Mostenirea din spatele averii imobiliare a lui Klaus Iohannis

    Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata") Ca reusesc sau nu asta este alta poveste.  Sursa-riseproject.ro 

• Cea mai mare parte a proprietatilor imobiliare detinute de familia Iohannis îsi are originea într-o retrocedare imobiliara întemeiata pe acte false.
• Cercetati penal la mijlocul anilor 2000, în dosarul deschis în urma acestei fraude, sotii Iohannis nu au fost niciodata trimisi în judecata.
• Unul dintre bunurile obtinute prin aceasta actiune de retrocedare, aflat astazi în coproprietatea sotilor Iohannis, este un spatiu comercial situat în zona ultracentrala a Sibiului.
• În ultimii 14 ani, sotii Iohannis au câstigat peste 300.000 de euro din închirierea acestui spatiu comercial, potrivit contractelor de chirie obtinute de RISE Project de la Registrul Comertului. Acesti bani au reprezentat principala sursa de venit a celor doi.
• Trei din cele sase „case”, câte sunt consemnate, în total, în declaratia de avere a lui Klaus Iohannis, au fost cumparate cu banii proveniti din închirierea acestui spatiu comercial.
• Dreptul de proprietate pe care sotii Iohannis îl au asupra acestui spatiu comercial face obiectul unui proces început acum treisprezece ani. Procesul este înca pe rol. Urmatorul termen de judecata e programat saptamâna viitoare, pe 3 septembrie.
  
• Evolutia acestei afaceri judiciare ofera raspunsul la întrebarea legata de felul în care presedintele României a ajuns sa detina sase proprietati imobiliare în Sibiu.
• Klaus Iohannis nu a dorit sa discute cu RISE Project în timpul documentarii acestui articol.

Una dintre cele „sase” case care figureaza în declaratia de avere a lui Klaus Iohannis este un spatiu comercial situat în centrul istoric al Sibiului, în apropiere de Piata Mare.

Sumele de bani pe care sotii Iohannis le-au câstigat, în ultimul deceniu si jumatate, din închirierea acestui spatiu comercial s-au ridicat la circa 320.000 de euro si au reprezentat, în aceasta perioada, principala sursa de venit a celor doi.

Cum a fost obtinut spatiul comercial

Sotii Iohannis nu detin acest spatiu comercial de unii singuri, ci, în cote egale, împreuna cu o alta familie, pe nume Bastea.

La sfârsitul anilor 1990, familiile Bastea si Iohannis au fost protagonistele unui proces de retrocedare prin care au revendicat si au obtinut de la stat doua cladiri din centrul Sibiului.

La parterul uneia dintre ele, se gaseste spatiul comercial invocat.

Cu exceptia acestui spatiu comercial, nicio alta parte din cele doua cladiri retrocedate nu a putut fi valorificata de Bastea si Iohannis – în ciuda proceselor initiate în acest scop, întinse de-a lungul a mai bine de un deceniu.

Cele doua cladiri retrocedate se alfasera în proprietatea statului din 1962, respectiv din 1964, când au fost nationalizate, pâna în 1999 – când au fost preluate de Bastea si Iohannis.

O filiatie fictiva

Bastea si Iohannis au avut succes în actiunea lor de revendicare pretinzând ca sunt succesorii celui care le detinuse înainte de nationalizare.

În realitate, nu erau. În baza relatiei care îi lega de proprietarul istoric al cladirilor, ar fi avut dreptul sa revendice maximum o optime din averea lui, nu întregul – asa cum procedasera.

Dupa ce lipsa lor de legitimitate a fost descoperita, actul care le consifintise dreptul de proprietate asupra imobilelor – un certificat de mostenitor, întocmit în 1999 – a fost anulat în justitie, în 2005.

Mai mult decât atât, la mijlocul anilor 2000, ca beneficiari ilegitimi ai acestei mosteniri, Bastea si Iohannis au fost cercetati penal, fiind acuzati de uz de fals – fara sa fie, în cele din urma, trimisi în judecata.

Înca proprietari

Cu toate ca certificatul de mostenitor a fost anulat în 2005, titlurile de proprietate pe care Bastea si Iohannis le-au obtinut la capatul actiunii de retrocedare din 1999 înca mai sunt, în parte, valabile.

Sotii Iohannis sunt si astazi coproprietarii spatiului comercial de pe urma caruia provine cea mai mare parte a veniturilor lor.

O mica avere de la banca Raiffeisen

Spatiul comercial a început sa produca bani în 2001, atunci când a fost închiriat catre banca Raiffeisen.

De atunci si pâna în prezent, a generat venituri totale de aproximativ 640.000 de euro, potrivit contractelor de închiriere obtinute de RISE Project de la Registrul Comertului. (Calculul, AICI).

Jumatate din bani au ajuns la familia Iohannis. Cealalta jumatate, la familia Bastea.

Acest spatiu comercial, închiriat bancii Raiffeisen, a produs rente de aproximativ 640.000 de euro, în ultimii 14 ani. Jumatate din bani au ajuns la Klaus Iohannis. FOTO: RISE Project.

În lipsa retrocedarii frauduloase a celor doua cladiri – petrecute în 1999 – spatiul comercial ar fi ramas în proprietatea statului român, iar banii acestia ar fi intrat în bugetul administratiei locale din Sibiu.

Originea a patru din cele sase case ale lui Iohannis

Afacerea judiciara mentionata mai sus si o jumatate din banii rezultati de pe urma ei – jumatate estimata la 320.000 de euro – reprezinta raspunsul la întrebarea care a însotit, ca o umbra, cariera lui Klaus Iohannis, imediat ce acesta a pasit pe scena mare a politicii românesti: cea legata de provenienta banilor cu care si-a cumparat sase „case” în Sibiu.

Potrivit propriilor declaratii, facute în cadrul unei emisiuni TV – cu o parte din chiria obtinuta de la banca Raiffeisen – Klaus Iohannis a cumparat, în timp, alte trei proprietati imobiliare – un apartament si doua case:

„(…) S-a gasit o închiriere foarte avantajoasa (n.r.- a spatiului comercial) si, folosind banii din acea închiriere, am reusit iarasi sa-mi cumpar un apartament care se gaseste într-o zona buna. L-am închiriat si pe acela si din banii proveniti si de acolo am cumparat, în final, cele doua casute, care sunt ultimele achizitii pe care le-am facut”.

Asadar, patru din cele sase „case” care figureaza în declaratia de avere a presedintelui României – pe de o parte, spatiul comercial, iesit, prin frauda, din proprietatea statului si, pe de alta parte, un apartament si doua case, cumparate cu rentele produse de acest spatiu comercial – sunt rezultatul, direct si indirect, al unei retrocedari pe care justitia a declarat-o, înca din 2005, ca fiind întemeiata pe acte false.

Din cele sase imobile detinute de presedintele Româiniei, patru (pozitiile nr. 3-6) sunt rodul unei retrocedari întemeiate pe acte false, decise în dauna intereselor statului. INFOGRAFIE: Sergiu Brega. FOTOGRAFII: Ovidiu Dumitru Matiu / Mediafax, RISE Project.

Proces prelungit prin invocarea de vicii de procedura

Dreptul de proprietate al lui Bastea si Iohannis asupra respectivului spatiu comercial înca este contestat în justitie de doua familii care locuiesc la etajul acestui imobil, deasupra agentiei bancii Raiffeisen.

Procesul se judeca de treisprezece ani. Acum, se afla pe rolul Curtii de Apel Brasov.

Cele doua familii care li se opun lui Bastea si Iohannis au câstigat, de trei ori la rând, penultimul act al procesului, judecat la Tribunalul Brasov.

Perdanti în aceasta faza, Bastea si Iohannis au prelungit litigiul, în mod artificial, cu sapte ani, invocând, în doua rânduri, existenta unor vicii de natura procedurala: netrimiterea corecta a citatiilor la o adresa din Florida (SUA), unde îsi avea domiciliul Bastea.

În perioada în care procesul a batut pasul pe loc, sub pretextul neexpedierii corecte a citatiilor în strainatate, rentele produse de acest spatiu comercial – virate de banca Raiffeisen în conturile lui Bastea si Iohannis – s-au ridicat, în total, la o suma de aproximativ 420.000 de euro, potrivit contractelor de chirie detinute, în copie, de RISE Project.

RISE Project a facut cronologia parcursului pe care familiile Bastea si Iohannis l-au strabatut pentru a intra în posesia spatiului comercial de pe urma caruia au câstigat o mica avere.

O puteti citi mai jos, în detaliu, împreuna cu documentele judiciare care atesta fiecare etapa în parte. Dupa caz, acestea au fost anonimizate, conform legii (numele proprii au fost reduse la initiale sau acoperite integral), de catre curtile judecatoresti care le-au pus la dispozitia RISE Project.

De mentionat ca presedintele României nu a dorit sa dialogheze cu RISE pe marginea acestui subiect si nu a raspuns la întrebarile care i-au fost comunicate cu aceasta ocazie.

Într-o convorbire telefonica purtata cu RISE Project, unul dintre angajatii de la Biroul de Presa al Palatului Cotroceni a spus: „Nu stiu când si daca vi se va raspunde la întrebari”.

Nici partenerii lui Klaus Iohannis – membrii familiei Bastea, emigranti, începând cu anul 2000, în Statele Unite ale Americii – nu au raspuns la întrebarile pe care RISE Project li le-a trimis prin e-mail.

25 Decembrie 1991 – Un vârstnic pe nume Nicolae Bastea lasa, prin testament, doua cladiri din centrul Sibiului nepotului sau Ioan Bastea, unei cunostinte, Georgeta Lazurca, si fiicei acesteia, Carmen Iohannis.

Când Nicolae Bastea îsi scrie testamentul, casele nu sunt ale lui, ci ale statului. Au fost nationalizate în anii 1960.
Pentru ca beneficiarii testamentului sa intre în posesia lor, trebuie sa obtina revocarea nationalizarii.

Pâna sa fie nationalizate, cladirile i-au apartinut lui Eliseu Ghenea, locuitor al comunei Porumbacu de Jos (Judetul Sibiu). Între razboaie, acesta atinsese prosperitatea mergând sa lucreze în America.

Nicolae Bastea sustine ca îl mosteneste pe Eliseu Ghenea si, mostenindu-l, transmite cele doua imobile mai departe, catre Ioan Bastea, Georgeta Lazurca si Carmen Iohannis.

În testamentul pe care îl scrie în ziua de Craciun a lui 1991, Nicolae Bastea este mai generos cu nepotul sau, Ioan, decât cu Georgeta Lazurca si Carmen Iohannis.

Lui Ioan Bastea îi lasa o cladire întreaga (Strada Nicolae Balcescu nr. 29) si doua niveluri din cealalta (Strada Gheorghe Magheru nr. 35): parterul si etajul doi.
Georgeta Lazurca si Carmen Iohannis primesc etajul întâi din cladirea de pe Strada Gheorghe Magheru nr.35 – nivel la care se gasesc doua apartamente.

În 1991, ambele imobile se afla în administrarea Primariei Sibiu.
Ambele sunt locuite de chiriasi.
Nicolae Bastea moare în 1993.

În 1991, Nicolae Bastea a pretins ca imobilele pe care statul le confiscase în anii 1960 de la Eliseu Ghenea i se cuvin si le-a lasat mostenire, prin testament, unui nepot, Ioan Bastea, si unor cunostinte: Carmen Iohannis si Georgeta Lazurca. În realitate, pentru ca nu era ruda cu Eliseu Ghenea, ci doar cu sotia acestuia – Maria Ghenea, nascuta Bastea – lui Nicolae Bastea i s-ar fi cuvenit doar o optime din averea lui Eliseu, nu întregul ei. INFOGRAFIE: Sergiu Brega. FOTO: Octav Ganea/Mediafax, RISE Project, Facebook.

1995 – 1997 – Chiriasii din cele doua cladiri (Gheorghe Magheru nr. 35 si Nicolae Balcescu nr. 29) cumpara, rând pe rând, de la Primaria Sibiu, apartamentele în care locuiesc.

21 Martie 1997 – Ioan Bastea, Carmen Iohannis si Georgeta Lazurca pornesc la drum pentru fructificarea testamentului din 1991.
Primul pas: dau în judecata statul român, reprezentat de Primaria Sibiu, si cer revocarea nationalizarii caselor, petrecuta în 1962 si în 1964.

În actiunea pe care o depun în instanta, ei nu contesta nationalizarea în sine, ca politica a statului comunist, ci felul în care ea a fost aplicata, tinând cont de regulile din comunism, în cazul bunurilor lui Eliseu Ghenea.

Astfel, spun ei, casele nu ar fi trebuit nationalizate, întrucât Eliseu Ghenea era un muncitor de rând, iar decretul de etatizare nu se referea la bunurile celor din clasa de jos.

Ca sa îsi justifice dreptul de a se interesa de averea confiscata a lui Eliseu Ghenea, cei trei prezinta un testament din 1963, care i-ar fi apartinut acestuia.

Prin acest testament, Eliseu Ghenea i-ar fi lasat lui Nicolae Bastea cele doua imobile din centrul Sibiului.

Mai departe, cei trei prezinta testamentul din 1991, prin care Nicolae Bastea le-a lasat lor mostenire cele doua cladiri din Sibiu.

15 Ianuarie 1998 – Un expert grafolog analizeaza testamentul din 1963 si stabileste ca nu a fost scris de Eliseu Ghenea, ci doar semnat de acesta.
Prin urmare, valoarea testamentului este nula, iar legitimitatea lui Ioan Bastea, Carmen Iohannis si Georgeta Lazurca de a se interesa de averea „mostenita” de Nicolae Bastea de la Eliseu Ghenea nu poate fi demonstrata. Judecatoria Sibiu le respinge actiunea.
(Sentinta nr. 276/1998, AICI).

ADEVERINTA

7 Mai 1998 – Cei trei fac apel: renunta la utilizarea, în instanta, a testamentului din 1963 si sustin ca Nicolae Bastea a fost si nepot al lui Eliseu Ghenea, nu doar mostenitor testamentar al acestuia.

Ca sa probeze filiatia dintre Eliseu Ghenea si Nicolae Bastea, cei trei aduc o adeverinta de la Biroul de Stare Civila al Primariei Porumbacu de Jos – comuna în care locuit, pâna la moarte, Eliseu Ghenea.
Adeverinta este eliberata de secretarul comunei, Liviu Munteanu.

Adeverinta – pusa în ciruclatie pentru a servi în acest proces – spune ca „Eliseu Ghenea nu a avut alt mostenitor decât pe nepotul lui, Nicolae Bastea”.
Tribunalul Sibiu ia de buna aceasta adeverinta si retrimite dosarul, spre rejudecare, la Judecatoria Sibiu.
(Decizia Tribunalui Sibiu, AICI).
(Adeverinta, AICI).

Cu doi ani în urma, în 1996, acelasi secretar, Liviu Munteanu, eliberase un act în care spusese ca „singurul mostenitor al lui Eliseu Ghenea a fost varul sau, Gheorghe Posa”.

(Nota – Secretarul unei administratii locale este un functionar public numit în functie de prefect, care are rolul de a supraveghea, din punct de vedere juridic, întreaga activitate a unei primarii. El are în coordonare, prin lege, biroul de stare civila al unei administratii locale).

20 Iulie 1998 – Judecatoria Sibiu accepta, de asemenea, adeverinta emisa de secretarul comunei Porumbacu de Jos si, suplimentar, îsi însuseste argumentul potrivit caruia Eliseu Ghenea a fost deposedat pe nedrept de bunuri în timpul comunismului – desi era muncitor, iar decretul de nationalizare nu se referea la bunurile celor din clasa de jos.

Astfel, Judecatoria Sibiu dispune revocarea nationalizarii celor doua case din centrul Sibiului.
(Sentinta 6011/1998, AICI).

Casa de pe Strada Nicolae Balcescu, care, prin testamentul din 1991, i-a revenit exclusiv lui Ioan Bastea, avea, la parter, un spatiu comercial în care functiona o librarie. Începând cu 2002, aici a fost amenajata Agentia „Brukenthal” a bancii Raiffeisen. La etaj, sunt doua apartamente cumparate de fostii lor chiriasi. FOTO: RISE Project.

21 Aprilie 1999 – Primaria Sibiu face apel pentru a mentine decizia de nationalizare a celor doua cladiri, însa Tribunalul Sibiu pastreaza hotarârea instantei anterioare.

(Decizia nr. 1681/1998 a Tribunalului Sibiu, AICI).

Un recurs declarat la Curtea de Apel Alba-Iulia, înregistrat cu doua zile mai târziu decât trebuia, este considerat perimat. Caile de atac ale Primariei Sibiu sunt epuizate. Bastea, Iohannis si Lazurca reusesc sa anuleze nationalizarea celor doua cladiri.

Proprietatile confiscate de stat, în urma cu trei decenii, se întorc, formal, pe numele lui Eliseu Ghenea (decedat în 1969) si al nevestei sale, Maria Ghenea (decedata în 1962).
(Decizia nr. 798/1999 a Curtii de Apel Alba, AICI).

Pentru ca Ioan Bastea, Carmen Iohannis si Georgeta Lazurca sa intre în posesia celor doua case din centrul Sibiului – suspendate, deocamdata, pe numele lui Eliseu si al Mariei Ghenea – mai trebuie strabatuti câtiva pasi.

Primul pas: Transferarea unei cote de 50 la suta din cele doua proprietati, cota detinuta de Maria Ghenea, decedata în 1962, pe numele sotului supravietuitor, Eliseu Ghenea, unicul ei mostenitor cunoscut.

Al doilea pas: Transferarea celor doua proprietati ajunse astfel pe numele lui Eliseu Ghenea pe numele lui Nicolae Bastea, în baza relatiei de rudenie a acestora, consfintite prin adeverinta emisa de secretarul comunei Porumbacu de Jos.

Al treilea pas: Transferarea bunurilor ajunse pe numele lui Nicolae Bastea pe numele lui Ioan Bastea, Carmen Iohannis si Georgeta Lazurca, în baza testamentului din 1991.

Al patrulea pas: Anularea contractelor prin care chiriasii din cele doua imobile au cumparat de la Primaria Sibiu, în perioada 1995-1997, apartamentele în care traiau.

Primii trei pasi se pot rezolva printr-o simpla vizita la notariat.
Al patrulea, prin deschiderea unor noi actiuni în justitie.

PROCURA

8 Mai 1999 – Intra în scena Klaus Iohannis. La trei saptamâni dupa ce nevasta sa, soacra sa si Ioan Bastea reusesc sa anuleze nationalizarea celor doua case, Klaus Iohannis, pâna atunci absent în litigiu, primeste procura de la Ioan Bastea pentru a-l reprezenta pe acesta în tot ceea ce urma sa însemne administrarea cotei de proprietate care îi revenea din cele doua imobile situate în centrul Sibiului.

Procura este autentificata de notarul sibian Radu Gabriel Bucsa.
(Procura, AICI).
Prin aceasta procura, Klaus Iohannis, la vremea aceea sef al Inspectoratului ?colar din Judetul Sibiu, devine principalul strateg al felului în care sunt valorificate cladirile tocmai preluate de la stat.

Scurta descriere:
- Cele doua case detinute în trecut de Eliseu Ghenea se gasesc în inima Sibiului, foarte aproape de Piata Mare.
– Prima dintre ele (Strada Gheorghe Magheru nr. 35), cuvenita, prin testamentul din 1991, lui Ioan Bastea, Georgetei Lazurca si lui Carmen Iohannis, e formata din noua apartamente pe care statul le-a vândut chiriasilor.

– Cea de-a doua (Strada Nicolae Balcescu nr. 29), mostenita exclusiv de Ioan Bastea, are la parter un foarte atractiv spatiu comercial, cu deschidere la artera cu cel mai mare flux pietonal al orasului.
La etaj, exista doua apartamente, vândute chiriasilor.

– Cu exceptia spatiului comercial de pe Strada Nicolae Balcescu nr. 29 – aflat înca în proprietatea publica, în 1999 – cele doua case nu aduc nici cel mai mic beneficiu noilor lor proprietari atâta vreme cât nu are loc anularea contractelor prin care chiriasii au devenit proprietari.

NOTARUL

1 iunie 1999 – Ioan Bastea, Carmen Iohannis si Georgeta Lazurca merg la notariat ca sa rezolve primii trei pasi, pe care îi au de strabatut, procedural, pentru a intra în posesia mostenirii lui Eliseu Ghenea.

Primul pas: transferarea cotei de 50 la suta din cele doua cladiri de pe numele Mariei Ghenea pe numele sotului supravietuitor, Eliseu Ghenea.

Al doilea pas: transferarea bunurilor de pe numele lui Eliseu Ghenea pe numele lui Nicolae Bastea – în baza relatiei de rudenie dintre ei, consfintite de adeverinta emisa de secretarul comunei Porumbacu de Jos.

Al treilea pas: transferarea bunurilor de pe numele lui Nicolae Bastea pe numele lui Ioan Bastea, Carmen Iohannis si Georgeta Lazurca – în baza testamentului din 1991.

Acelasi notar care a încheiat procura de administrare a caselor (pe care Bastea i-a dat-o lui Iohannis, pe 8 Mai 1999), Radu Gabriel Bucsa, întocmeste un singur certificat de mostenitor prin care sunt strabatute etapele descrise mai sus.

Când vine vorba de rolul sau în afacerea retrocedarii celor doua case din Sibiu, notarul Radu Gabriel Bucsa se baricadeaza în tacere.

Important:

- Desi, în testamentul din 1991, Nicolae Bastea le lasase Georgetei Lazurca si lui Carmen Iohannis un singur nivel din cele trei ale cladirii de pe Strada Gheorghe Magheru nr. 35, atunci când a realizat succesiunea pentru aceasta cladire, notarul Bucsa le-a acordat lui Carmen Iohannis si Georgetei Lazurca mai mult decât erau îndreptatite prin testament: o jumatate din casa.

– La încercarile repetate ale RISE Project de a discuta cu Radu Gabriel Bucsa despre certificatul de mostenitor întocmit pe 1 iunie 1999, reactia notarului a fost constanta: „Nu comentez! Nu comentez!”.

Carmen Iohannis si mama ei primesc, asadar, pe 1 iunie 1999, jumatate din cladirea de pe Strada Gheorghe Magheru nr.35, cea formata din noua apartamente cumparate, recent, de fostii lor chiriasi.

În aceeasi zi, printr-o încheiere notariala cu numar consecutiv, încheiere redactata tot de Radu Gabriel Bucsa, Klaus Iohannis si sotia sa cumpara de la Ioan Bastea o jumatate din cladirea pe care acesta a mostenit-o de unul singur de la Eliseu Ghenea (Strada Nicolae Balcescu nr. 29), cea cu parter comercial si etaj format din doua apartamente.

Pretul platit este simbolic: 50 de milioane de lei vechi, adica 3.200 de USD, la paritatea leu-dolar din ziua respectiva.

Dupa perfectarea acestei tranzactii, toata mostenirea lui Eliseu Ghenea ajunge, în cote egale, pe numele familiilor Bastea si Iohannis.

Klaus Iohannis si nevasta lui devin, în acest fel, coproprietari ai singurului bun care, deocamdata, poate produce bani: spatiul comercial de pe Strada Nicoale Balcescu nr. 29.

Într-un interviu acordat DIGI 24, Klaus Iohannis a rezumat cumpararea unei jumatati din imobilul de pe Strada Nicolae Balcescu nr. 29 în felul urmator: „Am cumparat o jumatate de casa, în conditii foarte avantajoase, de la un prieten care o mostenise”.
(Interviul AICI, Minutul 1:09 – Minutul 1:42).

În perioada urmatoare, „prietenul” Ioan Bastea emigreaza în SUA si se stabileste, împreuna cu sotia si cele doua fete, la Jacksonville, Florida.

„Prietenul” Bastea are studii medii. Pâna sa plece în America, locuieste în comuna brasoveana Vistea, limitrofa judetului Sibiu. Lucreaza la Combinatul Chimic din Victoria.

(Certificatul de mostenitor întocmit de Gabriel Radu Bucsa, AICI).
(Contractul de vânzare-cumparare dintre Bastea si Iohannis, AICI).
(Nota: De-a lungul timpului, din suprafetele celor doua jumatati de cladire preluate de la statul român si de la Ioan Bastea, doar spatiul comercial de pe Strada Nicoale Balcescu avea sa fie mentionat în declaratiile de avere ale lui Klaus Iohannis, pentru ca doar de acesta – singurul negrevat de sarcini – familia Iohannis a putut dispune. El nu a fost însa niciodata consemnat în declaratia de avere ca spatiu comercial, ci ca „apartament”).

În 1999, cele doua case ale lui Eliseu Ghenea au fost mutate din proprietatea statului pe numele lui Nicolae Bastea si de aici, mai departe, pe numele lui Ioan Bastea, Carmen Iohannis si Georgeta Lazurca. Mai apoi, Klaus si Carmen Iohannis au cumparat, la un pret modic, o jumatate din casa care avea cea mai mare valoare imobiliara si care nu le fusese destinata prin testament. Începând cu 2001, au închiriat spatiul comercial care se gaseste la parterul acestei case catre banca Raiffeisen. INFOGRAFIE: Sergiu Brega.

7 octombrie 1999 – Ioan Bastea, Klaus Iohannis, Carmen Iohannis si Georgeta Lazurca fac al patrulea pas pe drumul dobândirii drepturilor depline asupra imobilelor din centrul Sibiului.

Astfel, Ioan Bastea si sotii Iohannis cheama în judecata familiile care locuiesc în cele doua apartamente de deasupra spatiului comercial situat pe Strada Nicolae Balcescu nr. 29 si solicita anularea actelor lor de proprietate.

Motivatia? Statul român – vânzator al apartamentelor, cu doi ani mai devreme – nu ar fi avut dreptul sa vânda bunuri care, de fapt, nu îi apartineau. Aceste bunuri apartineau, asa cum tocmai statuasera instantele de judecata, lui Eliseu Ghenea.

Judecatoria Sibiu le da câstig de cauza. (Sentinta nr. 6.700/1999, AICI).

În acelasi timp, într-un alt dosar, Ioan Bastea, Carmen Iohannis si Georgeta Lazurca, proprietari ai cladirii de pe Strada Gheorghe Magheru nr.35, cheama în judecata mai multe familii care locuiesc în acest imobil, cerând anularea contractelor prin care acestea, la rândul lor, au cumparat apartamentele de la stat.

Argumentul este identic: statul nu putea sa vânda ceea ce nu îi apartinea.
(Nefiind coproprietar al cladirii de pe Strada Gheorghe Magheru nr. 35, Klaus Iohannis nu apare în acest proces).

RICHARD WAGNER versus IOHANNIS

1999 – Se deschide un prim proces „în sens invers”.
Unul dintre locatarii cladirii de pe strada Gheorghe Magheru nr. 35, pe nume Richard Wagner, îi da în judecata pe Carmen Iohannis, pe Georgeta Lazurca si pe Ioan Bastea.

Wagner sustine ca cel pe care acestia l-au mostenit, Nicolae Bastea, nu a fost, cu adevarat, nepotul proprietarului interbelic al celor doua cladiri din centrul Sibiului – Eliseu Ghenea – astfel încât imobilele nu ar fi trebuit sa iasa din patrimoniul statului si sa intre în proprietatea lor.

Wagner cere anularea certificatului de mostenitor – încheiat pe 1 iunie 1999 – prin care imobilele au fost aduse în proprietatea lui Ioan Bastea, Carmen Iohannis si Georgeta Lazurca.

(Klaus Iohannis nu apare în litigiu, pentru ca nu este coproprietar al imobilului de pe Strada Gheorghe Magheru în care locuieste Richard Wagner).

2 Februarie 2000 – Liviu Munteanu, secretarul comunei Porumbacu de Jos, emite o alta adeverinta prin care reafirma ca Nicolae Bastea a fost, într-adevar, nepotul lui Eliseu Ghenea.

Adeverinta este folosita de familiile Iohannis si Bastea, în procesul pe care li l-a deschis Richard Wagner.

18 Iunie 2000 – Klaus Iohannis devine primar al Sibiului.

5 Octombrie 2000 – Richard Wagner pierde, la Judecatoria Sibiu, procesul pe care l-a deschis împotriva lui Ioan Bastea, Carmen Iohannis si Georgeta Lazurca.

Wagner face apel si stramuta judecata la instantele din Brasov.
(Sentinta civila nr. 5455/5 Octombrie 2000, AICI).

FALSUL ESTE DESCOPERIT

12 Iunie 2001 – Proprietarii apartamentelor pe care Klaus Iohannis si sotia lui vor sa îi lase fara locuintele cumparate de la stat – atât cei de pe Strada Nicolae Balcescu nr. 29, cât si cei de pe Strada Gheorghe Magheru nr. 35 – fac plângeri penale.

Acuza faptul ca adeverintele eliberate de secretarul comunei Porumbacu de Jos, care atesta legatura de rudenie Bastea-Ghenea, sunt mincinoase si cer anchetarea celor care le-au emis si a celor care au profitat de ele.

Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Alba Iulia investigheaza cazul si ajunge la concluzia ca reclamantii au dreptate.

– În ce anume constau falsurile din cele doua adeverinte?

– Nicolae Bastea nu a fost nepot al lui Eliseu Ghenea – asa cum a afirmat, de doua ori, în scris, secretarul comunei Porumbacu de Jos.
Nicolae Bastea era nepot al sotiei lui Eliseu Ghenea, Maria, nascuta Bastea, nu nepot al lui Eliseu.

Fiindca Maria a murit înainte de Eliseu (1962 fata de 1969), toate bunurile ei au fost mostenite de sot. Mai departe, pe Eliseu l-a mostenit o sora, iar pe sora, neavând urmasi, a mostenit-o statul român.

Parchetul cheama în judecata Primaria Porumbacu de Jos si cere anularea celor doua adeverinte false emise de secretarul Liviu Munteanu.

(Ordonanta Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Alba Iulia, AICI.)

(Nota: Desi, în limbajul curent, cuvântul „ruda” are o acceptiune larga, în sens juridic, „rude” sunt doar persoanele între care exista o legatura de sânge. Rudele unui sot sunt afini pentru celalalt sot. În cazul de fata, Nicolae Bastea era doar afin cu Eliseu Ghenea, nu ruda a acestuia. Din acelasi motiv, între cei doi nu exista o relatie de tip nepot-unchi, care sa îl îndreptateasca pe Nicolae Bastea sa mosteneasca proprietatile lui Eliseu Ghenea. Potrivit unei prevederi legale din 1944 referitoare la mostenire – valabila la data la care sotii Ghenea au încetat din viata – în calitatea sa de nepot al Mariei Ghenea, moarta cu sapte ani înaintea lui Eliseu Ghenea, Nicolae Bastea ar fi putut pretinde cel mult o optime din averea acestei familii).

CONTRACTUL

30 Noiembrie 2001 – Pentru familiile Iohannis si Bastea încep sa curga beneficiile aduse de revocarea nationalizarii caselor din Sibiu.

Klaus Iohannis închiriaza bancii Raiffeisen – atât în numele sau, cât si ca mandatar al lui Ioan Bastea – spatiul comercial de la parterul casei de pe Strada Nicolae Balcescu nr. 29.

Raiffeisen ia în folosinta acest spatiu pentru cinci ani si plateste o chirie de 20.000 de USD/an. În momentul semnarii contractului, noiembrie 2001, banca le achita proprietarilor, cu anticipatie, chiria pentru primii trei ani: 60.000 de USD.

Primarul Sibiului împarte banii pe din doua cu Ioan Bastea.

Contractul intra în vigoare pe 1 februarie 2002 si expira pe 1 februarie 2007. El lasa libera optiunea modificarii chiriei în limita unei marje de 20 la suta, începând cu al treilea an de contract.

(Contractul de chirie cu Raiffeisen încheiat în 2001, AICI.)

În acelasi an în care primeste aceasta transa de la Raiffeisen, Klaus Iohannis îsi extinde proprietatile imobiliare din Sibiu. Cumpara un apartament cu sase camere dintr-o vila situata în centrul orasului, pe Strada Somesului nr. 13.

Actele întocmite pentru cumpararea acestui apartament sunt redactate de acelasi notar Radu Gabriel Bucsa.

Peste un an si jumatate, apartamentul e închiriat, la rândul lui, si începe sa produca bani. Mai întâi, 800 de euro pe luna. Apoi, 950 de euro pe luna, apoi 1050 de euro pe luna.

În interviul acordat DIGI 24, Iohannis a afirmat ca acest apartament a fost cumparat cu banii obtinuti din închirierea spatiului comercial de pe Strada Nicolae Balcescu nr. 29.
(Interviul, AICI – între minutul 1:42 si minutul 2:14).

16 Aprilie 2002 – Procurorii Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Alba Iulia obtin anularea adeverintelor false emise de Primaria Porumbacu de Jos – cele în care Nicolae Bastea era declarat „nepot” al lui Eliseu Ghenea.
(Decizia Tribunalului Sibiu nr. 327/16 Aprilie 2002, AICI).

Autorul celor doua adeverinte false, secretarul Liviu Munteanu, face recurs împotriva acestei sentinte.

RECULUL

28 Aprilie 2002 – Cele doua familii de pensionari care locuiesc deasupra spatiului comercial închiriat bancii Raiffeisen decid sa contraatace.

În paralel cu procesul prin care Iohannis si Bastea vor sa anuleze actele lor de proprietate, îi dau si ele în judecata pe Iohannis si pe Bastea.

Urmând exemplul lui Richard Wagner, cer anularea certificatului de mostenitor din 1999, prin care bunurile lui Eliseu Ghenea au fost trecute pe numele lui Ioan Bastea, al lui Carmen Iohannis si al mamei acesteia.

Mai departe, cer anularea contractului de vânzare-cumparare – perfectat în aceeasi zi în care a fost încheiat certificatul de mostenitor – prin care Klaus si Carmen Iohannis au cumparat de la Ioan Bastea, la un pret simbolic, o jumatate din casa de pe Strada Nicolae Balcescu nr. 29.

În final, cer radierea lui Ioan Bastea, Klaus Iohannis si Carmen Iohannis din cartea funciara a acestui imobil.

În perioada în care Sibiul s-a schimbat la fata, sub conducerea lui Klaus Iohannis, primarul a urmarit cu tenacitate firul unei afaceri imobiliare care avea sa duca la înflorirea starii sale materiale. FOTO: RISE Project.

12 Iunie 2002 - Locatarii celor doua apartamente situate deasupra spatiului închiriat catre banca Raiffeisen pierd, irevocabil, procesul paralel, deschis în 1999: cel prin care Klaus Iohannis, Carmen Iohannis si Ioan Bastea au cerut anularea actelor lor de proprietate.

Iohannis si Bastea nu pun în executare verdictul instantei: nu îi scot afara din case si nu le pretind chirie.

Procesul deschis în urma cu doua luni, prin care locatarii celor doua apartamente au cerut anularea certificatului de mostenitor din 1999 merge mai departe.
(Decizia Tribunalului Brasov nr. 2195/A/19 Decembrie 2001, AICI).
(Decizia Curtii de Apel Brasov nr. 627/R/2002, AICI).

INCULPAREA

9 Iunie 2003 - Rejudecând dosarul în care Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Alba Iulia a cerut anularea celor doua adeverinte false emise de secretarul comunei Porumbacu de Jos, Tribunalul Sibiu respinge actiunea procurorilor.

Motivul invocat de judecatori: desi adeverintele pot fi false, nu este de competenta Parchetului sa initieze astfel de actiuni judiciare.

15 Decembrie 2003 – Perdant în actiunea civila descrisa anterior, Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Alba Iulia decide sa îl trimita în judecata pe Liviu Munteanu, pentru fals în acte publice.

În rechizitoriul în care sunt prezentate capetele de acuzare sustinute împotriva lui Liviu Munteanu, procurorii spun ca persoanele care i-au solicitat acestuia sa elibereze cele doua adeverinte false au ramas „neidentificate”.

Persoanele care au folosit respectivele adeverinte, ca probe în instanta, au fost trei la numar: Ioan Bastea, Carmen Iohannis si Georgeta Lazurca.

Concomitent, Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Alba Iulia hotaraste sa disjunga ancheta care îi vizeaza pe ceilalti implicati în aceasta retrocedare ilicita – Ioan Bastea, Carmen Iohannis, Georgeta Lazurca, notarul Radu Gabriel Bucsa, Klaus Iohannis etc. – din dosarul penal al secretarului Liviu Muntean; iar de aceasta a doua ancheta sa se ocupe Parchetul de pe lânga Judecatoria Sibiu.

Parchetul de pe lânga Judecatoria Sibiu ia în lucru acest dosar- desprins din trunchiul primului – si pune rezolutia de neîncepere a urmaririi penale împotriva celor de mai sus.

(Rechizitoriul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Alba Iulia, AICI).

6 Iunie 2004 – Klaus Iohannis este reales primar al Sibiului, cu un scor covârsitor, de 88,7 la suta.

ANULAREA

29 Noiembrie 2004 – Cele doua familii care locuiesc în apartamentele de deasupra spatiului comercial închiriat bancii Raiffeisen pierd, la Judecatoria Sibiu, procesul în care au cerut anularea certificatului de mostenitor din 1999 si radierea lui Klaus Iohannis, Carmen Iohannis si Ioan Bastea din cartea funciara a imobilului de pe Strada Nicolae Balcescu nr. 29.

Urmând exemplul lui Richard Wagner, fac apel si stramuta dosarul în judetul Brasov.

(Sentinta Judecatoriei Sibiu, AICI).

1 Februarie 2005 – Tribunalul Brasov accepta apelul declarat de Richard Wagner împotriva sentintei Judecatoriei Sibiu si dispune anularea certificatului de mostenitor întocmit în 1999 de notarul Radu Gabriel Bucsa.

Motivele pentru care certificatul de mosenitor este declarat nul sunt doua:

(1) Nicolae Bastea nu a fost nepotul lui Eliseu Ghenea, asa cum instantele de judecata au stabilit deja. A fost nepotul nevestei acestuia, Maria Ghenea, si, din aceasta pozitie, ar fi putut pretinde cel mult o optime din averea ramasa de la Eliseu Ghenea.

(2) Notarul sibian Radu Gabriel Bucsa nu avea competenta teritoriala sa dezbata, în acest certificat de mostenitor, succesiunea unei persoane care decedase în afara judetului Sibiu: Nicolae Bastea, mort la Vistea de Jos (Brasov), cu ultimul domiciliu la Cluj-Napoca.
(Decizia civila a Tribunalului Brasov nr. 33/A/1.02.2005, AICI).

În aceeasi zi în care întregul esafodaj al „mostenirii” lui Eliseu Ghenea începe sa se crape, 1 februarie 2005, se aniverseaza contractul dintre Klaus Iohannis si Banca Raiffeisen.

Primarul trebuie sa încaseze o noua chirie anuala: 10.000 de USD, potrivit contractului încheiat în noiembrie 2001.

30 Iunie 2005 – Curtea de Apel Brasov confirma verdictul pronuntat pe 1 februarie de Tribunalului Brasov, în procesul Wagner versus Iohannis.

Magistratii anuleaza, în mod irevocabil, certificatul de mostenitor din 1999.

Suplimentar, dispun radierea lui Ioan Bastea, Carmen Iohannis si Georgeta Lazurca din cartea funciara a casei de pe Strada Gheorghe Magheru nr. 35.
(Decizia civila a Curtii de Apel Brasov nr. 520/R/2005, AICI).

RENEGOCIEREA

1 Februarie 2006 – O noua rata anuala trebuie sa fie platita de Raiffeisen în contul lui Klaus Iohannis: 10.000 de USD, potrivit întelegerii din 2001.

29 Decembrie 2006 – Klaus Iohannis prelungeste cu zece ani, din 2007 pâna în 2017, atât în numele sau, cât si în numele lui Ioan Bastea, contractul de chirie cu banca Raiffeisen.

Pretul anual al chiriei urca de la 20.000 de USD (cât a fost în 2001) la 60.000 de euro.

Iohannis si Bastea încaseaza, cu aceasta ocazie, 180.000 de euro de la Raiffeisen. Suma reprezinta banii cuveniti pentru primii trei ani ai noii perioade contractuale.

Contractul spune ca, în cazul în care, în viitor, Iohannis si Bastea vor fi obligati de Fisc sa plateasca TVA pentru aceste venituri, TVA-ul va fi suportat de Raiffeisen.

Contractul precizeaza ca, dupa trei ani, adica din 2010, pretul poate fi modificat cu 20 la suta.

(Actul aditional al contractului, AICI).

2007 – Klaus si Carmen Iohannis îsi extind proprietatile imobiliare din Sibiu: achizitioneaza alte doua case. Imobilele sunt situate pe Strada Magura nr. 9 si pe Strada Magura nr. 11.

În emisiunea de la DIGI 24, Iohannis afirma ca cele doua case au fost cumparate cu banii obtinuti din închirierea spatiului comercial de pe Strada Nicolae Balcescu nr. 29.
Iohannis numeste cele doua case „casute”.
(Interviul, AICI – Minutul 2:14 – Minutul 2:25)

Una dintre „casutele” cumparate de Iohannis în 2007 cu banii încasati de la Banca Raiffeisen. FOTO: RISE Project.

21 Iunie 2007 – Secretarul comunei Porumbacu de Jos este condamnat de Tribunalul Sibiu la un an de închisoare cu suspendare, pentru neglijenta în serviciu – în cazul emiterii celor doua adeverinte false.

(Decizia Tribunalului Sibiu, AICI).

Cealalta „casuta”, achizitionata în acelasi timp. „Casutele” sunt vecine, despartite doar de un gard. FOTO: RISE Project

16 Iulie 2007 – Parchetul de pe lânga Tribunalul Sibiu infirma solutia de neîncepere a urmaririi penale, data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sibiu în dosarul în care sunt cercetati Ioan Bastea, Carmen Iohannis, Georgeta Lazurca, Klaus Iohannis, Radu Gabriel Bucsa etc.

Parchetul decide sa continue anchetarea celor de mai sus.

11 Octombrie 2007 – Secretarul comunei Porumbacu de Jos reuseste sa scape de pedeapsa simbolica dictata de Tribunalul Sibiu.

A trecut aproape un deceniu de când a comis falsurile pentru care a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare. Curtea de Apel Alba Iulia decide ca vinovatia lui s-a prescris.

AMÂNAREA

21 Februarie 2008 – Parchetul de pe lânga Tribunalul Sibiu trimite catre D.I.I.C.O.T. – Structura Centrala dosarul penal în care Ioan Bastea, Carmen Iohannis, Georgeta Lazurca, Klaus Iohannis, Radu Gabriel Bucsa etc. sunt achetati în afacerea preluarii de la statul român a celor doua case din centrul Sibiului.

Informatia aceasta este prezenta într-un raspuns adresat RISE Project de catre Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Alba Iulia – structura care a investigat cazul pentru prima oara.

Într-un raspuns adresat RISE Project, D.I.I.C.O.T. – Structura Centrala declara ca nu a primit si nu a avut niciodata în lucru acest dosar penal.

Instanta decide ca actul prin care sotii Iohannis au cumparat de la Ioan Bastea, la un pret simbolic, o jumatate din casa de pe Strada Nicolae Balcescu nr. 29 – cea care le aduce zeci de mii de euro pe an – este nul.

Suplimentar, Tribunalul Brasov dispune ca Bastea si sotii Iohannis sa fie radiati din cartea funciara acestei cladiri, considerând ca ea a fost scoasa din patrimoniul statului prin frauda.

Sotii Iohannis si Ioan Bastea fac recurs.
(Decizia Tribunalului Brasov, AICI).

1 Iunie 2008 – Iohannis este reales primar al Sibiului, cu 83,2 la suta din voturi.

17 Decembrie 2008 – Judecând recursul în procesul dintre sotii Iohnnis, Ioan Bastea si familiile care locuiesc în cele doua apartamente de deasupra agentiei Raiffeisen, Curtea de Apel Brasov decide, din motive de procedura, sa retrimita dosarul la Tribunalul Brasov.

Care sunt „motivele de procedura”?
(1) Ioan Bastea, citat pe parcursul procesului în Jacksonville, Florida, nu a primit corespondenta la adresa corecta.

(2) Dosarul a fost judecat la Tribunalul Brasov de acelasi complet de magistrati care a judecat dosarul „Wagner versus Iohannis”.
Curtea de Apel considera ca, pronutându-se deja într-un dosar înrudit cu aceasta („Wagner versus Iohannis”), respectivii magistrati nu mai aveau dreptul sa dezbata, înca o data, acelasi caz.
(Decizia Curtii de Apel Brasov, AICI).

1 februarie 2010 – Cei trei ani acoperiti de plata efectuata în avans de catre banca Raiffeisen lui Klaus Iohannis si Ioan Bastea s-au scurs.

Iohannis si Bastea sunt îndreptatiti la o noua transa de bani.

Potrivit contractului, începând cu februarie 2010, chiria – de 60.000 de euro pe an – poate fi modificata cu un procent de pâna la 20 la suta.

RADIEREA

23 Aprilie 2010 – Rejudecând procesul dintre sotii Iohannis, Ioan Bastea si familiile care locuiesc în cele doua apartamente de deasupra spatiului comercial închiriat bancii Raiffeisen, Tribunalul Brasov pronunta acelasi verdict ca în urma cu doi ani.

Dispune radierea sotilor Iohannis si a lui Bastea din cartea funciara a imobilului de pe Strada Nicolae Balcescu nr. 29 si anularea contractului prin care sotii Iohannis au cumparat, la un pret simbolic, o jumatate din cladire de la Ioan Bastea.

Sotii Iohannis si Bastea fac, din nou, recurs.
(Decizia Tribunalului Brasov, AICI).

1 Octombrie 2010 - Ioan Bastea moare la Jaksonville, Florida, la vârsta de 49 de ani. Este înlocuit, în procesele aflate pe rol, de vaduva sa, Rodica Bastea.

1 Februarie 2011 – Ziua de plata a contractului de chirie cu banca Raiffeisen a sosit din nou. Alti 30.000 de euro trebuie sa fie virati în contul bancar al lui Klaus Iohannis, potrivit contractului din 2006.

1 Februarie 2012 – Alti 30.000 de euro trebuie sa fie virati în contul primarului din Sibiu.

10 Iunie 2012 - Klaus Iohannis este reales primar al Sibiului, cu 77,9 la suta din voturi.

10 IUNIE 2012. Klaus Iohannis, în ziua în care a obtinut al patrulea mandat consecutiv în functia de primar al Sibiului.

1 Februarie 2013 – Ziua rentei de la banca Raiffeisen a sosit iarasi: alti 30.000 de euro trebuie sa ajunga la Klaus Iohannis.

26 Noiembrie 2013 – Judecând din nou recursul în dosarul „Nicolae Balcescu nr. 29”, Curtea de Apel decide sa întoarca, înca o data, cazul la Tribunalul Brasov.

Motivul este identic celui de acum cinci ani: familia Bastea nu a fost citata la adresa cuvenita din Florida.
(Decizia Curtii de Apel Brasov, AICI).

1 Februarie 2014 – Este din nou „Ziua Raiffeisen”. Conturile familiei Iohannis sunt alimentate cu alti 30.000 de euro.

16 Mai 2014 – Tribunalul Brasov dezbate, pentru a treia oara în ultimii opt ani, asupra paginilor aceluiasi dosar: „Nicolae Balcescu nr. 29”.

Trebuie sa raspunda la întrebarea daca sunt sau nu motive sa îi stearga pe sotii Iohannis si pe Rodica Bastea din cartea funciara a acestui imobil.

Verdictul e identic celor doua de dinainte: sotii Iohannis si Rodica Bastea pierd cladirea.
Iohannis si Bastea fac recurs si procesul ajunge, pentru a treia oara, la Curtea de Apel Brasov.
(Decizia Tribunalului Brasov, AICI).

AL PAISPREZECELEA AN

16 Noiembrie 2014 – Klaus Iohannis este ales presedinte al României.

1 Februarie 2015 – Contractul cu Banca Raiffeisen (2002-2017) intra în al paisprezecelea an. Familia Iohannis trebuie sa încaseze penultima renta de 30.000 de euro.

Daca ziua de 1 februarie 2016 îi va mai gasi în pozitia de coproprietari ai cladirii de pe Strada Nicolae Balcescu nr. 29, o vor încasa si pe ultima.
Contractul cu Raiffaisen expira la 1 februarie 2017, însa plata se face anticipativ, cu un an înainte.

18 iunie 2015 - A ajuns la final procesul început în 1999, prin care Carmen Iohannis, Georgeta Lazurca si Ioan Bastea au cerut anularea actelor de proprietate ale mai multor familii din casa de pe Strada Gheorghe Magheru nr. 35.

Judecata a durat 16 ani. Iohannis si Bastea au pierdut procesul. (Dosarul, AICI).

3 Septembrie 2015 – Dosarul în care se judeca dreptul lui Klaus Iohannis de a fi coproprietarul spatiului comercial de pe Strada Nicolae Balcescu nr. 29 se afla si astazi pe rolul Curtii de Apel Brasov. Urmatorul termen de judecata este pe 3 septembrie 2015. (Dosarul, AICI).

Invocând motive de procedura, presedintele României si familia Bastea au reusit sa amâne cu sapte ani deznodamântul acestui litigiu.

În timpul acestui ping-pong administrativ, au încasat sapte rate anuale de la Raiffeisen: aproximativ câte 210.000 de euro pentru fiecare – potrivit contractului de chirie încheiat cu aceasta banca în 2006.

Interesant este ca, în procura de administrare pe care Ioan Bastea i-a dat-o lui Klaus Iohannis în mai 1999, imediat dupa ce nationalizarea imobilelor fusese revocata în instanta, Iohannis era mandatat sa îl reprezinte pe Bastea inclusiv în justitie, în eventualele litigii legate de cele doua cladiri.

Totusi, în cadrul proceselor pornite dupa aceea, Bastea a optat sa fie citat la adresa sa din Statele Unite ale Americii, întârziind astfel, cu luni si ani, judecarea dosarelor.

În procesele dintre Bastea, Iohannis si chiriasii celor doua cladiri, au existat sedinte de judecata amânate doar din motivul ca la dosar nu exista recipisa prin care Bastea sa fi confirmat de primire pentru citatia care îi fusese expediata peste Ocean.

Amanunt:

La Curtea de Apel Brasov, în acest dosar, dar si în celalalt, ajuns la final pe 18 Iunie 2015, Klaus Iohannis si sotia sa sunt reprezentati de avocatul Adrian Rusu.

Acesta este partener – în cadrul casei de avocatura „Adam si Rusu” – cu fostul deputat PSD Ioan Adam.

În toamna anului trecut, Ioan Adam a fost trimis în judecata de DNA, în dosarul „Romsilva – Hrebenciuc – Ilie Sârbu”, fiind acuzat ca, împreuna cu ceilalti inculpati, a pus la cale un plan care presupunea retrocedarea, prin acte false, a unei suprafete de aproximativ 43.000 de hectare de padure.

PRIMARUL

De subliniat ca, în procesul în care familia Iohannis risca sa piarda spatiul comercial de pe urma caruia provine cea mai mare parte a veniturilor ei, Klaus Iohannis a participat, înca de la început, în dubla calitate.

Cea de persoana particulara, interesata sa-si conserve dreptul de proprietate asupra unei jumatati din respectivul imobil, si cea de primar al municipiului Sibiu – parte în dosar.

Interesele municipiului Sibiu si cele ale persoanei particulare Klaus Iohannis au fost antagonice.

Daca persoana particulara Iohannis pierdea spatiul comercial, municipiul Sibiu îl câstiga – revenindu-se la situatia anterioara, din 1999, când imobilul se afla în patrimoniul public.

Pentru a vedea care a fost atitudinea primarului Iohannis în acest proces, pe parcursul celor treisprezece ani ai litigiului, RISE Project a solicitat Curtii de Apel Brasov, instanta unde cauza se judeca astazi, permisiunea de a studia dosarul.

Curtea de Apel Brasov a respins aceasta solicitare, spunând ca dosarul contine date personale, la care accesul presei ar fi impropriu.

Atitudinea lui Klaus Iohannis, ca reprezentant al municipiului Sibiu, în acest proces, este consemnata, totusi, chiar daca pasager, în câteva dintre sentintele pronuntate pâna astazi: de catre Judecatoria Sibiu, Tribunalul Brasov si Curtea de Apel Brasov. RISE detine aceste sentinte.

În sentinta Judecatoriei Sibiu, dar si într-o decizie a Tribunalului Brasov, pronuntate în 2004 si, respectiv, în 2008, sunt mentionate, în treacat, doua întâmpinari ale primarului Iohannis.

În cadrul acestor întâmpinari, primarul Iohannis a cerut respingerea actiunii celor doua familii care solicitasera stergerea sa din cartea funciara a imobilului de pe Strada Nicolae Balcescu nr. 29.

Pe ce argumente se sprijineau întâmpinarile primarului?

Pe aceea ca retrocedarea celor doua imobilele din Sibiu, contestata de cele doua familii, fusese facuta în baza unui verdict judecatoresc si a unui certificat de mostenitor care nu fusesera, la data întâmpinarilor, desfiintate.

Strict formal, la acea data, argumentele primarului erau corecte. Dincolo de cadrul formal, însa, Klaus Iohannis avea informatia ca retrocedarea celor doua imobile fusese facuta în baza unor adeverinte de stare civila false.

Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Alba Iulia începuse investigarea acestei fraude înca din 2001. Cu acea ocazie, Parchetul decisese neîceperea urmaririi penale împotriva sa, a sotiei sale si a soacrei sale.

Completându-si probatoriul, în 2003, Parchetul reevaluase cazul si dispusese trimiterea în judecata a autorului actelor false, secretarul Liviu Munteanu. Suplimentar, tot în 2003, Parchetul hotarâse declinarea anchetei care îi viza pe membrii familiei Iohannis catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Sibiu.