Conform reprezentantilor Înaltului Comisariat ONU pentru refugiati (UNHCR) si Organizatiei internationale pentru migratie, 800 de oameni au murit în naufragiul care s-a produs în largul Libiei.
Comisarul european care raspunde de acest dosar, Dimitris Avramopoulos, a prezentat luni un plan de actiune în zece puncte care le va servi drept ''baza de lucru'' liderilor UE care se reunesc joi pentru un summit extraordinar.
Planul de actiune prevede dublarea mijloacelor misiunii de supraveghere maritima Triton, care va putea patrula într-o zona mai mare si va putea participa la actiunile de salvare. O masura mai curajoasa, de capturare si distrugere a navelor utilizate de traficanti, este de asemenea luata în calcul.
Însa din punctul de vedere al lui Tony Abbott numai respingerea sistematica a acestor ambarcatiuni încarcate cu imigranti este eficienta.
''Sute, poate mii de persoane s-au înecat încercând sa ajunga în Europa din Africa. Singurul mijloc de a împiedica aceste tragedii este de a pune capat sosirii acestor nave'', le-a spus el jurnalistilor.
''Este urgent ca europenii sa adopte o politica foarte ferma care sa puna capat traficului de fiinte umane în Mediterana'', a adaugat el.
La putin timp dupa sosirea sa la putere în septembrie 2013, guvernul conservator al lui Tony Abbott a lansat cu ajutorul armatei operatiunea ''Frontiere suverane'' pentru a descuraja sosirea refugiatilor pe mare.
Sosirile erau aproape cotidiene si 1.200 de refugiati au murit în timpul precedentului guvern laburist, în timp ce dreapta afirma ca niciun imigrant nu a murit pe mare în aproape 18 luni.
Aceasta politica comporta doi piloni. Mai întâi navele marinei intercepteaza ambarcatiunile care-i transporta pe imigranti si le escorteaza spre punctul lor de tranzit, cel mai adesea Indonezia.
Solicitantii de azil care sosesc cu ambarcatiuni în Australia sunt plasati în centre de primire pe insula Manus, în Papua-Noua Guinee, sau pe insula Nauru, în oceanul Pacific.
Chiar daca solicitarea lor de azil este considerata legitima dupa procesarea dosarului, Canberra nu îi autorizeaza sa se instaleze în Australia. Singura optiune care li se ofera este revenirea în propria tara, viata într-un centru de primire de pe insule sau în Cambodgia, tara saraca cu care Australia a încheiat un acord în acest sens.
Aparatorii drepturilor omului denunta aceasta politica, apreciind ca Australia si-a declinat orice responsabilitate si a pasat-o altora.
ONU a condamnat la rândul sau Australia, acuzata de încalcarea obligatiilor care îi revin în calitate de semnatara a Conventiei pentru refugiati din 1951 care stipuleaza ca imigrantii au dreptul de a solicita azil.
