Institutionalizarea Casei Regale – o dezbatere esuata 

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-activenews 

Articolele mele mi-au atras atât simpatii din partea celor care se împotrivesc institutionalizarii republicane a Casei Regale, cât si antipatii din partea celor care sustin initiativa. Implicarea mea în aceasta zbatere – nu dezbatere si voi argumenta în text de ce nu a fost dezbatere – pentru (re)definirea statutului Casei Regale si a viitorului Miscarii Monarhiste, mi-a pricinuit inclusiv o trista si regretabila discutie, pe alocuri tensionata, cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, un om deosebit, puternic implicat în Miscarea Monarhista, onorat cu o decoratie de MS Regele Mihai I al României si sustinator al institutionalizarii republicane a Casei Regale. Probabil ca acest trist episod, care m-a afectat la nivel personal, este unul dintre marile regrete cu care ramân în suflet ca urmare a acestei ">zbateri pentru o dezbatere care se dovedeste a fi un mare esec de comunicare atât al Casei Regale, cât si al nostru, al celor din Miscarea Monarhista.

Cum spuneam, îmi asumasem sa nu mai scriu despre acest subiect,însa un articol – pe care îl consider a fi unul de propaganda, grav afectat de generalizari, etichetari si indexari deranjante – ma determina sa fac o exceptie de la regula pe care singur mi-am stabilit-o.Vorbesc despre articolul „Un gând despre monarhistii anti-monarhisti”, publicat pe blog-ul  Monarhia Salveaza România  , de domnul  Flavius Boncea 

În textul domniei sale,domnul Flavius Boncea îsi începe declamatia regretând ca „oameni pe care i-am respectat enorm la un moment dat, pe care i-am urmat cu încredere oarba, aproape, vazând în ei speranta unei victorii în lupta noastra pentru revenirea la legitimitate. Oameni în care am crezut. De aceea este atât de dureros sa vorbesti despre ei...” au ajuns sa fie niste „monarhisti anti-monarhisti”.

Un regret inutil, pentru ca în restul textului,span autorul îi arunca, la gramada, pe toti cei care se împotrivesc al institutionalizarii republicane a Casei Regale, în groapa generalizarii, etichetarii, punerii la index Toate acestea pentru ca autorul nu-si asuma curajul de a discuta punctual, pe afirmatii, cu argumente si mai ales, adresându-se nominal celor pe care îi considera a fi „monarhisti anti-monarhisti”. Autorul nostru alege calea facila a generalizarii si reuseste, cu voie sau fara voie, sa jigneasca pe toti cei care, desi se împotrivesc institutionalizarii Casei Regale, nu au facut vreun gest, vreo actiune îndreptata împotriva Casei Regale sau a vreunuia dintre membrii Familiei Regale.

Dupa ce face o lista a actiunilor potrivnice pe care ;„monarhistii anti-monarhisti” le-ar fi comis împotriva Casei Regale – pacate care, în viziunea autorului, se manifesta tocmai acum, când „parlamentul, prin larg consens politic, se pregateste sa recunoasca Institutia Casei Regale a României”, uitând autorul nostru ca vorbeste de un parlament , de o recunoastere institutionala venita din partea Republicii si prin intermediul unui parlament infestat de grupuri de interese politice mafiote si penale domnul Flavius Boncea apasa la maxim pedala generalizarii si gaseste propriile explicatii la aceasta atitudine potrivnica institutionalizarii republicane a Casei Regale.

Autorul presupune ca „monarhistii anti-monarhisti” se împotrivesc institutionalizarii republicane pentru ca, pentru ei, „conteaza doar lupta.O lupta continua, în care nu conteaza victoriile mici, nu vezi înfrângerile mari si pe care o duci doar de dragul luptei. În momentul în care, la orizont,se profileaza o victorie mare, acesti oameni se tem ca vor ramâne fara obiectul luptei. Ca nu vor mai avea ce sa faca. Nu vor mai avea cum sa îsi arate loialitatea. Si atunci pornesc un alt razboi: unul care sa le alimenteze în continuare lupta.”

Altfel spus, noi,cei care ne împotrivim institutionalizarii Casei Regale, suntem un fel de obsedati dupa a lupta mereu, de dragul luptei, un fel de militanti ai „revolutiei permanente” Poate ca unii dintre cei care nu sustin institutionalizarea Casei Regale, s-au obisnuit cu starea de contestare permanenta a Republicii, însa generalizarea nu poate fi facuta, daca ne gândim ca împotriva institutionalizarii republicane a Casei Regale au fost aduse argumente pertinente si care nu fac în vreun fel dovada ca avem de-a face cu obsedati dupa lupta.

De fapt, ce nu poate sa înteleaga domnul Flavius Boncea sau mai grav, omite voit, este ca finalul luptei noastre este Restauratia Monarhiei Constitutionale, desfiintarea Republicii si proclamarea Regatului România. Or, institutionalizarea republicana a Casei Regale, cu toate consecintele sale – recunoasterea, fie si formala, a Sefului Casei Regale, de catre Parlamentul Republican, faptul ca Seful Casei Regale trebuie sa prezinte, la solicitarea Presedintilor camerelor Parlamentului, un raport anual de activitate etc. – nu pare a fi „marea victorie” despre care vorbeste autorul si nici „marele pas” spre Restauratia Monarhiei.Da,cei care contesta aceasta institutionalizare republicana se tem, însa teama lor este de o alta natura, decât crede domnul Flavius Boncea.   Teama noastra este ca prin aceasta institutionalizare se îngroapa pentru totdeauna idealul Restauratiei Monarhiei Constitutionale, iar Casa Regala este redusa la nivelul unui simplu ONG, finantat de Republica, o entitate condamnata sa mimeze, într-o butaforie republicana, o pseudo-prezenta monarhica în societatea româneasca, o forma lucitoare, eleganta, dar totalmente lipsita de fond.  

Spre finalul textului de propaganda, domnul Flavius Boncea foloseste „lovitura de gratie” si acuza pe „monarhistii anti-monarhisti” – adica, pe cei care se împotrivesc institutionalizarii republicane a Casei Regale – de tradare:„Aceasta este explicatia convenabila. Ar mai fi si cea în care putem evoca situatia Nicolettei Franck – apropiata, la un moment dat, Familiei Regale, lansatoare ulterior de zvonuri mincinoase care sunt si astazi crezute de unii, iar în final dovedita a fi infiltrata în anturajul regal. Refuz, însa, gândul la o astfel de posibilitate, cel putin fata de unii dintre asa-zisii „dizidenti” monarhisti.”...un gând refuzat inutil, pentru ca generalizarea ramâne, însotita fiind si de o noua etichetare, „asa-zisii dizidenti monarhisti”.

Textul domnului Flavius Boncea se înscrie în seria textelor pro-institutionalizare si alaturi de textele anti-istitutionalizare, are meritul de a contribui la realizarea unei imagini de ansamblu a ceea ce se întâmpla acum în Miscarea Monarhista din România. Asistam la o cernere în rândul membrilor acestei miscari civice si politice. Idealistii se separa de cei pragmatici, oportunistii de cei „pro bono”, cei dispusi la compromisuri cu Republica de cei care refuza orice compromis cu Republica etc.

Cred ca cel mai important aspect al situatiei de criza în care se afla Miscarea Monarhista, este acela al democratiei.Reactiile de protest împotriva atât a institutionalizarii republicane a Casei Regale, cât si a modului în care s-a purces la aceasta institutionalizare –fara transparenta si fara consultarea reala si oficiala a organizatiilor si liderilor Miscarii Monarhiste, a personalitatilor care sustin Casa Regala – fac dovada ca democratia reprezinta o valoare foarte importanta pentru multi dintre monarhisti. În acest context,echipa administrativa si de PR care desereste Casa Regala trebuie sa renunte la atitudinea de comunicare unilaterala si care transmite catre noi mesajul ca deciziile Casei Regale ar fi mai presus de orice dezbatere, de contestare, de punerea sub îndoiala, de chestionare, de consultare.

Faptul ca România înca este Republica, echipei administrative si de PR a Casei Regale o comunicare eficienta, bilaterala, de consultare si colaborare cu membri,liderii si personalitatile Miscarii Monarhiste. Daca s-ar fi folosit o astfel de abordare în comunicare si s-ar fi renuntat la utilizarea unor „purtatori de mesaje” – care în multe situatii s-au dovedit a fi lipsiti de obiectivitate,de argumente pertinente, cu atitudini agresive fata de contestatarii institutionalizarii, asta când nu au promovat un strident discurs propagandist, asemanator cu cel al partidelor politice postdecembriste – probabil ca institutionalizarea Casei Regale ar fi fost fie evitata, fie configurata astfel încât sa nu afecteze nici sensibilitatile unora dintre noi, nici principiile luptei pentru Restauratie si nici imaginea Casei Regale si a Miscarii Monarhiste.

Erorile de comunicare si de abordare ne-au adus, din pacate, într-o zbatere care a irosit inutil resurse si s-a transformat într-o pseudo-dezbatere,expresie a dezbinarii dintre noi si a unor compromisuri favorabile doar a Republicii.

Ma opresc aici si ma reîntorc în neutralitatea tacuta pe care mi-am asumat-o fata de actuala situatie în care se afla Miscarea Monarhista si Casa Regala a României. Ramân loial Majestatii Sale Regele Mihai I al României, valorilor Monarhiei Constitutionale si luptei pentru Restauratia Monarhiei, rugându-L pe Dumnezeu sa ne lumineze sufletele.

Traiasca Regele!