k121 Alegatorul român si magarul lui Buridan 

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site.Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa 

De când cu Brexitul care a dat totul peste cap mai ales în Europa, „nas dom” parca (sau casa noastra), dupa cum o numea Gorbaciov înca înainte de sfârsitul anului 1989, asistam la o bulibaseala totala în lumea din care, volens nolens, face parte si România. Nu ca anul respectiv evocat mai sus n-ar fi fost el însusi o bulibaseala totala ce s-a soldat pâna la urma cu actuala structura în care Germania joaca rol de factotum. Dar acum ea ne bulibaseste pe toti, ba chiar se bulibaseste pe sine, sub înteleapta cârmuire a cancelaritei sale având la activ suave stagii de formare si pefectionare sub si mai înteleapta supraveghere a serviciilor est-germane si sovietice, unele peste altele, daca nu or fi contribuit si cele românesti pe vremea când facea poze nud pe litoralul încins al Marii Negre, cam albastra acum, din pacate.

Lucrurile sunt prea complicate în lumea subtire în care Putin tine mortis sa faca legea profitând de deruta cvasitotala a celorlalte puteri. Statele Unite pe de alta parte, dupa o guvernare cam bleaga (ca de obicei!) a Partidului Democrat, încearca sa iasa din amorteala fie pe mâna republicanului Trump pe care propriul partid îl priveste chiondorâs desi îl suporta, neavând alt candidat mai de soi, fie pe aceea a lui Hillary Clinton, ce are de dat socoteala justitiei americane (mai bâlbâita acum decât a noastra) pentru folosirea neadecvata a unor adrese electronice, gratie carora chiar generalissimul Colin Powell si-a vazut data în vileag corespondenta romantica cu cine altcineva decât Corina Cretu a României, mai bine zis a lui Ion Iliescu, mare americanofil, dupa cum stim cu totii.

Si pentru ca blegeala americana nu are cum sa nu provoace costuri si grave tulburari, fiind molipsitoare pentru aliati si prieteni, o lume întreaga e gata de a fi aruncata în haos, trezindu-se uriase ambitii în tabara celor ce abia asteapta sa se catere mai sus. Si nu e vorba doar de sturlubatica republica nord-coreeana unde se folosesc rachetele nu numai ca purtatoare de focos nuclear, ci si pentru executarea celor ce misca în front împotriva luminatului Conducator. Se ridica de asemenea China ce revendica teritorii japoneze, iar „casa noastra”, ca sa ne întoarcem la ceea ce ne doare mai mult, e asaltata de valuri de popoare afro-asiatice migratoare, raspunzând chemarilor tandre ale doamnei Merkel, dornica sa le primeasca la sânul ei mai mult decât larg, iubitor si încapator, înglobându-le generos si pe ale noastre sânuri, chiar daca sunt mult mai pipernicite.

Iara noi, noi românii de astazi, epigoni ai unor minti si caractere oricum mai ferme si mai luminate din istoria noastra, ne zbatem cu ale noastre probleme, printre care, la loc de frunte, reconfigurarea scenei politice în preajma alegerilor legislative ce ne bat la usa. Încetul cu încetul se încing, pe lânga gratarele cu mici, si gratarele cu actantii nedoriti de pe scena politica, ale DNA. Nu ca nu ar merita-o din plin, dar de obicei sunt prinsi doar cu mici gainarii, sau daca sunt gainari mai de soi, îsi demasca spasiti complicii prin marturisiri complete si scapa cu suspendare, sau cu unul, doi anisori si averea agonisita ramasa întreaga, ascunsa prin offshoruri sau pe numele rubedeniilor. Iar cei care nu deranjeaza pe nimeni, cazuti la mica întelegere cu justitiarii si cei de deasupra lor, ori pur si simplu nefiind pe listele întocmite de cei care decid totul, stau linistiti precum Dragnea, care mai latra din când în când ca un câine batrân ba la guvernul de tehnocrati al lui Ciolos, ba la însasi Ciolania Sa iohannista, pe care oricum nu are de unde sa o apuce din cauza rotunjimii prostiei, vorba lui Fanus Neagu. Sau pentru ca nici macar de catre coana Merkel nu e gasibil, neamtul nostru fiind singurul lider est-european pe care nu l-a convocat la discutii – ca sa nu zic negocieri, un termen mult prea pretentios pentru taclalele pe care le pregateste doamna de alama coclita deja de fierbintele tavalug musulman.

  Alegatorul român nu are dileme, fiind din nascare ba pesedist, ba liberal (caci taranistii au cam murit de mult!), sau, daca le are cumva, sta ca magarul lui Buridan între doua sau trei galeti de oferte cu iz nationalist din dreapta sau din stânga spectrului politic, cealalta jumatate fiind una cu damf populist-sorosist, desi chiar aceasta orientare e doar o amagire. Bulionul e agitat tot cu polonicul pe care îl cam stim astazi cu totii. Asa încât oarecum discutabila propunere legislativa privind caracterul obligatoriu al participarii la vot cade în derizoriu, de vreme ce electoratul strâns astfel cu japca s-ar orienta precum calculul probabilitatii ne învata înca de pe bancile scolii: daca golesti din avion un sac cu monede, la impactul cu solul acestea, în mod obligatoriu, se vor aseza jumatate cu fata în sus, iar cealalta jumatate cu fata în jos. Deci cui îi foloseste? 

De pe acum se configureaza situatia cu care suntem obisnuiti de atâta vreme: UDMR, daca va mai intra în parlament, va decide el singur cu cine va guverna. Doar daca nu mai apare vreun Fat Frumos calare pe un cal mâncând jaratic, furând-o pe Cosânzeana de la zmeul cel rau.  Articol scris de   Radu Ulmeanu