K110 Gardul lui Frost 

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa 

De cîte ori aud vorbindu-se de ziduri/garduri/granite, nu-mi vin în minte cliseele ”societatii deschise” despre cît de oribile sînt, ci versurile un poem celebru al literaturii americane, “Mending Wall” (”Reparînd zidul”) de Robert Frost (1863 - 1974).

 Poet socotit fundamental în toate manualele de literatura americana,  Frost a ramas faimos pentru combinatia geniala dintre simplitatea expresiei poetice si complexitatea gîndului astfel exprimat. Multe dintre poemele sale sînt inspirate de mediul rural american, caruia i-a gasit întelesuri profunde, chiar daca nu întotdeauna lirice, asa cum sîntem noi obisnuiti cu poezia noastra rurala clasica. ”Mending Wall” a aparut în 1914, în cel de-al doilea volum de versuri al lui Frost, si a devenit, pîna astazi, una dintre cele mai antologate poezii din literatura americana a secolului al XX-lea.

În ”Mending Wall”, autorul, împreuna cu un vecin, repara gardul de piatra dintre poprietatile lor, unul de-o parte si altul de cealalta. Frost mediteaza la rostul gardurilor pe lume, intrigat fiind de siguranta cu care vecinul repeta un vechi proverb englezesc: ”good fences make good neighbours” (gardurile bune fac vecinii buni).  Proverbul acesta este de gasit peste tot în spatiul medieval european, dupa cum arata istoricii literari, si face parte din acel repertoriu de întelepciune conservatoare pe care s-a cladit civilizatia în care traim.  Ei bine, se întreaba autorul în timp ce pune caramida peste caramida dimpreuna cu vecinul, la ce bun gardul daca oricum nu vrem sa intram unul pe proprietatea celuilalt? Daca ama vea turme de animale, as întelege - animalele trebuie tinute sa se hraneasca pe teritoriul stapînului, dar avem livezi. Pomii mei vor sa intre în curte sa ia hrana pomilor lui?  ?i, mai apoi, se întreaba asupra rostului gardurilor în general spunînd ca, înainte de a ridica un gard, trebuie sa stim ce aparam si ce lasam în afara - ca sa zic asa, cui i se adreseaza gardul? Nu gaseste raspunsuri si ar vrea sa afle si ce crede vecinul sau despre aceste întrebari, dar vecinul rosteste, lucrînd în cuget linistit, ceea ce stie de la parintii si bunicii lui: gardurile bune fac vecinii buni. ?i cei doi repara gradul împreuna. Îl repara în ciuda unor forte exterioare care ”nu iubesc zidul” si-l deterioreaza periodic, precum iernile ori oamenii care-l sar în urmarirea vulpilor. Fortele naturale, fizice, care strica gardul ameninta, se vede treaba însasi ideea de gard. Autorul se întreaba ce rost are gardulÎl repara în ciuda faptului ca n-au raspunsuri în privinta rostului sau. Îl repara împreuna, pentru ca sînt si vor sa ramîna doi vecini buni...

 Este, desigur, vorba despre o meditatie asupra naturii umane care are nevoie de ceea ce detesta. Fata de gard, ca fata de orice separatie, avem sentimente contradictorii. Ceva din noi ne spune ca e necesar si altceva din noi se revolta. Ceva din noi se simte în siguranta cînd gardul e solid si se înfricoseaza cînd gardul e strapuns, pentru ca altceva din noi sa se bucure cînd vedem un gard cazînd si sa ne faca sa traim senzatia claustrarii cînd gardul e în picioare. Omenesc, foarte omenesc, prea omenesc... Puternica e dorinta de a te simti în siguranta în spatele unui zid viguros, dar la fel de puternica e si aceea de a fi liber sa experimentezi lumea fara oprelisti. As zabovi cu drag în descifrarea sensurilor lui “Mending Wall”, mai ales ca în acest poem se afla versul ”spring is the mischief in me”(ceea ce as traduce, fireste, fara nici o pretentie literara, ”primavara ma face sa ma bucur putin de rautatile mele”) ce ar putea singur sa provoace un ditamai eseu.

Frost, desigur, nu trage nici o conlcuzie. Doar e poet pornit în investigarea omenescului si nu  autor de directive europene pornit sa impuna ideologia partidului sau. Exista, desigur, interpretari ideologice ale acestei poezii, care spun ca e un veritabil manifest împotriva separatiei si a gardurilor/zidurilor. Nimic mai gresit!  Robert Frost nu vrea sa demoleze nimic (cu atît mai putin gardul, pe care, de altfel, îl repara), ci vrea sa înteleaga. Gardul are rostul sau ancestral, iar cînd vecinul îi spune ca gardul face buna vecinatate, el vrea sa spuna ca vecinul bun e cel linistit, cel care stie pîna unde tine domeniul lui si de unde începe domeniul celuilalt, cel are respecta limitele. Cînd limitele interne ale lumii cad, cade lumea însasi!