989_cp Nimic despre cum un tovaras procuror a devenit presedintele tuturor judecatorilor.

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-juridice.ro 

UPDATE JURIDICE.ro: Potrivit unui comunicat al CSM, joi, 8 martie 2012, „Inspectia Judiciara s-a sesizat din oficiu ca urmare a publicarii în mass media, respectiv pe site-ul „JURIDICE.ro”, a articolului cu titlul „Nimic despre cum un tovaras procuror a devenit presedintele tuturor judecatorilor”, în continutul careia se face referire la cariera profesionala a presedintelui Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
În legatura cu aspectele semnalate, Inspectia Judiciara – Serviciul de inspectie judiciara pentru judecatori urmeaza sa efectueze verificari prealabile fata de autorul articolului.”

***

În anul 1980, când lagarul comunist devenea tot mai cumplit, actualul presedinte al Înaltei Curti de Casatie si Justitie era numit procuror în orasul în care m-am nascut. Orasul avea industrie metalurgica si santier naval, prin urmare colcaia de securisti, de la micii turnatori pâna la cei mai abili si privilegiati tortionari.
Eu aveam 12 ani si eram în clasa a VI-a. Pentru ca era mai mereu la serviciu si ca sa stea cât mai mult timp cu noi, mama ne lua, pe mine si pe fratele meu mai mic, la defilarea de 23 august. Odata am fost scosi sa-l vedem, pe un stadion, pe Nicolae Ceausescu, care venea în orasul nostru cu elicopterul. Îmi amintesc ca am stat ore nesfârsite în picioare, sub un soare ucigator. Erau oameni multi si ponositi. Cu totii stateam drepti si repetam lozincile. Lânga mine o femeie, care, de-atâta oboseala, doar mima uralele. Atunci, întorcând capul sub soarele naucitor, am vazut ca un barbat a apucat-o de brat si i-a spus, discret, sa-l urmeze. Doar pentru ca vorbise fara glas. Nu am mai avut curiozitatea sa-l vad pe marele conducator. Am plecat si, dupa ce ne-am îndepartat bine de stadion, o tot întrebam pe mama: De ce? În tot acest timp, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie era procuror, în plina ascensiune. Cum o fi luptat tovarasa procuror pentru stârpirea dusmanului orânduirii socialiste si înfaptuirea omului nou? Desigur, cu arma sa, dosarele.
Începusem sa-mi imaginez ce se poate întâmpla în beciuri, de unde unii ieseau fara de onoare, îngenunchiati si-nfricosati, iar multi nu mai ieseau vii. Cine îi lovea? Cum aratau lovitii si cei care loveau? Unde sunt urmele? Nici acum nu se vrea sa se stie.

Pe urma, în clasa a VII-a, la practica agricola, pe câmp, unde culegeam rosii, am vazut detinutele. Purtau costum gros, cu fusta în dungi, si batic pe cap. Doream sa retin un chip. Mi se parea incompatibila calitatea de femeie cu statutul de detinut. Ne chemau la ele, plângând, ca pe copiii lor. Apareau, autoritar, alte femei, îmbracate în uniforme brazdate de curele din piele. Mama mi-a spus ca multe dintre ele erau condamnate pentru avort. Femeile alegeau sa-si ucida nenascutii, pentru ca n-aveau cu ce sa-i creasca. Pe lânga aceasta tragedie interioara, erau haituite de militie si de procurori. Cum s-o fi descurcat, atunci, tovarasa procuror, bineînteles tot întru formarea omului nou?
Pentru mine, lumea, care deja se conturase, era compusa din saracia crunta, tacerea si teroarea de la suprafata pamântului si iadul necunoscut din beciuri, de unde niciodata nu se auzeau strigatele. Procurorii erau undeva deasupra, într-o lume sclipitoare, intangibila, de sub care nimeni din lumea mea nu putea sa zareasca cerul. Toti acesti tovarasi, uzurpatori ai Lui Hristos si ai Legii Lui, au pazit, cu strasnicie, temnita comunista. Si tovarasa procuror a plutit deasupra noastra, omniprezenta si pazitoare, timp de 14 ani, pâna în anul 1994, când s-a metamorfozat în judecator. Adica pâna când eu am împlinit vârsta de 26 de ani. În tot acest timp, mi-am facut lectiile la lumânarea lipita de marginea borcanului, hrana era rationalizata, apa rece curgea doua ore pe zi, nu mai era demult apa calda, am tremurat de frig în casa, stateam în statiile de autobuz pâna încremeneam, apoi eram norocosi daca mai prindeam un loc pe scara, sa mergem la scoala.
Acum îmi dau seama ca tot acest timp, cât toata copilaria si adolescenta mea, nu a fost irosit, pentru ca tovarasa procuror a înfaptuit atâtea, cât sa devina însusi presedintele tuturor judecatorilor. Presedintele tarii a numit-o, în anul 2010, într-un stat european, în care se tot reformeaza la justitie. Adica, la omul vechi, sub chip nou. De aceea, rezultatul este si va fi un vesnic esec.