946 Marea Schisma

Sunt articole care ma ajuta sa exemplific ce sustin si ca sa fiu sigur ca nu dispar din locatia originala apelind la performantul instrument "copy/paste" le fixez la mine pe site. Pornind de la ele cu resursele mele limitate caut sa le adaug TVA.(fara "Taxa" mai mult "Valoare Adaugata")
Ca reusesc sau nu asta este alta poveste. Sursa-adevarul

begin copy/paste

Diferenta dintre Pastele Ortodox si cel Catolic. Marea Schisma si coruptia: Momentul în care catolicii si ortodocsii n-au mai crezut în acelasi lucru

Învierea Domnului este cel mai important eveniment al crestinatatii. Cu toate ca Biserica catolica si cea ortodoxa sarbatoresc în esenta acelasi eveniment, istoria zbuciumata dintre cele doua a facut ca obiceiurile si ritualul sa se schimbe. Interesant este si faptul ca Învierea este celebrata la date diferite si ca doar în ultimii ani s-a pus în discutie folosirea unei date unice care sa fie folosita de ambele Biserici.

Parintele Ionut Astefanoae de la biserica ortodoxa Sfântul Gherman din Constanta spune ca una dintre diferentete majore de ritual tine de faptul ca Sfânta Lumina de la Ierusalim vine numai la ortodocsi.

"Slujbele la noi au o încarcatura mai mare din punct de vedere dogmatic. La catolici slujbele sunt putin mai simple. Icoana învierii ne arata ca în ortodoxie momentul aceasta înseamna coborârea la iad a lui Iisus Hristos, scoaterea de acolo a lui Adam si Eva, biruinta asupra mortii si asupra iadului, a pacatului, iar catolicii îl prezinta pe Hristos numai biruitor, cu steagul în mâna", explica preotul constantean.

În ceea ce priveste slujba din noaptea Învierii, la catolici este Mesa, iar la ortodocsi are loc Sfânta Liturghie. Suveranul Pontif merge iese în Poata Sfantului Pentru de la Vatican si rosteste în zeci de limbi mesajul de Paste si binecuvântarea "Urbi et Orbi". Ortodocsii au parte de o serie de slujbe care culmineaza cu cea de la miezul noptii, atunci când marii ierarhi din fiecare regiune a tarii îi îndeamna cu vorbele "Veniti de luati lumina".

Marea schisma a crestinatatii s-a petrecut în anul 1054. Cauza ei, spun istoricii Bisericii, a fost coruptia care domnea la acea vreme în Biserica romana.

Arhimandritul Paisie Fantaziu sustine ca "majoritatea popoarelor crestinate nu stiau nimic despre aceasta coruptie: vinovatii nu se laudau cu faptele lor, martorii obiectivi si curajosi erau la fel de rari ca astazi, unii istorici contemporani precizând chiar ca acesti martori „erau tot atât de rari precum capsunile pe câmp în luna ianuarie”. În 1054, paharul „bizantin” se varsa. În ansamblu, cei doi protagonisti ai Marii Schisme sunt Mihail Kerularios, patriarhul ecumenic al Constantinopolului si papa Leon al IX-lea".

Conducatorii de tari de la acea vreme - regi, împarati, sefi de guverne, ambasadori, spioni, sfetnici politici si clerul înalt care aveau acces la tainele din Arhivele Vaticanului stiau ce se întâmpla. Unii istorici s-au întrebat cum de puteau crestinii sa-l respecte pe "sfântul parinte" de la Roma. Istoria confirma toate acestea prin sicanele teologice care izbucnisera între cele doua mari Biserici Crestine, cea de la Rasarit si cea de la Apus, în special dupa anul 754, când s-a format Statul Papal.

"Protagonistii marii schisme erau ei însisi întruparile antagonismelor latente dintre cele doua mentalitati, doua civilizatii, doua puteri politice. Papa Leon al IX-lea, german, fost episcop în tara sa natala, un om, altminteri, moral si bine intentionat, a fost degeaba un pontif virtuos, el fiind primul de acest gen dintr-o suita de papi, dar nu numai ca el a ajuns prea târziu în scaunul papal, dar, mai mult, el nu a beneficiat de credibilitate pentru ca era omul de casa manevrat de o dinastie de monarhi, care, în acele veacuri, conduceau la vedere, fara rusine, alegerile papale.

Acesti monarhi erau împaratii germani din acele secole de întuneric si decadere. Dispretului suveran pe care bizantinii îl aveau fata de papi din cauza înjosirii lor sub toate aspectele se adauga o serie de neîntelegeri istorice si culturale. Mai întâi, în timp ce Imperiul Roman de Apus a fost desfiintat în anul 476, o data cu caderea Romei sub barbari, iar compartimentele sale devenisera permanent prada unora si altora, Imperiul Roman de Rasarit si-a pastrat întotdeauna, cu demnitate si maretie, verticalitatea", explica arhimandritul Fantaziu.

Pe de alta parte, relatiile dintre patriarhii Bisericii Rasaritene si împaratii bizantini nu au fost întotdeauna armonioase si nu o data s-a întâmplat ca unul dintre împarati sa destituie un patriarh. Este bine de mentionat si faptul ca odata ce acei doi antagonisti au pierit, situatia era privita ca un simplu conflict de personalitate, iar relatii noi stabilite între urmasii lor era mai echilibrate.

"De asemenea, puteau exista dispute aprige în legatura cu sfintele icoane si cultul lor, fara ca, totusi, sa se ajunga la ruperea legaturii fundamentale comune. Si-apoi daca la Constantinopol împaratul – sau împarateasa – dictau mai mult decât se cuvenea, conducatorul politic sau cel bisericesc nu era schimbat, totusi, în orice moment.

?În acest timp, la Roma, spre deosebire de Constantinopol, domnea în continuare haosul, „mafia” prolifera, iar strainii interveneau în toate domeniile. Este adevarat ca la Bizant, înalta ierarhie bisericeasca profita si ea de avantajele materiale din partea autoritatii imperiale cu aceeasi indecenta ca a papilor romani, începând cu domnia împaratului Constantin cel Mare, apoi, în Apus, cu imperiul franc, sub Clovis si urmasii sai, precum si sub regele Pepin cel Scurt si clanul sau", spune parintele Paisie Fantaziu.

Ruptura dintre cele doua Biserici Crestine va deveni definitiva, dupa unii istorici, nu la 16 iulie 1054, când a fost proclamata oficial de catre Roma, ci în 1204, când cavalerii romano-catolici ai celei de-a patra cruciade, având binecuvântarea Papei Inocentiu al III-lea, iau cu forta armelor, în stapânire, Constantinopolul si îsi croiesc state cruciate din Imperiul Bizantin.

"În decembrie 1965, prin declaratia comuna subscrisa de patriarhul Atenagora al Constantinopolului si de papa Paul al VI-lea s-au anulat anatemele din 1054, care au declansat marea schisma a Bisericii Crestine. Un pas însemnat spre reconciliere s-a facut! Dar pâna la communio in sacris mai sunt necesare eforturi sustinute din ambele parti. Nadajduim cu totii în lucrarea cât mai curând a Sfântului Duh", încheie arhimandritul Paisie Fantaziu.

end copy/paste

Inapoi la insemnarea sursa 946 Credinta