmatoarele:

(…) Intrucat condamnatul a executat, de la data de 27.05.2016 pana la data de 20.10.2016, 147 de zile de inchisoare, la care se adauga 383 de zile executate in arest preventiv, respectiv arest la domiciliu, rezultand un total de 530 de zile inchisoare, instanta constata ca este indeplinita conditia privind executarea fractiei de pedeapsa stabilita obligatoriu de legiuitor, ceea ce ii confera condamnatului vocatia liberarea conditionata.

Imprejurarea ca petentul a executat fractia obligatorie prevazuta de legiuitor nu-i confera un drept, ci doar o vocatie la acordarea beneficiului liberarii conditionate, oportunitatea acordarii liberarii conditionate fiind la latitudinea instantei de judecata, fiind necesar ca acesta sa dea dovezi temeinice de indreptare pentru a se dispune liberarea conditionata. (…)

Analizand celelalte criterii pe care condamnatul trebuie sa le indeplineasca pentru a beneficia de liberare conditionata, instanta apreciaza ca acesta nu a dat dovezi temeinice de indreptare, nefacand dovada ca perioada petrecuta in detentie a condus la reeducarea sa si la intelegerea pe deplin a necesitatii respectarii valorilor sociale ocrotite de lege. Astfel, instanta retine din caracterizarea depusa la dosar – fila 5, ca de la depunerea in penitenciar petentul a avut un comportament bun. Petentul nu a fost sanctionat disciplinar, dar nici nu a fost recompensat pe perioada detentiei, aspecte care nu reprezinta, in opinia instantei, date rezonabile cum ca acesta a avut o atitudine care sa confirme constientizarea scopului pedepsei aplicat, corelat si cu perioada ramasa de executat din pedeapsa aplicata. (…) Din caracterizarea depusa rezulta ca petentul a participat la un numar de 10 programe educationale. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minimale si nicidecum nu pot duce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de indreptare. Astfel, este evident ca petentul inca nu a reusit sa constientizeze gravitatea faptelor sale si sa isi conformeze comportamentul dispozitiilor legale.

Raportat la aceste aspecte, instanta retine ca nu a fost indeplinit scopul de reintegrare al pedepsei, condamnatul nedepunand eforturi constante in vederea reintegrarii sociale, ci adoptand o conduita conforma regulilor de detinere.

Instanta nu neaga starea de sanatate precara a petentului condamnat care rezulta cu evidenta din inscrisurile medicale depuse la dosar, insa apreciaza ca nu starea de sanatate trebuie sa constituie temei pentru acordarea liberarii conditionate, ci conduita petentului condamnat care trebuie sa convinga instanta ca aceasta a inteles scopul pedepsei si consecintele conduitei sale infractionale.

Instanta retine ca simpla trecere a timpului in penitenciar nu poate duce in niciun caz automat la liberarea conditionata (…) Instanta considera ca petentul trebuie sa doveasca cu mai multa certitudine si claritate faptul ca scopul pedespei este realizat fata de el printr-un comportament care sa iasa in evidenta. Chiar daca are o stare de sanatate precara aceasta nu il impiedica sa participe la activitati derulate in penitenciar, care nu implica un efort care sa ii afecteze starea de sanatate.

Prin urmare, instanta apreciaza ca la acest moment nu se impune liberarea conditionata a condamnatului (…) va fixa termen de reiterare a cererii pentru data de 19.02.2017 (…) instanta apreciaza ca in acest interval acesta va putea depune eforturi pentru a participa la activitati educative si culturale si sa isi intensifice eforturile pentru reintegrarea sa in societate”. *Cititi aici integral Sentinta Judecatoriei Sectorului 4

Inapoi la insemnarea sursa   Romanii mei sunt in strada sau