980 cp_Augustin Buzura – “Mândria de a fi sluga”

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-radu-tudor 

Cred ca în nicio tara din lume nu se vorbeste mai mult decât la noi despre lege, legalitate, Constitutie si tot ce tine de justitie, prin aceasta din urma întelegându-se doar D.N.A. Experienta arata ca numai ea este mai presus de lege, de Parlament, de Guvern, de oricine si de orice, doar D.N.A. nu plateste pentru greseli si nu da nimanui socoteala.
Cei ce cunosc ori au trait perioada de dupa razboi, a instalarii si a practicilor comunismului primitiv, vor spune ca si mine, ca am ajuns sa retraim cam tot ce ne-a fost dat sa detestam atunci, dar cu o si mai mare greata. Bolnavilor de gargara pe marginea legilor, ar fi momentul sa le amintim de Articolul 3 din Constitutia Republicii Socialiste România din 1986, în care se stipuleaza, pentru a elimina orice dubiu, ca: „În Republica Socialista România forta politica conducatoare este Partidul Comunist Român.“ Daca prin absurd s-ar acorda teoria cu practica si s-ar înlocui, sa zicem, procuratura cu Partidul Comunist, nu s-ar mira nimeni, cum nu s-a mirat nimeni când partide întregi au trecut peste noapte de la stânga la dreapta fara ca vreun membru, fie si din greseala, sa se opuna sau chiar sa observe schimbarea. Si, cum lesne se întelege, toate se fac în numele interersului national, al imaginii României sau chiar al prestigiului României în Europa si în lume, sintagme care, atât cât va dainui biologic actuala clasa politica, ar trebui interzise, adica ferite de ridicolul în care au fost coborâte de casta prostimii cu staif. Oare mai avem o tara a noastra? Nu cumva suntem chiriasii unui mall în fata caruia se joaca demult o piesa tâmpita prin care ni se administreaza subliminal alta istorie, alte valori si credinte încât am ajuns sa nu mai stim cine suntem. Oamenii s-au resemnat atât de mult cu falsurile si abuzurile de orice fel, încât a spune adevarul, a arata cu degetul hotia, impostura si mârlania au devenit acte de curaj. Iar a avea curaj este un pericol pentru o putere ai carei piloni de sustinere au devenit frica, delatiunea si ignoranta. Cineva, mai stapân pe sine si mai detasat de metodele enoriasilor lui Stalin, si-a amintit de o gluma veche pe care, actualizând-o, vom spune ca este despre procurori; voi încerca sa o transcriu în asa fel încât sa nu lezez obrazele subtiri ale patriei. Se zice ca un cetatean fugea odata mâncând pamântul, înspaimântat de o echipa specializata în a taia o anumita glanda masculina supranumerara. Un cunoscut, vazându-l, îl întreaba ce are de fuge atât de disperat, dar aflând care era motivul fricii acestuia izbucneste în râs: „Fugi degeaba, doar stii ca la tine nu-i cazul, ai si tu doua ca oricare alt barbat!“ „Da, ai dreptate, atâta doar ca astia mai întâi le taie si abia pe urma le numara!“ Asa si la noi, în ultima vreme: Beciul Domnesc a devenit un loc în care se face numaratoarea dupa taiere. Privita din spatiul respectiv si prin lentilele procurorilor, tara însasi este un „grup infractional organizat“, desi, daca inversam termenii, cred ca n-am fi atât de departe de adevar. Procurorii si-au dovedit eficienta în lupta politica. Alt stapân, aceleasi metode. Ei înclina balanta în Parlament, în Guvernul României, în viata sociala. Puterea lor destructiva este uriasa. Ei îi pot da si îi vor da presedintelui nu numai „guvernul sau“, ci si tara sa, adica, mai pe româneste, mosia sa. Oricum, din Beciul Domnesc nimeni nu iese nepatat si nimeni nu-si mai poate continua cariera. Sigur, multi si-au meritat sederea pe acolo, dar peste ei si peste milioanele furate s-a asternut linistea, caci fara acele hotii, unele functii, chiar cele mai înalte, n-ar fi fost posibile. Inscriptia de la intrarea în „Infernul“ lui Dante ar fi destul de potrivita pentru rezervatia pomenita, desi „Infernul“ lui Basescu si al lui Iohannis merita o alta, cu specific national, care sa ne oblige pe toti sa ne amintim de anii în care ne-am dovedit lasi, incapabili sa ne meritam libertatea dobândita de altii cu mult prea mult sânge. Câteva luni crezusem ca domnul Klaus Iohannis s-a ratacit pe drumul cel bun, dar s-a grabit sa nu ne lase prea mult timp pentru iluzii si a optat pentru drumul cel mai batut cu putinta, al înaintasului sau, care i-a lasat mostenire o echipa de oameni rodata, ascultatoare, dar cu vechi si justificat abonament la Beciul Domnesc. Daca acestia au folosit bani necurati pentru a-i câstiga victoria în alegeri a lui Basescu, au devenit ei cinstiti si curati în campania pentru alegerea actualului presedinte? Cunoscatori ai tuturor dedesubturilor, oameni cu o înalta calificare la acest capitol, mai pot fi ei acuzati fara riscul de a zgudui tot lantul de relatii? Dupa ce vor rezolva cu PSD-ul si cu guvernul „nelegitim“, cum spune doamna Gorghiu si papagalii ei, procurorii vor gasi alte prioritati: poate ca unii nu sunt destul de blonzi sau de înalti, de exemplu, poate ca planul de arestari al „Europei civilizate“ va fi îndeplinit. Fara îndoiala, exista si explicatii logice ale cedarii si lasitatii generale în fata tutarilor dictatorilor bastinasi. Pe vremea Raposatului, orice ordin tâmpit, orice absurditate se justifica aratând cu degetul în sus: „Ăla“ si „Aia“. Acum se bate cu degetul pe umar, iar cei mai îndrazneti, „cunoscatorii“ „stiu“ ca voturile se numara în alta parte, ca membrii unui obscur sinod diplomatic dau firmanele, iar haraciul este, de mai bine de un sfert de veac, tara. Aceasta tara foarte bogata odinioara, care a ramas fara industrie, fara agricultura, fara bogatiile subsolului si fara forta de munca. Un mall cât hotarele ei, dar cu multi saraci, mai ales cu duhul, si cu cele mai performante lichele care se mândresc cu statutul lor de supusi umili si credinciosi celor mai puternici decât ei si al caror dispret nu-i supara, dimpotriva. Pentru multi acesta este si o ciudata sursa de energie si încredere. Ei au certitudinea ca exista atâta timp cât simt acest sentiment. Sa dispretuiasca, dar atunci sa ma dispretuiasca pe mine! Felul în care am pierdut toate cele mai înainte pomenite ar ocupa un loc de seama în orice istorie a lichelismului national, dar si a prostiei. Asediul brutal, imediat dupa ultimul razboi, dar si dupa Revolutie asupra valorilor nationale si a traditiilor ar ocupa un loc de cinste chiar si într-o Istorie universala a prostiei. Macelarirea cailor odata cu aparitia primelor tractoare este un alt exemplu, luat la întâmplare. Numirea în functii de raspundere a ignorantilor si taratilor. „Spune-mi cum îi recunosti/ Dintre prosti pe cei mai prosti“? se întreba Arghezi. Astazi, dupa niste zeci de ani, am ajuns sa fim din nou raiul diletantilor, activistilor, învârtitilor si veleitarilor care au infestat, incredibil de repede, apele curate ale Revolutiei si, fireste, libertatea a îmbracat foarte repede uniforma lor. Explicatii? Nu stim sa aparam ceva ce, pâna nu demult, n-am avut niciodata. Moise si-a tinut poporul în pustie pâna au murit toti cei care au fost robi în Egipt. La noi, cei ce au fost robi în comunism nu mai au importanta, dar ne înspaimânta urmasii lor pentru care libertatea nu are nici un înteles. Traiesc într-un spatiu fara valori, fara istorie, fara credinta si cu dispret pentru cultura si educatie. Altfel, europeni, anticomunisti si vegetarieni care nu concep viata fara seminte de cânepa. Vorbesc mai mult decât înteleg si, în comunicarea scrisa, pe facebook, desigur, folosesc pe î din i si iubind diaspora pe care n-o cunosc îsi manifesta pretuirea pentru presedinte. Altii, din alte spatii geografice si spirituale merg în directia aratata de propria lor istorie si civilizatie, indiferent de dificultatile de orice fel sau de sirenele care încearca sa-i atraga spre zari neasteptate. Noi mergem pe drumul cel bun abia dupa ce le-am încercat pe toate celelalte. Mai exista, ceea ce s-ar putea numi, povara libertatii. Fromm dovedeste ca, pe lânga dorinta înnascuta de libertate, exista si o dorinta instinctiva de supunere. La autoritati, la un conducator puternic, la diverse legi interioare ce tin de convingeri, reguli cu care indivizii s-au nascut etc. Poate fi la mijloc forta energiei lor vitale sau o slabiciune si o neputinta fundamentala, ba chiar si constiinta insignifiantei. Fromm a gasit în Fratii Karamazov de Dostoievski un foarte convingator exemplu de incapacitate de a suporta libertatea: „… nu are o nevoie mai arzatoare decât aceea de a gasi pe cineva caruia sa-i poata ceda cât mai repede posibil acel dar al libertatii cu care el, nenorocitul, s-a nascut“. Tot într-un anumit tip de slabiciune trebuie remarcata si pulsiunea sadica, adica placerea de a provoca celuilalt sau celorlalti durere. Cei interesati de viata politica înteleg foarte bine aceasta nevoie atât de manifesta. Învingatorul nu se multumeste sa aiba totul, ci are nevoie si de suferinta celor învinsi. La Beciul Domnesc stau nu numai hoti si învârtiti, ci si adversari, unii nevinovati. Altii, terorizati de aceeasi sete de sânge, îsi asteapta rândul la exterminare politica. Tine aceasta de componenta sadica a învingatorului, despre care vorbeam, sau de un calcul rece, economic? Mai exista vreun român bogat care sa conteze în vreun top cât de cât serios? Daca esti bun pentru tara, si nu pentru dirijorii din umbra, exista procurori pentru orice evadare din rând si câte o cucoana care sa te anunte ca esti nelegitim. Dar la fel de trist, cel putin la fel de trist, există si o multime care nu tine seama de ceea ce a primit, ce distante si pierderi s-au recuperat, ci de ceea ce n-a primit înca. Motiv sa se simta mai confortabil în… corul robilor.