Românii nu sunt latini?!

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-libertatea.ro 

Expozitia se numeste “Radiografia unei lumi disparute” si se refera la situl arheologic din localitatea Sultana-Malu Rosu, judetul Calarasi. Aceasta localitate se pare ca ar fi fost locuita permanent cel putin din anul 4.000 î.Hr. pâna astazi.

În asezarea neolotica, apartinând culturii Gumelnita, au fost descoperite cel putin 11 locuinte de suprafata, de dimensiuni relativ mici, rar depasind 4 metri lungime si 3 metri latime. Unele aveau podele din lut amenajate peste un pat din bârne, iar vetrele, nelipsite din case, erau amplasate de obicei în coltul de nord-vest. Peretii erau facuti din stâlpi de lemn cu împletitura de crengi lipite cu lut, iar acoperisul era, cel mai probabil, din stuf. Asezarea a avut si un sant de aparare, adânc de circa 6 m, care era dublat spre interior de un val de pamânt cu o înaltime de aproximativ un metru si o latime de 3-4 metri.

Dintre piesele ceramice descoperite în urma sapaturilor din sit, se detaseaza cea numita “Îndragostitii” sau “Vasul cu îndragostiti” de la Sultana, o capodopera a artei preistorice. Pe fundul unei strachini decorate cu romburi albe si rosii este modelat un cuplu sezând pe un fel de bancuta; barbatul tine pe dupa umeri femeia, iar a-ceasta are bratele asezate pe pântec.

O alta piesa din cele expuse atrage atentia prin decoratiunea sa ciudata. Este vorba despre un vas deosebit de frumos, numit “Vasul cu lalele” (foto), vechi de 6.000 de ani. Ce e straniu la acest obiect? La vremea respectiva, nu existau lalele în Europa! Aceste flori au fost aduse în Anatolia de turci, din Extremul Orient, în Epoca Medievala! De la turci, floarea a fost furata de occident abia în secolul al XVI-lea. Mai precis, în anul 1593, când Charles de l’Ecluse (Carolus Clusius), unul dintre cei mai reputati horticultori din Europa, “a procurat” bulbii de lalele din Turcia, prin intermediul lui Ogir Ghiselin de Busbecq, ambasador al Sfântului Imperiu Roman de Natiune Germana la curtea sultanului Soliman Magnificul. Abia de la aceasta data încoace se poate vorbi despre raspândirea lalelelor în Europa...

S-a ridicat întrebarea: de unde stiau stramosii nostri de lalele, cu peste 5.500 de ani înainte ca ele sa apara pe batrânul continent? Cum de le-au desenat, daca nu le-au vazut niciodata? Ramâne un mister în continuare, o întrebarea care nu a primit înca un raspuns stiintific. O alta ciudatenie descoperita în situl respectiv vine din zona geneticii. Asa cum arata specialistii care au întocmit expozitia, studiile genetice asupra oaselor din cimitirul neolitic al localitati au scos la iveala faptul ca preistoricii aveau aceleasi gene ca actualii localnici. Adica românii, spre deosebire de alti europeni, nu s-au miscat de pe teritoriul lor de cel putin 6.000 de ani - iar calaraseanul este calarasean înca din Epoca pietrei!

Textul din expozitie spune asa: “Analizele efectuate pe ADN-ul mitocondrial au relevat faptul ca populatiile Boian si Gumelnita sunt foarte apropiate genetic de populatia contemporana din România, prin comparatie cu alte populatii din Europa sau Asia” (Boian este o cultura care a precedat Gumelnita - n.r.).

Cu alte cuvinte, miscarile de populatii despre care s-a spus ca ar fi devastat teritoriul actualei Românii si ar fi modificat structura etnica, inclusiv prin romanizarea Daciei, nu au sustinere biologica.

Paleogenetica ne-ar putea rescrie istoria

Ideea testarii paleogenetice a poporului român nu este chiar noua. A mai existat un studiu pe acesta tema, iar rezultatele au fost identice cu cele prezentate acum la Muzeul National de Istorie. În toamna anului 2001, la Facultatea de Biologie din Bucuresti s-a pus problema realizarii unui studiu de paleogenetica menit sa determine originea poporului român. Un astfel de demers presupunea compararea informatiei genetice obtinute din ramasitele osoase apartinând populatiilor vechi de pe teritoriul României cu informatiile continute în ADN-ul populatiei actuale. În proiect s-au implicat imediat antropologii, care au oferit cea mai mare parte a materialului osos studiat. În total, cercetatorii a avut la dispozitie material osos din peste 20 de situri din România (bazinul carpato-danubiano-pontic), de la un numar de 50 de indivizi apartinând populatiilor vechi. Apoi, studiul a fost sprijinit de oameni de stiinta din alte tari, care au furnizat informatii genetice despre populatiilor actuale de pe teritoriul Europei. În ceea ce priveste probele de sânge de la populatia actuala a României, acestea au fost obtinute de la Institutul Marius Nasta si Clinica de Ftiziologie Bucuresti.

Finantarile au fost sustinute din bugetul directorial al Institutului de Biologie Umana si Antropologie al Universitatii din Hamburg, Germania, si prin Programul Sokrates-Erasmus al Uniunii Europene.

Ne înrudim cu grecii si bulgarii

Concluziile studiului s-au dovedit bulversante: între actuala populatie a României si populatiile care au trait pe teritoriul acestei tari acum 2.500-5.000 de ani exista o clara înrudire genetica, fapt care sustine o continuitate incontestabila a poporului român pe aceste meleaguri. Actuala populatie a României se înrudes-te genetic în special cu populatiile Greciei si ale Bulgariei, care s-au dezvoltat într-un spatiu locuit cândva de traci, cu care s-au si amestecat, si doar într-o foarte mica masura cu populatia italiana. S-a mai dovedit - iar aceasta este cea mai socanta concluzie a studiului! - ca o parte dintre italieni, în special cei din nord, sunt, la rândul lor, înruditi genetic cu populatiile vechi care au trait în Arcul Carpatic acum 2.500-5.000 de ani! De unde concluzia halucinanta ca nu noi suntem urmasii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmasi ai tracilor...

Gumelnita, prima civilizatie din Europa?

În a doua jumatate a mileniului al V-lea î.Hr., în partea de miazazi a României, a evoluat Civilizatia Gumelnita - denumita astfel de arheologi dupa primele descoperiri apartinând acestei culturi, la Magura Gumelnita, la 4 km nord-est de municipiul Oltenita. Aceasta civilizatie a fost cea mai avansata din Europa la acea vreme, cu un stadiu de dezvoltare sociala si economica similar civilizatiilor contemporane din Egipt si Mesopotamia, considerate leagane ale civilizatiei omenirii. Aria Gumelnita cuprindea toata Muntenia, sudul Moldovei, Dobrogea, estul Bulgariei si ajungea pâna la Marea Egee. Ceramica de aici, variat decorata, are ornamente incizate, reliefate sau pictate, mai ales cu grafit. Motivele decorative predominante sunt cele geometrico-spiralice. Oamenii de atunci prelucrau aurul si arama, din care faceau în special podoabe. Unele realizari plastice ale acestei civilizatii sunt adevarate opere de arta.

Cea mai veche scriere din lume, gasita la Miercurea Sibiului

Descoperirile de la Sultana nu sunt singurele care bulverseaza istoria acestor locuri. Pâna în anul 2012 se presupunea ca scrierea cea mai veche din lume, datata 5.500 î.Hr., apartine culturii neolitice Turdas, prin cele trei tablite descoperite la Tartaria, judetul Alba, în 1961. Tablitele sunt inscriptionate cu un alfabet asemanator cu cel sumerian, doar ca cel din Ardeal e cu cel putin 1.000 de ani mai batrân. Multi istorici au criticat vehement descoperirea de la Tartaria, motivând ca ea nu poate reprezenta o scriere, nu în întelesul de astazi, ci o simpla însiruire de simboluri. Printre acesti istorici se numara si directorul Muzeului National Brukenthal, prof. dr. Sabin Luca.

Soarta a vrut ca tocmai profesorul Luca sa descopere, pe traseul viitoarei autostrazi Sibiu - Orastie, în situl arheologic Miercurea Sibiului 2, la doar 40 de kilometri distanta de Tartaria, o scriere si mai veche... “Eu sunt zguduit. Am organizat simpozioane, am publicat volume internationale cu semne si simboluri, cautând sa destructurez ideea dupa care în perioada neolitica existau sisteme de scriere. Nu stiu ce sa zic în cazul acesta, e ceva ordonat, nu e ornament. Din punct de vedere stiintific, este o descoperire deosebita. Când va aparea în lumea internationala va stârni o furtuna”, declara atunci directorul Muzeului National Brukenthal. Obiectul respectiv este o bucata dintr-un vas ceramic inscriptionat, a fost realizat în anul 6200 î.Hr., adica are o vechime de 8.200 de ani, si a fost gasit la cinci metri sub pamânt, adâncime neobisnuita pentru sapaturile arheologice. Desi nu exista înca o cheie de citire a mesajului de pe vas, prof. Sabin Luca considera ca înlantuirea de semne ar putea fi descifrata daca vor fi puse cap la cap simbolurile asemanatoare care exista din abundenta în zona dunareana.